Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 2577/285/2012
Dosar nr._ -exercitarea autorității părintești-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 34
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE: V. E. L.
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâtul P. C., împotriva sentinței civile nr. 3380 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta D. A. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns av. Z. D. care substituie pe av. G. M. pentru reclamanta-intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că s-au depus prin serviciul registratură de către reclamanta-intimată dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente cererii de repunere pe rol, o cerere formulată de către pârâtul-apelant prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, deoarece din motive obiective nu poate fi prezent în instanță și o cerere formulată de apărătoarea reclamantei intimate prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, cerere rămasă fără obiect, dată fiind prezența av. Z. D. la strigarea cauzei.
Având în vedere că reclamanta- intimată a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente cererii de repunere pe rol, instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.
Av. Z. D. solicită admiterea cererii și repunerea pe rol a cauzei, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta intimată D. A. V., dispune repunerea pe rol a judecării apelului și văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. Z. D. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 27 aprilie 2012, reclamanta D. A. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. C. pentru pensie de întreținere și exercitarea autorității părintești solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în temeiul art. 398 cod civil cu trimitere la art. 505 Cod civil să stabilească exercitarea autorității părintești de către ea, reclamanta, pentru minora P. E. - E., născută la data de 27 mai 2009 în municipiul Suceava, născută din relația de concubinaj cu pârâtul, să stabilească locuința minorei la domiciliul său și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, având în vedere nevoile acesteia și veniturile pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că fetița este rezultată din relația de concubinaj cu pârâtul, întrucât fetița s-a născut cu grave probleme de sănătate, pârâtul a înțeles sa-și manifeste atitudinea de „tată” abandonându-le. Reclamanta neavând, singură, cu veniturile din țară cu ce să-și întrețină copilul bolnav, a fost nevoită să plece în Italia. Copilul a rămas cu familia sa, părinții având condiții materiale bune, în timp ce ea vine foarte des în țară și îi asigură tot ce este necesar. A solicitat să exercite autoritatea părintească singură întrucât pârâtul nu mai păstrează nici un fel de legătură cu ele și intenționează să ia copilul la tratament în Italia. În ceea ce privește pensia de întreținere, va trebui să atârne în balanța starea de nevoie a fetiței, faptul că pârâtul este tânăr și sănătos.
Pârâtul legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar, anchetele sociale efectuate de către Primăria Vicovu de Sus, jud. Suceava și . și declarațiile martorelor Mihalescu L. și D. I..
Prin sentința civilă nr. 3380 din data de 18 septembrie 2012, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea având ca obiect pensie de întreținere și exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta D. A. – V., pârât fiind P. C. și, în consecință, a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minora P. E. E., născută la data de 27 mai 2009, să fie exercitată exclusiv de către reclamantă. A stabilit locuința minorei P. E. E. la domiciliul reclamantei. A obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei P. E. E. în sumă de 175 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii, 27 aprilie 2012 și până la majoratul minorei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din ancheta socială efectuată de către Primăria orașului Vicovu de Sus, instanța a reținut că din declarațiile date de doamna D. I., mama reclamantei rezultă că aceasta a locuit în uniune consensuală cu pârâtul, din această relație a rezultat minora P. E.-E. din cauza neînțelegerilor ivite între cei doi imediat după nașterea fetiței, aceasta a plecat împreună cu fiica la mama ei în localitatea Vicovu de Sus. De la data nașterii minorei și până în prezent, pârâtul nu a contribuit cu nimic la întreținerea acesteia. Reclamanta este plecată la muncă în străinătate de unde trimite banii necesarii întreținerii minorei. Minora P. E.-E. este lăsată în grija bunicii, doamna D. I., mama reclamantei, care are condițiile necesare creșterii și întreținerii. În ceea ce îl privește pe pârât, din ancheta socială ( sumară ) ce a fost efectuată de către Primăria . reținut că este plecat la muncă în Italia, aspect confirmat și de martorele ce au fost audiate în cauză. S-a reținut că, conform art. 448 Cod civil „Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie” .
