Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2534/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2534/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 4205/86/2013
Dosar nr._ Revendicare imobiliară.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2534
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.11.2013
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR G. D.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de către pârâta P. M., domiciliată în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.655 pronunțată la data de 14.02.2013 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ *, intimată fiind reclamanta C. V. prin mandatar C. C., domiciliat în ., nr.1389, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul intimatei reclamante-C. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța constată că prin încheierea de ședință din data de10.09.2013 în temeiulart.242 al.1 pct.2 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecării recursului și faptul că la data de 21.10.2013, intimata prin mandatar a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la care a fost anexată taxa judiciară de timbru aferentă în cuantum de 20 lei.
Instanța pune în discuție încuviințarea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Mandatarul intimatei reclamante, solciită încuviințarea cererii de repunere pe rol .
Instanța încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei.
Mandatarul intimatei reclamante arată că nu mai are de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acestuia.
Mandatarul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 1 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, sub nr._ *, reclamanta C. V., prin mandatar C. C. G. a chemat-o în judecată pe pârâta P. M. solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesia suprafața de 250 m.p. teren, din suprafața totală de 2000 m.p. teren, identic cu terenul înscris în actul de partaj voluntar nr. 4651/1997.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 2000 m.p. teren arabil situat pe raza comunei Gălănești, în tarlaua „Lan” în baza actului de partaj voluntar nr. 4651/1997, lotul II, poziția 1, teren care provine dintr-o suprafață de 4000 m.p., din care cei 2000 m.p. ar trebui să-l dețină ea, iar cealaltă suprafață de 2000 m.p. ar trebui să o dețină conform actelor de vânzare - cumpărare pârâta P. M..
Pârâta P. M., în calitate de moștenitoare a defunctului P. M., deși este proprietara suprafeței de 2000 m.p. teren cumpărat, deține în realitate suprafața de 2250 m.p., ocupând din terenul reclamantei suprafața de 250 m.p.. De această situație reclamanta a aflat în momentul în care a încercat să se intabuleze cu terenul său, fiind înștiințată că în urma măsurătorilor i-a rezultat doar suprafața de 1.750 m.p., motive pentru care a fost nevoită să introducă prezenta acțiune solicitând obligarea pârâtei să-i elibereze diferența de 250 m.p..
În vederea soluționării cauzei, reclamanta, prin mandatarul său, a depus la dosar contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1876 și nr. 1875 din 15 iunie 2001, titlul de proprietate 470/1994, act de partaj autentificat sub nr. 3050 din 28 mai 1987, extras de carte funciară, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, procură de reprezentare.
P. întâmpinarea depusă la dosar pârâta P. M. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată arătând că, în realitate, așa cum și reclamanta admite, ea a cumpărat terenul în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare în anul 2001, contract autentificat de notar public, după care și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la suprafața cumpărată, identică cu . din CF 3501 a comunei Gălănești. În prezent, pârâta a arătat că este în posesia suprafeței cumpărate, ea a respectat întocmai linia de hotar ce desparte proprietatea sa de proprietățile vecine, deținând doar suprafața de 2000 m.p. teren arabil, conform planului de situație în baza căruia s-a intabulat.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare de expertul O. F..
P. sentința civilă nr.2285 din data de 25.06.2010 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a dispus ca pârâta să-i predea reclamantei C. V. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 112,24 m.p. teren situat pe raza ., materializată în anexa 1 pe punctele de contur 9,10,13,14,9 ( hașurat în albastru) din raportul de expertiză întocmit de expertul O. F..
P. decizia nr.259 din data de 14.02.2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul formulat de pârâtă și s-a trimis cauza spre rejudecare întrucât instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la concluziile formulate în expertiza judiciară de expertul O. F., ignorând apărarea pârâtei care mai deține o suprafață de 250 mp. teren în baza sentinței civile nr.1475/1988 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu p.v. nr.731 din C.F. nr.3008.
Instanța a dispus completarea probatoriului și s-au înaintat expertului judiciar obiecțiunile formulate de pârâtă, împreună cu înscrisurile depuse de aceasta, solicitând ca acesta să aibă în vedere dispozițiile instanței de control judiciar și înscrisurile de la Biroul de carte funciară Rădăuți.
