Acţiune în constatare. Decizia nr. 2599/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2599/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1666/334/2012
Ds. nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2599
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul L. M. și pârâții B. A. C., B. E. și B. Z. împotriva sentinței civile nr. 639 din data de 29 mai 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul L. M. avocat D. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea recurenților B. A. C., B. E. și B. Z. alături de planșe foto și înscrisuri doveditoare.
Av. D. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr._ în sumă de 25 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Întrebat fiind av. D. C., arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Av. D. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond, după rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probei constând în expertiza topo care să clarificare locului înfundat, pentru motivele arătate în cererea de recurs de la filele 6-7 dosar, respingerea recursului pârâților recurenți, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2012 sub nr._, reclamantul L. M. a chemat în judecată pe pârâții B. A. C. și B. E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să se constate stingerea dreptului de trecere permanentă cu piciorul și mijloace auto, stabilit în favoarea fondului dominant, proprietatea pârâților, în suprafață de 1860 mp teren identic cu corpul imobil nr. 266 înscris în CF nr. 1256 a . și în sarcina terenului proprietatea reclamantului, să se dispună radierea dreptului de trecere menționat la petitul nr. 1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență, că a înstrăinat pârâților în anul 2002 o suprafață de teren situată în comuna Ș. Dornei, . vederea edificării unei construcții. Ulterior, din cauza neînțelegerilor reclamantul a fost chemat în judecată în vederea stabilirii unui drept de servitute de trecere permanentă cu piciorul și mijloace auto în favoarea fondului dominant, proprietatea pârâților din prezenta cauză și în sarcina terenului proprietatea sa.
S.a mai invocat faptul că la data pronunțării Sentinței civile nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei terenul pârâților constituia loc înfundat însă în prezent situația de fapt s-a schimbat.
Reclamantul a arătat că pârâții au cumpărat o altă suprafață de teren care face legătura cu drumul public astfel că dreptul de trecere inițial nu se mai justifică, proprietatea pârâților nu mai constituie loc înfundat.
Reclamantul a susținut astfel că terenul pârâților a dobândit un alt acces la calea publică sens în care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 617 alin. 3 Cod civil.
A depus la dosar, în copie: Sentința civilă nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, Raport de expertiză.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale active a reclamantului și excepția lipsei capacității procesuale pasive, motivat de faptul că prin Sentința civilă nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei stabilirea dreptului de proprietate a fost stabilit și în favoarea numitei B. Z..
De asemenea, pârâții au solicitat respingerea acțiunii și pe fondul cauzei arătând că în baza Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1784/2009 la BNP N. V. a cumpărat o parcelă drum de 267 mp însă aceasta nu poate constitui drum de acces neîndeplinind condițiile prevăzute de HG nr. 525/1996, respectiv art. 4.II.
În fața instanței de judecată au fost solicitate, încuviințate și administrate următoarele mijloace de probă: proba cu înscrisuri și proba cu cercetarea locală, Procesul verbal întocmit cu această ocazie fiind depus la dosar.
La termenul din data de 06.02.2013 instanța a admis cererea reclamantului și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. Z., motiv pentru care instanța a respins excepția capacității procesuale pasive invocată de către pârâți prin întâmpinare ca fiind rămasă fără obiect.
Prin sentința civilă nr. 639 prima instanță a respins acțiunea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul L. Gh. M. în contradictoriu cu pârâții B. A. C., B. E. și B. Z., ca nefondată și a obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul autentic de vânzare - cumpărare nr. 1040/22.05.2002 a BNP N. R., reclamantul a înstrăinat numiților B. A. C. și Z. Frăguța în cote de ½ pentru fiecare, suprafața de 1860 mp teren, clădire și fânaț, situat în comuna Ș. Dornei, . prin moștenire.
Ulterior, prin Sentința civilă nr. 927/11.07.2007 a Judecătoriei Vatra Dornei, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a pârâtului B. A. C. cu Z. Frăguța și i s-a atribuit în lot în întregime, suprafața de 1860 mp teren dobândit prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 1040/2002.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a constatat că pârâții din prezentul dosar, B. E. și B. Z. au dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției cabană, amplasată pe suprafața de 1860 mp teren descrisă mai sus și un drept de superficie asupra suprafeței de 1860 mp teren.
Individualizarea imobilelor teren și construcții s-a făcut prin planul de situație care a stat la baza Sentinței civile nr. 927/2007, întocmit de expert D. C., plan de situație fila 5 dosar.
Pârâții B. A. C. și B. Z. și-au înscris dreptul de proprietate dobândit prin hotărâre judecătorească și în baza planului de situație întocmit de expert C. D. în cartea funciară 1256, 1257 a ., filele 28, 29 dosar.
