Reziliere contract. Decizia nr. 1543/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1543/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 3242/285/2012
Dosar nr._ - reziliere contract – rezilierea contractului
de vânzare-cumpărare cu clauză
de întreținere și uzufruct viager -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1543
Ședința publică din 11 iunie 2013
Președinte: G. D.
Judecători: I. M.
: N. M.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții M. N. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 686 din 18 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. G. și M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent M. N., asistat de avocat R. O., cu împuternicire avocațială și pentru recurenta M. E. și pârâții intimați M. G. și M. V., asistați de avocat C. R., lipsă fiind reclamanta recurentă M. E..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă – prin serviciu arhivă – de către pârâții intimați întâmpinare.
Apărătoarea recurenților depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.3692/07.06.2013 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 356 lei și timbru judiciar de 3 lei și o anchetă socială efectuată de Primăria Comunei Grănicești, solicitând încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
Apărătoarea intimaților arată că este de acord cu proba solicitată de către apărătoarea recurenților.
În temeiul disp. art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru recurenți, proba cu înscrisurile depuse astăzi în instanță.
Apărătoarea intimaților depune la dosar împuternicire avocațială, plângerea penală formulată împotriva numitei P. M. și un număr de 4 planșe foto, solicitând încuviințarea probei cu aceste înscrisuri.
Instanța, în temeiul disp. art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează, pentru pârâții intimați, proba cu înscrisurile depuse astăzi la dosar.
Întrebate fiind, apărătoarele părților arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat R. O., pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, motivat de faptul că pârâții nu le-a acordat nicio întreținere, iar reclamanta M. E. s-a îmbolnăvit și imobilizată în pat și are nevoie de vecini să o ajute. Pârâții locuiesc în altă parte, le este greu să vină la ei, dar nici nu se interesează de soarta lor și nu vin măcar o singură dată pe lună. Mai mult, instanța de fond nu a analizat și nu a permis să se administreze corect probatoriul, deci nu a analizat declarația martorei P., întrucât aceste aspecte nu au fost relatate în cererea de chemare în judecată.
Avocat C. R., pentru pârâții intimați, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât nu există motive de casare pentru completarea probatoriului, în realitate este vorba de niște probleme create de reclamanții copiilor, respectiv pârâților. Mai mult, reclamanții au fost cei care le-au solicitat să încheie acest contract de întreținere, întrucât celălalt copil nu s-a interesat de soarta lor, iar nepoata nu își permite acest lucru. Nu este de acord cu casarea sentinței cu trimitere, întrucât martorul reclamanților a fost audiat în lipsa lor. Acțiunea reclamanților este nedovedită, nu din culpa pârâților, iar ancheta socială depusă astăzi la dosar a fost întocmită după relatările reclamanților. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 30 mai 2012 reclamanții M. N. și M. E. i-au chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. V., solicitând instanței să rezilieze contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți la data de 1 septembrie 2005, autentificat cu nr.4227 din aceeași dată de BNP „O. B.”.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin contractul sus-menționat pârâții și-au asumat obligația de a le acorda întreținere, obligație pe care însă refuză să și-o îndeplinească. Deși dânșii sunt în vârstă și bolnavi, având nevoie de o îngrijire permanentă, pârâții îi neglijează aproape total, ei locuind, de altfel, în mun. Suceava. Pârâții nu le procură alimentele și medicamentele necesare, nu efectuează treburile casnice, astfel încât reclamanții s-au văzut nevoiți să apeleze la sprijinul unor vecini și al unei nurori.
Pârâții au depus întâmpinare (filele 20-24) prin care au solicitat respingerea acțiunii, descriind pe larg modul în care își îndeplinesc obligația de întreținere asumată față de reclamanți.
În vederea soluționării cauzei părțile aau depus la dosar înscrisuri și au fost audiați martorii C. I., C. D., Hojmaniuc M., P. M..
Prin sentința civilă nr. 686 din 18 februarie 2013, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea reclamanților și a obligat reclamanții să le plătească pârâților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli e judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În primul rând se impune precizarea că, anterior, reclamanții au mai exercitat o acțiune similară împotriva pârâților, ce a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.334/12.02.2009 a Tribunalului Suceava(filele 10-13). Așadar, în cauza de față, poate fi analizată conduita pârâților exclusiv după data pronunțării deciziei tribunalului. Tocmai din acest motiv, o parte din apărările pârâților, care vizează comportamentul lor față de reclamanți anterior anului 2009, nu vor fi luate în considerare.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat următoarele: martorul C. I. (fila 40, propus de reclamanți) și martorul C. D. (fila 41 – propus de pârâți) nu cunosc aspecte care să aibă o relevanță deosebită în cauză. Astfel, martorul C. I. a afirmat, referitor la reclamanți: „nu pot spune cine are grijă de aceștia”, iar martora C. D. a declarat că nu a mai intrat în locuința reclamanților de aproximativ doi ani, adică exact perioada examinată de instanță.