De asemenea, conform art. 505 alin. 1 și 2 Cod civil ,,În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”. În cauză, după cum instanța a reținut, din probele anterior arătate părinții minorei nu mai conviețuiesc împreună, iar aceasta locuiește cu reclamanta. Conform art. 398 alin. 1 Cod civil „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”. A apreciat instanța că se impune ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, aceasta în condițiile în care aceasta locuiește cu minora, se ocupă de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, psihică și intelectuală, de educația și învățătura sa. Martorele audiate în cauză au arătat că pârâtul este dezinteresat de minoră și nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea sa. Pentru aceste motive, conform art. 398 Cod civil a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora P. E. E., născută la data de 27 mai 2009 să fie exercitată exclusiv de către reclamantă. În conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. 3 Cod civil a stabilit locuința minorei P. E. E. la domiciliul reclamantei, această măsură fiind necesară și în interesul superior al minorei să locuiască cu reclamanta în condițiile în care, așa cum anterior s-a reținut ea este singura care acordă minorei întreținere și se ocupă de creșterea și educarea sa. S-a mai reținut că, conform art. 499 alin.1 C.civ. „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională” iar în ceea ce privește veniturile realizate de către pârât, reclamanta a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere raportat la veniturile pe care acestea le-ar obține în Italia. În acest sens și martorele Mihalescu L. și D. D. au declarat că au cunoștință, prima de la reclamantă și a doua de la fostul ei ginere, că pârâtul lucrează în Italia și obține venituri de 1000 de Euro lunar. S-a reținut că aceste probe nu sunt concludente pentru a se reține că pârâtul obține în Italia, venituri în suma solicitată.
De asemenea, nu s-a putut reține că pârâtul ar obține venituri egale cu salariul minim pe economie în Italia, declarațiile martorelor audiate nefiind suficiente pentru a stabili că pârâtul lucrează și obține venituri în Italia. În concluzie, instanța s-a raportat la salariul minim pe economie în sumă de 700 lei lunar, sumă pe care reclamantul, având în vedere că este tânăr și apt de muncă, trebuie și poate să se străduiască să o obțină pentru întreținerea sa și îndeplinirea obligației de întreținere pe care o are față de copilul său. În baza art. 499 alin.1 și 529 C.civ., instanța a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei P. E. E. în sumă de 175 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 27 aprilie 2012 și până la majoratul minorei.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel în data de 15 noiembrie 2012 pârâtul P. C., în motivarea căruia a arătat că lucrează în Italia unde nu are un loc de muncă fix, câștigă ocazional diferite suma de bani și este la zi cu plata întreținerii de 100 lei de copil ( mai are doi copii dintr-o căsătorie anterioară) și consideră că nu este normal să se facă diferență între copii respectiv pentru cei din căsătorie anterioară să plătească câte 100 lei iar pentru minora P. E. E. să plătească 175 lei. Mai arată, că după ce a fost părăsit de Dăbâcă A. V., el a fost în Rădăuți și a căutat-o atât pe ea cât și pe minoră făcând sesizări la poliție și la protecția copilului. Reclamanta era plecată în Italia iar el a fost amenințat să nu o mai caute pentru că are altă persoană în viața ei. A mai arătat pârâtul că știe că minora nu are condiții acolo unde locuiește întrucât el cunoaște foarte bine familia respectivă care este formată din mai mulți membrii iar el locuiește singur într-o casă cu 7 camere și condiții decente. Pentru cele arătate, solicită admiterea apelului, urmând ca instanța să analizeze și să stabilească corect întreținerea pentru P. E. E., fără a face diferență cu ceilalți doi minori pe care îi are în întreținere și pentru care plătește 100 lei lunar pentru fiecare.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă prezent la dezbateri, apărătorul acesteia a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 516 al. 1 Cod civil, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege, iar după cum rezultă din dispozițiile art. 524 Cod civil, are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Însă, după cum rezultă din dispozițiile art. 525 al. 1 Cod civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Având în vedere că fiica părților, P. E.-E., este minoră, având doar 4 ani și o stare de sănătate precară( după cum rezultă din actele de medicale de la f. 25-28 ds.fond), incapacitatea sa de muncă este prezumată, copilul minor fiind doar creditor al obligației de întreținere ce incumbă în mod egal și solidar, părinților săi, ea fiind instituită în special pentru a asigura bune condiții materiale de creștere și educare a minorilor.
Astfel, după cum rezultă din dispozițiile art. 499 al. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională iar după cum rezultă din prevederile al. 2 din același text de lege, dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională.
Prin urmare, pârâtul-apelant este obligat să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a fiice sale minore, în mod solidar cu pârâta-intimată, fiind injust ca aceste cheltuieli să fie suportate doar de mama minorului, susținerile sale referitoare la faptul că copilul nu are condiții în familia mamei și că nu i se permite să își vadă copilul neavând relevanță în cauză, având în vedere că obiectul apelului vizează doar cuantumul pensiei de întreținere.
