Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1885/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1885/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 455/334/2011
Dosar nr._ Partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1885
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.09.2013
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. D. D., domiciliat în . Ș. Dornei, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.229 pronunțată la data de 13.02.2013 de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimată fiind reclamanta Țarcă A. (fostă C.) domiciliată în . Ș. Dornei, județul Suceava și în mun. Cîmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava (la familia U. E.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată C. A., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciar de timbru în cuantum de 531 lei și timbru judiciar de 0,3 lei aferente recursului declarat, motiv pentru care din oficiu invocă și pune în discuție excepția netimbrării acestuia .
Reclamanta intimată solicită în principal admiterea excepției invocată din oficiu de instanță iar în subsidiar în situația în care până la sfârșitul ședinței de judecată recurentul va face dovada achitării taxei judiciare de timbru, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 03.03.2011, sub nr._, ca urmare a disjungerii capătului de cerere privind partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei formulat în cadrul dosarului nr._ reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 25.05.1991, căsătorie din care au rezultat doi copii, C. A. I., în prezent majoră și căsătorită și C. C., născut la data 31.10.2003. S-a mai arătat că a conviețuit cu pârâtul până în luna februarie 2010 dată de la care sunt despărțiți în fapt și că în primii ani de căsătorie relațiile dintre soți au fost bune dar ulterior acestea s-au deteriorat întrei ei existând numeroase neînțelegeri. Reclamanta arată că are condiții bune pentru creșterea și educarea minorului C. C. de acesta putând avea grijă sora sa mai mare, cât timp ea este la serviciu.
Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit in proprietate comună apartamentul compus din două camere, bucătărie și baie situat în . Suceava, mobilă sufragerie, compusă din dulap cu 5 corpuri, pat, masă cu patru scaune, calculator, televizor, frigider, cuptor cu microunde, congelator, 10 servicii diverse, mobilă bucătărie, compusă din 7 corpuri, un colțar, două mese, patru scaune, mobilă dormitor compusă din paturi suprapuse, birou cu calculator, masă, două fotolii, două șifoniere de haine, televizor.
La termenul din data de 10.01.2011 instanța a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Vatra Dornei, în a cărei rază teritorială se află localitatea Ș. Dornei, unde părțile au avut ultimul domiciliu comun, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 01.02.2011.
Pârâtul a formulat în termen legal, întâmpinare și cerere reconvențională arătând că este de acord cu desfacerea căsătorie dar dorește ca aceasta să se facă din culpa exclusivă a reclamantei și că este de acord ca aceasta să revină la numele avut înaintea încheierii căsătoriei și anume acela de „B.”. Totodată pârâtul reclamant a solicitat instanței să dispună încredințarea spre creștere și educare a minorului C. C., născut la data de 31.10.2003 iar reclamanta pârâtă să fie obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în funcție de veniturile pe care le realizează și partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, în cote de 80% pentru acesta și de 20% pentru reclamanta pârâtă.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul reclamant a arătat, în esență că, încă de la începutul căsătoriei între soți au existat numeroase neînțelegeri. De asemenea pârâtul reclamant consideră că este în interesul superior al minorului ca acesta să-i fie încredințat lui întrucât deține condiții materiale necesare creșterii și educării acestuia, realizează venituri substanțiale iar copilul este atașat de el.
Pârâtul reclamant a mai arătat că în timpul căsătoriei cu reclamanta pârâtă au dobândit toate bunurile descrise în acțiunea introductivă precum și alte bunuri care solicită a fi incluse în masa de partajat, respectiv suprafața de 200 mp teren situat în . Suceava, în valoare de 4000 lei, construcția bucătărie de vară și beci, și magazie, situată în comuna Ș. Dornei, . Suceava și autoturismul marca Dacia 1310 în valoare de 3150 lei.
Pârâtul reclamant a învederat instanței faptul că, după separarea soților în fapt a achitat suma totală de 4700 lei împrumutată de reclamanta pârâtă de la Banca de Credit – Ș. Dornei, suma totală de 3500 lei la BCR Vatra Dornei și suma totală de 1740 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de anvelopare a apartamentului proprietate comună.