În schimb, instanța a apreciat că deosebit de relevante declarațiile martorilor Hojmaniuc M. (fila 42) și P. M. (fila 50).
Hojmaniuc M. – dincolo de faptul că a constatat, în mod direct, nemijlocit, fapte ale pârâților, de natură să conducă la concluzia că, aceștia și-au îndeplinit obligația de întreținere – a relatat că a avut o discuție cu reclamantul M. N. chiar înainte de a intra în sala de judecată, iar acesta a afirmat că, în realitate, nu are ce să-i reproșeze pârâtului M. G., fiul său. Mai mult, martora a relatat că, tot atunci, a avut loc și o discuție între reclamantul M. N. și pârâtul M. G. (tată și fiu), în care pârâtul l-a întrebat pe tatăl său de ce este nemulțumit, iar acesta nu a putut invoca nici un motiv. Ascultând depoziția martorei, reclamantul M. N. nu a avut nicio reacție, nu a contestat în nici un fel această declarație, confirmând implicit spusele martorei.
Pe de altă parte, P. M. (martora propusă de reclamanți) a dat declarație ce cuprinde mai multe inadvertențe și contradicții:
- martora a pretins că a asistat la o scenă de violență, în care pârâtul a lovit-o cu pumnii pe reclamanta M. E., în condițiile în care reclamanții înșiși nu au susținut existența unui asemenea eveniment;
- martora a pretins că merge aproape zilnic la reclamanți și cu toate acestea l-a întâlnit doar o singură dată pe pârâtul M. G.. În același timp martora a afirmat că pârâtul îi împiedică pe vecini să-i viziteze pe reclamanți. Ori, dacă pârâtul nu vine aproape niciodată la reclamanți, în ce fel îi împiedică pe vecini să-i viziteze?
- Martora a pretins că pârâtul a încuiat baia și nu le permite reclamanților să o folosească. Pe de o parte, nici acest aspect nu a fost invocat de reclamanți. Pe de altă parte, martora nu a putut să ofere alte amănunte (când a fost încuiată baia, ce folosesc reclamanții în locul băii s.a.m.d.).
Toate aceste aspecte au determinat instanța să aprecieze declarația martorei ca nesinceră.
La termenul de judecată din 18.02.2013 reclamanții au solicitat admiterea probei cu încă un martor. Având în vedere că:
- la termenul de judecată din 22 octombrie 2012 reclamanților li s-a admis proba cu doi martori, prin lista de la fila 39 aceștia fiind nominalizați ca fiind G. G. și M. G.. Ulterior, reclamanții i-au înlocuit pe amândoi;
- unui din martorii audiați – P. M. – a dat o declarație care ridică mari semne de întrebare cu privire la sinceritatea sa,
instanța a apreciat că nu se mai justifică audierea a încă unui martor, motiv pentru care a respins solicitarea reclamanților.
Din cele arătate mai sus, instanța a apreciat că pârâții au făcut dovada îndeplinirii obligației de întreținere asumate față de reclamanți (și că sunt gata să o execute și în continuare, dacă sunt lăsați de aceștia), iar reclamanții au formulat prezenta acțiune – ca și cea precedentă – doar pentru că „s-au răzgândit” și doresc să lase gospodăria unei alte persoane.
În consecință, instanța a respins acțiunea și va face aplicarea prev. art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 686 din 18.02.2013 a Judecătoriei Rădăuți au declarat recurs reclamanții M. N. și M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că, au înstrăinat imobilul pârâților, cu obligația acestora să se prezinte la domiciliul lor, să se intereseze de soarta lor și în momente grele și dificile, când nu vor mai putea lucra și întreține singuri să primească ajutor de la pârâți.
De la 01 septembrie 2005, când a încheiat contractul de întreținere, pârâții au venit la domiciliul lor doar de câteva ori, au făcut scandal, le-au reproșat fel de fel de lucruri și nu le-au acordat nici un ajutor.
Pârâții locuiesc în altă parte, le este greu să vină la ei, dar nici nu se interesează de soarta lor și nu vin măcar o singură dată pe lună.
În urma acestei convenții de înstrăinare au devenit faliți, nu au casă și nici masă și nici nu se pot întreține singuri.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin contractul intitulat de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 4227 din 01.09.2005 de B.N.P. O. B. din Suceava, reclamanții M. N. și M. E. au vândut pârâților M. G. și M. V. nuda proprietate asupra imobilului compus din 995 mp teren curți-construcții împreună cu una casă de locuit și anexele gospodărești identică cu . drept de proprietate asupra suprafeței de 1063 m.p. teren arabil, identică cu ., parcele funciare înscrise în CF nr.1496 a comunei cadastrale Grănicești, prețul vânzării fiind de 10.000 lei, din care suma de 5000 lei a fost primită de reclamanți la data încheierii contractului, iar pentru diferența de preț pârâții s-au obligat să-i întrețină pe aceștia, procurându-le cele necesare traiului, dându-le îngrijirile necesare în caz de boală iar la moartea lor să îi înmormânteze după obiceiul locului.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile amănunțite ale martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, asemenea instanței de fond, tribunalul mai reține că pârâții și-au executat întocmai obligațiile asumate prin contractul precizat anterior.
