Servitute. Decizia nr. 943/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 2653/206/2011
Dosar nr._ servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 943/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta-recurentă P. M. domiciliată în Bacău,.,. împotriva sentinței civile nr.990/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați G. A. L. și G. I. M. ambii domiciliați în Câmpulung Moldovenesc, ..17, . și pârâții-intimați D. M.- Câmpulung Moldovenesc, ., ..A, ., D. A. M.- Câmpulung Moldovenesc, ., ..A, ., P. M. CÂMPULUNG MOLDOVENESC PRIN PRIMAR-Câmpulung Moldovenesc, ..2, jud. Suceava și T. M.- Câmpulung Moldovenesc, ..9, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților-intimați av. K. C. E.,lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al Tribunalului Suceava a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 550 lei și timbru judiciar de 2,5 lei precum și o cerere de acordare a unui nou termen de judecată de către recurentă în vederea angajării unui apărător.
Instanța pune în discuție cererea de acordare a unui nou termen de jdeucată formulată de recurentă.
Av. K. C. E. arată că nu este de acord cu amânarea cauzei pe acest motiv dat fiind faptul că citațiile au fost emise din luna decembrie 2012.
Instanța, în temeiul art.156 vechiul Cod de procedură civilă respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de recurentă în vederea angajării unui apărător văzând că recurenta a fost citată în luna decembrie 2012 și apreciind că a avut la dispoziție timp suficient pentru a-și angaja apărător.
Reprezentanta reclamanților-intimați înmânează instanței adresa emisă de P. Câmpulung Moldovenesc solicitând instanței încuviințarea probei cu acest înscris.
Instanța în temeiul art.305 și art.167 vechiul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisul depus de reclamanții-intimați prin reprezentant.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. K. Cliclevit E. solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform chitanței arătând că având în vedere probele administrate în cauză traseul a fost folosit din anul 1962 până în anul 1975 de P. dobândit printr-un schimb din anul 1975 a fost folosit de C. E.. Trecerea s-a făcut pe acest teren și nu există nici un fel de opoziții în legătură cu această trecere și chiar și P. M. trecea pe acolo. Aceasta solicită respingerea recursului arătând că obiecțiunile din recurs nu sunt confirmate cu probe. Din raportul de expertiză M. se observă că terenul este afectat .
Întrebată fiind, reprezentanta reclamanților arată că spre S. drumul este cu denivelări străbătut de un pârâu și nu s-a trecut niciodată pe acolo.
De asemenea arată că în ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea sunt clar dovedite cu chitanță la dosar.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Reprezentanta reclamanților-intimați depune la dosar note de concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la 13 octombrie 2011, reclamanții: G. A. L. și G. I. – M. i-au chemat în judecată pe pârâții: P. M., D. M., D. A. – M., P. M. Câmpulung Moldovenesc prin primar și T. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună constituirea unui drept de servitute de trecere, în favoarea parcelei topo nr.32.354 construcție și fânaț înscrisă în C.F._ a . Mold.;
- să fie obligați pârâții să le recunoască dreptul de servitute de trecere pe tot timpul anului, cu piciorul, autovehicule, atelaje, animale, peste tot terenul proprietate sau aflat în posesia lor, pe un traseu lung de 56 m.p. și lat de 3 m. conform planului de amplasament întocmit de inginer B. A. cu data de 21 septembrie 2011, pentru acces la proprietatea lor din .
- să se dispună înscrierea acestui drept în cartea funciară.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1010 din 10 august 2009 de către BNP Pro-Lex au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F._ a . Mold., iar prin sentința civilă nr.847 din 07 iunie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea și s-a constatat dobândirea acestui drept, fiind înscriși în cartea funciară nr._ a . Mold. asupra parcelei nr._ în suprafață de 2376 m.p..