P. notele de ședință de la termenul din data de 17.05.2012 pârâta a formulat cerere de recuzare a expertului judiciar, cerere ce a fost respinsă nefiind incidente prev. art.204 C.proc.civ. coroborat cu art.27 C.proc.civ., iar faptul că expertul judiciar nu și-a însușit concluziile și obiecțiunile pârâtei nu pot constitui unicul temi al recuzării acestuia.
Apreciind că expertul judiciar a analizat obiecțiunile pârâtei, cât și înscrisurile depuse de aceasta și evidențele din Cartea funciară, ținând cont de decizia instanței de control judiciar, instanța a respins obiecțiunile formulate la termenul din data de 01.06.2012 (fila nr.67), pârâta invocând prin precizări și excepția uzucapiunii extratabulare prin joncțiunea posesiilor cu privire la terenul în litigiu.
Pârâta a motivat că a devenit proprietara terenului în suprafață de 20 ari prin cumpărare, prin act autentic de la U. A., teren ce a fost predat la CAP în perioada 1954-1962, fiind eliberată adeverința de punere în posesie nr.535/04.11.1991 și s-a eliberat titlul de proprietate în anul 1994. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1875/2001 la BNP A. Aehlanec pârâta a cumpărat terenul de la proprietar și a continuat posesia utilă începută de vânzătoare.
P. sentința civilă nr.655 din 14.02.2013, Judecătoria Rădăuți a respins excepția uzucapiunii invocată de pârâtă.
A admis acțiunea având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta C. V. – prin mandatar C. C. G., în contradictoriu cu pârâta P. M..
A obligat pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 112,24 m.p. teren identificat prin anexa nr. 1 din raportul de expertiză de la fila nr. 64 delimitat de punctele nr. 9-10-13-14.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.529,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert judiciar, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.1475/23.06.1988 a Judecătoriei Rădăuți s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamanților a suprafeței de 250 mp. teren curți-construcții, identic cu p.v. nr.731 din C.F. nr.1854 Gălănești. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în anul 1962 s-au înscris la CAP cu tot terenul ce-l aveau atunci proprietate personală, iar suprafața de 250 mp. atribuită numiților Pârghie M. și Pârghie M. a fost formată din o parte a p.f. nr.745/87 și p.f. nr.745/86. În mod corect expertul judiciar a apreciat că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pe numele moștenitorului U. A. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp. din punctul Lan, în baza adeverinței nr.535/04.11.1991 și a fișei suprafețelor primite în proprietate nr.116, suprafață în care a fost inclusă și suprafața de 250 mp. teren din sentința civilă nr.1475/1988 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu p.v. nr.731 din C.F. nr.3008.
Totodată expertul a concluzionat că potrivit vecinătăților înscrise în Titlu de proprietate nr.485/10.04.1994 emis pe numele moștenitorului U. A. rezultă că în suprafața de 0,20 ha. din punctul Lan, a fost inclusă și suprafața de 250 mp. teren ocupat cu casă și anexe. Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr.1875/15.06.2001 rezultă cu claritate că terenul cumpărat de Pârghie M., soțul pârâtei, în suprafață de 2000 mp., identic cu . din C.F. nr.3501 Gălănești a fost dobândit de vânzătoarea U. A. conform Titlului de proprietate nr.485/10.04.1994, incluzând și suprafața de 250 mp. teren curți-construcții.
Instanța a reținut faptul că reclamanta este proprietara suprafeței de 2000 mp. teren arabil situat în aceeași zonă Lan, din . rezultă din evidențele cadastrale, titlul de proprietate nr.470/10.04.1994 (fila nr.7) și actul de partaj autentificat sub nr.3050 din data de 28.05.1997(fila nr.8).
Din expertiza judiciară rezultă fără echivoc că aceste parcele de 2000 mp. fac parte din suprafața totală de 4000 mp. situată în . identifică potrivit evidențelor cadastrale cu p.f. nr.745/87 și p.f. nr.745/86 arătură, proprietar tabular fiind M. a I. B., conform planului de situație nr.1223/2 din data de 16.04.1988.
