Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 894/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 894/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 8629/314/2012
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 894
Ședința publică din 2 aprilie 2013
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta C. S. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun.Suceava, ..4, ., ., împotriva sentinței civile nr.855 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. C. F., domiciliat în mun.Suceava, ., . și Primăria mun. Suceava serviciul de Autoritate T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 26.10.2012, reclamanta C. S. C., în contradictoriu cu pârâta C. C. F., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună pe cale de ordonanță președințială, instituirea autorității părintești numai de către reclamantă pentru minorul C. A. F., născut la data de 28.02.2000 întrucât acesta are nevoie urgentă de acte de identitate (pașaport) și de luarea unor decizii legate de școală, lucruri care necesită consimțământul urgent și aproape săptămânal, iar în prezent acestea nu pot fi luate decât de către ambii părinți, dată fiind exercitarea în comun a autorității părintești în condițiile în care pârâtul nu poate fi găsit..
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 16.04.2012, o instanță din Spania, respectiv Unitatea procedurală de sprijin direct de primă instanță și instrucție nr.1 din Tolosa, a pronunțat divorțul dintre ei. Totodată s-a decis ca tutela și custodia minorului să fie atribuită în favoarea mamei și ca autoritatea părintească să fie împărțită la ambii părinți.
A mai arătat că motivele care au determinat-o să formuleze această cerere se întemeiază strict pe interesul superior al copilului minor, elev în vârstă de 12 ani și frecventând cursurile școlare în Spania, unde ea lucrează și locuiește cu minorul, iar pentru a lua unele măsuri referitoare la acesta îi trebuie aprobarea pârâtului.
Reclamanta a mai arătat că în ultimul an atitudinea pârâtului s-a deteriorat foarte mult, refuzând orice contact, iar repetatele încercări de a găsi un numitor comun în discuțiile referitoare la copil se lovesc de refuzul de comunicare.
Totodată, pârâtul își schimbă foarte des domiciliul și locul de muncă din străinătate, astfel că îi este foarte greu să afle unde se găsește și să obțină acordul acestuia atunci când trebuie să ia hotărâri legale de copil. Este și cazul eliberării unui pașaport de care are nevoie minorul în prezent pentru a putea călători în țară, însă fără instituirea unei autorități părintești exclusiv în favoarea sa, nu poate obține acest act, iar la ieșirea și la . copilului este nevoie de fiecare dată de consimțământul pârâtul, care însă este foarte greu de obținut.
Reclamanta a mai arătat că instituirea autorității părintești în favoarea sa, nu va împiedica în nici un fel legăturile pe care le poate avea pârâtul cu copilul, dimpotrivă ar permite o mai mare libertate de circulație a acestuia atât în țară, cât și în străinătate, iar măsura este cerută în interesul superior al minorului.
Pârâtul citat inclusiv prin publicitate nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.855 din 15 februarie 2013 a admis excepția necompetenței instanțelor române invocată din oficiu, și pe cale de consecință a respins acțiunea având ca obiect „ordonanță președințială”, ca nefiind de competența instanțelor române.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 15.02.2013, instanța a pus în discuția părților, în temeiul art. 137 C.proc.civ., excepția necompetenței instanțelor române invocată din oficiu și a reținut cauza spre soluționare pe aspectul excepției invocate.
Excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, este o exceptie de procedură, privind condițiile esențiale de promovare a unei cereri de chemare în judecată, este o excepție absolută, cercetarea ei fiind instituită în respectarea unor interese generale de înfaptuire a justiției și privește încalcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanța este obligată să verifice, cu prioritate, față de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiții esențiale.
Astfel, în analiza acestei excepții, instanța a reținut, faptul că în prezenta cauză s-a solicitat instanței să dispună pe cale de ordonanță președințială, instituirea autorității părintești numai de către reclamantă pentru minorul C. A. F., născut la data de 28.02.2000.