S-a arătat că terenul dobândit conform înscrisurilor susmenționate este loc înfundat, accesul făcându-se întotdeauna pe drumul identificat prin planul de situație întocmit de inginer B. A., însă acest drum nu a fost stabilit prin titlu legal, iar când au cumpărat terenul le-a fost indicat acest drum ca fiind calea de acces de la parcela lor la .>
Aceștia au arătat că și-au construit o casă, în prezent făcându-se lucrări de finisare, iar pentru ca accesul pe drumul în discuție să se facă în condiții mai normare și pentru că terenul lor este parțial așezat în pantă, au fost nevoiți să amenajeze drumul de acces cu pietriș, însă în luna august 2011 pârâta P. Mihela i-a reclamat la Poliție pentru săvârșirea faptei de tulburare de posesie, cauza fiind în curs de soluționare la P..
Deoarece au încercat să tranzacționeze cu numita P. M., însă aceasta refuză soluționarea pe cale amiabilă, au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune cu toate că traseul pe care au trecut a fost folosit ca drum și de proprietarii anteriori, de zeci de ani de zile.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp.art.617 și 619 cod civil.
În acest sens s-au depus la dosar: copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1010 din 10 august 2009 de către BNP Pro-Lex, copia sentinței civile nr.847 din 07 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, copia CF_,_,_,_ și_ a . Mold., copie plan de amplasament și delimitare a imobilului, copia procesului – verbal de cercetare la fața locului încheiat la 04 noiembrie 2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și copia sentinței civile nr.1523 din 07 noiembrie 2011 pronunțată în acest dosar.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 51 ), pârâta P. M. a arătat că, în principiu, ar fi de acord să le permită reclamanților trecerea peste terenul său în condițiile în care ar fi despăgubită rezonabil și nu ar mai avea alte neplăceri din cauza acestei situații.
Pârâta a depus la dosar: copia schiței cadastrale întocmită de inginer M. P. la 08 noiembrie 1993, copie plan de situație, copie contract de vânzare – cumpărare și copia privind planșa nr.18 C-lung Mold.
În cauză au fost audiați martorii: C. V. și A. M. ( fila 56, 57 ) la solicitarea reclamanților, care au relatat următoarele:
Terenul pe care-l dețin reclamanții a aparținut socrilor martorului Crăiunaș V. în persoana lui P. G. și M., iar în anul 1987, respectivii au dat acest teren fiicei sale.
În urmă cu circa 2 – 3 ani C. V. și soția sa le-au vândut reclamanților acest teren și pe care ei și-au edificat o construcție.
Martorii au susținut că trecerea de la drumul public până la acel teren se făcea pe o uliță, situată între terenul ce aparținea lui T. M. și terenul proprietate a lui Z. T..
În același timp martorii au susținut că reclamanții și vecinii acestora folosesc o cale de ieșire la drumul public întrucât este cea mai scurtă, iar în ceea ce-i privește pe reclamanți s-a susținut că aceștia nu au altă cale de acces la drumul public.
Tot astfel s-a susținut că după ce reclamanții au cumpărat terenul traseul folosit anterior (ulița ), l-au pietruit.
De asemenea martorul C. V. a arătat că atât timp cât el a folosit acel teren și a trecut pe ulița la care s-a făcut vorbire, nu au fost niciodată discuții.
Pârâții nu și-au propus probe în apărare.
În cauză a fost efectuată și o expertiză topometrică de către expertul judiciar V. M. ( fila 96 – 104 ), cu planurile de situație anexate ( 105 – 111 ) și care, în concluziile sale, a arătat următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii parcelei_ în suprafață de 2376 m.p. și sunt înscriși în cartea funciară în baza sentinței civile 847 din 07 iunie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, afirmându-se că terenul acestora este „loc înfundat”.
Cât privește calea de acces s-a arătat că, în raport de poziția casei reclamanților față de . respectiv A. S. acestea sunt de 85 și respectiv 105 m., încât drumul spre . care, de altfel, este amenajat parțial, reprezintă cel mai scurt drum.
Totodată s-a susținut că traseul servituții de trecere solicitat prin acțiune pornește din . la casa reclamanților și este realizat parțial prin construirea unei căi de acces, balastată, ce trece prin parcelele:
- 450/2 de 2600 m.p. din C.F._ a . Mold. avându-l ca proprietar tabular pe D. M. și
- 450/10 de 600 m. p. C.F._ a . Mold. avându-o ca proprietar tabular pe P. M..
