Pretenţii. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 39/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier D. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelanții M. A. și O. M. – I., intimat O. G.-I., având ca obiect, pretenții împotriva s.civ. nr.698/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza a fost dezbătută pe fond la data de 8 ian. 2015 când părțile prezente au spus concluzii consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 698/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și pe fond s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții M. A. și O. M. – I. împotriva pârâtului O. G.-I., cu obligarea reclamanților la plata sumei de 60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut:
În dosarul cu nr._ al Judecătoriei Mediaș, finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr.179/12.02.2014 a fost admisă acțiunea reclamantului O. G. I., pârâtul din prezenta cauză, formulată împotriva pârâtului M. A., acesta fiind obligat la plata sumei de 1.000 lei, daune morale, pentru prejudicii nepatrimoniale constând în aducerea atingerii onoarei și demnității prin proferarea de cuvinte defăimătoare. Hotărârea nu este definitivă fiind atacabilă cu apel.
În cauză, cererea a fost promovată nu numai de reclamantul M. A., ci împreună cu reclamantul O. M., care nu a fost parte în celălalt proces, iar obiectul litigiului constă în pretenții derivate din atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului, de această dată.
Prin urmare, s-a constatat că în ceea ce privesc cele două cereri, nu este dată tripla identitate de părți, obiect și cauză prev. de art. 431 C. pr. civilă și în consecință, nu operează excepția autorității de lucru judecată, fapt pentru care a fost respinsă.
Pe fondul pricinii, s-a reținut că reclamanții au solicitat despăgubiri cu titlu de daune morale pentru traumele psihice și umilințele la care au fost supuși, datorită practicilor utilizate de pârât în activitatea sa de polițist, constând în întocmirea în mod abuziv a unor procese-verbale de contravenție, dovadă că, ulterior, în instanță ele au fost anulate.
Din înscrisurile de la filele 7,12 dosar, a rezultat că în data de 15.04.2013, sub antetul IPJ Sibiu – Postul de Poliție Ș.-M., pârâtul O. G., în calitate de agent constatator, a sancționat pe reclamantul M. A. cu amendă contravențională în sumă de 300 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă pentru contravenția prev. de art. 79 alin. 1 lit. b prin rap. la art. OUG 195/2002 constând în aceea că în data de 13 aprilie 2013 în jurul orelor 11,00 în zona depozitului Agro .. Ș.-M., a efectuat o manevră de întoarcere conducând autoutilitara cu nr._ în curtea respectivă, acroșând o grămadă de scânduri și producând avarii auto. De asemenea, s-a mai reținut că susnumitul nu s-a prezentat la Postul de Poliție Ș.-M. pentru întocmirea actelor de constatare în termenul prevăzut de lege. Totodată, s-a mai luat și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o durată de 30 zile.
Procesul-verbal poartă mențiunea semnării lui la rubrica destinată contravenientului cu obiecțiunea faptului că reținerea permisului este un abuz, întrucât la data producerii accidentului era zi nelucrătoare, la fel și următoarea zi, iar la Postul de Poliție nu era afișat un număr de telefon, așa încât termenul legal nu putea fi respectat, ba mai mult, conform Codului de procedură civilă, acest termen urma să se împlinească în prima zi lucrătoare adică exact în acea zi de 15.04.2013.
La data de 06.08.2012, sub același antet al IPJ Sibiu, Secția 5 Poliția Copșa-M., același agent constatator, în persoana pârâtului O. G. a sancționat pe reclamantul O. M.-I. cu amendă de 500 lei, pentru contravenția prev. de art. 3 pct.19 prin rap. la art. 4 lit. a din Legea 61/1991, constând în aceea că: în data de 03.07.2012 și anterior acestei zile, în mod repetat, acesta nu a luat măsuri de supraveghere a oilor care pășunau pe drumul comunal și pe alte proprietăți private spre nemulțumirea mai multor cetățeni din Ș.-M..
Procesul-verbal, de asemenea poartă mențiunea semnării lui de contravenient cu obiecțiunea faptului că oile le-a dus la oier și le-a întors, nu au pășunat în pășunatul vacilor.
Prin sentința civilă nr. 1225/19.06.2013 a Judecătoriei Mediaș - fila 8 dosar, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție ce i-a fost întocmit reclamantului M. A., cu argumentarea că art. 79 alin.1 lit. b din OUG 195/2002 se referă la obligațiile conducătorilor auto implicați într-un accident de circulație, iar potrivit art. 75 din același act normativ, prin sintagma „accident de circulație” se înțelege evenimentul care întrunește cumulativ trei condiții, în cazul în speță nefiind îndeplinită una dintre ele și anume producerea lui pe un drum deschis circulației publice, în fapt, curtea unei persoane juridice private, un depozit, neavând regimul unui drum public în sensul legii, concluzionându-se astfel că, petentul/contestator nu avea obligația să se prezinte la poliție în 24 ore și nu putea fi astfel sancționat în temeiul art. 79 din actul normativ amintit.
Prin sentința civilă nr. 2088/11.09.2012 a Judecătoriei Mediaș - fila 13 dosar, s-a dispus anularea procesului-verbal ce i-a fost întocmit reclamantului O. M.-I., reținându-se că în cazul faptei prev. la pct.19 al art. 3 din Legea 61/1991, constând în lăsarea în libertate fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri, există contravenție numai dacă sunt afectate valorile protejate de Legea 61/1991, și anume faptele de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice. Fapta contravenientului O. M.-I. de a nu lua măsuri de supraveghere a oilor care pătrunseră pe terenul comunal și alte proprietăți private, s-a reținut că nu are drept consecință încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice .
