Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 326/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 5681/285/2008

Dosar nr._ - partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 326

Ședința publică din data de 26 septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F.

JUDECĂTOR: C. N. M.

GREFIER: D. E. M.

Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta IEREMIȚA A. I., domiciliată în mun. Rădăuți, ., ., . și pârâtul I. F. A., domiciliat în mun. Rădăuți, ..3 C, etaj 2, . împotriva sentinței civile nr.1454 din data de 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind pârâta I. S., domiciliată în mun. Rădăuți, ..3 C, etaj 2, ..

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătorului pârâților intimați să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de 19 septembrie 2013 și pentru astăzi 26 septembrie 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 9.10.2008, sub nr._, reclamanta Ieremiță A.-I. i-a chemat în judecată pe pârâții I. F.-A. și I. S., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul I. F.-A. a dobândit prin contribuția ei proprie de 80 % bunurile comune pe care le va indica, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar ca modalitate de partajare solicită să-i fie atribuit ei imobilul constând în casă, situat în ., Rădăuți; de asemenea, a solicitat să se constate că are un drept de creanță în cuantum de 2000 EURO constând în îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea pârâtei, I. S., mama pârâtului I. F.-A., situat în Rădăuți, ..3C, . locuit împreună cu acesta în timpul căsătoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă 664/19.03.2008 a Judecătoriei Rădăuți, iar în perioada căsătoriei au construit o casă pe terenul proprietatea ei, dobândit prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2677/2002, aceasta nefiind finalizată.

Reclamanta a arătat că ea a contribuit cu sume mai mari de bani la edificarea acestei case, întrucât a contractat un credit bancar de 40.000 EURO, pe care l-a achitat doar ea, din veniturile sale, a vândut o suprafață de teren de circa 10 ari proprietatea ei exclusivă, pe care o avea dinainte de căsătorie, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2829/2006, a câștigat la LOTO un autoturism Dacia L. nou, pe care l-a vândut imediat, iar suma de bani a investit-o în construcția casei.

Referitor la dreptul de creanță, reclamanta a arătat că acesta constă în zugrăvit de 2 ori apartamentul mamei pârâtului, montarea unei uși metalice la intrare, geamuri termopan în camere și balcon, montat gresie, faianță în hol și bucătărie.

Reclamanta a solicitat și partajarea bunurilor mobile achiziționate în timpul căsătoriei și care se găsesc în imobilul proprietatea mamei pârâtului, respectiv: mobilier nou dormitor, mobilier bucătărie, canapea și 2 fotolii, televizor SONY, DVD LG, cameră video SONY, mașină de spălat WHIRPOOL, aragaz ZANUSSI, cuptor cu microunde, robot bucătărie.

De asemenea, reclamanta a precizat că după divorț pârâtul a luat de la casă materiale de construcție în cuantum de 5000 lei, respectiv o stivă mare de scânduri și lemn de construcție, aproximativ 1 tonă fier beton, o betonieră nouă, o roabă, precum și suma de 5000 EURO din suma de 18.000 EURO care reprezintă un credit contractat pentru construcția casei și a solicitat ca aceste sume să fie scăzute din sulta ce i se cuvine pârâtului.

Pârâtul I. F.-A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 21,22 dosar), solicitând instanței să constate dreptul de proprietate comună, în cote de ½, al lui și al reclamantei, cu privire la suprafețele de 404 m.p. identic cu p.v. 1611 și 526 m.p. identic cu p.f. 1908/1 din C.F._ a comunei cadastrale Rădăuți și să le includă în masa partajabilă.

În motivare, pârâtul a arătat că din anul 1999 a întreținut o relație de concubinaj cu reclamanta, ce s-a materializat ulterior prin căsătorie la 5 noiembrie 2002 și în această perioadă au dobândit cele două parcele de teren, în baza contractului de întreținere nr. 2677/2002 și împreună au acordat întreținere transmițătoarei M. E..

Pârâtul a mai arătat că autoturismul DACIA a fost câștigat în timpul căsătoriei, iar creditul luat a fost achitat împreună în timpul căsătoriei și în ceea ce privește bunurile mobile, a precizat că valoarea indicată de reclamantă este mai mare decât valoarea reală a acestora, însă este de acord să-i fie atribuite reclamantei la aceste valori.

În cauză a formulat întâmpinare și pârâta I. S. (filele 72,73 dosar), solicitând respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea unui drept de creanță, pârâta arătând că părțile au locuit la ea în apartament de la data încheierii căsătoriei, 5.10.2002 și până s-au separat în fapt, 5.12.2007, când reclamanta a plecat din apartament și în această perioadă au fost făcute unele îmbunătățiri la apartament, însă acestea nu au fost suportate de părți, ci de dânsa, părțile intenționând să-i construiască o casă și nicidecum să facă îmbunătățiri la imobilul proprietatea ei. Pârâta a arătat că aceste îmbunătățiri au fost finalizate în urmă cu 4-5 ani, iar în perioada cât au locuit la ea, părțile nu au plătit întreținerea, apa, căldura, celelalte utilități, ea fiind singura care a achitat contravaloarea acestora, pe care le apreciază în prezent că ar fi de circa 300 lei lunar, iar faptul că părțile au locuit în apartamentul proprietatea ei în perioada cât a făcut îmbunătățirile, nu le conferă acestora un drept de creanță.