Deși pârâta a invocat pe calea excepției uzucapiunea cu privire la diferența de teren în litigiu, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Fiind în zonă de carte funciară, prin invocarea uzucapiunii ca modalitate a dobândirii dreptului de proprietate, temeiul juridic al dobândirii unui asemenea drept îl constituie Decretul – Lege nr. 115/1938.
Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiei utile asupra unui bun imobil, un interval de timp determinant de lege.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale imobiliare susceptibile de posesie, s-a admis în mod excepțional în art.27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, numai în următoarele cazuri.
- când un drept real imobiliar fiind intabulat, în temeiul unui act nevalabil, titularul lui a posedat acest drept cu bună credință timp de 10 ani;
- când titularul dreptului real intabulat fiind decedat, dreptul dobândit pe cale de succesiune nu s-a înscris în favoarea moștenitorilor, în care caz, posesorul care a posedat imobilul în condițiile cerute de lege timp de 20 de ani, poate să ceară intabularea dreptului în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii.
ceasta este efectul unei posesii utile ce presupune ca posesia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și, nu în ultimul rând, sub nume de proprietar, cerințe ce nu sunt îndeplinite în situația dată.
Martorul H. M., propus de pârâtă, este mama numitei P. Ilenuța, care a încheiat cu pârâta un contract de întreținere pentru aceste imobile și locuiește în gospodăria acesteia împreună cu soțul său. Martorul a declarat că problemele între părți au apărut recent, după ce ginerele său a montat un gard pentru Pârghie M., fiind evident că până ce nu i-a fost afectată . nu a reacționat fiind convinsă că este proprietara imobilului, fapt ce demonstrează că posesia pârâtei nu a fost una publică și sub nume de proprietar, iar ocuparea terenului s-a realizat relativ recent și nu în urmă cu 20 de ani.
Instanța a reținut faptul că vânzătoarea U. A. a fost pusă în posesie prin adeverința nr.535/04.11.1991, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 01.07.2008, în cauză nefiind îndeplinită nici condiția termenului de 20 de ani, motive pentru care va respinge excepția uzucapiunii invocată de pârâtă.
Edificatoare în istoricul parcelelor de teren este și declarația martorului R. M., fiica vânzătoarei U. A., care a precizat că terenul în cauză a avut o suprafață totală de 40 ari, din care 20 ari au revenit mamei sale, iar o suprafață egală de 20 ari a revenit lui B. I., fratele lui U. A.. Martorul a declarat că pârâta a ocupat terenul mamei sale înainte de 1989, loc unde și-a edificat și gospodăria, existând numeroase discuții după reconstituirea dreptului de proprietate pentru U. A., aceștia înțelegându-se abia în anul 2001 în urma unui schimb, dar din această suprafață se regăsește și . ari, fiind lotul pe care s-a construit casa.
Instanța a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două parcele de teren în suprafață de 20 ari fiecare s-a făcut pe vechile amplasamente, ulterior pârâta reușind să achiziționeze de la U. A. . și lotul său de 250 mp. curți-construcții, fapt ce nu o îndreptățește să ocupe suprafața de 112,24 m.p. din terenul reclamantei.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 112,24 m.p. teren identificat prin anexa 1 din raportul de expertiză de la fila nr.64, delimitat de punctele de contur 9-10-13-14.
În baza art. 274 Cod proc. civ., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2529,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Pârghie M., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar admiterea excepției privind uzucapiunea extratabulară si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său pârâta a arătat că instanța de fond a apreciat că reclamanta este îndreptățită la suprafața de 1 12.24 mp pe care îi deține, având la baza expertiza întocmită de expert O. Florinei, precum si înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, instanța a apreciat că din conținutul contractului de vânzare cumpărare prin care ea si soțul ei au cumpărat suprafața de 2000 mp „rezultă cu claritate că terenul cumpărat de Pârghie M., în suprafață de 2000 mp, identic cu pf. 745/87 din C.F. nr. 3501 Gălanești a fost dobândit de vânzătoarea U. A., conform Titlului de proprietate nr. 485/10.04.1994, incluzând si suprafața de 250 mp. teren curți-construcții „.
