Revendicare imobiliară. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1844/227/2012
Dosar nr._ - revendicare imobiliară –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 277
Ședința publică din data de 27 IUNIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta A. E., domiciliată în satul și . împotriva sentinței civile nr. 794 din data de 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. C. P. și P. G., ambii domiciliați în satul și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat ales Z. G., lipsă fiind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-au depus la dosar o . înscrisuri, respectiv cererea formulată de avocat Z. G. prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, motivat de faptul că asigură asistență juridică și la Curtea de Apel Suceava ( fila 11), precum și chitanța . nr._ din data de 27 iunie 2013 în cuantum de 114 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,50 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză (fila 12). De asemenea, la dosar a mai fost depusă, în dublu exemplar, întâmpinarea formulată de pârâtul P. C. P. la recursul promovat în cauză ( filele 13-14).
Instanța constată că cererea formulată de avocat Z. G. a rămas fără obiect ca urmare a prezentării acestuia în sala de judecată, după care, ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză și constatând recursul regulat introdus dispune anularea acestora.
Instanța procedează apoi la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de pârâtul P. C. P. la recursul promovat în cauză apărătorului ales al recurentei, pentru a i se da acesteia posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.
În temeiul disp. art.282 alin.2 Cod Procedură Civilă, instanța pune în discuție calificarea prezentei căi de atac.
Avocat Z. G. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a avea posibilitatea de a lua act de conținutul întâmpinării pârâtului și a-și formula punctual răspunsurile, după care, față de obiectul cauzei dedus judecății solicită calificarea prezentei căi de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Instanța în temeiul disp. art.282 alin.2 Cod Procedură Civilă, califică prezenta cale de atac ca fiind apelul, astfel din componența completului de judecată făcând parte primii doi membrii ai completului, respectiv doamnele magistrat G. F. și C. M. N..
Față de solicitarea apărătorului ales al apelantului precum și de conținutul întâmpinării care a fost depusă la dosar prin intermediul serviciului de arhivă cu 8 zile înainte de prezentul termen de judecată, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, ca nefondată.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Z. G. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, casarea în totalitate a sentinței apelate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a se emite adresă expertului S. V., pentru întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, respectiv a unei variante suplimentare prin care să se stabilească linia de hotar pe amplasamentul prin care i-a fost reconstituită apelantei dreptul de proprietate prin sentința civilă anexată la dosar.
Apreciază că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, considerând că expertul nu a întocmit un raport de expertiză corect atâta timp cât raportul de expertiză relevă o suprapunere între suprafața revendicată de reclamantă și suprafața deținută de pârâți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.279/2012.
Este real faptul că ulterior au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză însă au fost respinse nemotivat de instanța de fond.
De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus o schiță pentru suprafața de 900 m.p. prin care practic s-a recunoscut dreptul de proprietate însă nu a fost luată în seamă nici de expert și nici de instanță, deși i se interzice astfel reclamantei accesul în curte.
De notorietate este și faptul că reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâților pentru extragerea fără autorizație a unui număr de 30 de arbori de diferite esențe, pruni, cireș precum și a 5 arbori de esență nuc cu o valoare mare, atâta timp cât este cunoscut faptul că exploatarea lemnului de nuc este reglementată printr-o lege specială de protecție a acestui arbore.
Practic reclamantei i s-a dat un alt amplasament tocmai pentru ca pârâții să nu poată fi trași la răspundere pentru recoltarea în mod samavolnic a celor 5 arbori.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art.255 Cod procedură civilă, atâta timp cât pârâții nu s-au prezentat în instanță, nu au formulat apărări și nici întâmpinări, aceștia practic au achiesat prin tăcere la pretențiile recurentei apelante.
