Fond funciar. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 2031/285/2012
Dosar nr._ - fond funciar-
constatare nulitate absolută contr. vânzare-cumpărare,
radiere înscriere dr. de proprietate, constatare nulitate
ordin prefect și titlul de proprietate
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2013
PREȘEDINTE: I. M.
JUDECĂTOR: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții-reclamanți G. F., G. M., L. C.-C. și L. M., împotriva sentinței civile nr. 2511 din 07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind P. municipiului Rădăuți(prin primar), M. A.-C., M. A.-S. și M. E..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013, susținerile părților și reprezentanților acestora, prezenți în ședință, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.04.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 30.03.2012, reclamanții G. F., G. M., L. C.-C. și L. M., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului Rădăuți (prin primar), M. A.-C., M. A.-S. și M. E., au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._/2004, încheiat la data de 19.10.2004 între P. M. Rădăuți și M. A. C.;
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2946 din 14.12.2005 încheiat între M. A.-C. prin mandatar R. L. și M. A. S., M. E.;
- radierea dreptului de proprietate a numitei M. A. C. din C.F. 4562 a comunei cadastrale Rădăuți cu privire la casa amplasată pe ./1 proprietatea statului român;
- radierea dreptului de proprietate a numiților M. A. S., M. E. cu privire la casa de locuit în suprafață de 80 m.p. amplasată pe suprafața de 159 m.p. din C.F._ a comunei cadastrale Rădăuți, parcelele_ și_-C1;
- constatarea nulității absolute a ordinului prefectului nr. 38 din 04.02.2009 și a titlului de proprietate nr. 4206 din 19.02.2006 emis în favoarea numiților M. A. S. și M. E.;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor face cu acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/2004 P. M. Rădăuți reprezentată prin primar F. M. în calitate de primar și Boliacu S. în calitate de director economic vinde către M. A. C. locuința situată în mun. Rădăuți, . compusă din o cameră de locuit cu o suprafață utilă de 49,28 m.p. precum și cota indiviză de 100% din suprafața de folosință comună a imobilului.
Vânzarea s-a făcut în temeiul Legii nr.76/1994, fără a se menționa numărul contractului de închiriere și data când a fost construit imobilul.
S-a atribuit în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent locuinței în suprafață de 50,28 m.p. respectiv cota indiviză de 100% din teren fără a se indica numărul deciziei prin care s-a atribuit, prețul total fiind de 18.484,612 m.p.
Contractul a fost autentificat la BNP Covariuc I. fiind semnat din partea Primăriei de ing. R. L..
La puțin timp, respectiv în data de 25.10.2004 conform procurii autentice cu nr.2524/25.10.2004 M. A. C. împuternicește pe aceeași persoană, respectiv R. L. să vândă imobilul, încheindu-se astfel contractul de vânzare-cumpărare nr.2946 din 14.12.2005.
S-au adresat Primăriei municipiului Rădăuți solicitând să li se comunice copie după actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/2004. Prin adresa nr._ din 05.03.2012 li s-a comunicat faptul că nu li se pot pune la dispoziție înscrisurile solicitate acestea vor putea fi trimise numai la solicitarea instanței de judecată.
S-au mai adresat și la OCPI pentru a li se comunica înscrisurile care au stat la baza înscrierii pârâtei M. A. C. în C.F. cu casa de locuit și dreptul de folosință a terenului cât și a pârâților M. S. A. și M. E.. Li s-a comunicat că nu se pot elibera astfel de înscrisuri întrucât nu au calitatea de parte.
Neavând la dispoziție toate înscrisurile, motivele de nulitate absolută vor fi precizate după trimiterea acestor înscrisuri de la P. municipiului Rădăuți și OCPI.
S-au mai arătat următoarele:
1)Contractul de vânzare-cumpărare nr._/2004 a fost încheiat de P. mun.
Rădăuți, nu de Municipiul Rădăuți, primăria nu are personalitate juridică.
