Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 444/2013. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 444/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 686/206/2013

Dosar nr._ - plângere împotriva încheierii de carte funciară -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 444

Ședința publică din data de 14 NOIEMBRIE 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta F. B. ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI – ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, cu sediul în mun. Suceava, ..14, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 540 din data de 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în localitatea P., județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. S. în substituirea apărătorului titular al apelantei, avocat T. V., și consilier juridic M. A. G. pentru intimata pârâtă.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Instanța aduce la cunoștința celor prezenți că în prezenta cauză suntem în calea de atac a apelului potrivit noilor norme de procedură civilă, astfel încât, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 466 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.

Se constată că intimații au depus în termenul procedural prevăzut de lege întâmpinare la apelul promovat în cauză și de asemenea, că apelanta a răspuns la întâmpinare în termenul procedural, precum și că s-au depus la dosar delegația de substituire aferentă împuternicirii avocațiale, precum și împuternicirea de reprezentare juridică de către consilierul juridic din partea intimatei pârâte.

Consilier juridic M. A. G. învederează instanței că la termenul de astăzi înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copia unui contract de închiriere (arendare) din care rezultă faptul că suprafața de teren a fost dată în arendă, aceasta aflându-se în proprietatea comunei P. în anul 1991 ( fila 35), înmânând un exemplar de pe acesta și apărătorului apelantei.

Avocat A. S. pentru apelantă solicită instanței să ia act că se opune administrării acestei probe întrucât acesta nu a fost propusă prin întâmpinare, apreciind că în cauză a operat decăderea în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 478 alin. 2 NCPCIV.

Consilier juridic M. A. G. învederează instanței că la pagina 2 alineatul 2 din cadrul întâmpinării a făcut referire că acest imobil face parte din domeniul privat al comunei, fiind componentă a inventarului bunurilor imobile a comunei P., formând pe parcurs obiectul unor acorduri încheiate de proprietar – . că până la această dată nu a depus la dosar vreun astfel de contract pentru că nu a fost identificat în arhivă. Între timp, un astfel de înscris a fost identificat fiind doar înmânat instanței pentru a lua la cunoștință, lăsând la aprecierea instanței admisibilitatea sau nu a acestuia.

Instanța procedează la verificarea susținerilor d-nei consilier juridic și constată că, deși este un înscris nou acesta vine să întărească un alt înscris dintre cele depuse la instanța de fond.

Având în vedere caracterul acestui înscris acordă cuvântul apărătorului apelantei reclamante.

Avocat A. S. pentru apelanta reclamantă precizează că își mențiune poziția anterior menționată.

Instanța, având în vedere precizările în legătură cu natura, caracterul înscrisului care nu a fost identificat și explicitat în întâmpinare motivat de faptul că, la acel moment nu a avut date despre acesta, un înscris care de fapt nu este un înscris nou ci vine să întărească înscrisuri care au fost administrate în fața instanței de fond, ia act că prin depunerea acestuia se dorește doar întărirea acelorași susțineri care au fost prezentate și în fața instanței de fond.

În temeiul disp. art.478 alin.2 teza a-II-a NCPCIV încuviințează proba cu înscrisul depus la termenul de astăzi de consilier juridic M. A. G. și îl primește ca fiind util dezlegării pricinii.

Apoi, văzând că nu mai sunt cereri noi, probe noi de solicitat sau excepții de invocat constată apelul în stare de judecată, acordând cuvântul la dezbateri.

Avocat A. S. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se dispună schimbarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii plângerii și a respingerii cererii de întabulare formulată de intimata pârâtă.

Având în vedere faptul că apelul a fost motivat pe larg solicită a se avea în vedere faptul că principiul legalității înscrierilor în cartea funciară astfel cum s-a arătat și în răspunsul la întâmpinare presupune la registratorul de Cartea Funciară să nu analizeze doar legalitatea formală a actului ce se înscrie ci și legalitatea materială a acestuia.