Apreciind că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și că a eludat prevederile conținute prin sentința civilă nr. 967/27 mai 2002 invocată de reclamantă în acțiune, solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în cadrul căruia să se țină seama de schița întocmită la momentul constituirii dreptului de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 14.06.2012, reclamanta A. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. C.-P. și P. G., obligarea acestora să-i lase liberă posesie și folosința suprafeței de 900 mp. teren agricol, situat în intravilanul . cu vecinătățile: D. V., Ș. C., drum comunal pe două părți, să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăți; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că este proprietara unei suprafețe de 900 mp. teren agricol, conform sentinței civile nr. 969/2002 a Judecătoriei Fălticeni rămasă definitivă și irevocabilă, teren pe care se află amplasată casa de locuit.
Pârâții, care afirmă că sunt proprietari, au ocupat suprafața de 800 mp. lăsându-i acesteia doar locuința, pe suprafața de 100 mp.
Pentru aceste motive, reclamanta solicită stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, în baza procesului verbal de vecinătate anexat, care a stat la baza pronunțării sentinței civile indicată, de asemenea solicită stabilirea liniei de hotar pe vechiul amplasament, unde sunt plantați pomi fructiferi de peste 50 de ani, aliniament pe care pârâții nu îl respectă.
În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 563, 564 Cod Civil.
În dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu chitanță în sumă de 150 lei și respectiv 177 lei (f.5 și 23 dosar).
La termenul din data de 05.09.2012 prin încheiere de ședință, a fost îndreptată eroarea materială cu privire la prenumele pârâtei care se va trece în mod corect P. G..
Prin întâmpinare și precizările la întâmpinare (f.16-17 și respectiv 29 dosar), pârâții P. C.-P. și P. G. au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279/04.04.2012 la BNP B. D. D. (f.30-33 dosar) au dobândit de la D. C. prin mandatar A. M. suprafața de 2200 mp. teren arabil, înscrisă în cartea funciară, astfel că au devenit vecini cu reclamanta.
Pentru că au avut nenumărate probleme cu reclamanta legate de hotarul dintre proprietăți, au apelat la o persoană fizică autorizată ANCPI să execute planul de cadastru pe care-l atașează la prezenta și care răspunde ambelor capete de cerere (revendicarea suprafeței de 900 mp. cât și la cel referitor la stabilirea liniei de hotar).
În dovedire au anexat la dosar înscrisuri (f.18-22, 30-37).
În cauză s-a încuviințat la solicitarea reclamantei, proba cu expertiza topografică.
La dosarul cauzei s-a dispus atașarea dosarului 1545/23.04.2002 al Judecătoriei Fălticeni, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 969/27 mai 2002, invocată de reclamantă în acțiune, pentru dovedirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 900 mp. teren situat în intravilanul satului/comunei Horodniceni, jud. Suceava.
Prin sentința civilă nr. 794 din data de 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „revendicare” și „stabilire linie de hotar”, privind pe reclamanta A. E., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâții P. C.-P. și P. G., ambii cu același domiciliu, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 900 mp. teren situat la locul „G.” situat în intravilanul ., s-a admis capătul de cerere privind grănițuirea proprietății reclamantei, de cea a proprietății pârâților, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți, pe aliniamentul 23-6-21-26-14-3-9-62-9-37-51-68-63-8-13-44-18-23, contur negru pe planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de Scutar V..
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 209 lei cheltuieli de judecată, iar statului suma de 256,25 lei cu același titlu.
Cheltuielile de judecată în sumă de 256,25 lei de care a beneficiat reclamanta prin ajutorul public judiciar, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, examinând cererea de față, instanța de fond a constatat-o întemeiată în parte.
Din probele administrate în cauză, respectiv: înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților, raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V., din consultarea dosarului nr. 1545/2002 al Judecătoriei Fălticeni, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 969/27.11.2002 pronunțată în dosarul nr. 1545/2002 al Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 29.03.2002(f.6-7 dosar), s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei în privința suprafeței de 900 mp. teren la locul „G.” din intravilanul satului/comunei Horodniceni, jud. Suceava, cu vecinii: D. V., Ș. C., drum comunal pe două părți.