De asemenea, instanța a apreciat că „în mod corect expertul judiciar a apreciat că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pe numele moștenitorului U. A. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp. din punctul Lan, în baza adeverinței 535/04.1 1.1991 si a fișei suprafețelor primate în proprietate nr. 1 16, suprafață în care a fost inclusă si suprafața de 250 mp. teren din sentința civila nr. 1475/1988 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu p.v. nr. 731 din C.F. nr. 3008”.
Așa cum a arătat, expertiza si suplimentul la expertiza nu pot fi coroborate cu înscrisurile depuse la dosar si cu situația de fapt din teren.
Astfel, sunt proprietari tabulari pentru două suprafețe distincte de teren, respectiv pentru suprafața de 250 mp. identica cu p.v. 731 din CF 3008 cu casa și anexe si o alta suprafață de teren de 2000 mp. cu care s-a intabulat în anul 2001, identica cu p.f. 745/87 din CF. 3051, suprafața înscrisă si în T.P. nr. 470/1994 eliberat pe numele vânzătoarei U. A.. Nu rezultă de nicăieri din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1875/2001 ca suprafața de 2000 mp. ar include si 250 mp teren curți-construcții; si nici o astfel de supoziție nu ar fi logic să fie pertinentă, câtă vreme sunt proprietari tabulari pe cei 250 mp din 1988, fiind ilogic să fie de acord să mai plătească încă o data o suprafața pentru care sunt proprietari deplini si au edificate construcții din 1970.
In plus, cele doua suprafețe distincte sunt intabulate, fiind întocmite planuri de situație conform actelor de proprietate existente, respectiv TP al vânzătoarei U. A. si hotărârea judecătoreasca nr. 1475/1988 a Judecătoriei Rădăuți. In mod obligatoriu, la intabularea suprafețelor de teren menționate s-ar fi precizat în cartea funciară că . 2000 mp este ocupata parțial de curți-construcții si că din aceasta parcelă s-ar fi format o alta parcelă de 250 mp.
Acest lucru nu s-a întâmplat, mai ales că, conform autorizației de construire din 1970, vecinătățile suprafeței de teren de 250 mp identica cu pv. 731 sunt altele decât cele ale parcelei de 2000 mp.
Astfel, in autorizația de construcție este specificat faptul ca vecinătățile suprafeței de 250 mp sunt: U. Ș. - nord, B. T. - sud, tarlaua CAP - est si Ș. G. - vest, pe când în TP nr. 485/1994 vecinătățile suprafeței de 2000 mp sunt: drum - nord, drum - est, B. A. -sud si B. I. - vest. Este evident ca vecinătățile celor doua suprafețe de teren sunt distincte si nu este posibil ca cele doua suprafețe sa se suprapună, asa cum concluzionează expertul.
In plus, atât TP al reclamantei nr. 470/1994 a fost eliberat in aceeași zi cu TP al vânzătoarei U. A., ceea ce înseamnă ca, așa cum legea prevede, orice TP este precedat de o punere in posesie. Punerea in posesie nu se putea fi efectuata pe o suprafața ocupata de curți-construcții, ci doar pe un teren liber de sarcini.
In conformitate cu dispozițiile art. 24 al.l din legea 18/1991 -Terenurile situate in intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe si anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân si se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foști proprietari. P. urmare, nu se poate retine ca suprafața de 250 mp curți construcții ar fi inclusă în suprafața de 2000 mp, teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea vânzătoarei U. A., așa cum indică expertul în expertiza întocmită în cauză, precum si judecătorul în considerentele sentinței recurate.
In ceea ce o privește pe U. A., fișa proces verbal de punere în posesie datează din 1991 având numărul 116, spre deosebire de C. V. care a fost pusî în posesie ulterior, în 1992 conform fișei proces verbal de punere in posesie nr. 126. Daca reclamanta nu era de acord la punerea în posesie cu delimitările terenului aceasta putea refuza punerea în posesie sau putea reclama faptul că delimitările naturale ale suprafețelor de teren au fost modificate.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, reclamanta fiind de acord cu punerea în posesie din 1992.
