Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Decizia nr. 1577/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1577/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 5762/285/2010
Dosar nr._ acordare dune interese
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1577/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător C. M.
Judecător M. T.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către reclamanții P. G., U. V. și U. G. împotriva sentinței civile nr. 740/17.02.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul I. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții P. G. și U. V. precum și mandatarul acestora numitul S. N., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca prin serviciul arhiva, recurenții au depus motive și o . înscrisuri.
Instanța, invocă din oficiu și pune în discuție excepția perimării recursului.
Reclamanții recurenți arată că nu sunt de acord cu perimarea și solicită admiterea recursului cu obligarea pârâtului la plata daunelor solicitate.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constatând recursul în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 740/17.02.2011, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea civilă, având ca obiect acordare daune interese, formulată de reclamanții P. G., U. V. și U. G., în contradictoriu cu pârâtul I. I., domiciliat în orașul Cajvana, nr. 799, Jud. Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr.616 din 15.02.2010 a Judecătoriei Rădăuți pârâtul I. I. a fost obligat să permită accesul reclamanților în curtea și incinta Bisericii Penticostale Adonay din orașul Cajvana. Prin încheierea nr.332 din 31.05.2010 s-a investit cu formulă executorie sentința mai sus menționată, ulterior fiind emisă somația din dosarul de executare nr.91 din data de 28.07.2010.
La data de 02.09.2010, executorul judecătoresc B. P. s-a deplasat la fața locului, ocazie cu care debitorul a precizat că nu poate permite accesul în clădire întrucât imobilul nu este Biserica Penticostală Adonay, sens în care a depus mai multe înscrisuri. Din procesul verbal anexat la fila nr.10 a rezultat că executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului însoțit de creditori și alte 50 de persoane ce au participat la edificarea bisericii, deși sentința mai sus menționată obliga pârâtul să permită accesul doar celor trei reclamanți.
Atât în fața instanței, cât și în a executorului judecătoresc, debitorul a motivat că prin titlul executoriu mai sus menționat a fost obligat să permită accesul reclamanților doar în curtea și incinta Bisericii Penticostale Adonay din orașul Cajvana, dar această biserică nu mai funcționează, fiindu-i retrasă autorizația de funcționare, motiv pentru care nu mai poate duce la îndeplinirea această obligație.
Cu ocazia deplasării din data de 02.09.2010, executorul judecătoresc și reclamanții au intrat în curtea imobilului, care nu este împrejmuită cu un gard, dar au constatat că ușa de acces este încuiată.
În faza executării silite, nu mai poate fi pusă în discuție imposibilitatea executării obligației stabilite prin titlu executoriu, care ar conduce la modificarea hotărârii puse în executare. Motivele invocate nu se pot referi la probleme de fond, care să repună în discuție hotărârea ce se execută, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cereri adresate instanței, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. A admite o altă soluție înseamnă a aduce atingere autorității de lucru judecat, deși nu există un text de lege în acest sens.
Instanța a constatat că debitorul a fost obligat să permită accesul reclamanților într-o biserică, instituție ce funcționa în baza autorizației nr.2663 din 24.10.2007, autorizație ce a fost anulată de Cultul C. Penticostal-Biserica lui Dumnezeu A., fiind evident faptul că la data executării, Biserica Penticostală Adonay nu mai funcționa în acest imobil.
După cum rezultă din adeverința nr.5441 din 29.11.2010, eliberată de Primăria orașului Cajvana, în prezent în acest imobil funcționează Casa de Festivități Adonay și nu Biserica Penticostală Adonay.
Instanța a apreciat că în situația dată s-ar impune o explicitare a dispozitivului sentinței civile nr.616 din 15.02.2010 a Judecătoriei Rădăuți pe calea contestației la titlu în temeiul art.399, art.400 alin.2 și art.401 alin.1 din C.pr.civ..
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
În ceea ce privește capătul al doilea de cerere, privind obligarea pârâtului la plata unor daune interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a imposibilității intrării în imobil, acesta a fost respins, întrucât reclamanții, deși aveau această obligație conform art. 1169 Cod civ. și art. 129 alin.1 C.pr.civ., nu au făcut dovada întinderii acestui prejudiciu prin administrarea unei probe
Împotriva sentinței civile au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate cu privire la obligarea pârâtului la plata de daune interese potrivit art. 580/3 Cod pr. civilă.
Prin încheierea de ședință de la 15 decembrie 2011, în baza art.242 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, tribunalul a suspendat judecarea cauzei.
La termenul de astăzi, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția perimării recursului.
Astfel, potrivit disp. art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept chiar și împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an de zile.
În consecință, cum de la data suspendării și până la termenul de judecată a trecut mai mult de 1 an, în speță fiind întrunite dispozițiile legale menționate, tribunalul urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de către reclamanții P. G., U. V. și U. G. împotriva sentinței civile nr. 740/17.02.2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul I. I., toți domiciliați în orașul Cajvana, jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Iunie 2013
Președinte, D. D. | Judecător, C. M. | Judecător, M. T. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. T.M.
Jud. C. G.
Tehnored. S.L:/2 ex/17.06.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