În vederea soluționării cauzei părțile au depus la dosar numeroase înscrisuri, s-au luat interogatorii, au fost audiați martorii S. C., M. M., P. V., S. V., M. G., Paninopol C., V. V., B. L., Hapurne G., A. V., C. I., M. O. și s-au efectuat expertize pentru evaluarea bunurilor mobile și a casei edificate de părți.

În cauză instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu la data de 10 ianuarie 2010, stabilind masa partajabilă și datoria comună a soților.

Prin sentința civilă nr. 1454 din 30 martie 2012, Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea civilă ce are ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta-pârâtă IEREMIȚĂ A.-I., a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant I. F.-A.; a constatat că reclamanta Ieremiță Angelia-I. și pârâtul I. F.-A. au dobândit în timpul căsătoriei ca bunuri comune, cu o contribuție egală, de 50% fiecare, următoarele bunuri:

-o casă cu anexe, situată în Rădăuți, ., în valoarea de 160.577 lei

-bunuri mobile în valoare totală de 7023 lei, respectiv:

-mobilier dormitor---2985 lei

-mobilier bucătărie---455 lei

-canapea și 2 fotolii---1470 lei

-televizor SONY---215 lei

-DVD LG---153 lei

-cameră video SONY---576 lei

-mașină de spălat WHIRPOOL---575 lei

-aragaz ZANUSSI---264 lei

-cuptor cu microunde---140 lei

-robot bucătărie--190 lei.

A respins capătul de cerere al acțiunii privind constatarea unui drept de creanță.

A transformat coproprietatea devălmașă a părților în coproprietate pe cote-părți, în cote de 1/2 p.i. pentru fiecare.

A atribuit reclamantei casa cu anexe, în valoare de 160.577 lei.

A atribuit pârâtului bunurile mobile în valoare de 7023 lei.

A obligat reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de sultă 76.777 lei.

A obligat reclamanta să plătească pârâtei I. S. 400 lei cheltuieli de judecată.

A compensat în parte cheltuielile de judecată ale reclamantei și pârâtului I. F. și mai obligă pârâtul să plătească reclamantei 400 lei cu acest titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit în toamna anului 2002, conviețuind până la căsătorie un interval foarte scurt de timp, apreciat de martori ca fiind cuprins între 2-3 săptămâni și 2 luni, căsătoria părților fiind desfăcută prin divorț, conform sentinței civile 664/2008 a Judecătoriei Rădăuți.

Anterior căsătoriei, la 9 august 2002, s-a încheiat un contract de întreținere autentificat cu nr. 2677/2002, între M. E., în calitate de transmițătoare și Ieremiță A., reclamanta, în calitate de dobânditoare, în baza căruia reclamanta a dobândit două parcele de teren, respectiv p.f. 1611, în suprafață de 400 m.p. și p.f. 1908/1 din CF_ a . suprafață de 526 m.p.

Cu privire la aceste două parcele de teren, pârâtul a solicitat să fie incluse în masa partajabilă, prin constatarea calității lor de bunuri comune, motivat de situația că în baza acestui contract de întreținere reclamanta a prestat întreținere transmițătoarei după încheierea căsătoriei și de faptul că la data încheierii contractului de întreținere ei conviețuiau în fapt.

Instanța a apreciat că cele două parcele de teren sunt bunuri proprii ale reclamantei, contractul de întreținere fiind un contract încheiat în stricta considerare a persoanei reclamantei, un contract „intuitum personae”, situația că acest contract s-a încheiat în perioada în care părțile locuiau împreună, fiind logodiți, neputând avea drept consecință juridică calificarea ca bunuri comune a bunurilor dobândite de reclamantă prin contractul încheiat.

De asemenea, instanța a apreciat că nu are relevanță nici situația că în baza acestui contract de întreținere, reclamanta a prestat întreținere transmițătoarei după încheierea căsătoriei, decât sub aspectul stabilirii cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în nici un caz nu se poate schimba natura juridică a bunului dobândit în baza contractului, din bun propriu, în bun comun.

În consecință, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârât, având ca obiect constatarea calității de bun comun a terenurilor dobândite prin contractul de întreținere și nu a inclus aceste terenuri în masa partajabilă.

Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că în perioada foarte scurtă în care părțile au conviețuit înainte de încheierea căsătoriei, nu au dobândit vreun bun, părțile dobândind în timpul căsătoriei o casă construită pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantei, precum și bunurile mobile indicate de reclamantă în acțiune, a căror existență a fost recunoscută implicit de pârât prin întâmpinarea formulată.

Martorii M. M., P. V. au confirmat că părțile au avut o relație înainte de încheierea căsătoriei, dar martora M. a precizat că în această scurtă perioadă de timp viitorii soți nu au cumpărat vreun bun, reclamanta neavând nici serviciu la data respectivă.