La rândul lor, pârâții au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279/04.04.2012 la BNP B. D. D. (f.30-33 dosar) de la D. C. prin mandatar A. M., dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2200 mp. teren arabil identică cu . intravilanul satului/comunei Horodniceni, jud. Suceava, la locul numit „G.”cu vecinii: A. E., G. V., Clubac V., drum comunal - imobil înscris în Cartea funciară nr._ a loc. cad. Horodniceni.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V. (f.66-84 dosar) a stabilit, urmare a identificării și măsurării suprafețelor de teren proprietatea reclamantei și a pârâților, următoarele:
Suprafața de 900 mp. teren descrisă în sentința civilă nr. 969/27.05.2002 a Judecătoriei Fălticeni este identică cu aliniamentul 37-51-68-67-14-26-21-29-61-62-9-37-51-68 în anexa 1 8colorată cu albastru și are ca vecini: G. V., A. E., P. C.-P. și P. G.(D. C.) pe două laturi, drum comunal.
Expertul susține că la data efectuării expertizei, reclamanta deținea doar suprafața de 300 mp. din suprafața descrisă în sentința civilă 969/2002 a Judecătoriei Fălticeni (S2-2A) prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 21-29-61-62-39-14-26-21 (hașurată cu albastru).
Același raport relevă faptul că la data efectuării măsurătorilor, pârâții dețineau suprafața S3-2200 mp. identificată prin nr. cadastral_ și înscrisă în Cartea funciară a . de aceștia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279/04.04.2012 și prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 23-6-21-26-14-39-62-9-37-51-68-63-8-13-44-18-23 (contur negru).
Raportul de expertiză relevă o suprapunere între suprafața revendicată de reclamantă, conform sentinței civile nr. 969/2002 și suprafața deținută de pârâți în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279/04.04.2012- . 600 mp. teren(colorată cu culoare gri în planul de situație-anexa 1).
Se constată că în cadrul acestei acțiuni atât reclamanta, cât și pârâții au depus la dosarul cauzei acte de proprietate.
Potrivit art. 555 din N.Cod civil „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
Practica judiciară a statuat că acțiunea în revendicare este acea acțiune reală, prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru determinat și, pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului.
Instanța de fond a reținut că în speța de față atât reclamanta cât și pârâții au invocat un drept propriu de proprietate asupra imobilului în litigiu, opunând titluri ce provin de la autori diferiți, motiv pentru care se va da eficiență titlului ce provine de la autorul al cărui titlu este preferabil.
Comparând cele două titluri se apreciază că titlul pârâților este mult mai caracterizat decât cel al reclamantei, deoarece pârâții au dobândit suprafața de 2200 mp. în care se include suprafața de 600 mp.(suprafață pentru care există suprapunere), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 279/04.04.2012 la BNP B. D. D. la baza căruia a stat titlul de proprietate nr. 1362/19.05.1995 emis pe numele vânzătorului D. C., în timp ce reclamanta nu a avut validată nicio suprafață de teren în zona litigiului, aceasta fiind pusă în posesie recent (2010) doar cu suprafața de 900 mp. dobândită prin sentința civilă 969/2002 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 1545/2002, parcelă ce are ca puncte de contur 48-33-37-9-62-39-14-26-21-29-61-24-53-48, culoare galbenă, hașurată albastru în planul de situație anexa 1 la raport.
De altfel, așa cum rezultă din raport și din planul de situație anexa 1- pentru . mp. colorată cu galben, s-a precizat că este deținută de reclamantă fără a prezenta vreun act de proprietate.
