Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 958/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 958/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2214/285/2012
Dosar nr._ -hot.care să țină loc de act autentic-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.958
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâtul A. C., împotriva sentinței civile nr. 3747 din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), reclamant intimat fiind C. D..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 09.04.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 9.04.2012, sub nr._, reclamantul C. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul A. C., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2997/4.08.2011, pârâtul i-a propus vânzarea suprafeței de 500 mp teren identic cu . din CF 32.354 a . situat în Rădăuți, .. și dobândit de vânzător în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1477/13.04.2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2997/4.08.2011, prin care acesta i-a vândut suprafața de 500 mp identică cu . din CF 32.354 (fost_) Rădăuți, stipulând totodată că, acest antecontract se anulează dacă în decurs de 6 luni pârâtul îi va vinde un alt teren în suprafață de 24.700 mp, aspect nerealizat și care a dus la situația ca vânzarea suprafeței să fie validă.
Reclamantul a mai precizat că a achitat în întregime prețul pentru suprafața de 500 mp teren, respectiv suma de 2.000 Euro.
Prezent la interogatoriu, pârâtul a arătat că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, întrucât nu a cunoscut la data semnării contractului conținutul exact al acestuia și nu este de acord să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, întrucât a înțeles că era vorba despre o garanție din partea sa.
Prin sentința civilă nr.3747 din 5 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis acțiunea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului C. D. cu privire la suprafața de 500 mp teren identic cu . din CF_ a comunei cadastrale Rădăuți, teren situat pe raza orașului Rădăuți, .., dobândit prin vânzare-cumpărare conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2997/4.08.2011 de la pârâtul A. C., pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Între părți a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 500 mp teren arabil, identic cu . înscris în CF_ a comunei cadastrale Rădăuți, teren situat pe raza orașului Rădăuți, .., jud. Suceava, materializat prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2997/4.08.2011.
Instanța a mai constatat că la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul pârât era înscris în CF, fiind proprietar tabular.
Instanța având în vedere disp. art.1890 Noul Cod Civil, a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a admis acțiunea urmând a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței civile în termen legal a declarat recurs pârâtul A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fila 3 dosar, a arătat că deși a solicitat instanței un termen pentru a aduce probe și a dovedi că intenția sa nu a fost de a înstrăina cei 50 mp teren, că acest antecontract s-a încheiat doar pentru ca în termen de 3 luni, după ce se va întabula să-i înstrăineze suprafața de 24.700 mp teren arabil pe raza comunei Dornești, din acest motiv a fost trecută suma de 2.000 euro ca avans la prețul terenului, dar drept garanție pentru acesta, s-a trecut că pentru cei 2.000 euro îi vinde suprafața de 500 mp.
Chiar din conținutul antecontractului reiese că la data perfectării actului autentic urma "să mai primescă suma de 5.000 euro" și să anuleze acest antecontract.
A mai motivat că terenul de 500 mp a fost trecut ca garanție, întrucât el era înscris cu acesta în cartea funciară. Dacă intenționa să-l vândă, reclamantul putea face acest lucru, întrucât pârâtul era înscris cu el în CF, că reclamantul și-a asumat obligația să facă identificarea cadastrală și să suporte taxele pentru întabularea suprafeței de 24.700 mp și apoi să încheie contractul, ceea ce el nu a făcut.
Față de această situație, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.3747/2012 a Judecătoriei Rădăuți și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, ocazie cu care se va stabili intenția lor la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare și din vina cui nu s-a încheiat ulterior contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinarea depusă la fila 5 dosar, intimatul C. D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că:
- potrivit art. 969 C. civil vechi ce era în vigoare la data încheierii antecontractului, înțelegerea părților are putere de lege,
- înțelegerea lor trebuie respectată,
- a încheiat un antecontract autentic, voința lor fiind liber exprimată și până la desființarea sau anularea antecontractului autentic nu se poate reține o altă situație; că, pârâtul recurent este de rea credință, susține lucruri nereale și nu pot fi luate în considerare,
- conform antecontractului, ei au făcut acte de înstrăinare, prețul este real și s-a plătit și cum pârâtul recurent refuză să-i încheie acte autentice, l-a chemat în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele următoare:
Pornind de la realitatea că o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce constituie un antecontract, prin care părțile s-au obligat să constituie în viitor un drept real asupra unui imobil, naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat, necontestat că instanța are posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Această posibilitate este înserată de legiuitor în textul art.5 al.2 titlu X din Legea nr.247/2005.
În speță, prin acțiune reclamantul C. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul A. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2997/2011, pârâtul i-a propus vânzarea suprafeței de 500 mp teren identic cu . din CF_ a .>
Potrivit art.1650 alin.1 din Noul cod civil „ Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească”.
Necontestat că pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1650 NCC sus-enunțat, respectiv calitatea de proprietar asupra bunului vânzătorului, consimțământul părților să fie valabil exprimat, prețul stabilit să fie serios, cumpărătorul să fi achitat prețul, iar obiectul convenției să fie determinat sau determinabil.
În speță, tribunalul reține că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, constatând că între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea unei suprafețe de 500 mp teren în litigiu, fără a verifica dacă sunt îndeplinite sau nu cerințele textului art.1650 din NCC și fără a se preocupa de a analiza care a fost intenția reală a părților, astfel cum apare înserată în antecontract.
Neprocedând astfel, se constată că prima instanță a soluționat pricina, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Prin urmare, față de cele arătate, reținând incidența în speță a dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care, instanța de trimitere va proceda la suplimentarea probatoriului în sensul verificării îndeplinirii cerințelor art.1650 din NCC și a intenției reale a părților, față de clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare nr.2997/2011.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul A. C., domiciliat în mun.Rădăuți, ..13, ., împotriva sentinței civile nr. 3747 din data de 5 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), reclamant intimat fiind C. D., domiciliat în ., jud.Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 3747 din data de 5 octombrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare prime instanțe, Judecătoria Rădăuți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 9 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.C. T.
Tehnored.R.M.
2 ex.29.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1572/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