Astfel, cum reiese din certificatul de naștere depus la fila 30 dosar, minorul C. A. F., este fiul pârâtului C. C. F. și al reclamantei C. S. C., fiind născut din căsătoria părților la data de 28.02.2000 la Suceava- jud. Suceava.
În data de 16.04.2012, o instanță din Spania, respectiv Unitatea procedurală de sprijin direct de primă instanță și instrucție nr.1 din Tolosa, a pronunțat divorțul dintre părți și a decis ca tutela și custodia minorului să fie atribuită în favoarea mamei și ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți.(f.5-12)
Potrivit art.8 din Regulamentul CE nr.2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, instanțele dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești dacă respectivul copil are reședința obișnuită în acel stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
De asemenea, conform art.157 alin.1 din Lg. nr.105/1992 modif. instanța verifică, din oficiu, competența sa de a soluționa procesul privind raporturi de drept internațional privat și, în cazul în care constată că nu este competentă nici ea și nici o altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Or, potrivit susținerilor reclamantei, confirmate atât de sentința nr.193/19.10.2011 emisă de Unitatea procedurală de sprijin direct de primă instanță și instrucție nr.1 din Tolosa, Spania (filele 5-12), cât și de raportul social întocmit de Primăria din Urnieta, Spania (f.13) minorul C. A. F., locuiește cu mama, reclamanta C. S. C., în Spania.
Astfel, minorul C. A. F., născut la data de 28.02.2000, nu avea la data sesizării locuința obișnuită, reședința, în raza teritorială a Judecătoriei Suceava sau pe teritoriul României, ci în Spania, motiv pentru care, raportat la obiectul cererii reclamantei (exercitarea autorității părintești), competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor din acest stat.
De precizat că împrejurarea că atât reclamanta, cât și pârâtul figurează cu domiciliul legal în Suceava, jud. Suceava nu este de natură a conduce la o altă concluzie, deoarece interesează domiciliul de facto al părților.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței instanțelor române invocată din oficiu și a respins cererea reclamantei ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta C. S. C. criticînd-o pentru nelegalitate motivat de neprimirea cererii sale invocînd art.8 alin.1 din Regulamentul nr.2201/2003 al C.E.
Precizează că în cauză sînt date prevederile art.12 și 13 din acest Regulament, întrucît, minorul este cetățean român, a locuit în cea mai mare parte în România, iar faptul că în prezent se află, temporar, în străinătate, nu justifică necompetența instanțelor românești.
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este fondat, hotărîrea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Astfel, prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat să-i fie încredințată exercitarea drepturilor părintești cu privire la minorul pe care îl are în întreținere, creștere și educare, ca urmare a hotărîrii de divorț.
Este real că hotărîrea de divorț a fost dată de autoritățile juridice spaniole, însă aceasta a fost recunoscută de statul român și a dispus cu privire la exercitarea drepturilor părintești de către ambii părinți, însă minorul este născut în România, iar părțile au domiciliul în țară, nefiind relevantă reședința acestora.
Potrivit art.12 alin.3 din Regulamentul invocat de prima instanță „instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materie de răspundere părintească atunci cînd copilul are o legătură strînsă cu acest stat membru în special datorită faptului că unul din titularii răspunderii părintești își are reședința stabilită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru și competența instanței a fost acceptată în mod expres sau în vreun alt mod neechivoc de către toate părțile la procedură la data sesizării instanței iar competența este în interesul superior al copilului”.
În ultimă instanță nu poate fi ignorat faptul că părțile au fost de acord să se judece în România.
Fiind dată în baza art.137 Cod procedură civilă, invocîndu-se o necompetență totală a instanțelor românești, hotărîrea nu poate fi lipsită de exercițiul căilor de atac, neputîndu-se face aplicarea art.158(3) Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta C. S. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun.Suceava, ..4, ., ., împotriva sentinței civile nr.855 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtul C. C. F., domiciliat în mun.Suceava, ., ., jud.Suceava și Primăria mun. Suceava serviciul de Autoritate T..
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – M. L. I.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 30 aprilie 2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1078/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 230/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