Prin Sentința civilă nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ instanța a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea pârâților din prezentul dosar, B. A. C., B. E., B. Z., respectiv suprafața de 1860 mp teren identic cu corpul imobil nr. 266 înscris în CF 1256 a ., o servitute de trecere permanentă cu piciorul și auto, peste terenul coproprietatea numiților L. Gh. M., F. V., M. L., M. M. și la calea publică, pe traseul marcat cu punctele 9, 10, 13, 13, 14,15, 16,17,18,19,20 stabilit prin planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. B. V..
Instanța a avut în vedere faptul că terenul pentru care B. A. C. justifica un drept de proprietate iar ceilalți reclamanți un drept de superficie, era teren înfundat în accepțiunea prev. art. 616 Cod civil, fiind înconjurat pe toate laturile de terenul altor persoane.
Conform art. 576 Cod Civil, servitutea este „o sarcină impusă unui fond, pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân.”, iar potrivit art.616 din Codul Civil: „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.” .
Esența acestei instituții juridice – în condițiile enunțate în textele de lege următoare – este aceea a armonizării interesului proprietarului locului înfundat și în lipsa căreia nu l-ar putea efectiv exploata, cu interesul proprietarului locului învecinat și care urmează a fi afectat. Din acest motiv servitutea de trecere trebuie să urmeze calea cea mai scurtă, de natură a produce cele mai reduse prejudicii.
Prin „loc înfundat” se înțelege acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică, astfel cum a statuat Î.C.C.J. prin Decizia nr. 1214/2005, deci un teren care nu are nici o ieșire la drumul public, fiind înconjurat pe toate laturile de alte proprietăți sau învecinându-se cu forme de relief ce nu pot fi practicabile (râpe, dealuri abrupte, cursuri de apă, bălți etc.).
Reclamantul L. M. solicită instanței să constate stingerea dreptului de trecere stabilit prin Sentința civilă nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ motivat de faptul că pârâții au cumpărat o altă suprafață de teren care face legătura cu drumul public astfel că terenul proprietate a pârâților nu mai constituie loc înfundat.
Servitutea de trecere menționată constituie o servitute legală de trecere, constituită în condițiile art. 616 cod civil pentru asigurarea unei căi de acces la drumul public pentru proprietarii lotului înfundat – pârâții B. A. C., B. E., B. Z..
Fiind vorba de o servitute legală de trecere „strico sensu” stingerea acestei servituți se va realiza în condițiile art.616 Cod civil, iar nu în condițiile art. 620 Cod civil.
Prin urmare, servitutea legală de trecere încetează în momentul în care dispare caracterul de loc înfundat, indiferent de modul în care s-a stabilit conținutul concret al servituții de trecere: convenție, hotărâre judecătorească sau prescripție achizitivă. Astfel, instanța noastră supremă a statuat în jurisprudența sa, că servitutea de trecere își găsește justificare dacă persistă scopul pentru care a fost creată și va trebui să înceteze dacă scopul a încetat „cessante causa cessant effectus” (Plenul Tribunalului Suprem, decizia civilă nr.24/1962 în C.D. 1962, pag.93 ; Decizia civilă nr.1054/1989 în „Dreptul” nr.3/1990). Așadar, încetarea înfundăturii este de natură a antrena stingerea servituții de trecere „sticto sensu”.
În aceste condiții, achiziționarea de către proprietarul fondului dominant a unor terenuri vecine, care dă posibilitatea trecerii de la fondul dominant la calea publică peste terenul său propriu, nu ar mai justifica continuarea exercitării dreptului de servitute de trecere deoarece, fondul dominant nu mai este un loc înfundat. .
În speță însă, s-a reținutreține că pârâții sunt în continuare proprietarii unui loc înfundat – fără ieșire la calea publică, suprafața de teren de 267 mp fiind proprietatea numitului A. M. I. conform extrasului CF nr._ (f 147).
Într-adevăr, prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 1784 din 21.07.2009 numitul V. G. a vândut pârâtului B. A. C. imobilul constând din suprafața totală de 267 mp care, în baza Contractului de dare în plată autentificat la BNP P. M. la data de 27.11.2012 a transmis numitului A. M. I. dreptul de proprietate asupra terenului descris anterior.