Din înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei reiese că proprietar tabular la data încheierii dreptului pentru . B. și cum nu există nici un act translativ de drepturi între F. B. și intimată, registratorul avea obligația de a respinge cererea de întabulare.

În ceea ce privește contractul de închiriere depus la termenul de astăzi în instanță din punctul său de vedere nu are nici o relevanță în speță, din cuprinsul acestuia nefiind identificat cadastral imobilul care a fost închiriat și în același timp un contract de închiriere nu poate face dovada dreptului de proprietate. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară în materie cu mențiunea că a comunicat și d-nei consilier juridic înscrisul cu titlu de jurisprudență în materie civilă (filele 36-39).

Consilier juridic M. A. G. pentru intimata pârâtă solicită respingerea apelului pentru toate motivele care au fost dezvoltate pe larg în conținutul întâmpinării și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 14.03.2013, reclamanta F. B. Român al Bucovinei, reprezentată prin Arhiepiscop IPS Pimen a solicitat desființarea Încheierilor nr.390/14.02.2013 și nr._/12.12.2012, emise de BCPI Câmpulung Moldovenesc.

În motivarea plângerii, reclamanta a arătat, în esență, că încheierile sus menționate, prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a . de proprietate asupra suprafeței de 7633 mp. teren, identică cu imobilul nr._, provenită din Cartea Funciară 2124, nr. topografic_/6, sunt nelegale, fiind date cu încălcarea următoarelor dispoziții legale:

- art.888 Cod civil, potrivit cărora înscrierea în cartea funciară se face în baza înscrisului notarial, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazul în care legea prevede aceasta.

- art.20, alin. 3 din Legea 7/1996, care stabilesc faptul că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se înscriu în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor încheiate de un notar public în funcție din România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.

- art.121 din Legea 215/2001, care prevăd că domeniul privat al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.

A menționat reclamanta că, din dispozițiile legale sus menționate rezultă că înscrierea în cartea funciară, în baza unui act administrativ poate avea loc numai dacă există o dispoziție a legii în acest sens și numai dacă prin acel act s-a constituit ori transmis în mod valabil, prim modalitățile prevăzute de lege, dreptul de proprietate. Or, în speța de față, actul administrativ emis de . și-a atribuit ei înșiși dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu are valoarea unui „act juridic prin care s-a constituit ori s-a transmis” în mod valabil dreptul de proprietate de la proprietarul tabular preexistent - F. B., la . class="BodyText"> Deosebit de încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reclamanta a menționat că încheierea contestată a fost dată și cu încălcarea disp. art. 885, alin. 2 din Codul civil, care prevăd că drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, precum și ale art. 51 din Legea 7/1996, care prevăd că înscrierile și radierile din cartea funciară nu pot fi efectuate decât pe baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații autentice date de titularul dreptului de proprietate.

A apreciat reclamanta că, din dispozițiile legale sus menționate, raportate și la prevederile art. 900 Cod civil, rezultă că dreptul de proprietate înscris în cartea funciară în folosul unei persoane există în folosul acesteia și nu se poate stinge decât prin acordul de voință al acesteia asupra constituirii ori strămutării dreptului, ori în baza unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-ar admite o acțiune în rectificare tabulară. Or, în cauză, proprietarul tabular al parcelelor nr.527, nr. 523 și nr. 524/6 din CF2124 P., din care s-a format imobilul cadastral înscris în CF31657 P. prin încheierea contestată, este F. B. Român al Bucovinei.

În contextul celor sus menționate,reclamanta a apreciat că dreptul de proprietate al acesteia a fost, practic, radiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că, pentru restabilirea legalității, se impune admiterea plângerii.

Deosebit de cele mai sus menționate, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 538/13 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de F. B., pârâții Statul Român și RNP fiind obligați să-i lase în deplină proprietate parcelele provenite din CF2124, nr topografic_/6.

Pentru dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele: încheierile contestate; extrase de carte funciară; sentința civilă nr. 538/13 martie 2007, a Tribunalului Suceava.