Mai mult decât atât, în prezent sunt intabulați cu suprafețele de teren pe care le dețin în proprietate, spre deosebire de reclamanta care nu este intabulată.
P. acțiunea dedusa judecații nu a fost contestată nici o clipa intabularea de care se prevalează si dacă ar fi să analizeze, specific acțiunii în revendicare, care din titlurile părților sunt preferabile, este evident ca o intabulare necontestată, este preferabilă unui titlu de proprietate emis de către o Comisie de fond funciar. Cat privește intabularea, câtă vreme instanța nu a fost investită cu analizarea legalității acesteia, nu putea să se pronunțe în acest mod, ci putea doar sa ia act de existenta intabulării, așa cum este ea.
De altfel, o eventuală contestare a intabulării de care se prevalează este si tardivă pentru ca reclamanta putea să o conteste în termen de 30 de zile de când a luat cunoștința de existenta acesteia, așa cum prevede legea 7/1996, chiar reclamanta arată că a luat cunoștință de intabulare atunci când a dorit sa se intabuleze, anterior anului 2008, când a fost introdusa acțiunea în revendicare.
A aprecia altfel ar însemna că nu s-ar respecta rațiunea pentru care a fost introdusa publicitatea imobiliara ca fiind obligatorie în cazul circulației imobilelor, astfel încât orice persoana interesata să poată lua la cunoștința despre acestea.
In ceea ce privește delimitarea naturală a terenurilor nu exista nici o modificare a acestora, terenurile fiind astfel delimitate de dinaintea punerii in posesie conform legii 18/1991.
Toate aceste le-au arătat si în fata instanței de fond, solicitând un nou supliment la raportul de expertiza si formulând o cerere de recuzare a expertului pe motiv ca ar fi părtinitor si vădit subiectiv, dar acestea au fost respinse de instanța de fond, ba chiar mai mult si-a întemeiat sentința pe o expertiză eronată si care nu poate fi coroborata cu celelalte probe depuse la dosar.
In suplimentul la expertiza, expertul arată că la origine a existat o suprafața totală de 4000 mp, identice cu p.f. 745/87 si p.f. 745/86, proprietar tabular fiind Mafiei a I. B.. Ulterior, p.f. 745/87 in suprafața de 2000 mp a fost reconstituita moștenitoarei U. A., iar p.f. 745/86 moștenitoarei C. V..
Mai departe arată expertul ca p.v. 731 în suprafață de 250 mp a fost formată din cele două suprafețe, respectiv identice cu p.f. 745/87 si p.f. 745/86, fiecare în suprafața de 2000 mp. Dacă din suprafața mamă de 4000 mp a fost atribuit pe vremea CAP-ului suprafața de 250 mp (ca parte din cele doua suprafețe de 2000 mp), înseamnă că suprafața ce a rămas a fi reconstituită moștenitorilor trebuia să fie de 3750 mp (prin scăderea celor 250 mp din 4000 mp). Împărțindu-se în două suprafața rămasă de 3750 mp, înseamnă că fiecărui moștenitor i-ar fi revenit prin reconstituire câte o suprafața de 1875 mp.
U. A., vânzătoarea, fiind îndreptățită la suprafața de 1875 mp, înseamnă ca doar atât era îndreptățita să vândă. In urma vânzării rezultă ca ea si soțul său ar trebui să dețină suprafața de 1875 mp + suprafața de 250 mp, adică un total de 2125 mp, suprafața găsită în teren de către expert ca fiind în posesia pârâtei.
Numai că, expertul, printru-un exces de zel, exces însușit apreciază ca justificată acțiunea reclamantei si prin urmare, admite acțiunea acesteia si îi obliga să predea reclamantei suprafața de 1 12,24 mp.
In subsidiar, urmărind evoluția procesului derulat în fața instanței de fond, a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea extratabulară si prin joncțiunea posesiilor, prevalându-se de posesia utilă a vânzătoarei.