În acest sens expertul a stabilit un drum de trecere prin parcelele nou formate:: 450/30 drum în suprafață de 26 m.p. ( 8,66 m. lungime și 3 m. lățime ) rezultată din dezmembrarea parcelei 450/2 și ./31 drum în suprafață de 136 m.p. ( lungime 45,33 m. și 3 m. lățime ) rezultată prin dezmembrarea parcelei 450/10.
Prin sentința civilă nr. nr.990/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prima instanță a admis acțiunea civilă având ca obiect „servitute”, formulată de reclamanții: G. A. L. și G. I. M., a stabilit în favoarea reclamanților o servitute de trecere, cu piciorul, autovehiculele, atelajele și animalele, pe tot timpul anului, pe traseul colorat cu verde în anexa 4 a planului de situație întocmit de expert V. M. și identificat prin parcelele nou formate: 450/30 drum în suprafață de 26 m.p. ( 8,66 m. lungime și 3 m. lățime ) rezultată din dezmembrarea parcelei 450/2 și ./31 drum în suprafață de 136 m.p. ( lungime 45,33 m. și 3 m. lățime ) rezultată prin dezmembrarea parcelei 450/10 a dispus înscrierea acestui drept în registrul C.F, a obligat pe pârâta P. M. să-i plătească reclamaților suma de 5605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a luat act că pârâta P. M. a renunțat, în această cauză, la capătul de cerere privind plata despăgubirilor civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată analizând susținerile părților în raport de probele administrate în cauză, a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiunilor art.616 din codul civil anterior „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
În raport de aceste dispozițiuni și de cele menționate în cuprinsul raportului de expertiză mai sus arătat, instanța constatând acțiunea întemeiată a admis-o, în sensul căa stabilit în favoarea reclamanților o servitute de trecere, cu piciorul, autovehiculele, atelajele și animalele, pe tot timpul anului, pe traseul colorat cu verde în anexa 4 a planului de situație întocmit de expert V. M. și identificat prin parcelele nou formate: 450/30 drum în suprafață de 26 m.p. ( 8,66 m. lungime și 3 m. lățime ) rezultată din dezmembrarea parcelei 450/2 și ./31 drum în suprafață de 136 m.p. ( lungime 45,33 m. și 3 m. lățime ) rezultată prin dezmembrarea parcelei 450/10.
În temeiul art.20 din Legea 7/1996 privind publicitatea imobiliară a dispus înscrierea acestui drept, în registrul C.F..
Ținând seama că prin cererea depusă la dosar și intitulată „precizări” ( fila 120 dosar ), pârâta P. M. a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind plata despăgubirilor civile, urmând ca acest lucru să fie clarificat printr-o acțiune separată, instanța a luat act de această solicitare.
Potrivit art.274 cod procedură civilă a fost obligată pârâta P. M. să-i plătească reclamaților suma de 5605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu: plata taxei de timbru, plata onorariului expert și a onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere calea cea mai scurtă și mai puțin oneroasă pentru proprietarul fondului aservit conform art.616-618 Cod Civil. Din însăși motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au achiziționat un teren fără cale de acces la drumul public, cunoscând această situație. Instanța de fond a ignorat această situație culpabilă reclamanților intimați
Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și raportul de expertiză tehnică efectuat rezultă fără echivoc că există trei căi de acces la drumul public una prin terenul pârâtului Tudorean, una prin terenul pârâtei P., ambele la . una în . terenul vecinului Kasper, astfel încât în virtutea rolului activ instanța de fond, în situația în care aprecia că acțiunea era admisibilă, trebuia să analizeze posibilitatea creării servituții pe varianta care să nu prejudicieze pârâta P., având în vedere suprafața mică ( 600 mp pe care o are în proprietate).
Expertul a efectuat în mod eronat măsurătorile de la casa reclamanților la stradă în loc să măsoare distanța de la limita proprietății acestora către cel mai apropiat drum public.