În anul 2006 soții au obținut autorizație de construire pentru o casă, și au început edificarea construcției în regie proprie, casa, la data pronunțării divorțului fiind ridicată, acoperită, cu finisaje parțiale.

În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, reclamanta a solicitat să se stabilească o cotă de contribuție în favoarea ei de 80%, motivat de situația că a contractat un credit bancar în cuantum de 40.000 EURO, pe care l-a achitat doar ea, din veniturile ei, a vândut o parcelă de teren proprietatea ei exclusivă în anul 2006, precum și un autoturism Dacia L. pe care l-a câștigat la LOTO, iar pârâtul a susținut că a avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.

Instanța a reținut că la data de 27 noiembrie 2007 reclamanta a contractat un credit de la B.R.D., în sumă totală de 40.000 EURO, cu care s-a refinanțat un alt credit, în sumă de 16.979 EURO și s-au efectuat retrageri de numerar în perioada 28.11._08, pârâtul având calitatea de garant, după cum rezultă din contractul încheiat.

Scopul acestui credit a fost procurarea banilor necesari pentru edificarea construcției, iar părțile au plătit în timpul căsătoriei ratele aferente, susținerile reclamantei că a achitat creditul doar din veniturile ei nefiind în vreun fel dovedite, ambele părți fiind angajate în muncă, nefăcându-se dovada că reclamanta a realizat venituri mult superioare celor realizate de pârât.

În ceea ce privește autoturismul Dacia L., după cum rezultă din adresa depusă la dosar (fila 195) a C.N. Loteria Română S.A., reclamanta a câștigat la concursul Loto 6/49 din 5.03.2006, un premiu constând dintr-un autoturism Dacia L. în valoare de 22.080,39 lei, dar la data respectivă părțile erau căsătorite, astfel încât se aplică prezumția de bun comun a bunului dobândit, prezumție pe care reclamanta nu a răsturnat-o, nefăcând dovada că a achiziționat biletul câștigător la LOTO din bani proprii și nu din veniturile comune.

Trebuie reținut însă că reclamanta a înstrăinat în timpul căsătoriei un teren reprezentând bunul său propriu, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2829/2006, cu prețul de 10.000 RON, această sumă de bani reprezentând o contribuție suplimentară a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, dar această contribuție suplimentară este compensată de faptul că reclamanta a încheiat în 2002 un contract de întreținere cu numita M. E. și după căsătorie, a prestat întreținere acesteia, cheltuielile aferente fiind suportate atât de reclamantă, cât și de soțul ei.

Prin prisma acestor considerente, instanța a considerat că soții au avut o contribuție egală, de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune.

Așa fiind, instanța a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei ca bunuri comune, cu o contribuție egală, de 50% fiecare, următoarele bunuri:

-o casă cu anexe, situată în Rădăuți, ., în valoarea de 160.577 lei

-bunuri mobile în valoare totală de 7023 lei, respectiv:

-mobilier dormitor---2985 lei

-mobilier bucătărie---455 lei

-canapea și 2 fotolii---1470 lei

-televizor SONY---215 lei

-DVD LG---153 lei

-cameră video SONY---576 lei

-mașină de spălat WHIRPOOL---575 lei

-aragaz ZANUSSI---264 lei

-cuptor cu microunde---140 lei

-robot bucătărie--190 lei.

În ceea ce privește casa cu anexe, aceasta a fost identificată și evaluată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul L. C., iar în ceea ce privește bunurile mobile, a căror existență nu a fost contestată de părți, acestea au fost evaluate în raportul de expertiză întocmit de expert B. E..

Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat instanței și constatarea unui drept de creanță în cuantum de 2000 EURO, constând în îmbunătățirile aduse la imobilul proprietatea mamei pârâtului, pârâta I. S., unde părțile au locuit în timpul căsătoriei.

Reclamanta a susținut că în această perioadă au zugrăvit de 2 ori apartamentul, au montat ușă metalică, geamuri termopan, gresie și faianță în baie, hol și bucătărie.

Din declarațiile martorilor B. L. N. și Hapurne G. rezultă că toate lucrările de renovare din apartamentul pârâtei I. S. au fost efectuate de aceasta, martorul B. precizând că a lucrat la renovarea apartamentului în perioada 2005-2007, fiind angajat și plătit de către pârâta I. S.. De altfel, lucrările indicate de reclamantă, zugrăvitul, nu pot fi considerate ca lucrări de îmbunătățiri, ci sunt lucrări specifice unei folosințe normale a locuinței, iar în condițiile în care soții au locuit din 2002 și până la data desfacerii căsătoriei în locuința pârâtei I. S., era firesc să contribuie financiar la efectuarea unor asemenea lucrări.

Instanța a respins capătul de cerere privitor la constatarea dreptului de creanță, în considerarea situației că pârâta I. S. a suportat cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor, iar eventualul ajutor financiar al soților a fost făcut în calitatea lor de locatari ai imobilului respectiv.

Instanța a transformat coproprietatea devălmașă a părților în coproprietate pe cote-părți, în cote de 1/2 p.i. pentru fiecare.