Disp. art. 77 din L. 215/2001 prevăd că primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, care însă nu are personalitate juridică.
În consecință vânzarea a fost făcută de instituție care nu avea calitatea de proprietar a imobilului și nici nu are personalitate juridică.
2) Pentru a se încheia în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare cu privire la
un imobil la preț de protecție socială, în temeiul Legii. 76 din 23 iulie 1994 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe si spatii cu alta destinație construite din fondurile statului si din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, a L.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații construite din fondurile statului și a D-L 61 din 07.01.1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului pentru populație se cer întrunite cumulativ mai multe condiții:
- locuința să fie construită din fondurile statului;
- cumpărătorul să fie titularul unui contract de închiriere și să se încadreze în dispozițiile legii pentru a beneficia de protecție socială;
- existența unei cereri prin care se solicită cumpărarea imobilului.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu reiese că ar fi îndeplinite aceste condiții, nu s-a făcut trimitere la existența unui contract de închiriere, această rubrică nefiind completată, nu s-a arătat când a fost construit acest imobil sau a trecut în proprietatea statului și data când s-a formulat o astfel de cerere.
Conform disp. art. 1 pct.12 din L. 76/1994 articolul 19 alineatul 1 se modifica si va avea următorul cuprins: "Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută."
Conform disp. art. 19 din L. 85/1992 Contractele de vânzare-cumpărare ale locuințelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute in aceasta proprietate, cele de vânzare-cumpărare ale locuințelor de serviciu aparținând societăților comerciale si regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum si orice alt contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate absoluta. Nulitatea poate fi invocata de orice persoana si pe orice cale. Prefecții vor organiza depistarea acestor cazuri si sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității si restabilirea situației anterioare. Din sumele ce se restituie cumpărătorilor se va retine chiria aferenta perioadei de contractare si până la restituire. Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobânzi si nici nu se actualizează.
S-a arătat că locuința în suprafață de 49,28 m.p. nu a fost construită din fondurile statului ci a trecut în proprietatea statului fiind construită în anul 1940, astfel cum reiese din extrasul C.F. cu privire la C.F._, aparținând cetățenilor germani, în acestă situație s-a vândut un bun care nu a fost construit din fondurile statului destinate pentru populație.
Neexistând un contract de închiriere nu se putea vinde imobilul în temeiul dispozițiilor actelor normative la care s-a făcut trimitere.
Având în vedere principiul "resolutio jure dantis resolvitur jus accpientis", anularea actului principal atrage și anularea actului subsecvent.
Cât privește ordinul prefectului nr. 38 din 04.02.2009 și titlu de proprietate nr. 4206 din 19.02.2006, constatându-se nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2946 din 14.12.2005, M. A. S. si M. E. nu erau îndreptățiți să li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 159 m.p.
Au arătat ca au introdus o acțiune in servitute de trecere întrucât M. A. S. și M. E. au îngrădit suprafața de 159 m.p., considerându-se proprietari, blocând accesul acestora la garaj.
Prin întâmpinare, pârâta P. municipiului Rădăuți a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Rădăuți, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâții M. A. și M. E., prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii, întrucât vânzarea a avut loc în condițiile legii, ei fiind cumpărători de bună-credință și ordinul prefectului și titlul de proprietate fiind emis în condițiile Legii nr.18/1991.
Prin sentința nr. 2511 din 07.06.2012Judecătoria Rădăuți a admis excepția lipsei de interes și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții G. F., G. M., L. C.-C. și L. M., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului Rădăuți (prin primar), M. A.-C., M. A.-S. și M. E.; în baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanții să achite pârâților M. A. S. și M. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Între pârâta P. Rădăuți și pârâta M. A.-C. s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr._/2004, cu privire la imobilul situat în municipiul Rădăuți, ., ulterior, același imobil făcând obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între cea din urmă pârâtă și pârâții M. A.-S. și M. E., autentificat sub nr.2946/14.12.2005 de B.N.P. I. Covariuc, acestora din urmă constituindu-li-se dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 159 m.p. teren, aferentă locuinței, situată în municipiul Rădăuți, ., județul Suceava, conform ordinului prefectului nr.38/04.02.2009 și titlului de proprietate nr.4206/19.02.2009. Pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
S-a solicitat constatarea nulității absolute a actelor juridice arătate și radierea din cartea funciară, motivându-se că pârâții au blocat accesul la locuință și garaj reclamanților G. M. și G. F. și la locuința reclamantului L. C.-C., prin construirea unui gard.
