Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 399/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 399/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 10666/86/2012
DOSAR NR._ EXEQUATOR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 399
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. C.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii având ca obiect exequator formulată de petenta G. P., cu domiciliul în ..
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate reclamantei să depună la dosar hotărârea prin care instanța italiană a dispus ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare ei, bunicii materne, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi 21.02.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra cererii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.09.2012 sub nr._, petenta G. P., cu domiciliul în ., a solicitat instanței recunoașterea față de autoritățile române a hotărârii nr. 2304/10 având ca obiect „încredințare minor” pronunțată în dosarul nr. 2724/09 la data de 19.04.2010 de Tribunalul pentru Minori din Piemonte Si Valle D’Aosta Torino – Italia.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar: hotărârea a cărei recunoaștere față de autoritățile române o solicită, traducerea legalizată a acesteia și copia cărții de identitate.
Cererea a fost legal timbrată.
Din verificările actelor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 7824/09 dată în dosarul nr. 2577/08 unit la 204/09 de Tribunalul pentru Minori din Piemonte Si Valle D’Aosta Torino, minora Paonessa F. a fost încredințată spre creștere și educare bunicilor materni G. P. și G. V., și, în această calitate, reclamanta G. P. a solicitat instanței recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii nr. 2304/10 pronunțată în dosarul nr. 2724/09 la data de 19.04.2010 de Tribunalul pentru Minori din Piemonte Si Valle D’Aosta Torino – Italia, prin care s-a dispus decăderea din drepturile părintești a numitului Paonessa Francesco.
Prin hotărârea sus-menționată, după părerea completului de judecată, instrucția procesului a evidențiat faptul că d-l Paonessa Francesco nu poate reprezenta în nici un mod o resursă pentru minora F.; În fapt, acesta, prin decizie unilaterală, a privat-o în mod violent pe fiica sa de prezența mamei, ceea ce, după părerea Tribunalului, constituie cea mai gravă încălcare a îndatoririlor părintești, independent de prezența sau absența minorei în momentul faptei. S-a mai reținut că, cele declarate de tată, în special în memoriul depus, demonstrează insensibilitatea față de suferința copilei și totala sa inconștiență față de gravitatea faptei sale și față de nevoile psihologice ale copilei; o fetiță care, după părerea tatălui, ar trebui să se întâlnească cu tatăl său, care prin câteva împușcături i-a adus mama într-o stare de legumă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar de la un astfel de tată ar trebui să primească autorizare în legătură cu cele mai importante momente din viața sa; din aceste motive, s-a apreciat că, independent de faptul că nu a avut loc încă condamnarea definitivă, d-l Paonessa Francesco trebuie să fie declarat decăzut din drepturile părintești asupra fiicei F..
Potrivit art.166 din Legea nr.105/1992, cu modificările ulterioare, „ Hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul civil al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți .”
Potrivit art.167 din același act normativ, „ Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să judece procesul;
c) există reciprocitate în ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea
Dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.”
Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.
În conformitate cu art.168 din același act normativ, „Recunoașterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri:
1. hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;
2. hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoașterii încălcarea dispozițiilor art. 151 privitoare la competența exclusivă a jurisdicției române;
3. procesul a fost soluționat între aceleași părți printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanțelor române sau se afla în curs de judecare în fața acestora la data sesizării instanței străine.
Recunoașterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internațional privat român, afară numai dacă procesul privește starea civilă și capacitatea unui cetățean român, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.”
În conformitate cu art.169 din Legea nr.105/1992, sub rezerva verificării condițiilor prevăzute de art.167 și art.168, instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine și nici la modificarea ei.
Raportând sus-menționatele dispoziții legale la datele speței, tribunalul constată că cererea este întemeiată, urmând a o admite, potrivit art.170 din Legea nr.105/1992.
Astfel, hotărârea în discuție are caracter definitiv, întrucât prin hotărârea nr. 438/2010 dată de Curtea de Apel din Torino - Secțiunea specială pentru minori (f. 20 dosar) a fost respinsă acțiunea propusă de Paonessa Francesco față de decretul emis de Tribunalul pentru minori din Torino în data de 19.04.2010, față de minora Paonessa F., procedura desfășurându-se în limitele legii, nefiind dovedită intenția de fraudă a părților.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept învederate, tribunalul va admite cererea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de către petenta G. P., cu domiciliul în ..
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii nr. 2304/10 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Piemonte și Valle D Aosta Torino la data de 19.04.2010 în dosarul nr. 2724/09.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.02.2013.
Președinte Grefier,
L. C. C. D. I.
RED.C.L.
TEHNORED.I.C.D.
3 EX. .21.02.2013
.>
DOSAR NR._
21.01.2013
HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de către petenta G. P., cu domiciliul în ..
Dispune recunoașterea față de autoritățile Statului Român a hotărârii nr. 2304/10 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Piemonte și Valle D Aosta Torino la data de 19.04.2010 în dosarul nr. 2724/09.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.02.2013.
Președinte,
| ← Curatelă. Decizia nr. 1738/2013. Tribunalul SUCEAVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
