Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1309/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 6999/285/2011
Dosar nr._ -hot.care să țină loc de act autentic-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1309
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul S. I., împotriva sentinței civile nr. 4055 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind M. I., M. S. și O. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Poroch F. care substituie pe avocat I. F., pentru reclamantul-recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Poroch F. depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire pentru avocat I. F., pentru reclamantul- recurent, taxa judiciară de timbru în sumă de 93 lei și timbru judiciar de 3 lei, pe care instanța le anulează.
Apărătorul recurentului, fiind întrebat, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată :
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 12 decembrie 2011, sub nr._ /2012, reclamantul Sanduleac I. i-a chemat în judecată pe pârâții M. I., M. S. și O. E., solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 5.000 m.p. teren arabil situat în satul Călinești-Cuparenco, . la locul „Țigănie”, între vecinii N_ Dașchievici N., E- pădure, S-izlaz, V-drum exploatare, evidențiat în titlul de proprietate nr. 790/1994, în valoare de 500 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 18 iunie 2005 a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu pârâții M. I. și M. S. prin care i s-a vândut suprafața de 5.000 m.p teren arabil situat în satul Călinești-Cuparenco, . la locul ,,Țigănie”, între vecinii N-Dașchievici N., E-pădure, S-izlaz, V-drum exploatare, evidențiat în titlul de proprietate nr. 790/1994.
Reclamantul a mai arătat că promitenții-vânzători au cumpărat la rândul lor terenul de la pârâta Ocrainciuc E. în anul 1992, convenția fiind consfințită prin același înscris sub semnătură privată încheiat la data de 18.06.2005.
Reclamantul a mai arătat că deși a solicitat pârâților să se prezinte pentru încheierea actelor autentice, aceștia au refuzat nejustificat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 974, 1073 și 1077 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 2 martie 2012, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 2500 mp situată la locul „Țigănie”, între vecinii N-Dașchievici N., E- pădure, S- izlaz, V- drum exploatare, evidențiat în titlul de proprietate nr. 790/1994, iar pentru diferența de 2500 m.p. din ..p, solicită în contradictoriu cu pârâta O. M., a se constata că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, în temeiul art. 1847 și 1895 Cod civil, invocând joncțiunea posesiilor.
La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2012 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect uzucapiune și formarea unui nou dosar.
Deși legal citați, pârâții nu s-au prezentat în fața instanței și nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 4055 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv la data încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, în mod succesiv promitenții vânzători nefiind înscriși în cartea funciară, nefiind intabulați cu privire la dreptul de proprietate pentru a putea încheia acte de înstrăinare, care ulterior să dea posibilitatea încheierii unor acte în formă autentică, în speță, proprietar tabular fiind Statul Român.
De altfel, reclamantul S. I. nu a putut să încheie acte de vânzare - cumpărare în formă autentică cu pârâții, pe cale notarială, datorită aceluiași fapt, promitenții vânzători nefiind înscriși în cartea funciară pentru a putea face acte de dispoziție cu privire la proprietatea lor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în data de 15 decembrie 2012, reclamantul S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.4-5 dosar a arătat că dreptul la acțiune al promitentului-cumpărător se naște în momentul în care promitentul vânzător refuză să-și îndeplinească obligația asumată, aceea de a încheia actul de vânzare-cumpărare în formă autentică. Aceasta presupune și obligația acestuia de a face demersurile necesare în vederea întocmirii întregii documentații necesare pentru perfectarea actului deci și obligația de a-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară. Chiar simplul fapt că nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, coroborat cu poziția procesuală a promitentului vânzător constituie un refuz de îndeplinire a obligației asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare;
- pe de altă parte, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu este constitutivă de drepturi. Este adevărat că legiuitorul a prevăzut în Noul Cod Civil, prin disp. art.557 alin. 4 și 885 că dreptul de proprietate se dobândește prin înscrierea în cartea funciară dar aceste dispoziții urmează a fi aplicate numai după terminarea lucrărilor de cadastru pentru întreaga unitate administrativ teritorială în care este situat imobilul asupra căruia poartă litigiul astfel cum este prevăzut expres în disp. art.56, alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil.
Până la acel moment, potrivit art. 56, alin. 2, din Legea nr. 71/2011, înscrierea în cartea funciară se face numai în scopul opozabilității față de terți, nefiind constitutivă de drepturi.
În atare situație, dreptul de dispoziție cu privire la un bun imobil susceptibil a fi înscris în cartea funciară, este dat de titlul de proprietate emis în condițiile legii speciale - Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, condiție care este îndeplinită de promitenții vânzători.
Consideră recurentul că instanța de fond, interpretând și aplicând greșit legea nu a cercetat fondul pricinii așa încât solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Deși au fost legal citați, pârâții-intimați nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și exprima poziția cu privire la recursul declarat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor hotărârii recurate și a dispozițiilor art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 6 al. 2 NCC, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor iar dispozițiile art. 3 din Legea nr.71/2011 prevăd că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Reclamantul-recurent a invocat în sprijinul susținerilor sale din cererea de chemare în judecată existența antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 18 iunie 2005 prin care pârâții-intimați M. I. și M. S. s-au obligat să îi vândă suprafața de 0,50 ha teren situat la locul numit,,Țigănie” și suprafața de 0,96 ha teren situat la locul numit ,,Țigănie”, la un preț de 4088 lei Ron(f.31-ds. fond).