De altfel această cale de acces a fost avută în vedere și de către expertul tehnic B. V. în momentul efectuării expertizei tehnice din cadrul dosarului nr._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 785/04.06.2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, care a arătat că aceasta are o lungime de 81 m și o lățime de 3 m însă dezavantajul acestei căi este acela că pentru a putea fi folosit sunt necesare lucrări de amenajare în acest scop, lucrări care impun scoaterea din circuitul agricol a suprafeței aferente acestuia, astfel că instanța a considerat că celălalt traseu indicat de către expert asigură o cale de acces mai puțin împovărătoare pentru terenul aservit.
Această împrejurare a fost confirmată și prin proba cu cercetarea la fața locului efectuată la data de 20.05.2013 când, prezentă fiind la fața locului instanța a constatat că fâșia de teren de 267 mp cu categoria de folosință drum care se învecinează cu terenul proprietatea pârâților are o lățime de aproximativ 2,5 m este neamenajată, denivelată cu obstacole, greu practicabilă cu mijloace hipo și impracticabilă cu mijloace auto neexistând practic posibilitatea de întoarcere a unei mașini. Analizând documentele prezentate de către pârți instanța a reținut că în prezent acea fâșie de teren este proprietatea numitului A. M. I. terenul fiind dat în schimbul unei datorii de 300 de euro, conform unei Sdelci din data de 22.08.2012 și apoi conform Contractului de dare în plată autentificat la data de 27.11.2012.
În concluzie, constatând că în continuare terenul proprietatea pârâților prezintă caracteristicile unui loc înfundat instanța a constatat că acțiunea promovată de reclamant este nefondată și a respins-o ca atare.
În ceea ce privește cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata daunelor morale și materiale făcută la ultimul termen de judecată instanța a calificat cererea de obligare la daune materiale ca fiind o cerere de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1300 lei însă cererea de obligare la plata daunelor morale poate fi cerută de către pârâți pe calea unei acțiuni separate întrucât presupune un alt regim juridic.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul L. M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că instanța de fond a reținut în considerente jurisprundența instanței supreme potrivit căreia servitutea de trecere își găsește justificare dacă scopul pentru care a fost creată persistă și va trebuii să înceteze dacă scopul a încetat. La data de 21.07.2009, pârâtul B. A. C. a cumpărat în baza contractului autentificat sub nr. 1784/2009, o suprafață de teren ce se învecinează cu fondul dominant în favoarea căruia s-a constituit dreptul de servitute și care are acces la drumul public.În aceste condiții terenul proprietatea pârâților nu mai constituie loc înfundat încă de la data de 21.07.2009, de atunci a încetat și servitutea de trecere, aspect pe care l-a solicitat instanței să-l constate. Nu interesează dacă ulterior pârâții au înstrăinat acest teren unor alte persoane având în vedere că la data promovării acțiunii fondul dominant avea acces la calea publică, iar servitutea de trecere a încetat la data cumpărării acelui teren. Recurentul este nemulțumit și cu privire la modul de calcul al cheltuielilor de judecată acordate părților, considerând că acestea nu au fost dovedite
Împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs și pârâții B. A. C., B. E. și B. Z., precizând că prin toate întâmpinările depuse la Judecătoria Vatra Dornei in dosar_ au arătat cum reclamantul L. M. (impreuna cu familia) nu au respectat nici una din sentințele judecătorești rămase irevocabile emise de Judecătoria Vatra Dornei de-a lungul anilor, nici actele de vânzare-cumpărare semnate de către el, nici contractul de vânzare-cumparare, nici executarea silita a sentinței civile nr. 785. Că pentru punerea în executare silita a acestei sentințe s-au făcut cheltuieli și solicită recuperarea integrala a acestora de la reclamantul L. M. cu obligarea sa la plata daunelor morale și materiale.
Au considerat că banii pe care i-au dat recurentului reclamant L. M. ca plată a terenului de sub calea de acces pe care au cumparat-o de la el separat de teren, i-au plătit inutil, dorind recuperarea lor la prețul actualizat.
Au arătat că plățile din partea lui L. M. reprezentând daune morale și materiale fac parte din procesul de educare și îndreptare a reclamantului în ceea ce privește atitudinea lui în societate, ca bun cetățean și ar fi suficiente pentru a atinge scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Recursul declarat de reclamantul L. M. este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limita devoluțiunii fixată prin motivele de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate și dispozițiile incidente în materie,Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 785 din 04.06.2009 pronunțată de Judecatoria Vatra Dornei s-a stabilit în favoarea fondului dominant proprietatea pârâților recurenți B. A. C., B. E. și B. Z. o servitute de trecere permanentă cu piciorul și mijloace auto, în suprafață de 1860 mp teren care se identifică cu corpul imobil nr. 266 înscris în CF nr. 1256 a ., servitute ce trece peste terenul coproprietatea numiților L. G. M., F. V., M. L., M. M. și la calea publică, pe traseul marcat cu punctele 9, 10, 13, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 stabilit prin planul de situație, anexă la raportul de expertiză, întocmit de inginer B. V..