În ceea ce privește partajarea bunurilor dobândite de soți, instanța a atribuit reclamantei casa cu anexe, în valoare de 160.577 lei, în considerarea situației că această casă a fost edificată pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantei, iar pârâtului i-a atribuit bunurile mobile în valoare de 7023 lei, având în vedere că toate bunurile mobile au rămas în posesia pârâtului, în locuința mamei acestuia, unele fiind înstrăinate de pârât.

În vederea egalizării valorice a loturilor, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului cu titlu de sultă 76.777 lei.

Instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată ale reclamantei și pârâtului I. F. și a mai obligat pârâtul să plătească reclamantei 400 lei cu acest titlu, iar reclamanta să plătească pârâtei I. S. 400 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1454 din 30.03.2012 a Judecătoriei Rădăuți a declarat apel reclamanta Ieremița A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la pasivul căsătoriei dintre cei doi soți, în cuantum de 40.000 euro, rezultat din contractul de credit bancar din data de 27.11.2007 încheiat cu BRD, contract încheiat în vederea refinanțării unui alt credit, în sumă de 16.979 lei.

În mod greșit a considerat prima instanță că acest credit a fost rambursat integral, în realitate acest credit a fost acordat pe o perioadă de 25 de ani, având ultima rată scadentă la 27 noiembrie 2032.

A mai arătat că doar ea a achitat creditul, precum și toate ratele aferente acestuia până la data deschiderii acțiunii de partaj și chiar și ulterior, pârâtul necontribuind cu nimic la rambursarea acestuia, atât cât s-a rambursat până în acest moment.

Scopul contractării acestui credit a fost procurarea banilor necesari pentru edificarea construcției, iar creditul nu a fost integral rambursat în timpul căsătoriei, așa încât este necesară includerea lui la masa de partajat.

În ceea ce privește atribuirea pasivului căsătoriei, solicită ca acesta să fie inclus în lotul său, ca o consecință a faptului că i-a fost atribuită casa de locuit, urmând ca partea de pasiv ce i s-ar fi cuvenit pârâtului să fie compensată cu sulta pe care i-o datorează..

A mai precizat că, instanța de fond în mod greșit nu a reținut cota sa de 80% la dobândirea bunurilor comune,

Nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia veniturile suplimentare ale sale au fost compensate de faptul că a încheiat în anul 2002 un contract de întreținere cu numita M. E. și după căsătorie am prestat întreținerea acesteia împreună cu pârâtul. Întreținerea a fost prestată de către mama sa, motiv pentru care aceasta a testat toată averea, astfel cum rezultă din testamentul întocmit de M. E. în favoarea mamei sale Ieremița V..

La rândul său, pârâtul – reclamant I. F. – A., prin întâmpinare și cererea de aderare la apel formulată, a invocat greșita calificare a căii de atac a reclamantei, având în vedere valoarea bunurilor supuse partajului, conform art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă; a menționat că înțelege să adere la apelul părții potrivnice declarat împotriva sentinței civile nr. 1454/30 martie 2012 și a încheierii interlocutorii din 28 ianuarie 2010 a Judecătoriei Rădăuți, și a solicitat admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.

În ceea ce privește greșita calificare a căii de atac, este de observat că, prin Încheierea de ședință din 7 februarie 2013, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul, pentru argumentele expuse pe larg acolo (fila 15 dosar apel), impunând părților, obligația achitării taxelor de timbru aferente motivelor de apel.

Referitor la cererea de aderare la apel, tribunalul a admis-o, în considerarea art. 293 Cod procedură civilă, în conformitate cu care intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, iar dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 296 și următoarele, tribunalul reține următoarele:

Reclamanta – pârâtă Ieremița A. – I. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1454 din 30 martie 2012, arătând următoarele: instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la pasivul căsătoriei, reprezentat de datoria de 40.000 euro, rezultând din contractul de credit bancar din data de 27 noiembrie 2007, apreciindu-se eronat că acest credit a fost rambursat integral, în realitate creditul fiind acordat pentru o perioadă de 25 de ani, ultima rată scadentă fiind 27 noiembrie 2032; că doar reclamanta a achitat acest credit, contractat în scopul procurării banilor necesari pentru edificarea construcției; că atâta timp cât doar ea a achitat ratele la credit, se impune ca acest pasiv să fie inclus în lotul ei, consecința atribuirii casei tot în lotul său, partea de pasiv cuvenită pârâtului urmând a fi compensată cu sulta pe care reclamanta i-o datorează.

Al doilea motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond, în mod eronat nu a reținut cota sa în proporție de 80% la dobândirea bunurilor comune, deoarece casa este edificată pe terenul proprietatea sa; că pentru construcția casei a vândut o suprafață de teren de aproximativ 10 ari, și că veniturile rezultate din câștigul la LOTO a fost folosit tot la construcția casei, și că nu poate fi reținută susținerea că aceste venituri suplimentare au fost compensate cu faptul că în anul 2002 a încheiat un contract de întreținere cu numita M. E., iar după căsătorie, a prestat întreținere acesteia, împreună cu pârâtul.

