Prestaţie tabulară. Decizia nr. 2353/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2353/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2038/206/2012
Dosar nr._ - prestație tabulară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2353
Ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F. JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul V. G., domiciliat în . Vatra Moldoviței, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.353 din data de 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă I. Z., domiciliată în . C, . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat B. V. și intimata pârâtă asistată de avocat C. A..
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. V. depune la dosar împuternicirea avocațială (în copie) prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță recurentului (fila 9), precum și chitanța . nr.3596 din data de 16.10.2013 în cuantum de 4,00 lei și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză ( fila 10).
Învederează instanței împrejurarea că, deși instanța de control judiciar a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 189 lei, în conformitate cu soluția instanței de fond se impunea achitarea unei taxe judiciare de 4 lei, recurentul conformându-se acestei obligații.
Instanța ia act de achitarea în mod corect a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat în cauză avându-se în vedere soluția pronunțată de instanța de fond și constatând recursul regulat introdus dispune anularea acestora.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. V. pentru recurentul reclamant învedereză faptul că, în conformitate cu dispozițiile Deciziei civile nr.17/2012 a Tribunalului Suceava, aflată la fila 7-11 ds. fond., recurentul a înțeles să promoveze prezenta acțiune pentru valorificarea dreptului său fără ca sentința civilă nr.663/26.05.1999 să constituie un impediment, fără a se opune autoritatea de lucru judecat în raport de sentința anterior menționată.
Este real faptul că la acel moment hotărârile pronunțate nu se motivau, astfel încât nu se cunosc considerentele pentru care s-a pronunțat respectiva soluție, hotărârea fiind pronunțată în perioada de modificare a codului de procedură civilă prin OG nr.13/1998, reglementare care obliga judecătorul să expună motivele de fapt și de drept ce au sta la baza soluției doar dacă se exercita calea de atac.
Astfel, necunoscându-se motivele pentru care acțiunea civilă pentru prestație tabulară formulată de recurentul reclamant a fost respinsă ca nefondată au condus în mod nelegal la respingerea ca nefondată a acțiunii având ca obiect prestație tabulară prin sentința civilă recurată, admițându-se excepția autorității de lucru judecat.
Consideră că nu este dată excepția autorității de lucru judecat întrucât în cauză nu este vorba de același obiect și aceeași cauză deduse judecății și nici nu se cunosc considerentele sentinței civile nr.663/26.05.1999.
Menționează că toate hotărârile pronunțate de-a lungul timpului atât de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc când și de instanța de control judiciar sunt depuse la dosarul de fond, putându-se constata că nu au relevanță în cauză, astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile recurente, respingerea excepției autorității de lucru judecat iar cauza trimisă instanței de fond spre rejudecare.
Avocat C. A. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței faptul că este reală sugestia consemnată în decizia civilă nr.17/10.01.2012 la care a făcut referire recurentul, apreciind că în conținutul deciziei anterior menționate s-a strecurat o eroare materială din partea completului de judecată, indicându-se textul de lege, respectiv art.405 alin.3 Cod Procedură Civilă, ceea ce a dat dreptul recurentului să promoveze o nouă acțiune pentru validarea contractului de vânzare-cumpărare.
Real este și faptul că V. G. a încercat validarea antecontractului de vânzare-cumpărare în mai multe dosare, pronunțându-se mai multe hotărâri judecătorești, scopul urmărit de acesta fiind același.
Prin sentința civilă nr.663/26.05.1999 acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată și, deși se speculează că nemotivarea acesteia ar fi în profitul recurentului, instanța de control judiciar trebuie să rețină faptul că vânzarea nu este reală pentru că altfel s-ar fi pronunțat o hotărâre de validare a vânzării și abia apoi se putea reglementa situația juridică a antecontractului din 1998.
Din punctul său de vedere chiar dacă temeiurile pe care recurentul a promovat toate acțiunile până la momentul de față sunt diferite, în cauză operează autoritatea de lucru judecat astfel încât recurentul nu mai poate solicita rezolvarea pentru un obiect deja dedus judecății.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila12 dosar.