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 8 lei, și timbru judiciar, de 0,15 lei .

La data de 18.04.2013, reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere(fila 89), prin care a solicitat citarea, în calitate de pârâtă, a Comunei P., prin primar.

La termenul de judecată din data de 19.04.2013, instanța, din oficiu, a calificat cererea depusă de reclamantă ca fiind o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată și, în baza disp. art. 204 din Codul de procedură civilă, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a .. Totodată, instanța a dispus citarea acesteia cu copie după acțiune și cu mențiunea obligației de a depune întâmpinare, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului acordat.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, în termenul legal prevăzut de textul de lege sus menționat, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat, în esență, că în mod corect, registratorul de carte funciară a verificat doar aspectele formale ale cererii de intabulare, respectiv îndeplinirea condițiilor prev. de art. 29, alin. 1 și 2 din Legea 7/1996, acesta nefiind îndreptățit să verifice aspecte ce țin de fondul dreptului a cărui înscriere s-a solicitat.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205-208 din codul de procedură civilă și Legea nr. 7/1996.

În baza disp. art. 411, alin. 1,pct. 2 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecare cauzei și în lipsa reprezentantului său.

În baza art. 31, alin.4 din Legea 7/1996, instanța, din oficiu, prin rezoluția administrativă din data de 29.03.2013, a solicitat biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

În răspuns la solicitarea instanței, BCPI Câmpulung Moldovenesc a înaintat la dosar, la data de 16.04.2013, înscrisurile solicitate(filele 31-88).

În cauză nu s-au solicitat sau administrat alte probe, în afara înscrisurilor menționate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 540 din data de 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ , s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de reclamanta F. B. Ortodox Româna al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților cu sediul în municipiul Suceava, ..14, județul Suceava, pârâtă fiind ..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând plângerea formulată, prin prisma înscrisurilor aflate la dosar și a dispozițiilor legale incidente, a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr._/12.12.2012, BCPI Câmpulung Moldovenesc a admis cererea formulată de ., și, în baza Hotărârilor Consiliului Local al ./20.07.2012,și nr. 62/17.06.2011, sentinței civile nr. 564/08.04.2011, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului nr._ format din parcelele nr.1 - curți construcții de 339 mp., nr.2- pășune de 6321 mp. nr. 3 - pășune de 973 mp., în CF31657 UAT P., în favoarea comunei P., domeniul privat.

Reclamanta a formulat plângere împotriva încheierii sus menționate, iar prin Încheierea nr. 390/15.01.2013,registratorul șef al BCPI Câmpulung Moldovenesc a respins plângerea, reținând, în esență, că imobilul înscris în cartea funciară în baza încheierii contestate se regăsește în lista de inventar a Domeniului privat al .> Din analiza dosarului înaintat de BCPI Câmpulung Moldovenesc, instanța reține că prin Hotărârea Consiliului Local al ./17.06.2011 s-a aprobat însușirea de către Consiliul local al . bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei, conform anexei ,în care se regăsește și suprafața de 7633 mp. teren, asupra căreia s-a dispus înscrierea în CF prin încheierea contestată în prezenta cauză.

Prin Hotărârea nr. 74/20.07.2012, a Consiliului Local al . atestat apartenența la domeniul privat al . în suprafață de 7633 mp., identic cu parcelele 1 Cc, 2P și 3P, formate din Cărțile funciare nr.2124, nr.636 și Tabela . documentației cadastrale întocmită de către PFA B. A.. Totodată, d-a hotărât trecerea construcției edificate pe . Cartea Funciară 2124, în domeniul privat al .> Din documentația cadastrală care a stat la baza înscrierii în Cartea Funciară se reține că suprafața de 7233 mp. teren s-a format din părți ale parcelelor nr.523,524/6,3527, toate din CF31678 P., nr.519/2 din CF31679-proprietar ./1 din CFI P. - Tabula țării. De asemenea, se reține că, în CF31678 P. este notată acțiunea judecătorească din Dosarul nr. 5962/2001, al Curții de Apel Suceava.