Cum antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a fost încheiat la data de 18 iunie 2005, înseamnă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1073 și 1077 din Codul civil 1864 indicate în cererea de chemare în judecată care dădeau posibilitatea oricăreia dintre părțile contractante, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a pagubelor, să solicite instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care va avea efect constitutiv de drepturi pentru reclamant, operand transferul proprietății de la data când râmâne definitivă.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții și anume: să existe un antecontract valabil încheiat; antecontractul să fie dovedit potrivit dreptului comun; una din părți să refuze autentificarea actului; reclamantul să își fi îndeplinit obligația asumată prin antecontract; promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului iar cumpărătorul beneficiar să nu fie incapabil a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Ori, în cauză nu s-a făcut dovada că promitenții-vânzători M. I. și M. S. sunt proprietarii bunului imobil care a făcut obiectul convenției sub semnătură privată încheiată între părți și anume a suprafeței de 2500 mp teren situat la locul numit ,, Țigănie” înscrisă în titlul de proprietate nr. 790 din data de 9 iunie 1994, care face obiectul cererii modificatoare la acțiune din data de 2 martie 2012(f.20-ds.fond).
Astfel, după cum rezultă din titlul de proprietate nr. 790 din data de 9 iunie 1994 invocat de reclamantul-recurent, coproprietari ai bunului imobil sunt defunctul Onesim V. și pârâta-intimată O. E., care nu este parte în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul-recurent și pârâții-intimați M. I. și M. S., convenție ce nu are efect decât între părțile contractante iar acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic este o acțiune personală, nu reală.
Faptul că promitenții-vânzători M. I. și M. S. dețin bunul care face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare în baza unui antecontract sub semnătură privată încheiat cu pârâta-intimată O. E.(unul din coproprietarii terenului) în data de 18 iunie 2005 și depus la f. 7 ds. fond și că aceștia nu au făcut demersurile obligatorii de a încheia un act autentic de vânzare-cumpărare cu secund pârâta O. E., nu constituie un motiv de admitere a acțiunii reclamantului, atâta timp cât promitenții-vânzători M. I. și M. S. nu sunt proprietari ai lucrului vândut, nefiind depus la dosar un act autentic de proprietate cu efect translativ sau constitutiv de drepturi, pasivitatea promitenților-vânzători neconstituind un motiv suficient pentru admiterea unei astfel de acțiuni, după cum se susține în motivele de recurs.
Prin urmare, promitenții-vânzători nu sunt proprietari ai imobilului în litigiu, astfel că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Mai mult, din extrasul de carte funciară depus la f. 58-ds. fond rezultă că proprietar tabular al terenului este Statul Român, după cum a reținut instanța de fond, din a cărei motivare rezultă, în esență, faptul că promitenții-vânzători nu sunt proprietari ai imobilului în litigiu, astfel că soluția pronunțată este una corectă, neexistând motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate.
Este adevărat că în momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau faptul că înscrierea în cartea funciară are efect constitutiv de drepturi( după cum a arătat reclamantul-recurent în motivele de recurs), însă, dispozițiile art. 32 al.1 din Legea nr. 146/1997 prevăd că în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile imobile ce au carte funciară deschisă sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciară deschisă, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale și dovada debitelor la zi ale cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.
Conformându-se dispozițiilor acestui text de lege, instanța de fond a solicitat un extras de carte funciară pentru imobilul pentru care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, din care rezultă că proprietar al imobilului este Statul Român iar instanța nu putea să facă abstracție de mențiunile din cartea funciară din care rezultă că proprietar al imobilului este o altă persoană și nu promitenții-vânzători, mențiuni care au, într-adevăr, caracter de opozabilitate față de terți, astfel încât acest motiv de recurs este neîntemeiat.
A mai invocat reclamantul-recurent ca motiv de recurs împrejurarea că dreptul de dispoziție cu privire la un bun imobil susceptibil a fi înscris în cartea funciară, este dat de titlul de proprietate emis în condițiile legii speciale - Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, condiție care este îndeplinită de promitenții vânzători, în accepțiunea recurentului.
Această susținere este total greșită în condițiile în care din titlul de proprietate nr. 790 din data de 9 iunie 1994 rezultă că proprietarii imobilului vândut sunt alte persoane și nu promitenții-vânzători M. I. și M. S. care nu sunt proprietari ai lucrului vândut, nefiind depus la dosar un act autentic de proprietate pe numele acestora cu efect translativ sau constitutiv de drepturi, astfel că lipsește una din condițiile esențiale ale unui contract de vânzare cumpărare sub aspectul obiectului unui astfel de contract.
Prin urmare, și această critică de nelegalitate este neîntemeiată, astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. I., domiciliat în municipiul Suceava, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 4055 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâți-intimați fiind M. I., M. S. și O. E., domiciliați în comuna Șerbăuți, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.C. T.
Tehnored.R.M.
2 ex.10.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1812/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 136/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
