Fond funciar. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 1423/285/2011
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.20
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.01.2013
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: H. L.
JUDECĂTOR: F. G.
GREFIER: S. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către petentul Ț. I. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „M. M.”, cu sediul în mun. Rădăuți, ..70, județul Suceava, împotriva sentinței 1465 pronunțată la data de 12.04.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind Ț. V., domiciliat în ., județul Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, cu sediul în ., nr.36,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.B. E. cu delegație de substituire a avocatului titular S. R. pentru prim intimatul Ț. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. B. E. pentru intimatul Ț. V. arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul acestuia.
Apărătoarea prim intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 09.03.2011, petentul Ț. I. a chemat în judecată intimații Ț. V., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, solicitând instanței anularea adeverinței de proprietate nr.303/16.10.1991 emisă pe numele defunctei Ț. D., cu privire la suprafața de 1,59 ha teren.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu intimatul Ț. V., întrucât acesta invocă un testament prin care defuncta Ț. D. îl instituie legatar universal cu privire la bunurile lăsate la decesul acesteia și solicită anularea adeverinței de proprietate întrucât defuncta nu a cerut reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în adeverință, respectiv nu a semnat cererea de reconstituire, deoarece nu știa carte, nu a indicat unde se află terenul, iar mențiunile făcute pe cererea de reconstituire cu privire la două parcele de teren de 0,49 ha teren arabil și 0,96 ha teren fânaț nu-i aparțin, iar suprafața totală este de 1,45 ha teren și nu 1,32 ha. Se mai precizează că a formulat plângere la P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru a se indica autorul faptei.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar instanța este competentă să o soluționeze.
Prin întâmpinare, intimata C. județeană de fond funciar Suceava a solicitat ca prezenta cauză să se judece în contradictoriu cu comisia locală care întocmește documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Intimatul Ț. V., prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii întrucât defuncta Ț. D. a formulat cerere în condițiile Legii nr.18/1991, în calitate de proprietar deposedat, cu privire la suprafața de 1,53 ha teren, înregistrată la Primăria Vicovu de Jos, sub nr.709 din 12.03.1991, cerere care a fost validată prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr.3612/1991, dispunându-se înscrierea în anexa 3, poziția 205. Se mai arată că legalitatea emiterii adeverinței de proprietate a fost verificată în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ în care intimata a fost obligată la punerea în posesie.
În vederea soluționării cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1645 din 12.04.2012 Judecătoria Rădăuți a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins plângerea formulată de petentul Ț. I., în contradictoriu cu intimații Ț. V., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos – prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți din 01 iunie 2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de autori necunoscuți, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, la plângerea petentului Ț. I., întrucât a intervenit prescripția, iar adeverința de proprietate reprezintă un act prealabil emiterii titlului de proprietate motiv pentru care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A mai reținut prima instanță că se contestă adeverința de proprietate nr.303/16.10.1991, susținându-se că cererea de reconstituire nu a fost semnată de către defuncta Ț. D., însă este fără putință de tăgadă că s-a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată la Primăria comunei Vicovu de Jos sub nr.708/12.03.1991, existând așadar o manifestare de voință în vederea recunoașterii dreptului de proprietate cu privire la terenurile predate la C.A.P., suprafața menționată în registrul agricol pe numele defunctei fiind de 1,53 ha teren. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost validată prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Suceava nr.3612/1991, cu privire la suprafața de 1,58 ha teren.
Mai mult, instanța a reținut că valabilitatea emiterii acestei adeverințe de proprietate a fost verificată în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2494/02.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți, reținându-se că defuncta Ț. D., decedată la data de 23.02.1993, justifică reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren înscrisă în adeverința de proprietate ce face obiectul prezentei cauze.
La dosar, s-a depus testamentul autentificat sub nr.1179/24 martie 1992 de fostul notariat de Stat Local Rădăuți, în care se menționează că defuncta Ț. D. nu știe carte, însă instanța a apreciat că a existat manifestarea de voință a acesteia de a i se recunoaște dreptul de proprietate, în condițiile legilor fondului funciar, împrejurarea că defuncta nu știa carte neputând fi un impediment la reconstituirea dreptului de proprietate, dat fiind caracterul reparator al legilor fondului funciar.
Dacă s-ar aprecia altfel și testamentul depus la dosar ar rămâne fără obiect întrucât defuncta nu-și mai poate valorifica drepturile la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere considerentele de mai sus, precum și principiul siguranței principiului civil, instanța a respins plângerea.
Împotriva sentinței a formulat recurs petentul Ț. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său a arătat că în mod greșit i s-a respins plângerea prin care a cerut anularea adeverinței de proprietate emisă pe numele defunctei Ț. D., deși a dovedit ca aceasta nu a formulat nici o cerere in vederea reconstituirii dreptului de proprietate. In timpul vieții nu a solicitat eliberarea titlului de proprietate conform adeverinței, iar pe cererea de reconstituire persoana care a formulat nu a trecut ce suprafața de teren solicită și nici unde este situat terenul, aceasta prezentând notiții si modificări făcute de un funcționar de la primărie.