Mai mult, reclamanta a acționat în judecată pe numitul D. C., pentru excluderea din titlul de proprietate al acestuia, nr. 1362/1995 a suprafeței de 9 ari teren agricol situat la locul „G.”, însă, așa cum rezultă din decizia nr. 1104/08.05.2001 a Curții de Apel Suceava-irevocabilă, acțiunea reclamantei a fost respinsă, pe motiv că titlul de proprietate al pârâtului a fost eliberat în conformitate cu mențiunile din registrul agricol al acestuia (a se vedea decizia invocată - fila 3 dosar atașat spre consultare).
Față de situația de fapt expusă, instanța de fond a apreciat că reclamanta deține suprafața de 900 mp. pentru care invocă acte de proprietate (. mp. colorată cu galben și S2/1(2A)-300 mp. colorată cu albastru) și cum pârâții dețin în mod legal suprafața de 2200 mp. suprafață în care se include și suprafața de 600 mp. (S2/2) pentru care există suprapunere, a respins cererea în revendicare formulată de reclamantă, ca nefondată.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea de față și grănițuirea proprietății sale de cea a pârâților.
Art. 560 din N.Cod civil prevede “proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.
Rezultă că acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăților limitrofe, dar când prin acțiune se cerere și o parte determinată din terenul limitrof pe care vecinul ar deține-o fără drept, cum este și cazul în speță, reclamanta trebuie să dovedească dreptul său de proprietate (art. 563 din N.Cod civil).
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Scutar V., a fost delimitată linia de contur a suprafeței S3- de 2200 mp. deținută în mod legitim de către pârâți, de suprafața de teren deținută de reclamantă- 900 mp. astfel cum a fost dovedită cu actele de proprietate.
Această linie de contur este prezentată în anexa 1 pe aliniamentul 23-6-21-26-14-39-62-9-37-51-68-63-8-13-44-18-23 (contur negru) și care reprezintă de fapt, hotarul dintre proprietățile părților.
Prin urmare, instanța de fond având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, art. 563 și 560 din N.Cod civil incidente în cauză în conf. cu art. 6 pct.6 din Legea 287/2009, a respins ca nefondat capătul de cerere în revendicare și a admis capătul de cerere privind grănițuirea, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul prezentat în anexa 1 al raportului de expertiză contur negru în planul de situație (f.71 dosar).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța în conf. cu art. 274, art. 277 Cod proc.civ. rap. la art. 560 din N.Cod civil a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 209 lei aferentă capătului de cerere grănițuire (1/2 din taxa judiciară de timbru de 19 lei + 1/2 din decontul raportului de expertiză apreciat pentru capătul de cerere grănițuire la 912 lei), pentru parte din acest decont reclamanta beneficiind de ajutor public judiciar - 512,5 lei.
În conf. cu prev. art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile de judecată în cuantum de 512,5 lei, de care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, rămân în sarcina statului.
Instanța de fond a obligat pe pârâți să plătească statului suma de 256,25 lei reprezentând 1/2 onorariu expert, de care a beneficiat reclamanta ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
Cheltuielile de judecată în sumă de 256,25 lei, de care a beneficiat reclamanta ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului, conform art. 19 din OUG 51/2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. E., solicitând în baza probatoriului administrat în cauză admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a se emite adresă expertului S. V., pentru întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, a unei variante suplimentare unde să se stabilească linia de hotar pe amplasamentul prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă anexată la dosar, la care a anexat o schiță privind punerea sa în posesie de către comisia comunala și executorul judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că nu s-a stabilit linia de hotar pe vechiul amplasament pe care i s-a constituit drepturile proprietate. în temeiul uzucapiunii, depunând la dosar sentința civilă definitivă și irevocabilă, care a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc. La dosar a anexat și o schiță întocmită de Primăria comunei Horodniceni, de care instanța nu a ținut cont. Un al doilea motiv de recurs este acela că prin noua configurație a stabilirii liniei de hotar, practic acesteia i s-a luat toată servitutea de trecere iar linia despărțitoare trece prin mijlocul cerdacului de la casă. Pârâții cu toate că au fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu" nu s-au prezentat niciodată, nu a făcut întâmpinări, nu au produs probe, încât a înțeles să invoce prevederile disp. art.255 din vechiul cod de procedură civilă, de care instanța nu a ținut cont.
