Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 3824/314/2009
Dosar nr._ - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 228
Ședința publică din 11 iunie 2013
Președinte-D. D.
Judecător-F. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamantul P. V., domiciliat în municipiul Suceava ..8, ., jud.Suceava și pîrîta M. L. (fostă P.), domiciliată în municipiul Suceava ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2381 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 28 mai 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru data de 4 iunie 2013 și apoi pentru astăzi 11 iunie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2381 din 13 mai 2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Suceava a admis, în parte, cererea având ca obiect partajare bunuri comune formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta M. (fostă P.) L. și în consecință:
A constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, în proprietate comună, următoarele bunuri, în valoare totală de 787.386,9 lei:
- O casă de locuit P+1E (cu demisol și garaj) situată în cartier Ițcani, mun.Suceava, ., jud. Suceava ( în valoare de 484.974,46 lei ); amplasată pe o suprafață de 295mp. teren identic cu . CF nr. 819 a ., în valoare de 18.585 lei.
- Un apartament cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 8, ., ( în valoare de 140.174,82 lei );
- O garsonieră situată în mun. Suceava, ., . ( în valoare de 83.732,66 lei );
- Un autoturism marca Seat Cordoba cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei );
- Un autoturism marca Wolskwagen Golf cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei );
A constatat că aparatura stomatologică din garsoniera situată în mun. Suceava, ., ., . nu face parte din masa de împărțit, fiind bun propriu al pârâtei.
A respins cererea reclamantului privind reținerea unei contribuții majorate de 70% în favoarea sa.
A constatat că părțile au o contribuție egală la dobândirea bunurilor, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 393.693,4 lei.
A dispus încetarea stării de proprietate devălmașă între părți, astfel:
A atribuit reclamantului lotul nr.1 alcătuit din următoarele bunuri în sumă totală de 170.134,8 lei:
- Un apartament cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 8, ., jud. Suceava, ( în valoare de 140.174,82 lei );
- Un autoturism marca Seat Cordoba cu nr. de înamtriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ).
A atribuit pârâtei lotul nr.2 alcătuit din următoarele bunuri în sumă totală de 617.252,1 lei:
- O casă de locuit P+1E (cu demisol și garaj) situată în cartier Ițcani, mun.Suceava, ., jud. Suceava ( în valoare de 484.974,46 lei ); amplasată pe o suprafață de 295mp. teren identic cu . CF nr. 819 a ., în valoare de 18.585 lei;
- O garsonieră situată în mun. Suceava, ., ., . ( în valoare de 83.732,66 lei );
- Un autoturism marca Wolskwagen Golf cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ).
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 223.558,7 lei reprezentând sultă egalizatoare.
A compensat, parțial, cheltuielile de judecată și a obligat pârâta să achite reclamantului diferența în cuantum de 572 lei.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul P. V. și pârâta M. (fostă P.) L. au fost căsătoriți, căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 1640 din 2.04.2009 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei (f.6).
In timpul căsătoriei, părțile au dobândit în proprietate comună: O casă de locuit P+1E (cu demisol și garaj) situată în cartier Ițcani, mun.Suceava, ., jud. Suceava ( în valoare de 484.974,46 lei ); amplasată pe o suprafață de 295mp. teren identic cu . CF nr. 819 a ., în valoare de 18.585 lei cumpărat împreună cu casa în anul 2001 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1055 din 28 martie 2001; Un apartament cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 8, ., ( în valoare de 140.174,82 lei ) dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4171 din 26 iulie 2007 de B.N.P. I. L.; O garsonieră situată în mun. Suceava, ., . ( în valoare de 83.732,66 lei ) cumpărată în anul 1999 conform contractului de vânzare-cumpărare din 10 martie 1999, autentificat sub nr.1708 de B.N.P. I. L.; Un autoturism marca Seat Cordoba cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ) cumpărat în anul 2005; Un autoturism marca Wolskwagen Golf cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ) cumpărat în anul 2006.