În cadrul prezentei plângeri împotriva încheierii de carte funciara instanța nu este chemata sa examineze fondul dreptului si nu se poate stabili daca, printr-o hotărâre a consiliului local, putea fi făcută trecerea suprafeței de teren înscrisă în CF pentru F. B., în proprietatea comunei P.. De asemenea, nu poate verifica legalitatea și temeinicia actului administrativ de aprobare a inventarului domeniului privat al unității administrativ teritoriale, verificarea legalității hotărârii consiliului local putând fi efectuată de instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul, conform legii nr. 213/1998.

În cadrul plângerii, instanța nu poate extinde obiectul verificărilor peste ceea ce registratorul de carte funciara a fost chemat sa verifice cu ocazia soluționării cererii de înscriere în condițiile în care registratorul de carte funciara nu poate examina raportul juridic de fond, nici instanța investita cu plângerea nu poate statua asupra fondului dreptului.

Ca atare, nu poate fi primită susținerea reclamantei bazata pe prevederile art.121 din Legea 215/2001 sau ale art. 51 din Legea 7/1996.

În acord cu principiul legalității, care presupune exactitatea, corectitudinea și certitudinea înscrierilor în C.F., registratorul este chemat să respecte legalitatea formală și materială, potrivit Legii 7/1996. În primul rând, acesta poate să încuviințeze numai înscrierile actelor și faptelor anume prevăzute de lege și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele care o însoțesc. În al doilea rând, acesta trebuie să cerceteze dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă cerute de lege și dacă, din cuprinsul cărții funciare, nu există vreo piedică la săvârșirea înscrierii.

Verificând respectarea acestor cerințe de către registratorul de carte funciară, care a respins cererea de înscriere a dreptului, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea 7/1996, și ale art. 55 din Ordinul nr. 633/13.10.2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, care reglementează procedura de înscriere în cartea funciară .

Față de considerentele mai sus expuse, plângerea este neîntemeiată, fiind respinsă.

Împotriva sentinței civile a formulat apel reclamanta F. B. ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI – ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii și respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate formulată de . cu numărul cadastral_ în CF nr._ UAT P. în suprafață de 7633 m.p. provenită din CF nr. 2124 - p.f. nr._/6.

În motivarea apelului reclamanta a arătat că dreptul la un proces echitabil impune instanței obligația de motivare a hotărârii în sensul de a examina în mod efectiv și real problemele și argumentele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În cauză, problema esențială pe care prima instanță a trecut-o sub tăcere a fost și este aceea dacă este admisibil ca un proprietar al cărui drept de proprietate este înscris în cartea funciară poate fi radiat indirect prin înscrierea altei persoane, în lipsa unui act translativ de proprietate sau a unei hotărâri judecătorești definitive, și înlocuit cu o altă persoană care își atribuie sieși acel drept printr-un act administrativ.

Mai exact dacă dreptul de proprietate asupra unui imobil înscris în cartea funciară pentru „X" poate fi radiat și înscris pentru . unei hotărâri de atestare și inventariere a domeniului privat emisă de Consiliul local al acelei comune.

A admite o asemenea posibilitate înseamnă a crea o gravă instabilitate și insecuritate a raporturilor juridice imobiliare.

În cazul în care imobilul proprietatea magistratului care a dat soluția ar fi trecut peste noapte într-o listă de inventariere a bunurilor domeniului public sau privat al unei unități administrativ teritoriale. O asemenea nedreptate nu ar putea fi remediată pe calea plângerii împotriva încheierii de înscriere a dreptului în CF? Nu ar putea fi examinat fondul dreptului celui care își înscrie abuziv un drept ineexistent?

Niciodată proprietatea care este înscrisă în cartea funciară în folosul unei persoane nu poate fi dobândită prin act administrativ de o altă persoană, decât doar prin excepție în caz de expropriere.