Referitor la motivele dezvoltate de pârâtul – reclamant I. F. – A., prin cererea de aderare la apel formulată, acesta a solicitat admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.

Prin cererea reconvențională, pârâtul reclamant I. F. – A. a solicitat constatarea dreptului de proprietate comună în cote de ½ părți asupra terenului arabil în suprafață de 404 mp teren, identic cadastral cu p.v. 1611 și suprafața de 526 mp teren arabil identic cadastral cu p.v. 1908/1 din CF_ a . în masa partajabilă a acestor suprafețe, precum și partajul lor.

În legătură cu susținerile ambelor părți, tribunalul reține următoarea situație:

La fila 7 dosar fond se regăsește contractul de întreținere autentificat sub nr. 2677/9 august 2002, la BNP A. Sehlanec, prin care M. E., văduvă, a transmis numitei Ieremiță A. – I., necăsătorită, cu rezerva dreptului de uzufruct viager în folosul transmițătoarei, imobilele proprietatea acesteia, constând din suprafața de 404 mp parcelă virană cu cota de ½ părți indivize din casă, identic cu p.v. 1611, suprafața de 526 mp teren arabil identic cu p.v. 1908/1 din CF_ a . suprafața de 928 mp teren arabil, identic cu p.f. 1908/12, înscrise în CF_ a .>

În schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor, dobânditoarea, în speță apelanta reclamantă Ieremiță A. – I. este obligată să o ajute la muncile gospodăriei și în caz de boală pe M. E., pe tot timpul vieții, să o întrețină, iar la deces să o înmormânteze după obiceiul locului.

De observat că acest contract a fost încheiat anterior căsătoriei, la data de 9 august 2002. Natura juridică a acestui contract este caracterizată de următoarele trăsături: este vorba despre un contract aleatoriu, cu executare succesivă în timp, din partea ambelor părți, în considerarea calităților strict personale, intuitum personae, ale debitoarei obligației de întreținere, respectiv ale apelantei Ieremiță A. – I..

Mai trebuie de precizat că ansamblul probator administrat în cauză nu relevă că acest contract a fost încheiat în vederea susținerii necesităților specifice unei căsnicii, astfel cum încearcă să susțină pârâtul apelant I. F. – A..

În atare context, este evident că natura juridică a bunurilor imobile descrise în contractul de întreținere este acela de bunuri proprii ale reclamantei – apelante, neavând relevanță faptul că anterior căsătoriei, părțile au trăit în concubinaj o perioadă de 2 luni de zile.

Cu toate acestea însă, este a se observa că, deși executarea acestui contract a început anterior căsătoriei părților, el a fost efectiv dus la îndeplinire în timpul căsniciei lor.

Faptul material al acordării întreținerii de către Ieremiță A. – I., în favoarea beneficiarei M. E. (în prezent decedată) a fost unul de natură a afecta sarcinile căsătoriei, chiar dacă doar unul din soți avea această obligație, fiind un factor ce are influență asupra stabilirii cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

Cât privește casa, înscrisurile depuse la dosarul de fond demonstrează că, potrivit autorizației de construire (fila 5 dosar fond), aceasta a fost edificată pe terenul reclamantei, identic cu p.v. 1611 din CF_ a . vorba tocmai despre una din parcelele formând obiectul contractului de întreținere.

Tot din terenurile astfel obținute, apelanta – reclamantă I. A. – I. a vândut, la data de 11 septembrie 2006, suprafața de 928 mp teren arabil, identic cu p.f. 1908/12, înscrise în CF_ a . contractului autentificat sub nr. 2829 – fila 6 dosar fond, pentru suma de 10.000 lei).

Coroborând toate aceste acte, tribunalul apreciază că instanța de fond corect a reținut, prin încheierea din 28 ianuarie 2010, că bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei sunt casa construită de aceștia pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantei, precum și bunurile mobile identificate în petitul acțiunii și că faptul acordării întreținerii de către reclamantă, în timpul căsătoriei cu pârâtul are relevanță doar sub aspectul stabilirii cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, neputându-se schimba natura juridică a bunului dobândit în baza contractului, din bun propriu, în bun comun.

Prin urmare, probele administrate atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel sunt în măsură să dovedească această împrejurare, în condițiile în care declarațiile martorilor de la filele 80, 89 dosar fond (S. C., S. V.) se coroborează cu răspunsurile la interogatoriul pe care instanța l-a luat reclamantei Ieremiță A. - I. (fila 138 – 140 dosar fond), susținând – dacă mai era cazul – împrejurările rezultând din conținutul actelor depuse la dosar.

Așa fiind, tribunalul conchide că motivele de apel invocate de către pârâtul I. F. – A. reiterează solicitările și argumentele aduse de acesta prin cererea reconvențională formulată la judecătorie, care însă, în baza probelor administrate în fața instanței de fond și de apel, a primit o temeinică și legală dezlegare prin soluția de respingere a acesteia ca nefondată, întrucât nu există dovezi care să susțină regimul juridic de bun comun al terenurilor, implicit includerea acestora în masa de împărțit.