Existența în comunitatea de bunuri a bunurilor arătate mai sus, reiese cu certitudine din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri (f.6-25, 36-42,111-132,138-141, 143-146, 162-165) și expertiza tehnică-specialitatea construcții (f. 76-106).
De asemenea, instanța a avut în vedere în ce privește masa de împărțit, și susținerile părților, reliefate în cererea de chemare în judecată și întâmpinare care au sub aspect probatoriu valoarea unei mărturisiri judiciare (f. 3-5, 34-35, 150-154). În acest sens, instanța va constata că aparatura stomatologică din garsoniera situată în mun. Suceava, ., ., . nu face parte din masa de împărțit, fiind bun propriu al pârâtei, aspect recunoscut de reclamant.
Totodată, a fost luat în considerare și acordul părților cu privire la valoarea atât a terenului aferent construcției situate în cartier Ițcani, mun.Suceava, cât și cu privire la valoarea celor două autovehicule.
Reținând masa bunurilor comune astfel cum a fost descrisă, instanța a constatat că valoarea totală a bunurilor de împărțit este de 787.386,9 lei.
Potrivit Constituției României, Codului Familiei, precum și tratatelor și convențiilor internaționale la care România este parte, femeia are drepturi egale cu ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale, inclusiv în ceea ce privește relațiile dintre soți. Așadar relațiile patrimoniale dintre soți se întemeiază pe principiului egalității dintre soț și soție care se traduce prin aceea că, în timpul căsătoriei, soți administrează, folosesc și dispun împreună de bunurile comune în condiții de perfectă egalitate.
În virtutea principiului amintit, instanța a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. Astfel, instanța a reținut că în cursul căsătoriei ambele părți au avut venituri constante din muncă, reclamantul fiind procuror (devenind ulterior pensionar) iar pârâta medic stomatolog.
În speța de față reclamantul a solicitat să se constate cota sa de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, dar în temeiul art. 1169 C.civ. acesta a eșuat în a-și dovedi pretențiile, reținându-se pe cale de consecință, cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune. Este adevărat așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (f. 36-42,111-132), că reclamantul a obținut venituri mult mai mari din muncă, însă acest aspect nu poate duce, per se la la conluzia unei contribuții majorate a acestuia la dobândirea bunurilor comune, tocmai pentru că instituția comunității de bunuri este în strânsă legătură cu viața socială și economică a familiei, la contribuția soților la dobândirea bunurilor, ce reprezintă doar rezultatul veniturilor din muncă, existând un complex de factori ce trebuie avuți în vedere. Astfel, sunt inerente aspectele legate de cheltuieli diferite ale soților și care nu sunt întotdeauna strâns legate de nevoile căsătoriei (pârâta și-a deschis, începând cu 1998 un cabinet stomatologic) neputând fi lăsat deoparte nici aspectul că nevoile familiei sunt satisfăcute frecvent și prin munca efectuată de soți pentru întreținerea gospodăriei.
Prin urmare, veniturile mai mari nu constituie un argument de netăgăduit pentru considerarea, ca probată, a cotei majoritare de 70%, la dobândirea comunității de bunuri - fără a se ignora contribuția soției la întreținerea gospodăriei - și care să contrabalanseze în mod determinant contribuția pe care pârâta a adus-o la cheltuielile căsniciei.
Față de cele sus arătate, instanța a apreciat că cei doi soți au demonstrat și justificat o contribuție egală la dobândirea bunurilor, fiecărei părți cuvenindu-i-se astfel bunuri în valoare de 393.693,4 lei.
Astfel, instanța a dispus încetarea stării de proprietate devălmașă între părți cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa de împărțit. La formarea si atribuirea loturilor instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 6739 C.proc.civ., a ținut seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul si ocupația părților.
Prin urmare, instanța a stabilit și a atribuit reclamantului lotul nr.1 alcătuit din următoarele bunuri în sumă totală de 170.134,8 lei:
- Un apartament cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, .. 8, ., jud. Suceava, ( în valoare de 140.174,82 lei );
- Un autoturism marca Seat Cordoba cu nr. de înamtriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ).