Or în cauză, așa cum rezultă din registrele de carte funciară proprietarul tabular al p.f. nr._/6 din CF nr. 2124 a Corn. cad. Pojorîta, din care s-a divizat și s-a înscris în CF nr._ UAT Pojorîta prin încheierea nr._ din 12 decembrie 2012 dreptul de proprietate pentru . B. Ortodox Român al Bucovinei.

Cum dreptul de proprietate al Fondului a fost practic radiat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate în cererea de chemare în judecată și cum . dobândit dreptul de proprietate prin modalitățile prevăzute de lege, este un evident și grav abuz împotriva intereselor patrimoniale ale proprietarului tabular F. B. Ortodox Român al Bucovinei, ceea ce impunea restabilirea legalității prin admiterea plângerii.

Precizează apelantul și faptul că prin sentința civilă nr.538 din data de 13 martie 2007 pronunțată de Tribunal a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de F. B., pârâții Statul Român și RNP fiind obligați să ne lase în deplină proprietate p.f. susmenționate din CF nr. 2124 a Corn. cad. Pojorîta.

Prin urmare există o hotărâre judecătorească încă din 2007 care recunoaște Fondului B. dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Are un act administrativ puterea de a înlătura ceea ce a stabilit o instanță de judecată?

Prima instanță a refuzat judecata pe motiv că nu ar putea examina fondul dreptului, deși textul de lege invocat de noi prin cererea de chemare în judecată privește tocmai legalitatea înscrierii unui drept în cartea funciară, legalitate care trebuie examinată tocmai prin procedura plângerii prevăzută de art. 31 din Legea nr. 7/1996,

Potrivit art. 888 NCC „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.

În acest sens, și dispozițiile art. 20 alin.3 (art. 24 alin. 3 în noua numerotare) din Legea nr. 7/1996 stabilesc faptul dreptul de proprietate ca și celelalte drepturi reale, se înscriu în

cartea funciară „pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.

De asemenea, art. 121 din Legea nr. 215/2001 precizează, că „ domeniul administrativ teritorial este alcătuit din bunuri mobile și imobile intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege”.

Din aceste dispoziții rezultă că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în baza unui act administrativ poate avea numai dacă există o dispoziție a legii în acest sens și numai dacă prin acel act s-a „constituit ori transmis în mod valabil prin „modalitățile prevăzute de lege", dreptul de proprietate.

În cauză actul administrativ emis de . și-a atribuit însăși în proprietate imobilului în litigiu" nu are valoarea unui act prin care „s-a constituit ori transmis" în mod valabil dreptul de proprietate de la proprietarul tabular preexistent (F. B.) la .> Totodată, potrivit dispozițiilor art. 885 alin. 2 NCC „drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial.

Și dispozițiile art. 51 (art. 33 în noua numerotare) din Legea nr. 7/1996 prevăd că „înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date informă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.

Din aceste dispoziții raportate și la cele ale art. 900 NCC rezultă în primul rând că dreptul de proprietate înscris în cartea funciară în folosul unei persoane există în folosul proprietarului tabular și nu se poate stinge decât prin acordul de voință al acestuia asupra constituirii sau strămutării dreptului ori în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-ar admite o acțiune în rectificare tabulară.

Din aceleași dispoziții raportate și la cele ale art. 557 alin. 2 NCC mai rezultă că numai în cazurile anume și expres prevăzute de lege proprietatea se poate dobândi și prin efectul unui act administrativ (spre exemplu dispozițiile art. 19, 21, 23 ș.a. din Legea nr. 18/1991).

Proprietarul tabular existent la data emiterii încheierii ce formează obiectul judecății (F. B. Ortodox) nu i se poate impune ca o chestiune prealabilă exercitarea unei alte acțiuni în anularea "actelor administrative" din moment ce, pentru motivele dezvoltate anterior, actele respective emise de . sta la baza intabulării.

De asemenea, pe cale incidentală, instanța avea obligația de a examina și legalitatea actului administrativ.