Si față de acest capăt de cerere atitudinea si soluția judecătorului investit a fost surprinzătoare, apreciind că dispozițiile decretului lege nr. 115/1938 se admit în mod excepțional si enumeră doua cazuri în care ar putea fi admis acest mod de dobândire a dreptului de proprietate. Deși uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate nu se admite în mod excepțional, ci este considerată ca o sancțiune a proprietarului neglijent, dezinteresat de proprietatea sa, enumeră ca un caz de dobândire a dreptului de proprietate „când un drept real imobiliar fiind intabulat, în temeiul unui act nevalabil, titularul lui a posedat acest drept cu buna credința timp de 10 ani”, omițând să constate că situația se încadrează perfect în acest caz.
Insa instanța nu apreciază în acest sens, deoarece consideră că posesia lor asupra terenului nu a fost sub nume de proprietar si nu a fost publică deoarece și-au îngrădit terenul recent si doar de la acest moment se poate aprecia în favoarea lor o posesie utilă.
In tot probatoriul administrat în cauza nu s-a discutat despre amplasarea unui gard care să împrejmuiască terenul si despre momentul la care acesta a fost amplasat, iar daca s-ar fi discutat, instanța ar fi reținut că gardul a fost amplasat în 2011, conform autorizației de construire, iar acțiunea în revendicare a fost promovată în 2008, ceea ce înseamnă ca a reacționat înainte de amplasarea gardului si nu așa cum a apreciat instanța „reclamanta nu a reacționat fiind convinsa ca este proprietara imobilului” decât după amplasarea gardului.
Instanța, deși a admis o acțiune in revendicare în parte pentru suprafața de 112,24 mp din cei 250 mp solicitați, excluzând fără justificare toate apărările, în dispozitiv arată că admite acțiunea, fără a preciza că o admite doar în parte cu privire la mai puțin de jumătate din suprafața ceruta si îi obligă la a suporta în întregul său suma de 2529,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apreciază ca dacă această acțiune s-ar admite în parte ar putea fi obligați la a suporta cel mult jumătate din cuantumul acestor cheltuieli.
Intimata C. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legală si temeinică a sentinței civile nr. 655/2013, pronunțata în cauza, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, prin sentința civila nr.655/2013 s-a admis acțiunea având ca obiect revendicare si s-a respins excepția uzucapiunii, invocata de pârâtă. Astfel, s-a dispus ca pârâta să predea în deplină proprietate si liniștită posesie terenul în suprafața de 112,24 mp, situat în .. S-a dispus completarea probatoriului si s-a înaintat expertului judiciar obiecțiunile formulate împreună cu înscrisurile, urmând a se ține seama de dispozițiile instanței de control judiciar.
Ulterior, s-a apreciat ca expertul judiciar a avut o părere obiectivă asupra obiecțiunilor si au fost respinse precizările si excepția uzucapiunii extratabulare, prin joncțiunea posesiilor cu privire la terenul in litigiu.
Din expertiza judiciara rezult fără echivoc că . face parte din terenul arabil situat in aceeași zona Lan situata în . identifică potrivit CF cu PF 745/87 si PF 745/86, proprietar tabular fiind M. AL LUI I. B.. Astfel, instanța retine că reclamanta este proprietara suprafeței de 2000 mp teren arabil, cum rezultă din evidențele cadastrale, titlul de proprietate 470/1994 si actul de partaj autentificat sub nr.3050/1997.
Întrucât recurenta a invocat pe cale de excepției uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, ca efect al exercitării posesiei utile asupra unui bun imobil, într-un interval de timp determinat de lege, instanța de fond în mod corect a apreciat, ținând seama de probațiunea administrata in cauza, ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Din declarația martorei H. M. posesia pârâtei nu a fost una publică si sub nume de proprietar, ocuparea terenului s-a realizat recent ,când s-a montat un gard de către PIRGHIE M., fiind evident că reclamanta a acționat ca un proprietar al imobilului când i-a fost afectată posesia parcelei de teren.