De asemenea, instanța a atribuit pârâtei lotul nr.2 alcătuit din următoarele bunuri în sumă totală de 617.252,1 lei:
- O casă de locuit P+1E (cu demisol și garaj) situată în cartier Ițcani, mun.Suceava, ., jud. Suceava ( în valoare de 484.974,46 lei ); amplasată pe o suprafață de 295mp. teren identic cu . CF nr. 819 a ., în valoare de 18.585 lei;
- O garsonieră situată în mun. Suceava, ., ., . ( în valoare de 83.732,66 lei );
- Un autoturism marca Wolskwagen Golf cu nr. de înmatriculare_ ( în valoare de 29.960 lei ).
La includerea în lotul pârâtei, deși ambele părți au cerut atribuirea, casei de locuit P+1E (cu demisol și garaj) situată în cartier Ițcani, mun.Suceava, instanța a avut în vedere următoarele aspecte.
În primul rând, trebuie precizat că imobilul amintit nu este comod partajabil în natură. Cu toate că expertul s-a conformat obiectivelor stabilite de instanță, încercând partajarea acestuia în natură a arătat că accesul la unul din loturi reprezentând etajul casei nu s-ar putea realiza decât prin construirea unei scări exterioare pe fațada imobilului (pe laterale acest lucru nefiind posibil din cauza distanței foarte mici dintre locuința în litigiu și proprietățile vecine), care, însă, ar obtura vizibilitatea camerelor de la parter cuprinse în celălalt lot. De asemenea accesul la instalațiile interioare, aflate la demisol, ar fi unul comun, la fel și în ipoteza în care s-ar alege ca accesul să se facă pe scara interioară a imobilului (f. 76-106).
Așadar, împărțirea locuinței în natură nu este indicată, în speță în condițiile în care aceasta se poate realiza, conform propunerilor expertului tehnic, prin formarea a două loturi de valoare relativ egală, care, însă, nu formează două unități locative distincte, iar continuarea conviețuirii părților, în această formulă, ar genera situații conflictuale.
În al doilea rând, trebuie subliniat că imobilul a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1055 din 28 martie 2001, de la fratele pârâtei, iar anterior acestui litigiu părțile și-au împărțit bunurile, pe calea unei tranzacții (ulterior părțile împăcându-se) în care acest imobil a fost inclus în lotul pârâtei.
În plus, instanța a luat în considerare și situația locativă a părților. Astfel, reclamantul locuiește în prezent în apartamentul cu două camere și dependințe situat în mun. Suceava, ..8, în timp ce pârâta nu deține o locuință proprie. Mai mult, pârâta s-a recăsătorit și și-a întemeiat o nouă familie, dând naștere unui copil.
Cele două autoturisme și apartamentul cu 2 camere respectiv garsoniera din Suceava au fost împărțite în conformitate cu voința părților, luându-se în considerare și împrejurarea că reclamantul P. V. locuiește, așa cum am arătat mai sus în apartamentul cu două camere iar garsoniera este amenajată drept cabinet stomatologic, fiind necesară pârâtei pentru a-și exercita profesia.
Intrucât în acțiunile civile având ca obiect partaj judiciar, ambele părți sunt considerate deopotrivă reclamant și pârât, fiecare obținând ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, instanța urmează a dispus suportarea în cotă egală a cheltuielilor reprezentând onorariile experților, taxa judiciară de timbru și onorariile avocaților și compensarea, parțială a acestora (în valoare totală de 5904 lei (f.26,60,72,147,148). Având în vedere că o mare parte din cheltuielile judiciare au fost avansate de către reclamant, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului diferența, în cuantum de 572 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atît reclamantul cît și pîrîta pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin memoriul de apel (f.17) reclamantul P. V. a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea pentru reținerea unei cote majoritare de 70% pentru el și de 30% pentru pîrîtă, neanalizînd unele probe sau aspecte esențiale din interpretarea cărora ar fi rezultat această contribuție.