Față de cele ce preced, în considerarea art. 296 Cod procedură civilă, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul – reclamant apelant I. F. A., împotriva sentinței civile nr. 1454/30 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ .

Referitor la apelul formulat de reclamanta – pârâtă Ieremița A. – I., după cum arătam anterior, aceasta a criticat sentința civilă nr. 1454 din 30 martie 2012, sub două aspecte: instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la pasivul căsătoriei, reprezentat de datoria de 40.000 euro, rezultând din contractul de credit bancar din data de 27 noiembrie 2007, apreciindu-se eronat că acest credit a fost rambursat integral, în realitate creditul fiind acordat pentru o perioadă de 25 de ani, ultima rată scadentă fiind 27 noiembrie 2032, în condițiile în care doar reclamanta a achitat acest credit, contractat în scopul procurării banilor necesari pentru edificarea construcției; că atâta timp cât doar ea a achitat ratele la credit, se impune ca acest pasiv să fie inclus în lotul ei, consecința atribuirii casei tot în lotul său, partea de pasiv cuvenită pârâtului urmând a fi compensată cu sulta pe care reclamanta i-o datorează.

Pentru a verifica susținerile părților, formulate prin cererea de apel și prin cererea de aderare la apel, instanța de apel, în considerarea caracterului devolutiv al apelului (art. 295 Cod și urm. Cod procedură civilă), și la solicitarea părților, a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu declarații de martori.

Astfel, la filele 20 – 47 dosar se regăsesc copiile contractelor de împrumut nr._ din 27 noiembrie 2007, împreună cu scadențarul aferent, contractul de ipotecă încheiat între BRD și apelanta reclamantă, extras din CF_ a mun. Rădăuți, precum și extras din CF_ a mun. Rădăuți.

Din analiza acestor înscrisuri, coroborate cu cele depuse la dosarul de fond, tribunalul reține următoarele:

Inițial, apelanta reclamantă Ieremiță A. – I. a contractat un credit la BRD, în valoare de_ euro, cu care s-a început edificarea casei, potrivit autorizației de construire nr. 299 din 27 iulie 2006 – fila 18 dosar fond.

Pe parcursul edificării construcției, reclamanta a fost nevoită să efectueze un alt împrumut, în scopul terminării lucrărilor, motiv pentru care, la sfârșitul anului 2007, a încheiat contractul de credit nevoi personale, în sumă de 40.000 euro, depus la dosar.

Din cuprinsul acestui contract, rezultă că este vorba despre o refinanțare a împrumutului inițial, aspect confirmat din consemnările în conformitate cu care, din suma de 40.000 euro, suma de 16.979 euro va fi achitată pentru rambursarea integrală a creditului pentru nevoi personale și a dobânzilor la zi aferente.

Trebuie de precizat că în acest contract, figurează I. (Ieremița) A. I., în calitate de împrumutat, iar apelantul pârât I. F. – A., în calitate de garant ipotecar; că acest contract a fost încheiat în timpul căsătoriei părților, și prin contractul de ipotecă, s-a instituit o ipotecă de rang II, precum și interdicția de înstrăinare, grevare și dezmembrare asupra imobilului constând din suprafața de 494 mp teren arabil, cu nr. cadastral 1908/1, înscris în CF_ a mun. Rădăuți, dobândit în baza actului nr. 2677 din 9 august 2002 și prin cumpărare în baza actului 510 din 14 decembrie 2006.

Potrivit clauzelor contractuale și a scadențarului, creditul a fost acordat pe o perioadă de 300 luni, respectiv pentru perioada 27 noiembrie 2007 – 27 noiembrie 2032, rata cu dobânda lunară fiind într-un cuantum de aproximativ 357 euro pe lună.

În ceea ce privește destinația acestui împrumut, tribunalul reține că declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, cât și din instanța de apel, demonstrează că scopul a fost terminarea lucrărilor la casa pe care părțile au edificat-o în timpul căsătoriei.

Mai reține tribunalul în legătură cu această împrejurare, că anterior contractării acestui credit, și tot pentru efectuarea lucrărilor de construire a casei, apelanta – reclamantă a înstrăinat, la data de 11 septembrie 2006, suprafața de 928 mp teren arabil, identic cu p.f. 1908/12, înscrise în CF_ a . contractului autentificat sub nr. 2829 – fila 6 dosar fond, pentru suma de 10.000 lei.

Această sumă are caracterul unei contribuții în plus, față de cea de 50%, prezumată de lege, la dobândirea bunurilor comune de către soți în timpul căsătoriei lor, însă judecătorul fondului a raționat corect atunci când a statuat că se compensează cu prestarea obligației de întreținere pe care reclamanta – apelantă o datora în considerarea contractului încheiat în 2002, deoarece cheltuielile efective ale întreținerii au fost suportate din bugetul comun al căsniciei.