De asemenea reclamanta a mai arătat că nu este de acord nici cu cheltuielile de judecată, care au fost calculate eronat, încât recursul promovat de ea se justifică pe deplin, sens în care a solicitat admiterea recursului așa cum l-a formulat, în drept: art. 304, pct. 6 și 9 din codul de procedură civilă vechi
Intimatul P. C. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând în fapt că, prin cererea de Recurs formulată de A. E., s-a solicitat admiterea recursului motivând în mod eronat și cu rea credință făptui că instanța nu a ținut cont de o schiță întocmită de Primăria Horodniceni fapt ce nu corespunde realității deoarece instanța s-a pronunțat în mod corect după ce a analizat pe lângă schița I de care se face vorbire și documentele cadastrale realizate de persoane autorizate și de expertul cerut și acceptat de către A. E.. Având in vedere faptul că linia de hotar a fost stabilită la fața locului pe baza documentelor cadastrale de către o comisie a Primăriei Horodniceni, a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, A. E. prezintă o situație falsă, o minciună ce sfidează bunul simț susținând „...mie practic mi s-a luat toată servitutea de vedere, iar linia despărțitoare trece prin mijlocul cerdacului de la casă .... „ acesta este un neadevăr atât timp cât casa și terenul aferent acesteia în suprafață de 900 mp sunt în și pe același amplasament de la construcție nefiind stabilită o altă amplasare a hotarului sau a gardului deja existent intre cele două proprietăți.
În ceea ce privește faptul că au menționat următoarele: „... Pârâții, cu toate că au fost citați cu mențiunea personal la interogatoriu nu s-au prezentat niciodată, nu a făcut întâmpinări, nu au produs probe ... „ dovedește că se încercă ducerea în eroare cu bună știință a instanței atâta vreme cât nu au fost niciodată citați, fapt ce rezultă clar din documentele prezente la dosar iar afirmația că nu au depus întâmpinări este din nou o
minciună pentru că și aceste întâmpinări există la dosar și chiar au primit conform procedurilor câte un exemplar de fiecare dată, iar faptul declarat că nu au depus probe îi pune în situația de a se întreba dacă documentațiile cadastrale depuse pe lângă contractul de vânzare-cumpărare a terenului ce l-a făcut vecin cu reclamanta sunt sau nu probe în acest caz. Tot la acest capitol referitor la probe menționează faptul că au acceptat expertul cerut de reclamantă iar concluziile acestuia au dovedit încă o dată în plus faptul că reclamanta a dus în eroare instanța afirmând faptul că a rămas cu doar 100 mp după construirea gardului despărțitor iar la măsurătorile efectuate de expertul cerut și acceptat chiar de recurentă a rezultat că suprafața de teren este de fapt de 900mp atât cât are dreptul și cât a stăpânit până în acest moment.
În consecință a solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2013, instanța, în temeiul disp. art.282 alin.1 cod procedură civilă, a calificat prezenta cale de atac ca fiind apelul, având în vedere obiectul dedus judecății – grănițuire.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de către apelantă, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că apelul este nefundat, pentru următoarele argumente:
În mod corect a reținut instanța de fond, că în speță, ambele părți au invocat un drept de proprietate propriu asupra terenului în litigiu, prin titluri ce provin de la autori diferiți, astfel încât se impune ca instanța să le compare și să precizeze care dintre ele este mai bine caracterizat.
De asemenea, în mod just instanța, analizând cele două titluri, respectiv titlul reclamantei, reprezentat de o sentință civilă pronunțată în temeiul disp. art. 111 Cod procedură civilă, în contradictoriu cu ., prin care s-a constatat că aceasta este proprietara suprafeței de 900 mp teren la locul numit „ G.” în intravilanul satului Horodniceni, și titlul pârâților, prin care au dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 2.200 mp printr-un contract de vânzare – cumpărare autentic, la baza căruia a stat un titlu de proprietate emis în temeiul legii fonului funciar în favoarea vânzătorului, dând eficiență celui din urmă titlu, aparținând pârâților.