Astfel, instanța era obligată mai întîi să analizeze în concret veniturile părților realizate în timpul căsătoriei și abia după aceea să facă o evaluare asupra elementelor care ar compensa diferențele de venituri dintre foștii soți.
Instanța nu a examinat dinamica veniturilor și cheltuielilor prin care ar fi putut stabili că începînd cu anul 1995, cînd reclamantul a fost numit procuror financiar și în continuare pînă la divorț, veniturile acestuia au fost substanțiale față de cele ale pîrîtei, de 7 sau 10 ori mai mari ca ale pîrîtei, așa fiind posibilă achiziționarea bunurilor comune în majoritatea lor.
Apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a atribuit casa de locuit în întregime în lotul pîrîtei, refuzînd cererea de lotizare în natură.
Imobilul are două căi de acces prin interiorul acestuia, astfel cum rezultă din planul de situație al parterului, și varianta a II-a fiind posibilă deoarece scara exterioară se poate amenaja fără a obtura vederea de la parter, iar între părți nu există relații conflictuale.
Instalațiile interioare aflate la demisol deservesc numai acea încăpere și parterul, etajul nefiind racordat la centrala termică sau canalizare și nu are instalație de apă.
A susținut că este inechitabil ca pîrîtei să i se atribuie un spațiu locativ în suprafață de 300 m.p. iar reclamantului 44,80 m.p., fiind încălcat principiul atribuirii pe cît posibil în natură a bunurilor comune.
Pîrîta a criticat sentința sub aspectul evaluării bunurilor imobile construcții casă situată în cartierul Ițcani și garsonieră situată în Burdujeni, deoarece valorile stabilite prin raportul de expertiză în construcții nu reflectă valoarea de circulație a acestora, ca urmare a nerespectării normelor de evaluare ANEVAR.
A susținut că în mod nelegal și netemeinic instanța a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză precum și cererea de efectuarea unei noi expertize, deși aceste obiecțiuni erau date în cauză.
A apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize în construcții deoarece instanța a nesocotit egalitatea în drepturi a părților și principiul echității partajului, care nu pot fi realizate decît în condițiile stabilirii valorii de circulație a bunurilor la data efectuării împărțelii.
S-au depus la dosar înscrisuri și s-a admis proba cu o nouă expertiză tehnică judiciară ce a fost efectuată de ing. L. A. C..
Analizînd actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantul P. V., în mod corect instanța de fond a reținut contribuția egală a părților la dobîndirea bunurilor comune, în cauză nefăcându-se dovada contribuției majoritare a reclamantului la dobîndirea acestor bunuri și simplul fapt că într-o anumită perioadă a căsniciei acesta ar fi realizat venituri mai mari decît pîrîta nefiind suficient pentru a se reține o astfel de contribuție.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, toate imobilele supuse partajului au fost dobîndite pînă în anul 2001, perioadă în care veniturile realizate de ambele părți au fost aproximativ egale, pîrîta realizînd venituri din activitatea de medic stomatolog iar reclamantul din cea de consilier juridic la PECO pînă în anul 1994, iar ulterior pînă în anul 2003 ca procuror financiar ca Curtea de Conturi, respectiv P..
Veniturile realizate de reclamant s-au mărit abia în anul 2004 cînd s-au majorat salariile magistraților, anterior acestei date veniturile ambelor părți fiind aproximativ egale.
De asemenea, pîrîta a fost cea care a asigurat menajul și curățenia inclusiv pentru reclamant pe toată durata căsniciei, pîrîta aducîndu-și și prin aceasta contribuția la dobîndirea bunurilor comune.
Așa fiind, critica privind cota de contribuție majoritară a reclamantului la dobîndirea bunurilor comune este nefondată, apelantul nerăsturnînd prezumția relativă a contribuției egale a părților.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita atribuire a casei de locuit doar în lotul pîrîtei și nu în natură ambelor părți, tribunalul constată că o astfel de lotizare nu este comodă deoarece nu se poate realiza decît prin edificarea unei scări exterioare la fațada principală a locuinței care ar obtura vizibilitatea camerelor de la parter.