Martorul P. V. – fila 82 dosar fond relevă că părțile s-au căsătorit în octombrie 2002, și că s-au logodit în aprilie același an; că au trăit împreună imediat după logodnă, în apartamentul mamei pârâtului; că în acea perioadă, apartamentul a fost zugrăvit, însă martorul nu poate preciza cine a suportat cheltuielile.

Lucrările de îmbunătățire la apartamentul mamei pârâtului apelant sunt dovedite și de martorul S. V. – fila 89 dosar fond; Paninopol C. – fila 91 dosar fond.

În ceea ce privește declarațiile martorilor V. V. –fila 124 dosar fond; B. L. N. – fila 125; Hapurne G., A. V., acestea sunt contradictorii, după cum urmează:

Martorul Hapurne G. confirmă lucrările de îmbunătățire la apartamentul pârâtei intimate I. S., mama pârâtului apelant, menționând însă, că din lipsa banilor, lucrările se efectuau în etape; că această pârâtă scotea bani de la bancă pentru a face plata meseriașilor; că fiul și nora acestei pârâte locuiau împreună cu mama, respectiv soacra în același apartament și că ei au suportat lucrările de renovare a apartamentului, care au fost efectuate în urmă cu 4 – 5 ani.

Depoziția martorului B. L. N. contravine declarațiilor menționate mai sus, acesta arătând că, deși a lucrat în perioada 2005 – 2007la renovarea apartamentului pârâtei I. S., nu a văzut pe fiul acesteia sau nora pârâtei intimate, niciodată.

Martorul A. V. susține că a fost plătit de pârât cu suma de 3.800 euro, fără ca la dosar, să existe vreun înscris în acest sens; că apelantul pârât a efectuat singur o . lucrări la casă, cum ar fi umplutura de elevație, turnarea radierului, sufitul la mansardă, montarea instalației pentru decantor; că aceste lucrări au fost executate de apelant în urma indicațiilor date de martor, deși pârâtul era angajat la Superstar, iar martorul arată că nu cunoaște programul de serviciu al acestuia; că mâncarea era adusă de pârât, după masa, dar era preparată de mama reclamantei.

În schimb, martorul V. V. – fila 124 dosar fond relevă că a fost angajat de pârâtul apelant și de soția acestuia la lucrările de construire a casei, pentru transportarea materialelor de construcție: balastru, nisip, sort; că pârâtul mergea des în interes de serviciu la Timișoara, și că făcea astfel de curse cam de 2, ba chiar de 3 ori pe săptămână.

Este greu de crezut că în câteva ore libere, după terminarea serviciului, o persoană, de una singură, poate să se ocupe de transportul hranei pentru muncitori, și în același timp, să efectueze lucrări de amplitudinea menționată de martorul A., și în condițiile efectuării unor curse lungi, la Timișoara, chiar câte 3 drumuri pe săptămână.

Prin urmare, situația rezultând din depozițiile martorilor celor doi pârâți nu este confirmată de răspunsurile pe care pârâtul apelant le-a dat la interogatoriul din fața instanței de fond.

De asemenea, instanța de apel apreciază că judecătorul fondului a reținut corect, că suma de bani pe care reclamanta apelantă a câștigat-o la LOTO are regim juridic de bun comun, deoarece în speță, apelanta nu a dovedit cu ce bani a achiziționat biletul câștigător, legea prezumând natura juridică de bun comun al a acestei sume.

Așa fiind, tribunalul conchide că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că părțile au o contribuție egală, de 50% fiecare, la dobândirea bunurilor comune, motiv pentru care instanța de apel va înlătura ca neîntemeiat, motivul de apel, privind cota de contribuție a reclamantei apelante, în proporție de 80%, la dobândirea bunurilor comune.

Cu toate acestea însă, în ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la pasiv, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat.

Astfel, raționamentul instanței de fond referitor la faptul că nu sunt dovedite susținerile reclamantei că a achitat creditul doar din veniturile ei, ambele părți fiind angajate în muncă, nefăcându-se dovada că aceasta a realizat venituri mult superioare celor realizate de pârât, este eronat.

Înscrisurile depuse la instanța de fond, cât și în susținerea apelului, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel vin să demonstreze următoarelor împrejurări:

La data contractării împrumutului din 2007, relațiile dintre părți erau tensionate, de altfel imediat în decembrie 2007, cele două părți despărțindu-se în fapt.

Potrivit clauzelor contractuale reținute de tribunal în cele expuse anterior, din suma de 40.000 euro, suma de 16.979 euro va fi achitată pentru rambursarea integrală a creditului pentru nevoi personale și a dobânzilor la zi aferente.

Apelanta reclamantă, în interogatoriul luat de către instanța de apel, a relatat că, după refinanțarea primului împrumut, au mai rămas 22.000 euro, din care suma de 12.000 euro a fost folosită la terminarea lucrărilor la casă sau la achitarea lucrărilor ce fuseseră deja efectuate și nu erau încă plătite, iar diferența de 10.000 euro au rămas în cont, suma fiind împărțită între reclamantă și pârât, fiecare luând câte 5.000 euro.

În ceea ce privește suma de 12.000 euro, cu aceasta s-au achitat lucrările de tencuială interioară și exterioară, s-a montat instalația de gaz metan, de apă și rețeaua de electricitate, precum și geamurile termopan, care fuseseră deja montate.