Acțiunea, reprezintă ansamblul de mijloace procesuale prin care se asigură protecția dreptului subiectiv civil, cel care recurge la ea trebuind să afirme existența unui asemenea drept și să justifice interesul de a recurge la serviciul justiției,.
Este nevoie apoi, ca părțile să aibă capacitatea de folosință și de exercițiu, precum și calitatea procesuală de a figura în proces.
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes, instanța s-a pronunțat mai întâi cu privire la excepția lipsei de interes.
Interesul consistă în avantajul pe care cineva crede că și-l poate procura prin exercitarea unei activități care urmărește satisfacerea unei nevoi, sau prin împiedicarea unei activități străine, care i-ar putea cauza un prejudiciu.
Or, în cauză, împrejurarea că reclamanților li s-a blocat accesul neavând nici o legătură cu validitatea actelor a căror nulitate absolută o solicită, neexistând un avantaj practic în promovarea acțiunii, instanța a admis excepția și a respins acțiunea, ca lipsită de interes.
Astfel, celelalte excepții invocate au rămas fără obiect.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat reclamanții să achite pârâților M. A. S. și M. E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2511 din 07.06.2012 a Judecătoriei Rădăuți au formulat recurs reclamanții G. F., G. M., L. C. C. ;i L. M. solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că hotărârea primei instanțe este criticabilă pentru următoarele motive:
Instanța, deși a amintit că acțiunea are mai multe capete de cerere, nu a motivat lipsa de interes la fiecare capăt de cerere, limitându-se doar să arate că nu ar avea un avantaj practic în promovarea prezentei acțiuni.
Din motivarea instanței a reieșit că aceasta s-a limitat să analizeze al doilea capăt de cerere și eventual primul capăt de cerere, însă nu și capetele de cerere cu privire la radierea dreptului de proprietate și nulitatea ordinului prefectului.
Referitor la excepția lipsei interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, acesta trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim.
Cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.
Cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere și natura dreptului pârâților în legătură cu obiectul actului juridic a cărei nulitate se cere.
În ipoteza admiterii cererii formulate, s-au fi regăsit în situația de fapt similară celei anterioare contractelor atacate, în care dreptul de proprietate transmis de P. M. Rădăuți pârâtei M. A. C. nu ar exista, M. A. C. nu putea vinde locuința către M. A.-S. și M. E., iar aceștia nu puteau solicita constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 159 m.p. aferentă casei de locuit în suprafață de 80 m.p.
M. A.-S. și M. E. nu puteau construi un gard pe un teren care nu le aparține, ce făcea parte din domeniul privat (public) ce reprezenta cale de acces la terenurile proprietatea recurenților și nu puteau bloca accesul la proprietățile lor.
M. A.-S. și M. E. nu ar avea calitatea de proprietari tabulari și nu s-ar fi judecat cu aceștia într-o acțiune de servitute de trecere, însă aceste aspecte nu privesc prezenta acțiune.
Pe de altă parte, nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de oricine, oricând chiar și de către părțile care nu au încheiat actul, altfel s-ar permite ca anumite acte juridice încheiate cu încălcarea condițiilor de validitate, lovite de nulitate absolută să fie valabile dacă nu se solicită nulitatea de părțile care încheie actul.
Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 304 pct. 9 și 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Legal citat intimatul M. A.-S. nu a formulat întâmpinare în cauză însă a fost prezent în instanță fiind asistat de avocat și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Legal citați ceilalți intimați nu au formulat apărări în cauză.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Tribunalul va grupa argumentele recurenților care se subsumează unui singur motiv de recurs, respectiv nelegalitatea soluției judecătoriei care a admis excepția lipsei de interes, urmând a le răspunde prin considerente comune.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege.
Condițiile de exercițiu a acțiunii civile presupun faptul că reclamantul este titularul unui drept încălcat sau contestat, acesta are interes să acționeze în justiție, are calitate procesuală activă și are capacitate de a sta în judecată.
În cauza de față, tribunalul apreciază că dreptul pe care reclamanții îl afirmă și care susțin că a fost nesocotit de pârâți constă în dreptul acestora de acces la imobilele ce le aparțin, acces care susțin că le-a fost îngrădit de pârâți.
Prin urmare, cea de-a doua condiție de exercițiu a acțiunii civile, respectiv interesul trebuia raportat la acest drept și nu la altul.
Interesul reprezintă folosul practic imediat pe care partea care acționează în justiție îl justifică.
Or, pornind de la premisele anterior menționate tribunalul, asemenea primei instanțe, apreciază că folosul practic imediat pe care reclamanții îl pot justifica este reprezentat de asigurarea dreptului lor de acces la imobilele ce le aparțin. Prin urmare, tribunalul reține că acest interes este pe deplin justificat în cazul unei acțiuni pentru stabilirea dreptului lor de servitute de trecere, cerere pe care aceștia au și promovat-o de altfel. În cazul unei acțiuni de anulare a titlului de proprietate(contract de vânzare cumpărare, titlul etc) dreptul afirmat trebuie să fie reprezentat de încălcarea sau contestarea unui drept echivalent al reclamantului iar interesul imediat pe care reclamanții îl pot justifica este reprezentat de posibilitatea acestora de a dobândi sau redobândi ei dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză ceea ce evident nu este cazul în speța de față.
În legătură cu același aspect, tribunalul nu poate reține apărarea reclamanților care au afirmat că interesul lor de a acționa în instanță își are temeiul în dispozițiile art.19 din Legea nr.85/1992. În acest sens, tribunalul apreciază că temeiul legal anterior precizat justifică, în fapt, calitatea procesuală activă a reclamanților nu însă și interesul acestora, după cum s-a arătata anterior.
Pe de altă parte, interesul petenților de a acționa în justiție pentru anularea ordinului prefectului nr. 38 din 04.02.2009 și a titlului de proprietate nr. 4206 din 19.02.2006 emis în favoarea numiților M. A. S. și M. E. este și mai diluat în condițiile în care, pe de o parte, regimul juridic al nulității acestora este reglementat prin lege specială, respectiv Legea nr.169/1997 iar nulitatea acestor acte poate fi invocată doar de către persoanele care justifică un interes în înțelesul acestui act normativ, iar pe de altă parte, actele de reconstituire a dreptului de proprietate în cauză au fost emise pentru cumpărătorii subsecvenți nu pentru titularul inițial al contractului de vânzare cumpărare.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 c.p.c. va obliga recurenții la plata, către intimatul M. A. S., a sumei de 850 lei cu titlu cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți G. F., G. M., ambii domiciliați în Rădăuți, ., județul Suceava, L. C.-C. și L. M., ambii domiciliați în Rădăuți, ., județul Suceava,împotriva sentinței civile nr. 2511 din 07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind P. municipiului Rădăuți (prin primar), ..2-4, jud. Suceava, M. A.-C., domiciliată în ., județul Suceava, M. A.-S. și M. E., ambii domiciliați în Rădăuți, ., județul Suceava ca nefondat.
Obligă recurenții la plata, către intimatul M. A. S., a sumei de 850 lei cu titlu cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. N. M. G. D.
Grefier,
T. A. C.
Red.:N.M.
Tehnored.T.A.C.
Ex.2- 26.04.2013
Judecător fond: V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1871/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acordare daune interese. art 580 ind.3 alin.2 CPC. Decizia nr.... → |
|---|