Nu s-a avut în vedere că terenul proprietatea pârâtei recurente P. M. este în suprafață de 600 mp din care constituirea dreptului de servitute ar fi grevată o suprafață de 136 mp, în timp ce terenul vecinului Kasper Adolf este în suprafață de 4.404 mp, astfe încât paguba ce s-ar crea acestuia ar fi mult mai mică.
Deci crearea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtei recurent P. M.(care are o dimensiune mult mai mică decât cel al vecinului Kasper Adolf) a fost făcută cu încălcarea art.618 Cod Civil.
Instanța, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8. Luând act în mod eronat de declarația scrisă a avocatului P. M. în sensul renunțării la despăgubirile prevăzute de art.617 Cod Civil, fără ca acesta să fi fost împuternicit printr-un mandat special în acest sens.
A mai arătat că înțelege să critice hotărârea primei instanțe și sub aspectul cheltuielilor de judecată având în vedere culpa reclamanților care cu bună știință au cumpărat un loc înfundat și fără o înțelegere prealabilă, fără notificare știind că ea locuiește în Bacău și profitând de poziția lor socială și influentă în oraș au ocupat terenul în litigiu proprietatea sa construind drumul de acces pe care l-au folosit pentru transportul materialelor la edificarea casei, promovând acțiunea după ce a depus o plângere penală împotriva acestora, pentru tulburare de posesie.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații-reclamanți, prin reprezentant în instanță au solicitat respingerea recursului ca nefundat și au depus la dosar note de concluzii.
Deși legal citați. Ceilalți intimați nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate care se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 p-ct.5, 8 și 9 Cod de procedură civilă, având în vedere dispozițiile art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit art.616-618 Cod civil, proprietarul al cărui teren nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama trecerea pe terenul vecinului său, iar în stabilirea acestei servituți trebuie să se identifice calea cea mai scurtă și cea mai puțin păguboasă pentru cel care urmează să suporte servitutea.
Totodată o altă condiție ce trebuie îndeplinită este ca cel care solicită servitutea să nu-și fi creat singur imposibilitatea de ieșire la calea publică.
Faptul că reclamanții au cumpărat un teren fără ieșire la calea publică nu înseamnă că ei au creat această situație, în condițiile în care terenul avea însușirea de loc înfundat și anterior vânzării.
Potrivit dispozițiilor art.616 Cod Civil”proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi, în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.
În cauza de față, cum corect a reținut prima instanță, parcela nr._ din CF nr._ Câmpulung Moldovenesc prezintă caracteristicile unui loc înfundat întrucât este înconjurată de alte proprietăți diferite, fără ca reclamanții să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
Faptul că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M. V. accesul se poate face pe două variante, respectiv spre . spre . caracterul de loc înfundat al terenului aflat în proprietatea reclamanților și face incidente dispozițiile art.617 și art.618 cod civil care impun în acest caz alegerea acelei treceri care produce „o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.
Ori, în aceste condiții pentru a stabili servitutea de trecere, instanța avea obligația să verifice care cale de acces este mai puțin împovărătoare, sens în care în temeiul art.129 alin.5 Cod de procedură civilă trebuia să pună în vedere reclamanților necesitatea lărgirii cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a tuturor proprietarilor parcelelor pe care s-ar putea stabili un drept de trecere pe un amplasament mai puțin păgubos pentru proprietarii vecini.
Se are în vedere, că potrivit dispozițiilor art.617, 618 Cod civil alegerea căii de trecere nu este o opțiune a proprietarului fondului dominant ci o apreciere obiectivă a instanței conform criteriilor enunțate de aceste dispoziții legale.
Nu se justifică înlăturarea unor variante propuse de expert pe motiv că reclamanții nu au chemat în judecată proprietarii parcelelor pe care s-ar putea stabili un drept de trecere pe amplasament mai puțin păgubos pentru proprietarii vecini.
Astfel, varianta propusă de expert, trebuia analizată prin comparare cu cealaltă variantă indicată de expert ca fiind posibilă, prin amenajarea unui drum de acces către proprietatea reclamanților din latura de est, proprietatea moștenitorilor lui Kasper Adolf spre . prisma aprecierii expertului asupra traseului optim, a opțiunii părților, verificând suprafața efectiv afectată de drumul de trecere dar și consecințele asupra fondului aservit.