In mod greșit instanța a reținut ca valabilitatea emiterii adeverinței de proprietate a fost verificată în cauza în care s-a pronunțat sentința civila nr. 2494 din 02.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți, deși a depus dovada că la Tribunalul Suceava i s-a admis recursul, s-a casat sentința mai sus arătată si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a mai motivat de instanța că defuncta deși nu știa carte aceasta nu putea fi un impediment la reconstituirea dreptului de proprietate. Nu a afirmat ca nu avea acest drept dar in cazul in care aceasta ar fi dorit teren, formula cererea printr-o persoana ce putea fi identificată s-au prin mandatar, cerere ce ar fi trebuit să fie și semnată de acele persoane pentru Ț. D..
Precizează ca intimatul Ț. V. deși i s-a pus in vedere sa prezinte originalul adeverinței de proprietate pentru a se confrunta cu copia si a vedea pe verso care sunt terenurile si unde sunt situate, nu a prezentat adeverința deși face uz de ea.
Mai arată ca Ț. D. a locuit împreuna cu fiul ei Ț. N. si că s-a emis titlul de proprietate nr. 1287/2008 ce cuprinde tot terenul, titlu comun pentru toți moștenitorii.
F. de aceasta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1645/12.04.2012 a Judecătoriei Rădăuți si pe fond admiterea acțiunii.
Intimatul Ț. V. nu a formulat întâmpinare, însă prezent la dezbateri apărătorul ales al acestuia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Ceilalți intimați deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul în limita motivelor invocate ce se subsumează dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurentul Ț. I. critică soluția primei instanțe arătând în esență că în mod greșit s-a respins plângerea prin care a cerut anularea adeverinței de proprietate emisă pe numele defunctei Ț. D. întrucât aceasta nu a formulat cerere de reconstituire, mențiunile de pe adeverință nu-i aparțin, nu a solicitat eliberarea titlului de proprietate conform adeverinței.
Conform adeverinței nr.303/16.10.1991 emisă de C. comunală Vicovu de Jos s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea numitei Ț. D. prin hotărârea comisiei județene nr.3612/29.08.1991 pentru suprafața de 1,53 ha.
La baza emiterii adeverinței astfel cum rezultă din conținutul documentației ce a fost înaintată de către comisia locală s-a aflat cererea de reconstituire ce apare ca fiind formulată de către Ț. D. după defunctul Ț. V., la data de 12.03.1991, anexa de validare și copie după registrul agricol.
Susținerea recurentului că Ț. D. nu ar fi semnat cererea de reconstituire nu prezintă relevanță cât timp este cert că s-a formulat o cerere de reconstituire pentru Ț. D., neexistând nici un impediment ca această cerere să fie formulată printr-un mandatar, cerere însușită din moment ce în cauză s-a emis o hotărâre de validare a dreptului de proprietate ce nu a fost contestată, adeverința de proprietate fiind emisă în baza acestei hotărâri.
De asemenea, din atitudinea beneficiarei reconstituirii care a înțeles să dispună în cazul încetării sale din viață de terenurile ce-i vor reveni potrivit legii funciare se desprinde concluzia că aceasta a urmărit valorificarea dreptului de reconstituire a terenului, constituind o ratificare indubitabilă a actelor și procedurilor îndeplinite în cadrul legii nr.18/1991.
În ce privește critica recurentului în sensul că pe cererea de reconstituire nu este menționată suprafața de teren solicitată se observă din conținutul cererii că se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în registrul agricol. Conform art.10 alin.3 din legea nr.18/1991, în forma în vigoare la data depunerii cererii, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
De altfel, întinderea dreptului de proprietate reconstituit este prevăzută în anexa de validare, adeverința fiind emisă în baza hotărârii prin care a fost validată propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Nu poate fi reținută motivarea primei instanțe în sensul că valabilitatea emiterii adeverinței de proprietate a fost verificată în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2494/02.08.2010 a Judecătoriei Rădăuți în condițiile în care aceasta a fost casată cu trimiterea spre rejudecare.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă conform căruia partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, va fi obligat recurentul la plata în favoarea intimatului a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către petentul Ț. I. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „ M. M.”, cu sediul în mun. Rădăuți, ..70, județul Suceava, împotriva sentinței 1465 pronunțată la data de 12.04.2012 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind Ț. V., domiciliat în ., județul Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Jos prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava, cu sediul în ., nr.36,județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata în favoarea intimatului Ț. V. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. H. L. F. G.
Grefier,
S. A.
RED.HL
TEHNORED:SA/2ex/08.02.2013
JUDECĂTOR FOND V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Sentința nr. 2026/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