De asemenea, reclamantul pârât a arătat că justifică o cotă de contribuție mai mare, de 80% întrucât a realizat venituri mai mari, fiind angajat în toată această perioadă, că a primit cu titlu de plăți compensatorii de la . suma de_ lei iar în prezent realizează venituri lunare de 1218 lei.
Ca modalitate de lotizare a solicitat să se atribuie în lotul său apartamentul situat în . și toate bunurile mobile situate în acesta dat fiind faptul că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune și nu mai deține nici o altă locuință. S-a mai solicitat ca în lotul reclamantei pârâte să fie atribuit autoturismul marca Dacia, construcția bucătărie de vară cu beci și terenul în suprafață de 200 mp iar loturile să fie echilibrate prin plata unor sulte, și obligarea pârâtei la plata sumei de 4970 lei reprezentând cota de ½ din datoriile comune.
La termenul din data de 02.03.2011 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajarea bunurilor comune, formându-se un nou dosar având ca obiect „Partaj bunuri comune”.
In drept, s-au invocat disp. art. 36 al 1 C.fam.
In dovedirea acțiunii, părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu martori, fiind audiați în această calitate Bîdiliță R. și Stoianoff I. A., proba cu interogatoriul părților, proba cu expertiza în construcții fiind desemnat în acest sens expertul B. V. și proba cu expertiza în construcții fiind desemnat în acest sens expertul S. D., ambele rapoarte solicitate fiind depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 30.01.2013 reclamanta și pârâtul au declarat în fața instanței de judecată că sunt de acord ca valoarea apartamentului care face obiectul partajului să fie stabilită la suma de_ euro. Reclamanta a declarat că este de acord ca apartamentul să fie atribuit pârâtului care la rândul său îi va plăti o sultă.
Cele două părți au mai declarat că sunt de acord ca bucătăria, beciul și terenul să fie atribuite reclamantei iar toate bunurile mobile aflate în apartament să fie atribuite în lot pârâtului.
Prin sentința civilă nr.229 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei s-a admis în parte acțiunea precizată având ca obiect „partaj bunuri comune”, s-a în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul-reclamant C. D. D., s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală de ½ (50%) fiecare, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: apartament situat în . Ș. Dornei, jud. Suceava, compus din două camere, bucătărie și baie, în valoare actuală de circulație de 15.000 euro, suprafața de teren compus din suprafața de 237 mp și respectiv de 28 mp identificat în Planul de situație întocmit de expert B. V., în valoare de 3180 lei, construcțiile bucătărie de vară și beci, și a următoarelor bunuri mobile: mobilă de sufragerie, compusă din dulap cu cinci corpuri, pat, masă cu patru scaune, calculator, televizor, frigider, cuptor cu microunde, congelator, 10 servicii, mobila de bucătărie, compusă din 7 corpuri, colțar, două mese, patru scaune, mobila de dormitor, compusă din pat suprapus, birou de calculator, masă, două fotolii, două șifoniere de haine, televizor; s-a sistat starea de coproprietate dintre părți.
S-a atribuit pârâtului-reclamant C. D. D., în deplină proprietate și posesie apartamentul descris mai sus în valoare de 15.000 euro și bunurile mobile descrise mai sus aflate în acest apartament.
S-a atribuit reclamantei pârâte C. A., în deplină proprietate și posesie suprafața de teren compus din suprafața de 237 mp și respectiv de 28 mp identificat în Planul de situație întocmit de expert B. V., în valoare de 3180 lei, bucătăria de vară și construcția beci.
Pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte cu titlu de sultă suma de 7500 euro în termen de șase luni de la pronunțarea hotărârii.
Părțile au fost obligate să-și predea reciproc posesia bunurilor în modalitatea în care le-au fost atribuite în loturi.
S-a respins în rest pretențiile părților, ca nefondate, și s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de fiecare dintre părți.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant s-au căsătorit la data 25.05.1991, căsătorie din care au rezultat doi copii, C. A. I., în prezent majoră și C. C., născut la data 31.10.2003, în municipiul București iar prin Sentința civilă nr. 625/11.05.2011 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Vatra Dornei s-a declarat desfăcută din vina ambilor soți căsătoria încheiată între ei.
În timpul căsătoriei părților, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.04.2000 (fila 53), reclamanta și pârâtul au dobândit în devălmășie dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două camere de locuit, cu suprafață utilă de 53,43 mp situat în localitatea Ș. Dornei, județul Suceava.