Conform dispozițiilor art.1020-1021 din vechiul cod civil, aplicabil în cauză, condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau. . nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceara înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Potrivit art. 1021 din vechiul cod civil, aplicabil în cauză, anterior citat, în cazul în care creditorul obligației contractuale, neexecutată în mod culpabil, solicită rezoluțiunea contractului, aceasta are întotdeauna caracter judiciar (în lipsa unui pact comisoriu expres de gradul IV), instanța fiind obligată a cerceta nu numai neîndeplinirea culpabilă a obligației, ci și cauza neexecutării culpabile, respectiv de a cerceta dacă neexecutarea obligației de către debitor nu este imputabilă chiar creditorului acelei obligații, dar și de a aprecia oportunitatea rezoluțiunii, în funcție de circumstanțele neexecutării culpabile a obligației (putând acorda debitorului un termen de grație pentru îndeplinirea totală sau parțială a obligației numai în cazul celei cu executare uno ictu).
Important de stabilit este modul în care se determină limitele obligației de întreținere(să îi întrețină pe transmițători, procurându-le cele necesare traiului, iar la moartea lor să îi înmormânteze după obiceiul locului)ce intră în conținutul obligației contractuale de întreținere. Întreținerea nu poate fi privită temporal și nici spațial în mod absolut, în sensul de a locui cu întreținutul, de a sta tot timpul lângă acesta, ci relativ, intermitențele normale fiind de natura și esența obligației de întreținere, obligație cu executare succesivă, cât timp, sub acest aspect, contractul nu stipulează obligația de a asigura întreținutului un însoțitor și/sau îngrijitor permanent.
Obligația de întreținere, dată fiind starea de sănătate a întreținuților este determinată, sub aspectul conținutului, de diligențele normale ale întreținătorului rezonabil și nu se circumscriu obligațiilor contractuale ale însoțitorului sau îngrijitorului permanent, în lipsa unei clauze contractuale exprese în acest sens.
Prin urmare, tribunalul apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că obligația de întreținere asumată de debitori, constând în asigurarea de hrană și a celor necesare traiului zilnic, trebuie îndeplinită zi cu zi, și nu sporadic, în principal personal de către debitori, sau, cu acordul creditorului, prin intermediul altor persoane, nefiind lipsit de relevanță faptul că la momentul încheierii contractului părțile nu locuiau în aceeași gospodărie.
Aceste aspecte fiind clarificate, al doilea aspect, sub care trebuie analizat recursul reclamanților, este cel al obiectului probei, atunci când se invocă neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere, din perspectiva art.1169 raportat la art.1020 - 1021 din vechiul cod civil, aplicabil în cauză, și raportat la principiile egalității mijloacelor de probă și al aprecierii coroborate a probatoriului, ce guvernează administrarea probelor în procesul civil.
Obiectul probei în speță îl constituie neexecutarea culpabilă a obligației contractuale de întreținere, al cărei conținut a fost stabilit în considerentele de mai sus, sarcina probei incumbând reclamanților care au invocat acest aspect, în temeiul art. 1169 din vechiul cod civil, aplicabil în cauză, sub aspectul culpei în neexecutare și al faptului negativ determinat al neexecutării, prin dovada faptelor pozitive determinate care denotă neexecutarea.
În ceea ce privește culpa în neexecutare, ce trebuia de asemenea să facă obiectul probei, și dovada simplei neglijențe este suficientă pentru reținerea neîndeplinirii culpabile a obligației.
Reclamanții nu au făcut dovada unei culpe sub forma neglijenței, dincolo de orice culpă a lor, astfel cum s-a arătat anterior, pârâții îndeplinindu-și întocmai obligațiile după cum s-au angajat prin contractul încheiat.
Față de cele reținute, în temeiul art.312 din codul de procedură civilă raportat la art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul art.274 alin.(l) Cod procedură civilă și raportat la soluția de respingere a recursului, tribunalul va respinge cererea intimaților de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată întrucât în cauză nu s-a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M. N. și M. E., ambii domiciliați în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 686 din 18 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. G. și M. V., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., ., ..
Respinge cererea intimaților de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. I. M. N. M. D. E. M.
Red. N.M.
Jud.B. B.
Tehnored. D.E.M.
2 ex./28.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Hotărâre din 20-06-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