Varianta de amplasare a scării interioare care să deservească etajul pe latura casei nu se poate realiza, datorită distanței dintre locuința în litigiu și proprietățile vecine care sînt de 1,35 m., respectiv 2,10 m. conform raportului de expertiză.
Tribunalul apreciază că folosirea în comun a acestei construcții nu este posibilă și datorită faptului că pîrîta și-a întemeiat o nouă familie, are un copil cu handicap și însoțitor (f.127), aceasta nu deține o altă locuință, în timp ce reclamantul apelant deține un apartament ultracentral în care locuia singur.
De altfel, între părți, în anul 2002 (dosar nr.2707/2002 avînd ca obiect divorț și partaj bunuri comune – la care s-a renunțat) s-a încheiat o tranzacție (f.19 dosar fond) prin care au convenit ca în lotul pîrîtei să fie atribuit imobilul casă și suprafața de 295 m.p. din municipiul Suceava ., garsoniera din . funcționează cabinetul medical și un autoturism, iar reclamantul să primească apartamentul din . autoturism.
De la încheierea acelei tranzacții nu au survenit elemente noi decît cumpărarea apartamentului din . cu banii de pe alt apartament bun comun din . anul 1991 și cele două autoturisme noi în locul celor două autoturisme Dacia, în cauză neexistînd și din acest punct de vedere motive pentru a nu se face partajarea în același mod.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamant, ca nefondat, conformart.296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul formulat de pîrîtă tribunalul constată că este întemeiat din următoarele considerente:
Conform raportului de expertiză în construcții întocmit în instanța de apel de ing. L. A. C. valoarea de circulație a casei de locuit din cartierul Ițcani este de 359.000 lei în loc de 484.974,46 lei iar a garsonierei din cartierul Burdujeni de 79.867 lei în loc de 83.763,66 lei, așa încît valoarea totală a masei de partajat este de 657.546,88 lei, iar valoric cota de ½ este de 328.773,44 lei, sens în care sulta la care apelanta pîrîtă va fi obligată are o valoare de 158.639 lei.
Concluziile acestei expertize nu pot fi înlăturate, avînd în vedere că se coroborează cu ofertele de prețuri eliberate de agențiile imobiliare și anunțurile din mass-media, ținîndu-se seama inclusiv de poziția imobilelor și de uzura fizică și morală a acestora.
Așa fiind, tribunalul în temeiul prev.art.296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de pîrîtă în sensul celor arătate, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Conform art.274 Cod procedură civilă reclamantul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentînd taxa judiciară de timbru și onorarii expert, respectiv avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul P. V., domiciliat în municipiul Suceava ..8, ., împotriva sentinței civile nr.2381 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Admite apelul declarat de pîrîta M. L. (fostă P.), domiciliată în municipiul Suceava ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.2381 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Schimbă în parte sentința civilă nr.2381 din 13 mai 2009 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Constată că valoarea totală a masei de partajat este de 657.546,88 lei, în loc de 787.386,90 lei, iar cota de ½ valoric este de 328.773,44 lei, în loc de 393.693,44 lei, în condițiile în care conform expertizei ing.L. C. A., valoarea de circulație a casei de locuit din Suceava, Cartier Ițcani . este de 359.000 lei iar a garsonierei din Suceava Cartier Burdujeni de 79.867 lei.
Obligă pe pîrîta apelantă M. L. (fostă P.) să plătească reclamantului apelant P. V. suma de 158.639 lei cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu sînt contrare prezentei.
Obligă reclamantul apelant P. V. să plătească pîrîtei apelante M. L. (fostă P.) suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. D. F. L. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – C. L. I.
Tehnored.P.T. – Ex.4 – 4 iulie 2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2339/2013. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