În replică, avocat B. V. precizează că referitor la dispozițiile prevăzute de art. 405 alin.3 Cod Procedură Civilă nu au fost invocate în mod direct ci s-a făcut referire strictă pe respingerea acțiunii anterioare, necunoscut fiind motivul de soluționare, însă se poate deduce în mod logic.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că vânzătoarea era proprietara bunului pentru că deși avea bunul în folosință, aceasta nu a fost și proprietara bunului vândut.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL :
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 1.11.2012, reclamantul V. G., a chemat-o în judecată pe pârâta I. Z., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să constate că în bata contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2025/1.07.1998 de BNP H. I. Șcraba, a dobândit prin cumpărare de la defuncta M. P., autoarea pârâtei, cu prețul de 10.000.000 de lei, suprafața de 9796 m.p. teren fânaț, situată în . locul numit „Runc,” învecinată cu numiții I. Ghoerghe, Cicuț G., A. G. N., Berdehan E. și A. G. D., solicitând întabularea sa în cartea funciară.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, conform identificării cadastrale, terenul în litigiu este suprafața de 8864 m.p. și este identic cu parcelele nou formate nr. 284/2 fânaț (6029 m.p. ), și 284 fânaț (2835m.p.), ambele din CF 522 a ., A mai arătat că pârâta este proprietara terenului, potrivit sentinței civile nr. 717/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin moștenire de la M. P., mama sa adoptivă. Odată cu activul succesiunii, pârâta a dobândit și pasivul, respectiv obligația de a face izvorâtă din antecontract. Că autoarea pârâtei s-a obligat să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică până la data de 31.12.1998, în caz contrar cumpărătorul având dreptul să se adreseze instanței pentru validarea vânzării și să obțină despăgubiri reprezentând 200% din prețul plătit.
S-a mai menționat că la data încheierii antecontractului, vânzătoarea a pus la dispoziția cumpărătorului folosința totală a terenului.
A mai arătat reclamantul că, prin sentința civilă nr. 663/26.05.1999, pronunțată în dosarul 628/1999 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, i s-a respins o primă acțiune având ca obiect „prestație tabulară,” nemotivată în raport de dispozițiile procedurale aplicabile la acea dată sentință care și-a pierdut autoritatea de lucru judecat în raport de prevederile art. 405 alin.3 C.pr. civilă, așa încât această excepția nu poate fi primită în momentul de față. Că prin interogatoriul dat în acel dosar la fila 17 M. P. a fost de acord cu acțiunea având ca obiect „uzucapiune”, recunoscând vânzarea terenului stipulată în antecontract. Prin sentința civilă nr. 1299/2009 pronunțată în dosarul civil_ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, i-a fost respinsă o Altă acțiune având ca obiect uzucapiune iar în dosarul numărul_ a Judecătoriei Suceava i-a fost respinsă cererea de intervenție, iar în recurs tribunalul a reținut existența pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare asupra terenului din litigiu.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp. art. 1073 1077 din vechiul cod civil.
La dosar au fost depuse în copie antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2025 din 1 iulie 1998, de BNP H. I. Șcraba, declarația martorului B. Alexei, dată la data de 14 septembrie 2009 în dosarul_, copia deciziei civile nr. 17 din 10.01.2012 a Tribunalului Suceava în dosarul_ .
La data de 15.01.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, formulată de reclamant, și a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 663/26.05.1999, pronunțată în dosarul 628/1999.
A mai arătat pârâta prin întâmpinare că prin sentința civilă nr. 663/1999 a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V. G., care a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 9796 m.p. dobândit prin vânzare cumpărare pârâtă fiind numita M. P. în prezent decedată, acțiune identică cu cea din prezenta cauză, fiind îndeplinită tripla identitate de cauză, obiect și părți. Că reclamantul cu toate că recunoaște existența sentinței civile nr. 663/1999, prin care i s-a respins acțiunea, motivează că această sentință și-a pierdut autoritatea de lucru judecat invocând prevederile art. 405 alin. 3 C.pr civilă.
În situația în care reclamantul a pierdut primul proces într-un nou proces nu se mai poate să se repună în discuție dreptul soluționat deja în primul proces pentru că ar însemna să încerce, în fapt înlăturarea efectelor hotărârii anterioare, care este apărată de autoritatea lucrului judecat.
A arătat că înțelege să invoce autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 663/1999, care prin efectul ei negativ, este prohibitivă,oprește reluarea procesului asupra aceluiași obiect împiedică readucerea în discuție a pretențiilor deja soluționate în procesul anterior, respectiv dosarul 628/1999.