Vânzătoarea U. A. a fost pusă în posesie în anul 1991, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrata în anul 2008, nefiind îndeplinită condiția termenului de 20 ani. In mod corect a apreciat instanța ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele doua parcele în suprafața de 20 ari fiecare s-a făcut pe vechile amplasamente, ulterior pârâta reușind sa achiziționeze de la U. A., . si lotul sau de 250 mp, curți si construcții, fapt ce nu o îndreptățește sa ocupe suprafața de 112,24 mp din terenul reclamantei.
Având in vedere probatoriul administrat în cauza, în mod corect instanța a apreciat ca trebuie admisă acțiunea reclamantei si obligată pârâta să predea acesteia cu drept de proprietate si liniștita posesie suprafața de 112,24 mp, teren identificat prin Anexa I din raportul de expertiza de la fila 64.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, 312 al. 1, 115 si 274 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a considerentelor sentinței civile atacate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul apreciază că instanța de fond și-a întemeiat în mod legal și temeinic hotărârea pronunțată pe concluziile expertului topo, din cuprinsul raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport și a respins în mod corect obiecțiunile formulate de pârâta Pârghie M. (fila 67 dosar), întrucât expertul a avut în vedere - la întocmirea lucrării – evidențele cadastrale ale parcelelor aparținând părților litigante, precum și planurile de situație și punerile în posesie ce au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate, celelalte obiecțiuni excedând obiectul suplimentului la raportul de expertiză.
Astfel, din raportul de expertiză topo și din suplimentul la acest raport rezultă cu claritate faptul că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 pe numele moștenitorului U. A., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2000 mp la locul „Lan”, în baza adeverinței nr.535/04.11.1991 și a fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 116, suprafață în care a fost inclusă și suprafața de 250 mp teren din sentința civilă nr.1475/1988 a Judecătoriei Rădăuți, identică cu p.v nr.731 din C.F nr.3008. Aceeași concluzie, a includerii suprafeței de 250 mp teren ocupat cu casă și anexe în suprafață de 0,20 ha din locul „Lan”, identic cu . C.F 3501 Gălănești - astfel cum aceasta din urmă figurează în contractul de vânzare-cumpărare nr.1875/15.06.2001 și în titlul de proprietate nr.485/1994 - rezultă și din analiza vecinătăților înscrise în titlul de proprietate anterior menționat.
Faptul că în autorizația de construcție ar fi specificate alte vecinătăți ale suprafeței de 250 mp decât cele înscrise în titlul de proprietate nr.485/1994, pentru suprafața de 2000 mp, nu prezintă relevanță în ceea ce privește identificarea unui alt amplasament al suprafeței de 250 mp, întrucât autorizația de construcție nu reprezintă un înscris probator al amplasamentului terenului aferent construcției.
De asemenea, întabularea pârâtei cu cele două parcele nu se poate considera că ar avea prevalență față de situația juridică a terenului, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr.485/1994, întrucât întabulările operate în regimul instituit de Legea nr.7/1996 are doar efect de opozabilitate față de terți, și nu efect constitutiv de drepturi.
Sentința primei instanțe este legală și temeinică și sub aspectul modului de soluționare al excepției uzucapiunii, invocată de pârâtă. Astfel, s-a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, în ceea ce privește termenul de 20 de ani, întrucât până în 1991 posesia exercitată de pârâtă și de autorul ei nu a fost una publică și sub nume de proprietar, iar de la data punerii în posesie – din 1991- până la acționarea în judecată de către reclamantă - în 2008 – nu au trecut 20 de ani.
În consecință, motivele de recurs invocate nefiind întemeiate, conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către intimată a cheltuielilor de judecată din recurs în sumă de 20 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul formulat de către pârâta P. M., domiciliată în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.655 pronunțată la data de 14.02.2013 de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ *, intimată fiind reclamanta C. V. prin mandatar C. C., domiciliat în ., nr.1389, județul Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 20 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
I. G. G. D. I. M.
Grefier,
S. A.
Red,G.D
Tehnored. SA/2ex/06.01.2014
Judecător fond C. G.
| ← Expropriere. Sentința nr. 1259/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