Pentru apărarea dreptului său tabular existent la data emiterii încheierii OCPI Suceava, F. B. trebuie să aibă un acces real la justiție nu numai prin simpla formulare a plângerii ci și prin examinarea legalității dreptului pretins de . art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Refuzul examinării priorității dreptului proprietarului tabular în raport cu o autoritate abuzivă constituie în realitate o îngrădire a accesului la justiție.

Pentru motivele dezvoltate anterior registratorii OCPI aveau obligația legală de a respinge cererea de înscriere a dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, în cadrul plângerii, instanța de judecată avea obligația de a examina legalitatea cererii de intabulare, de a stabili dacă prin admiterea unei asemenea cereri se aduc sau nu atingeri drepturilor tabulare ale altor persoane, și nu doar de a constata că registratorul OCPI este mai mult sau mai puțin competent.

Examinarea cauzei numai prin „ochiul registratorului exprimă un formalism excesiv, un refuz de judecată ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

La ce-ar mai trebui o judecată dacă registratorul este cel care dă soluția irevocabilă?

De aceea în loc de concluzii constată doar că nu există nici o diferență între Statul comunist care în anul 1949 a preluat abuziv, fără titlu, proprietățile Fondului B. și Statul democratic al anului 2013 care, în loc să restituie aceste proprietăți, permit autorităților sale să-și însușească din nou aceste bunuri prin inventariere, prin intabularea hotărârii de inventariere și prin respingerea plângerilor formulate de adevăratul proprietar.

Împotriva apelului în temeiul art. 205 Cod procedură civilă a promovat întâmpinare intimata reclamantă ., solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În conținutul întâmpinării a arătat că, în fapt, prin apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 540 din data de 31 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, apelanta solicită desființarea încheierii de carte funciară pronunțată în favoarea noastră și respingerea cererii de întabulare formulată de . nr._, în suprafață de 7633 mp., solicitare pe care o consideră nefondată, justificată de următoarele argumente:

Cu ocazia efectuării de operațiuni de carte funciară, în sensul art. 29 și urm. din Legea nr. 7/1996, republicată, registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de întabulare și nu aspecte ce țin de fondul dreptului a cărui înscriere sau radiere se cere; în consecință, referirile petentei la modul în care imobilul a fost transmis până la actualii proprietari și la buna sau reaua credință a acestora nu au legătură cu prezentul cadru procesual.

Așa cum rezultă și din încheierea de carte funciară contestată, la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea comunei Pojorîta, au stat o . acte administrative, respectiv Hotărâri ale consiliului local, privind apartenența la domeniul privat a imobilului ce formează obiectul prezentei cauze. învederăm în acest sens, faptul că imobilul, al cărui înscriere în cartea funciară este în prezent contestată face parte din domeniul privat al comunei, fiind componentă a inventarului bunurilor imobile a comunei Pojorîta, formând pe parcurs obiectul unor acorduri încheiate de proprietar - .> Mai mult, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1, "(1) Orice persoana care se consideră vătămată într-un drept sau ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public", însă în speță, actul administrativ, respectiv Hotărârea de Consiliu Local în temeiul căreia s-a făcut înscrierea, nu a fost contestată, ea căpătând caracter irevocabil.

Astfel, consideră că încheierea de carte funciară contestată, a fost emisă în deplină conformitate cu normele legale și solicităm a fi menținută ca atare, cu atât mai mult cu cât:

Potrivit art. 29 alin. 1 si 2 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, daca înscrisul îndeplinește următoarele condiții: este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; indica numele pârtilor; individualizează imobilul printr-un identificator unic; este însoțit de o traducere legalizata, daca actul nu este întocmit în limba româna; este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciara pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.

În atare situație, plângerea îndreptata împotriva încheierii biroului de carte funciara, are un caracter necontencios, deoarece prin aceasta nu se urmărește stabilirea unui drept de proprietate în condiții de contradictorialitate, ci numai verificarea legalității înscrierilor în cartea funciara de către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara - Biroul de carte funciara teritoriala Câmpulung Moldovenesc.