La data de 17 ianuarie 2013, pârâta a depus la, copia sentinței civile nr.663 pronunțată de judecătoria Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul 628/1999,copia cererii de chemare în judecată din dosarul 628/1999, având ca obiect prestație tabulară cât și practică judiciară cu referire la susținerile din întâmpinare copia acțiunii ce a format obiectul dosarului numărul 628/1999 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, precizarea din același dosar, i interogatoriul pârâtei, din același dosar declarația martorei A. I., dată în dosarul_ a cestei instanțe și rezoluția nr.695/P/2010 din 13 septembrie 2010 a parchetului de pe lângă judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale față de V. G. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 C.penal.
La data de 13 februarie 2012, pârâta I. Z. a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că autoarea sa M. P. nu i-a vândut niciodată reclamantului terenul din litigiu, că asupra acestuia părțile au avut mai multe dosare prin care reclamantul a încercat să obțină o hotărâre favorabilă, dar acțiunile au fost respinse.
Prin sentința civilă nr. 353 din data de 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă. S-a respins acțiunea având ca obiect „prestație tabulară”, formulată de reclamantul V. G., domiciliat în comuna Vatra Moldoviței .. Suceava împotriva pârâtei I. Z., domiciliată în comuna Vatra Moldoviței . C, Jud. Suceava, ca nefondată.
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, analizând excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă în prezenta acțiune instanța reține următoarele:
Autoritatea de lucru judecat prev. de art. 1201 Cod civil, are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută într-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză, și fiind purtat între aceleași părți ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară dacă în alt proces.
Pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, in sensul menționatului text, nu este nevoie ca obiectul său să fie formulat în ambele acțiunii în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în toate acțiunile. Chiar dacă într-un litigiu dreptul invocat de una dintre părți s-a discutat numai pe care incidentă, soluția dată de instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Prin efectele sale puterea lucrului judecat este opozabil nu numai persoanei fizice care a fost parte în procesul în care s-a dat o hotărâre judecătorească ci și moștenitorilor legali universali și cu titlu universal, deoarece art. 1201 Cod civil, care întrebuințează expresia „ aceleași părți…. în aceeași calitate,” are în vedere calitatea lor juridică, adică după cum au stat în proces în nume personal sau pentru altul și chiar aceeași persoană care a stat în proces în mod personal. Sunt considerate părți în proces cu aceeași calitate și moștenitorii persoanei respective, astfel hotărârea dată le este opozabilă, deși nu au figurat în proces.
Ca o consecință a efectelor lucrului judecat, acești moștenitori nu pot să repună în discuție, printr-o altă acțiune, un drept ce a fost recunoscut persoanei pe care ei o moștenesc sau care nu a mai existat în patrimoniul acesteia, ei fiind obligați să respecte o atare hotărâre.
Există putere de lucru judecat și atunci când in cuprinsul acțiunilor rezultă că scopul final urmărit este același, chiar dacă dreptul pretins de una sau de cealaltă parte se discută numai pe cale incidentală.
În speță reclamantul a invocat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 9796 m.p. teren fânaț antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2025/1.07.1998, de BNP H. I. Șcraba.
Prin sentința civilă nr.663/1999 pronunțată în dosarul numărul 628/1999 al acestei instanțe s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu M. P., ( în prezent decedată, mama pârâtei I. Z.), prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren prin cumpărare urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare între părți.
În dosarul nr._ reclamantul a invocat ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra aceluiași teren uzucapiunea iar ca mod de intrare în posesie a invocat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2025/1998, această acțiune a fost respinsă ca nefondată.
În dosarul nr. 901/2009 a aceleiași instanțe a fost pronunțată sentința civilă nr.602/26 aprilie 2012 prin care s-a respins acțiunea având ca obiect „prestație tabulară,” formulată de reclamant împotriva pârâtei, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin cumpărare de la numita M. P. a lui G., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9184 m.p. teren arabil, ( 8986 m.p. teren arătură și fânaț).
Sentința civilă menționată mai sus a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de V. G. ca nefondat, potrivit deciziei civile nr.1708/ 9 decembrie 2010, al Tribunalului Suceava.
În dosarul nr._, reclamanta I. Z. a solicitat să se constate că a dobândit prin moștenire după mama sa M. P., dreptul la proprietate cu privire la suprafața de 8864 m.p., teren pe care autoarea sa l-a dobândit prin uzucapiune.