In ceea ce privește plata prețului apartamentului, instanța a retinut că imobilul a fost achiziționat achitându-se un avans de_ lei, conform Chitanței nr. 3266 din 13.04.2000 și restul de_ lei în rate lunare.
Din Raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar S. D. apartamentul expertizat se află la etajul al doilea al unui . centrală a satului Neagra Șarului, este de tip vagon, se compune din două camere, hol la intrare, bucătărie, baie, un balcon închis cu comunicare în sufragerie și un hol intermediar.
Expertul arată că valoarea apartamentului este de_,00 lei și nu este partajabil în natură.
De asemenea, prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat la data de 18.03.2003 la BNP N. R. părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 237 mp, identică cu ., parc. nr. 1P- XXIX parte și parc nr. 1P – XXX parte astfel cum sunt identificate în Planul de situație anexă a Raportului de expertiză întocmit de către expert B. V. (filele 157 - 160).
Din același Raport de expertiză rezultă și faptul că părțile mai dețin în devălmășie suprafața de 28 mp teren identificat cu 1CC în Planul de situație anexă pe care se află edificată o construcție anexă – C1.
Se concluzionează de către expert că valoarea economică estimativă a acestor terenuri este de 2844 lei pentru suprafața de 237 mp și 336 lei pentru suprafața de 28 mp.
De asemenea, expertul în construcții arată că valoarea bucătăriei de vară edificate pe această suprafață de teren este de_,00 lei iar valoarea beciului de 7438,90 lei.
În privința contribuției părților la dobândirea patrimoniului comun, privit ca universalitate de drepturi, instanța a apreciat că prezumția de dobândire a bunurilor comune în cote egale, care este o prezumție relativă nu a fost răsturnată prin proba contrară, în sensul că aportul concret al pârâtului reclamant ar fi fost substanțial mai mare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 4 din Codul familiei, raporturile dintre soți, inclusiv raporturile patrimoniale, sunt guvernate de principiul egalității soților, legea consacrând astfel prezumția de dobândire a bunurilor comune în cote egale de 50% de ambii soți.
În cauza de față, prin probele administrate de pârâtul reclamant, acesta nu a dovedit că a avut o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune în condițiile în care și reclamanta pârâtă, conform copiei Carnetului de muncă depus la dosar (filele 97-107), a fost angajată din anul 1990 pe perioadă nedeterminată la Exploatarea minieră F. Moldovei până în anul 2001 după care aceasta a fost angajată la . Dornei iar împrejurarea că o anumită perioadă aceasta ar fi întrerupt activitatea din ianuarie 2004 până în noiembrie 2005 pentru a se ocupa de creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, beneficiind de concediul legal plătit nu poate fi considerat un contraargument în privința stabilirii unei contribuții diferențiate.
De asemenea, din Adeverința nr. 452 din 30.11.2010 eliberată de către . Dornei reiese că numita C. A. este încadrată în funcția de agent comercial obține venituri lunare nete în cuantum de 461 lei.
Mai mult, din declarația martorei Bîdiliță R. (fila 186) reiese că „ambii soți aduceau venituri, însă banii obținuți de pârât erau doar banii lui, nu-i dădea în casă iar banii ce-i obținea reclamanta erau pentru modernizarea casei și pentru întreținerea copiilor”. Aceeași martoră mai declară faptul că reclamanta, în timpul căsătoriei a muncit cu ziua prin ., se ocupa de administrarea casei și creșterea copiilor.
Pe de alta parte, în practica instanțelor, munca în gospodărie și pentru creșterea copilului este avută în vedere la stabilirea cotei de participare la dobândirea bunurilor comune.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că, spre deosebire de reclamanta pârâtă, pârâtul reclamant nu a prezentat dovezi privind veniturile pe care le-a realizat efectiv, servindu-se doar de probe indirecte cum ar fi copii ale diverselor Chitanțe privind plata unor datorii comune, achitate înainte de data 21.05.2011.