Aceasta este o servitute legală de trecere constituită în condițiile art. 616 Cod civil, iar stingerea ei se realizează în condițiile acelorași dispoziții ale art. 616 Cod civil, respectiv în momentul în care dispare caracterul de loc înfundat al terenului proprietate pârâților, indiferent de modul in carte s-a stabilit conținutul concret al servituții de trecere.
În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond jurisprundența statuată de instanța supremă prin deciziile invocate în considerentele sentinței atacate potrivit căreia servitutea de trecere își găsește justificare dacă scopul pentru care a fost creată persistă și va trebuii să înceteze dacă scopul a încetat.
În speță, faptul că pârâții au dobândit în proprietate o fâșie de 267 mp teren care se învecinează cu terenul proprietatea pârâților având o lățime de circa 3,5 m, nu poate conduce la stingerea dreptului de trecere întrucât această cale de acces invocată de reclamant necesită cheltuieli mari pentru amenajare, este denivelată cu obstacole și greu practicabilă cu mijloace hipo și impracticabilă cu mijloace auto.
Din probele aflate la dosar mai rezultă că această cale de acces a fost avută în vedere de către expertul B. V. în momentul în care a efectuat expertiza tehnică în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 785 din 04.06.2009 de către judecătoria Vatra Dornei, precizând că această variată prezintă dezavantaje și că necesită importante lucrări de amenajare, instanța considerând că traseul celălalt indicat de expert asigură o cale de acces mai puțin împovărătoare și pentru terenul aservit. Această situație de fapt a fost confirmată și prin cercetarea locală efectuată de completul de judecată.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, Tribunalul constată justă soluția pronunțată de către instanța de fond, în cauză nefiind date condițiile arătate de dispozițiile art. 616 din Codul civil, în sensul că nu se poate fi dispusă stingerea servituții de trecere în condițiile în care nu a încetat caracterul de loc înfundat al terenului proprietatea pârâților intimați.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de reclamant se referă la cheltuielile de judecată acordate pârâților.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond de către cei trei pârâți, conform bonurilor de călătorie aflate la dosar reprezentând cheltuieli de transport la termenele de judecată, contravaloarea timpului pierdut.
Cu privire la recursul declarat de către pârâți Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă atacată a fost respinsă acțiunea în constare formulată de reclamantul L. G. M. prin care a solicitat stingerea dreptului de trecere permanentă cu piciorul și mijloace auto, stabilit în favoarea fondului dominant, proprietatea pârâților, în suprafață de 1860 mp teren identic cu corpul imobil nr. 266 înscris în CF nr. 1256 a . și în sarcina terenului proprietatea reclamantului, să se dispună radierea dreptului de trecere menționat la petitul nr. 1.
În aceste condiții numai reclamantul poate exercita cale de atac a recursului declarat împotriva sentinței civile prin care au fost respinse pretențiile acestuia.
De vreme ce prin sentința civilă atacată, instanța de fond a constatat că pârâții sunt în continuare proprietarii unui loc înfundat, fără ieșire la calea publică, iar terenul de 267 mp proprietatea numitului A. M. I., este impropriu pentru amenajarea unei căi de acces, pârâții recurenți nu au fost vătămați în nici o modalitate prin soluția pronunțată, iar recursul declarat de către aceștia este inadmisibil.
Cererea prin care pârâții recurenți au solicitat daune morale și materiale a fost depusă la instanța de fond la ultimul termen de judecată, fiind calificată ca o cerere de obligarea a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, iar obligarea reclamantului la plata daunelor morale și materiale poate fi cerută pe calea unei acțiuni separate.
Pentru toate aceste aspecte, Tribunalul, în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. M. și ca inadmisibil recursul declarat de pârâții B. A. C., B. E. și B. Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul L. M. domiciliat în . Suceava și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „D. C.” din comuna Ș. Dornei, . Suceava împotriva sentinței civile nr. 639 din data de 29 mai 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ .
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de pârâții B. A. C. cu domiciliul în municipiul Iași, .. 7C, ., ., B. E. și B. Z. domiciliați în municipiul Iași, .. 7C, ., . împotriva sentinței civile nr. 639 din data de 29 mai 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei pronunțată în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în sedința publică din 03 decembrie 2013
P.: Judecător Judecător Grefier:
C. L. V. E. S. A. N. A.
Red. SA/Tehn. NA
Jud. fond H. D. L.
2ex
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 2353/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1078/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