A rezultat așadar, că în ambele situații, soluția de anulare a proceselor-verbale de contravenție nu s-a întemeiat pe inexistența faptelor în materialitatea lor sau că ele nu ar fi fost comise de către cei sancționați, ci dimpotrivă, instanța învestită cu soluționarea celor două plângeri, cu puterea lucrului judecat, chiar și în cazul reclamantului O. a reținut în mod explicit existența faptei menționându-se expres „fapta contravenientului O. M.-I. de a nu lua măsuri de supraveghere a oilor care pătrunseră pe terenul comunal”.
Aceste împrejurări asupra cărora instanța a statuat, prin însăși hotărârile pronunțate, s-a impus a fi reținute, tocmai în respectarea puterii și autorității lucrului judecat ce conferă hotărârii definitive, prezumția că ea exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Prin urmare, din această perspectivă, nu s-a mai readus în discuție din nou faptul dacă reclamantul O. a deținut sau nu oi la data când a fost sancționat și dacă a putut sau nu să săvârșească fapta ce i-a fost imputată în ziua respectivă cu posibilitatea acordată de a se stabili o altă stare de fapt, contrară celor reținute în sentința amintită.
Prin urmare, răspunderea contravențională a fost înlăturată pe considerentul că faptele reținute nu au întrunit elementele constitutive ale contravențiilor respective raportat la încadrarea juridică specificată de agent, adică de pârât. Or, atâta timp cât Codul Rutier, prin prev. art. 79 și 80 din OUG 195/2002 instituie obligația prezentării în termen de 24 ore pentru conducătorii auto implicați într-un eveniment rutier, atât în situația în care avarierea a rezultat de pe urma unui accident de circulație cât și pentru cazul când avarierea s-a produs în alte împrejurări decât un accident de circulație, existând reglementate excepții pentru fiecare situație în parte, înseamnă că neadecvarea încadrării juridice la situația concretă a reclamantului nu poate fi socotită ca fiind prejudicială, întrucât tocmai acest lucru l-a absolvit de răspundere contravențională. La fel, și în celălalt caz, art. 1375 N. C. civil, statuează asupra răspunderii persoanei pentru prejudicii cauzate de animale ca o formă a răspunderii pentru faptă ilicită, adică ce are semnificația unui delict, iar Legea nr. 61/1991, în forma de reglementare atât din momentul încheierii procesului-verbal de contravenție cât și în prezent, stabilește în mod expres că în opțiunea legiuitorului lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri este contravenție .
Cât despre, aplicabilitatea art.101 C. pr. civilă în ceea ce privește termenul de 24 ore, această problemă este discutabilă în condițiile în care procesul-verbal a fost încheiat în data de 15.04.2013 deci după . Noului Cod de procedură civilă, care la art. 101 se referă la „valoarea cererii în cazuri speciale”. Pe de altă parte, legiuitorul a recunoscut ca având valoare absolută numai interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu în orice decizie, ci numai în cele date, și aceasta în mod exclusiv, în pronunțarea unor hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, așa încât, în lipsa unei astfel de soluții, o anumită interpretare poate fi eventual validată sau infirmată numai de judecător.
Ca atare, s-a constatat că acțiunea pârâtului, de a întocmi cele două procese-verbale de contravenție, se circumscrie unei activități legale, de aplicare a unor dispoziții legale cuprinse în legi, în reprezentarea organului care l-a abilitat cu aceste funcțiuni, de agent constatator, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, iar această faptă se află în conexiune necesară cu funcția de polițist și cu limitele atribuțiilor legale ale acestei funcții, nefiind subsumată unor scopuri străine entității juridice pe care a reprezentat-o sau pentru obținerea unor foloase personale, spre a fi considerată un abuz de funcție, neexistând nici un drept consacrat de felul celui menționat de reclamanți „de a aplica amenzi”.
Cum reclamanții s-au prevalat în acțiunea lor de răspunderea fondată pe art. 1349 N.C. civil, care se referă la răspunderea delictuală, adică ce are drept fundament un delict civil, respectiv o faptă ilicită, iar în situația dată nu există o faptă cu această conotație, care să fi fost săvârșită de pârât, înseamnă că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, și a fost respinsă, iar în conformitate cu prev. art. 453 alin. 1 C. pr. penală, reclamanții au fost obligați, să plătească pârâtului, suma de 60 lei, cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de transport, justificate cu chitanțele de la filele 77 dosar fond.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat apel, în termen, motivat și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, cu consecința admiterii acțiunii promovate.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, prezentând totodată pe larg aspecte ce au vizat procesele verbale de contravenție întocmite de pârât.
În drept, se invocă art. 466 și urm. C.p.civ.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanții, deși promovează prezenta cale de atac, nu motivează în ce constă nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii atacate, ci reiterează, pe larg, în susținerea apelului, aceiași situație de fapt ce vizează condițiile în care au fost întocmite procesele verbale de contravenție.
Asupra stării de fapt prezentate, instanța de fond, în considerentele hotărârii, analizează pe larg faptele semnalate reținând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 1349 C. civ. privind antrenarea răspunderii delictuale.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cazului de speță, în condițiile art. 480 (1) C.p.civ., apelul, astfel cum a fost formulat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții M. A. și O. M. – I., împotriva sentinței civile nr. 698/2014 a Judecătoriei Mediaș, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. D. D. R. L. D. M.
red.MD/28.1.2015
tehn.red.DM/2.2.2015
ex.4; j. fond D. O.
Jud. Mediaș
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