Potrivit art.28 al. 1 din Legea nr.7/1996, cererea de înscriere în cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi însoțita de înscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. îndeplinirea condițiilor de înscriere se face printr-o verificare efectuata la momentul înregistrării cererii; de aceea, la analiza plângerii, Oficiul este obligat sa înainteze instanței si dosarul încheierii si copia cârtii funciare.

Reiese, așadar ca, în soluționarea unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciara, instanța învestită va fi legată definitiv de documentația pe care s-a bazat înscrierea contestata.

Alta este situația când nu se invoca nelegala înscriere, ci împrejurarea ca, ulterior, au intervenit anumite situații ce fac ca mențiunile cârtii sa nu mai corespunda realității juridice sau materiale. în această situație, Legea nr. 7/1996 a prevăzut situația rectificării cârtii funciare, prin care - în cazul în care cuprinsul cârtii funciare nu corespunde situației juridice reale se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibila a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara, însă petenta prezentei cauze nu a promovat nici o acțiune cu acest obiect.

Având în vedere cele prezentate mai sus, intimata pârâtă a solicitat instanței de judecată, respingerea ca nefondat a apelului formulat de F.B.O.R. al Bucovinei, în contradictoriu cu ., întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art.205 - 208 Cod Procedură Civilă, Legea nr. 7/1996.

De asemenea intimata pârâtă a solicitat judecarea cererii și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) punctul 2 Cod Procedură Civilă.

Apelanta reclamantă F. B. Ortodox Român Al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei Și Rădăuților, a formulat răspuns la întâmpinare, în conținutul căruia a arătat că apărările formulate de pârât trebuiesc respinse ca nefondate pentru motivele dezvoltate în cererea de apel. În esență, actele administrate emise sieși de pârât nu pot sta la baza intabulării dreptul de proprietate pentru . ce proprietar tabular este F. B. ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI.

Principiul legalității înscrierilor în cartea funciară obligă registratorul de a cerceta nu numai legalitatea formală ci și legalitatea materială a actului care se înscrie.

În acest sens, deoarece rezolvarea cererii depinde de mențiunile înscrise în cartea funciară la data înregistrării cererii, registratorul de carte funciară trebuie să verifice dacă din cuprinsul acesteia nu reiese vreo piedică la înscrierea cerută. O asemenea piedică există când în cartea funciară este înscris ca titular o persoană care nu și-a transmis dreptul său către cel care solicită înscrierea.

Cum proprietar tabular la data înscrierii dreptului pentru . B. și cum nu există nici un act translativ de drepturi între F. B. și intimată, registratorul, dacă ar fi respectat principiul legalității, avea obligația de a respinge cererea de intabulare.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 476 NCPCIV, tribunalul constată că este nefondat din următoarele considerente:

Procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată în Cap. II din Legea 7/1996, republicată, forma în vigoare la data promovării prezentei acțiuni.

Potrivit art. 28 din această lege, cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului teritorial, iar în situația în care solicitarea de înscriere în cartea funciară are la bază o hotărâre judecătorească, se va depune o copie legalizată, cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă.

Alineatul 4 al aceluiași articol precizează că înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripția căruia este situat imobilul, întabularea sau înscrierea provizorie putând fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.

Art. 29 din aceeași lege prevede imperativ, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea în cartea funciară, arătând că, pentru a admite o asemenea cerere și pentru a dispune întabularea sau înscrierea provizorie, registratorul va verifica dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege; identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz; este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România; este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului; este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (4) și (5); îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.

Referitor la conținutul încheierii elaborată de registratorul de carte funciară, alineatul 3 din același articol menționează că acest înscris va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea; indicarea pozițiilor ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.

Este de observat că prezenta acțiune are ca obiect plângere împotriva unei încheieri emise de registratorul de carte funciară.