Martorii Maftean M. și C. R. – filele 73 - 77 dosar apel confirmă situația expusă de apelantă, menționând că doar o parte din refinanțare a fost folosită la lucrările de edificare a casei; că părților le-a rămas suma de 10.000 euro, ce a fost împărțită în două; că soții au căzut de acord să achite împreună ratele la bancă.

Cu privire la suma de 5000 euro de care a beneficiat pârâtul apelant I. F. – A., martora Maftean M. arată că a fost de față în momentul în care reclamanta apelantă a remis fostului său soț, suma de 3.000 euro, urmând ca acesta să primească diferența de 2.000 euro; că această diferență a fost remisă ulterior, pârâtului apelant.

În ceea ce privește suma de 5.000 euro care a rămas la reclamanta apelantă, tribunalul reține că aceasta a recunoscut că parte din ei au fost folosiți la achiziționarea unei mașini, 1000 euro au fost folosiți la cheltuielile necesare înmatriculării mașinii, iar suma de 1.000 euro a fost folosită la achitarea ratelor la credit, pe o perioadă de 3 luni.

În legătură cu modul de achitare a ratelor la bancă, tribunalul reține eșalonarea acestora conform scadențarului depus la dosar; că o perioadă de 2 luni, aceste rate au fost achitate de către ambele părți, conform chitanțelor de la fila 56 dosar fond (lunile martie și aprilie 2008, jumătate din valoarea ratei la bană, respectiv câte 165 euro au fost achitați de pârâtul apelant).

Ulterior, ratele au fost suportate de către reclamanta apelantă, relevantă în acest sens fiind situația rezultând din actele de la filele 51 – 52, 57, 63 – 65, 66 – 70, 96 – 104 dosar fond.

Așa fiind, tribunalul reține că într-adevăr, sunt întemeiate susținerile reclamantei apelante, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la pasiv; prin urmare, instanța de apel reține că suma de 40.000 euro are regimul juridic al unei datorii comune, contractate de părți în timpul căsătoriei acestora; cum instanța de fond a reținut corect, că imobilul „casă” a fost edificat pe terenul proprietatea exclusivă a reclamantei, fiindu-i atribuit acesteia, este logic, că și datoria comună constând în soldul rămas la creditul luat de la BRD în valoare de 40.000 euro și nerambursat, în valoare de 39.640 euro, va fi atribuit în lotul apelantei reclamante, urmând ca pârâtul apelant I. F. A. să plătească reclamantei apelante Ieremița A. I., suma de 19.820 euro, reprezentând cota sa parte de ½ din datoriile comune ale soților.

Față de cele ce preced, în considerarea art. 297 Cod procedură civilă, va admite apelul formulat de reclamanta – pârâtă Ieremița A. – I., împotriva sentinței civile nr. 1454/30 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ Schimbă în parte sentința apelată; va atribui în lotul reclamantei – pârâte apelante Ieremița A. – I., datoria comună constând în soldul rămas la creditul luat de la BRD în valoare de 40.000 euro și nerambursat, în valoare de 39.640 euro; va obliga pârâtul reclamant apelant I. F. A. să plătească reclamantei – pârâte apelante Ieremița A. I., suma de 19.820 euro reprezentând cota sa parte de 1 din datoriile comune ale soților, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contradictorii prezentei decizii.

În considerarea art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul reclamant apelant I. F. A. să plătească reclamantei – pârâtă Ieremița A. – I., suma de 3567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel (2567 lei taxa timbru aferentă soluționării apelului – fila 18 dosar apel și 1.000 lei onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat, apelul formulat de pârâtul – reclamant apelant I. F. A., domiciliat în mun. Rădăuți, ..3 C, etaj 2, . împotriva sentinței civile nr. 1454/30 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ .

Admite apelul formulat de reclamanta – pârâtă Ieremița A. – I., domiciliată în mun. Rădăuți, ., ., ., împotriva aceleiași sentințe, intimată fiind pârâta I. S., domiciliată în mun. Rădăuți, ..3 C, etaj 2, ..

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Atribuie în lotul reclamantei – pârâte apelante Ieremița A. – I., datoria comună constând în soldul rămas la creditul luat de la BRD în valoare de 40.000 euro și nerambursat, în valoare de 39.640 euro.

Obligă pârâtul reclamant apelant I. F. A. să plătească reclamantei – pârâte apelante Ieremița A. I., suma de 19.820 euro reprezentând cota sa parte de 1/2 din datoriile comune ale soților.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contradictorii prezentei decizii.

Obligă pârâtul reclamant apelant I. F. A. să plătească reclamantei – pârâtă Ieremița A. – I., suma de 3567 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. F. F. C. N. M.

GREFIER,

D. E. M.

Red. C.N.

Jud. P. D.

Tehnored. D.E.M.

5 ex.

28.10.2013

← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1462/2013. Tribunalul SUCEAVA		Curatelă. Decizia nr. 1738/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 326/2013. Tribunalul SUCEAVA