Pe de alta parte, in privința pretinselor împrumuturi contractate de către reclamanta pârâtă de la Banca de Credit – Ș. Dornei și de la BCR Vatra Dornei, instanța a constatat că, in conformitate cu dispozițiile 32 C.fam., aceste sume nu ar putea fi cerute decât cu titlu de datorii comune, in măsura în care nu ar fi fost restituite până la divorț (ceea ce nu este cazul), iar nu ca aport personal la dobândirea activului comun, în condițiile în care nu au fost dovedite alte surse de venit ale pârâtului.
Pentru argumentele expuse, instanța a constatat că din masa bunurilor comune face parte apartamentul situat în . Ș. Dornei, jud. Suceava, compus din două camere, bucătărie și baie, în valoare actuală de circulație de 15.000 euro, suprafața de teren compus din suprafața de 237 mp și respectiv de 28 mp identificat în Planul de situație întocmit de expert B. V., în valoare de 3180 lei, construcțiile bucătărie de vară și beci și următoarele bunuri mobile: mobilă de sufragerie, compusă din dulap cu cinci corpuri, pat, masă cu patru scaune, calculator, televizor, frigider, cuptor cu microunde, congelator, 10 servicii mobila de bucătărie, compusă din 7 corpuri, colțar, două mese, patru scaune; mobila de dormitor, compusă din pat suprapus, birou de calculator, masă, două fotolii, două șifoniere de haine, televizor aceste bunuri mobile nefiind contestate de părți, ambele fiind de acord cu reținerea lor in masa de partaj.
De asemenea, instanța a constatat că asupra masei de partaj reclamanta pârâtă are o cota de contribuție de 50%, iar pârâtul reclamant o cotă de 50%.
In raport de disp. art. 36 al.1 Codul familiei, coroborat cu art. 6739 Cod de procedură civilă, art. 728 și urm. Cod civil, instanța a dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuirea în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului reclamant C. D. D. apartamentul descris mai sus în valoare de 15.000 euro și bunurile mobile descrise mai sus aflate în acest apartament și reclamantei pârâte C. A., suprafața de teren compus din suprafața de 237 mp și respectiv de 28 mp identificat în Planul de situație întocmit de expert B. V., în valoare de 3180 lei, bucătăria de vară și construcția beci, având în vedere faptul că ambele părți au fost de acord cu această modalitate de atribuire prin declarația comună dată în fața instanței.
Pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat pe pârâtul reclamant la plata sultei corespunzătoare dreptului reclamantei pârâte, în total suma de 7500 euro, reprezentând 50% din valoarea apartamentului cu care ambele părți au fost de acord.
Instanța a stabilit ca plata sultei să se realizeze ., în raport de data rămânerii definitive a hotărârii, ce va fi stabilit astfel încât pârâtul reclamant să aibă posibilitatea îndeplinirii obligației iar reclamanta pârâtă să nu fie prejudiciată în drepturile sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. D. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de astăzi, instanța a constatat că recursul nu este legal timbrat.
Astfel, potrivit art.35 din Ordinul Ministerului Justiției nr.76o/1999, de aprobare a Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997, taxele judiciare de timbru, se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești, putând amâna executarea acestei obligații până cel mai târziu la primul termen de judecată, în mod cu totul excepțional și motivat.
Conform disp.art. 20 alin. 3 din legea privind taxele judiciare de timbru nr. 146/1997, neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, prin citația emisă la 18 aprilie 2013, s-a comunicat pârâtului recurent obligația de a achita taxa judiciară în sumă de 531 lei și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, aferente cererii de recurs, dar acesta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar chitanțele doveditoare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus menționate, tribunalul va admite excepția netimbrării recursului și va anula recursul, ca netimbrat.
Ca parte căzută în pretenții, în baza disp.art.274 Cod procedură civilă,pârâtul recurent va fi obligat să plătească intimatei Țarcă A. (fostă C.) suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței aflate la fila 36 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Anulează recursul declarat de pârâtul C. D. D., domiciliat în . Ș. Dornei, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.229 pronunțată la data de 13.02.2013 de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimată fiind reclamanta C. A. domiciliată în . Ș. Dornei, județul Suceava și în mun. Cîmpulung Moldovenesc, ., județul Suceava (la familia U. E.),ca netimbrat.
Obligă recurentul să plătească intimatei Țarcă A. (fostă C.) suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. I. G. S. A.
Red.IG/Tehnored.SA/2 ex./Judecător fond H. D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Curatelă. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