Astfel, în cadrul unei alte judecăți, desfășurată în dosar nr. 619/2001, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de anulare a titlului de proprietate nr. 1362/1995, emis în favoarea numitului D. Gh. C. (vânzătorul pârâților), solicitând excluderea suprafeței de 9 ari teren situat la locul numit „G.”, pe raza comunei Horodniceni, suprafață ce coincide cu cea aflată în litigiu.
Cererea reclamantei însă, a fost respinsă ca nefondată, conform sentinței civile nr. 2825/14 decembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
În considerentele sus menționate se reține că reclamanta nu are nici un drept de proprietate recunoscut pentru acest teren, astfel încât nu poate cere să fie exclus din titlul de proprietate al pârâtului, care a fost eliberat în conformitate cu mențiunile din registrul agricol al acestuia.
Față de aceste considerente, sunt neîntemeiate criticile recurentei, referitoare la faptul că linia de hotar nu a fost stabilită pe vechiul amplasament pe care i s-a constituit dreptul de proprietate.
Astfel, sentința civilă nr. 969/27 mai 2002 de care se prevalează reclamanta, nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții sau cu autorul acestora; în cadrul acestei judecăți, s-a făcut o analiză sumară a situației juridice a terenului în suprafață de 900 mp, schița aflată la fila 8 dosar 1545/2002 fiind întocmită de o persoană neautorizată, nu are aplicată nicio ștampilă, nu este semnată de membrii Comisiei Locale de fond funciar, de către primar, nu este semnată de către toți vecinii terenului, astfel încât este lipsită de eficiență juridică.
Nu se impunea așadar, ca expertul să țină cont de această schiță la întocmirea raportului de expertiză, așa cum susține apelanta.
Un al doilea motiv de apel se referă la faptul că, prin configurarea liniei de hotar de către expert, i s-a încălcat dreptul de servitute de vedere, iar linia despărțitoare trece prin cerdacul ei.
Deși a participat la măsurătorile efectuate în teren de către expert și a luat la cunoștință de conținutul raportului de expertiză, prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (fila 95 dosar), reclamanta apelantă nu a invocat aceste inconveniente.
De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză și din planul de situație de la fila 71 dosar, rezultă o altă situație de fapt, care nu coincide cu susținerile reclamantei.
Nici motivul de apel referitor la greșita stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond nu poate fi primit.
Astfel, ca părți căzute în pretenții, pârâții intimați au fost obligați să plătească reclamantei, jumătate din suma avansată de către aceasta, cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că cererea reclamantei a fost admisă în parte, numai în privința unui capăt de cerere – grănițuirea -, dând eficiență astfel, dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă și dispozițiilor art. 560 din NCC, care prevăd că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la cheltuielile grănițuirii în mod egal.
Sunt nereale și susținerile reclamantei – apelante potrivit cărora pârâții au fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu” și nu s-au prezentat în instanță, că nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări.
Astfel, la fila 16 dosar se regăsește întâmpinarea pârâților, iar la fila 29 dosar „precizări la întâmpinare”, un exemplar de pe acestea fiindu-i comunicat reclamantei.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, însă, a cererilor de probe și a conținutului încheierilor de ședință nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat chemarea pârâților la interogatoriu.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, iar hotărârea instanței de fond va fi păstrată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanta A. E., domiciliată în satul și . împotriva sentinței civile nr. 794 din data de 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind pârâții P. C. P. și P. G., ambii domiciliați în satul și ., ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. A. I.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./12.07.2013.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul SUCEAVA | Reziliere contract. Decizia nr. 1543/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