Pentru a verifica criticile aduse acestei încheieri prin plângerea formulată, instanța de fond a dispus atașarea documentației care a stat la baza emiterii actului astfel atacat, procedând în conformitate cu prevederile legale citate mai sus.

În acest sens, instanța de fond corect a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local al ./17.06.2011 s-a aprobat însușirea de către această instituție, a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunei, cu precizarea că acest inventar a fost evidențiat în anexa atașată hotărârii și în care se regăsește și suprafața de 7633 mp. teren, formând obiectul înscrierii în CF prin încheierea contestată în cadrul prezentului litigiu.

În atare împrejurări, ulterior s-a emis Hotărârea nr. 74/20.07.2012, a Consiliului Local Pojorîta, în care s-a menționat că terenul de 7633 mp., identic cu parcelele 1 Cc, 2P și 3P, formate din Cărțile funciare nr.2124, nr.636 și Tabela . cum au fost concretizate prin documentația cadastrală întocmită de către PFA B. A. se află în domeniul privat al . aceeași hotărâre s-a dispus și trecerea construcției edificate pe . Cartea Funciară 2124, în domeniul privat al .> Potrivit mențiunilor existente în evidențele funciare de la dosar, corect judecătorul fondului a arătat că imobilul individualizat anterior a rezultat din diferite părți ale parcelelor nr.523,524/6,3527, toate din CF31678 P., nr.519/2 din CF31679-proprietar ./1 din CFI P. - Tabula țării, în timp ce în CF31678 P. este notată acțiunea judecătorească din Dosarul nr. 5962/2001, al Curții de Apel Suceava.

Raportând cadrul legislativ citat anterior, la împrejurările concrete ale prezentei cauze, în mod temeinic și legal, prima instanță a conchis că în cadrul procesual fixat de către reclamant în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil nu se poate proceda decât la o analiză a îndeplinirii cumulative a condițiilor imperative prevăzute de Legea 7/1996, pentru admiterea cererii de înscriere în cartea funciară.

Ori, dintr-o asemenea perspectivă, corect s-a ajuns la concluzia că înscrisurile depuse la cartea funciară îndeplineau condițiile prevăzute de art. 29 din legea cadastrului și publicității imobiliare.

Într-adevăr, într-un cadru procesual guvernat de Legea 7/1996 nu pot fi analizate susțineri care antamează fondul dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Asemenea critici pot constitui obiectul unor alte acțiuni, care vizează temeinicia sau legalitatea hotărârilor emise de consiliile locale, sau a unor acțiuni în realizarea dreptului, aspecte de altfel menționate prin considerentele sentinței apelate, în care s-a menționat că în cadrul acestui litigiu nu se poate stabili dacă printr-o hotărâre a consiliului local, putea fi făcută trecerea suprafeței de teren înscrisă în CF pentru F. B., în proprietatea comunei P., după cum nu se poate verifica legalitatea și temeinicia actului administrativ de aprobare a inventarului domeniului privat al unității administrativ teritoriale, verificarea legalității hotărârii consiliului local putând fi efectuată de instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul, conform legii nr. 213/1998.

Având în vedere împrejurările concrete ale cauzei, tribunalul constată că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre temeinică și legală atunci când a raționat că, procedându-se la verificarea respectării cerințelor impuse de Legea 7/1996 de către registratorul de carte funciară, care a respins cererea de înscriere a dreptului, au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea 7/1996, și ale art. 55 din Ordinul nr. 633/13.10.2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, care reglementează procedura de înscriere în cartea funciară .

Prin urmare, criticile formulate în cererea de apel nu sunt susținute, și prin raportare la prevederile art. 477 – 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamanta F. B. ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI – ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR, cu sediul în mun. Suceava, ..14, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 540 din data de 31 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în localitatea P., județul Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 NOIEMBRIE 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. M. G. F.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

G.

Red. G.F.F.

Jud. fond. V. L.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./ 18.12.2013.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 444/2013. Tribunalul SUCEAVA