Cum în privința aplicării dispozițiilor art.617 și 618 Cod civil, prima instanță nu analizat aspectele menționate, în cauză își găsește incidența motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de concluziile raportului de expertiză, prin care au fost evidențiate mai multe variante pentru calea de acces, acțiunea privind servitutea de trecere se impunea a fi promovată în contradictoriu cu toți proprietarii vecini peste al căror teren ar fi posibilă ieșirea la calea publică, așa cum corect au arătat recurenții. Cum instanța în vederea soluționării cauzei, pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale menționate ,nu s-a conformat dispozițiilor art.129(5) Cod de procedură civilă și nu a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual pasiv, în cauză este incident și motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 p-ct 5 Cod de procedură civilă..
Incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 5 și 9 atrage conform dispozițiilor art.312 (3) Cod procedură civilă casarea hotărârii, în situația în care nu s-a cercetat fondul sau când modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Or, în cauza de față, prima instanță nu a verificat aspectele menționate, împrejurare care echivalează cu necercetarea fondului. De asemenea, se impune suplimentarea probatoriului având în vedere că în planurile anexă la raportul de expertiză nu a fost evidențiată calea de trecere către . terenul proprietatea moștenitorilor lui Kasper Adolf, pentru a se putea stabili care este mai puțin împovărătoare pentru fondul aservit, având în vedere nu numai distanța de la limita proprietății reclamanților la drumul public ci și suprafața efectivă afectată de dreptul de servitute precum și întinderea pagubei produse terenului aservit, prin raportare și la suprafața rămasă neafectată de servitutea de trecere.
De asemenea, se vor identifica toți proprietarii fondului dominant și se va verifica dacă mai există și alte căi de acces având în vedere susținerea recurentei, în sensul că între terenul acesteia și terenul reclamanților există o fâșie lată de 3 mp, în suprafață de 30 ari teren proprietatea orașului Câmpulung Moldovenesc parte deținută de reclamanți, și parte deținută în arendă de pârâtul Tudorean M., teren care ar putea asigura accesul la calea publică, aspect confirmat de acesta din urmă, cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în dosarul nr._ ,potrivit procesului verbal întocmit la data de 4.11.2011.
În ceea ce privește cererea de despăgubiri, conform art.246 Cod de procedură civilă, instanța putea lua act de renunțarea la judecată făcută de reprezentantul convențional, doar în temeiul unui mandat special dat în acest sens, conform art. 69 Cod de procedură civilă, care însă nu a fost dovedit.
Prin urmare, Tribunalul conform art.312 (1), (3) Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 990 /18.09.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, se vor administra probe pentru a se verifica care sunt efectiv variantele de acces către drumul public și a se stabili în contradictoriu cu proprietarii vecini care dintre aceste căi este mai puțin păguboasă, pentru fondul aservit.
Se vor verifica și criticile privind cheltuielile de judecată precum și aspectele invocate de intimați cu privire la cererea de despăgubiri, sens în care se va clarifica dacă instanța a fost investită cu o astfel de cerere având în vedere înscrisul de la fila 51 dosar precum și concluziile pe fond ale apărătorului pârâtei, urmând a se preciza clar obiectul unei astfel de cereri și a se aplica dispozițiile legale privind taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta-recurentă P. M. domiciliată în Bacău,.,. împotriva sentinței civile nr.990/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții-intimați G. A. L. și G. I. M. ambii domiciliați în Câmpulung Moldovenesc, ..17, . și pârâții-intimați D. M.- Câmpulung Moldovenesc, ., ..A, ., D. A. M.- Câmpulung Moldovenesc, ., ..A, ., P. M. CÂMPULUNG MOLDOVENESC PRIN PRIMAR-Câmpulung Moldovenesc, ..2, jud. Suceava și T. M.- Câmpulung Moldovenesc, ..9, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr.990/18.09.2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond G. B.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 16.05.2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 20-06-2013, Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 1259/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