În acest dosar a făcut cerere de intervenție V. G., care a arăta că a promovat o acțiune de prestație tabulară obiect al dosarului_ prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin prescripție achizitivă prev. Codul civil Bucovinean dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 8887 m.p. teren.
Prin sentința civilă nr.376/2010 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă acțiunea formulată de I. Z., s-a constatat între altele că defuncta M. P. a dobândit prin schimb dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 8864 m.p. teren și s-a respins cererea de intervenție formulată de V. G..
Potrivit deciziei nr.1201/2010 a Tribunalului Suceava, s-a admis recursul declarat de V. G. împotriva sentinței civile menționate mai sus care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată sub numărul 3404 /2010 iar apoi sub numărul 3536/2010, și a fost pronunțată sentința civilă nr.717/17 mai 2011, prin care, între altele s-a respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către I. Z. a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8864 m.p. teren, și a fost respinsă excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în interes propriu a Intreprinderii individuale V. G., ca nefondată, fiind respinsă și cererea de intervenție în interes propriu a Intreprinderii Individuale V. I. G. ca nefondată, dispunându-se întabularea lui V. P. cu dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8864 m.p. teren.
Prin decizia nr.17 din 10 ianuarie 2012 Tribunalului Suceava a fost admis recursul declarat de I. Z. împotriva sentinței civile nr. 717/2011, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pe care a modificat-o în sensul că, a fost admis capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate de reclamanta I. Z. prin moștenire, și a fost înlăturată dispoziția contrară, s-a constatat că reclamanta a dobândit prin moștenire după M. P., dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 8864 m.p. teren și s-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de V. G., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Așa cum rezultă din cele expuse mai sus, reclamantul din prezenta cauză a încercat prin mai multe acțiuni sau cereri formulate în alte dosare să dovedească dreptul său de proprietate asupra terenului din litigiu, acțiuni care au fost soluționate prin respingerea cererilor formulate.
Prin urmare instanța de fond a apreciat că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat și în consecință va admite excepția invocată de pârâtă cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
Susținerile reclamantului în sensul că, deși recunoaște existența sentinței civile 663/1999 prin care i s-a respins acțiunea în sensul că, această sentință și-a pierdut autoritatea de lucru judecat în raport cu prevederile art. 405 alin. 3 C,.pr. civilă, nu pot fi primite de instanță.
Prescripția dreptului de executare silită afectează numai caracterul executoriu al hotărârii, rămânând deplin eficiente celelalte atribute ale autorității de lucru judecat. Cum reclamantul a pierdut celelalte procese, într-un nou proces nu mai poate să repună în discuție dreptul deja soluționat anterior, întrucât prin aceasta nu dorește decât să înlăture efectele hotărârilor anterioare.
Văzând și disp. art. 274 C.pr. civilă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul V. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că, în mod greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, acțiunea fiind respinsă ca nefondată, deși instanța nu a analizat fondul cauzei. Așadar, acțiunea trebuia respinsă ca urmare a admiterii excepției și nu ca nefondată.
Recurentul arată că admițându-se excepția, instanța de fond a ignorat în totalitate cele reținute în decizia civilă nr. 17/10.01.2012 a Tribunalului Suceava, aspecte ce au fost invocate și în motivarea acțiunii.
Singura acțiune care a avut ca obiect constatare vânzare cu privire la aceeași suprafață de teren,în contradictoriu cu M. P., autoarea pârâtei, este cea care a fost respinsă prin sent.civ.nr.663/1999 pronunțată în dosarul civil nr.628/1999 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Deși M. P., pârâta din acel dosar a recunoscut la interogatoriu vânzarea terenului, fiind de acord cu admiterea acțiunii, aceasta a fost respinsă întrucât în C.F.,cu . intabulate alte persoane decât vânzătoarea. Faptul că la data respectivă, hotărârile neatacate prin căile legale de atac, nu se motivau, nu justifică existența unor dubii cu privire la motivele respingerii acțiunii, dubii care în ultimă instanță nu pot fi interpretate decât în favoarea reclamantului și a susținerilor sale, conform principiului „in dubio pro reo".