Este adevărat că dispozițiile art. 530 al. 1 Cod civil stabilesc că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, însă pârâtul-apelant nu și-a dovedit în nici un fel susținerile din cererea de apel referitoare la faptul că a contribuit cu bani la creșterea minorului, susținând doar că este la zi cu plata pensiei de întreținere iar din referatul de anchetă socială întocmit sub nr. 4175 în data de 31 mai 2012 de C. de autoritate tutelară și asistență socială din cadrul Primăriei orașului Vicovu de Sus, jud. Suceava rezultă că de la nașterea copilului, pârâtul-apelant nu a contribuit la întreținerea acestuia și nu a venit să îl vadă (f.15-ds. fond), aceste împrejurări fiind atestate și de declarațiile martorilor Mihalescu L.-D. și D. E. (f. 35 și 36).
În aceste condiții, dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, după cum rezultă din dispozițiile art. 530 al. 2 Cod civil, pensia de întreținere putându-se stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, după cum rezultă din prevederile al. 3 din același text de lege în care se arată că dispozițiile art. 529 al. 2 și 3 se vor aplica în mod corespunzător.
Prin urmare, instanța de fond a dispus în mod corect obligarea pârâtului-recurent la plata unei pensii de întreținere prin raportare la venitul minim garantat în plată pe economia națională, ținând cont de faptul că nu s-a dovedit faptul că acesta realizează venituri cu caracter de continuitate, însă, din dispozițiile art. 529 al. 3 Cod civil rezultă că, atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Or, prin sentința civilă nr. 101 din data de 16 ianuarie 2008 a Judecătoriei Târgu N.( dosar nr._ ), pârâtul-apelant a fost obligat să le plătească fiicelor sale din altă căsătorie, P. I. E., născută la data de 24 aprilie 2001 și P. I. C., născută la data de 19 iunie 2007, suma de câte 80 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data de 9 noiembrie 2007 și până la majoratul acestora, hotărârea rămânând irevocabilă prin nerecurare la data de 21 iulie 2009, pârâtul susținând că în prezent achită suma de 200 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru cei doi copii. Având în vedere că pârâtul-apelant are trei copii și faptul că a fost obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 175 lei lunar în favoarea minorei P. E. E., înseamnă că cuantumul pensiilor cumulate depășește ½ din veniturile debitorului reprezentate în prezenta cauză de venitul minim garantat în plată pe economia națională care este de 700 lei lunar, după cum rezultă din art. 1 din H. G. nr. 1221/2011, cu depășirea plafonului maxim prevăzut de art. 530 al. 1 Cod civil prin raportare la dispozițiile art. 529 al. 2 și 3 Cod civil, astfel încât apelul declarat în cauză este întemeiat și va fi admis în sensul reducerii cuantumului pensiei de întreținere stabilite de instanța de fond în favoarea minorei P. E. E..
Prin urmare, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 530 al. 2 și 3 Cod civil și cele ale art. 529 al. 2 și 3 Cod civil, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtului-apelant să plătească în favoarea minorei P. E. E., născută la data de 27 mai 2009, suma de 116 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere (în loc de 175 lei lunar) cu același titlu, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 27 aprilie 2012 și până la majoratul minorei, așa cum prevăd dispozițiile art. 532 al. 1 Cod civil, cuantumul pensiei fiind stabilit prin raportare la venitul minim garantat în plată care este de 700 lei lunar conform art. 1 din H. G. nr. 1221/2011, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea ținându-se cont de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora precum și de celelalte obligații ale pârâtului-apelant, așa cum prevăd dispozițiile art. 527 al. 2 Cod civil, tribunalul urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În nunele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâtul P. C., domiciliat în Tîrgu N.-Păstrăveni, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3380 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta D. A. V., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „G. M.”, cu sediul în ..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3380/18 septembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul că:
Obligă pârâtul-apelant să plătească în favoarea minorei P. E. E., născută la data de 27 mai 2009, suma de 116 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere (în loc de 175 lei lunar) cu același titlu, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 27 aprilie 2012 și până la majoratul minorei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. E. L. I. G. S. A.
Red. VEL/Tehnored.SA/4ex/14.03.2013/judecător fond V. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