Cum între timp s-a clarificat problema intabulării, terenul fiind dobândit de pârâtă prin moștenire, nu mai există niciun impediment în admiterea acțiunii în contradictoriu cu pârâta căreia defuncta i-a transmis succesoral și obligația „de a face" izvorâtă din antecontract, fără a se opune autoritatea de lucru judecat în raport cu sent. civ. nr. 1299/1999 având ca obiect „uzucapiune" sau cu sent.civ.nr.663/26.05.1999(a se vedea motivarea dec. civ. nr. 17/2012 a Tribunalului Suceava,p.8).
Recurentul a mai menționat că prin sentința civilă nr. 602/2012 pronunțată în dosarul nr.901/2009 mi s-a respins acțiunea în constatarea vânzării pentru o altă suprafață de teren,iar prin dec. civ. nr. 17/2012 mi-a fost respinsă cererea de intervenție cu privire la cumpărarea terenului în discuție, motivat de faptul că antecontractul nefiind translativ de proprietate terenul nu a ieșit din patrimoniul vânzătoarei și a fost transmis reclamantei I. Z. ca moștenitoare, motiv pentru care s-a admis acțiunea acesteia, urmând ca ulterior să promoveze o altă acțiune în constatarea vânzării, în contradictoriu cu I. Z., așa cum se menționează în motivarea deciziei.
Instanța de fond a reținut, în final, că reclamantul a încercat prin mai multe acțiuni sau cereri, formulate în alte dosare, să dovedească dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, acestea fiindu-i respinse, fiind dată astfel autoritatea de lucru judecat, fără a analiza în detaliu motivele pentru care au fost respinse acțiunile respective, așa încât admiterea excepției este greșită.
Față de cele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, respingerea excepției autorității de lucru judecat și casarea sentinței cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea în fond.
Deși legal citată intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză, însă la termenul de astăzi, apărătorul ales al acesteia a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, potrivit celor consemnate în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursul, prin prisma motivelor ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Puterea lucrului judecat reglementată prin art. 1201 C.civ. are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o acțiune judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Pentru ca dispozițiile legale menționate să fie incidente, ar fi trebuit ca în cel de-al doilea proces să se regăsească tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză), asupra cărora să se fi purtat judecata anterioară, finalizată prin hotărârea invocată cu autoritate de lucru judecat .
Deși instanța de fond a reținut în motivarea excepției autorității de lucru judecat că între părți au existat mai multe litigii prin care s-a încercat dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, relevantă în analizarea excepției invocate sub aspectul condițiilor de admisibilitate era doar sentința nr. 663/1999 pronunțată în dosarul nr. 628/1999 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
În ce privește obiectul celor două acțiuni, se constată că este diferit. Astfel, în dosarul nr. 628/1999 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamantul V. G. solicită în contradictoriu cu pârâta M. P., să se constate că a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 9796 m.p., teren identic cu . din C.F. nr. 522 a . și solicită înscrierea sa într-o nouă carte funciară.
Ori, prin cererea de față, același reclamant solicită în contradictoriu cu moștenitoarea defunctei M. P. să se constate că a dobândit prin cumpărare de la autoarea acesteia suprafața de 9796 m.p. teren fânaț, situată în . locul numit “Runc”, între vecinii: I. G., Cicuț G., A. G. N., Berdehan E. și A. G. D..
Faptul că în prezenta cauză pârâta este I. Z. și nu autoarea sa, M. P., pârâta din dosarul nr. 628/1999, nu înlătură identitatea părților, întrucât succesorul universal este asimilat părții, având aceleași drepturi și obligații ca autorul său.
De asemenea, având în vedere că această din urmă sentință, față de care se invocă autoritatea de lucru judecat în prezenta cauză nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate de judecător, tribunalul apreciază că nu se poate concluziona că este dată condiția identității de cauză, ce rezidă în fundamental juridic al acțiunii, iar în lipsa acestei condiții nu este dată excepția invocată.
Este de observat că instanța de fond deși a soluționat cauza pe excepție, în dispozitivul hotărârii pronunțate a respins pe fond acțiunea.
În consecință, pentru cele reținute, Tribunalul, în baza art. 312 al. 5 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, în vederea analizării pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul V. G., domiciliat în . Vatra Moldoviței, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.353 din data de 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă I. Z., domiciliată în . C, . Suceava.
Casează sentința civilă nr.353 din data de 14 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. M. D.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1568/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2599/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
