Servitute. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 6027/86/2013
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 201
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Președinte-M. C.
Judecător-T. M.
Judecător - D. D.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii J. L. V. și J. V., ambii domiciliați în ., jud.Suceava, împotriva deciziei civile nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind S.C. „E.ON M. DISTRIBUȚIE” SA Iași, cu sediul în mun.Iași, .-150, jud.Iași.
Dezbaterile asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 22 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava contestatorii J. L. V. și J. V. au formulat contestație în anulare solicitînd desființarea deciziei civile nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava motivat de faptul că respingerea recursului a fost rezultatul unei greșeli materiale determinate de omiterea examinării tuturor motivelor formulate de reclamanți.
Au precizat că instanța a analizat recursul doar sub aspectul prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deși ei au invocat și prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, instanța mulțumindu-se să reia motivarea hotărîrii recurate și a întîmpinării depusă la dosar, nerăspunzînd motivelor de casare invocate.
Verificînd contestația tribunalul constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Este real că folosirea contestației în anulare poate fi justificată doar de circumstanțe esențiale și imperative și de nevoia de a asigura un just echilibru între interesele și efectivitatea sistemului judiciar.
Principiul securității raporturilor juridice prevăzut de Convenția Europeană nu permite niciuneia dintre părți să solicite desființarea unei hotărîri irevocabile cu scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei, puterea de control a instanței de retractare putînd fi exercitată doar pentru îndreptarea erorilor justiției, iar nu pentru a efectua o nouă analiză a cauzei, însă așa cum Curtea Europeană a motivat în susținerile sale (Ryabikh c.Rusiei), „excepția de la regulă se poate admite atunci cînd este justificată de circumstanțele riguroase și de substanță”, „principiul securității nefiind unul absolut” cînd se impune stabilirea unui echilibru între interesele implicate în cauză.
Astfel, în prezenta contestație argumentele invocate de contestatori sînt relevante întrucît deși acțiunea a fost cercetată sub aspectul naturii juridice a cererii dedusă judecății, instanța s-a pronunțat pe un motiv neinvocat în cauză și nesupus nici analizei recursului, ajungîndu-se, astfel, în situația prev.de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, invocată de recurent și asupra căreia instanța de control nu s-a pronunțat.
De asemenea, deși întregul probatoriu converge spre cauze cu care instanța a fost învestită – servitute de trecere - motivarea este de comparare a titlurilor care excede cadrului procesual.
Așadar, sînt aplicabile dispozițiile art.318 Cod procedură civilă atîta timp cît instanța de recurs a comis o greșeală materială prin omiterea unor elemente importante sau informații din dosar, care aveau influență cu privire la soluția pronunțată în cauză, concluzia instanței referitoare la lipsa de relevanță a acestor impedimente fiind contrară probatoriului.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite contestația în anulare și anulînd decizia civilă nr.957 din 9 aprilie 2013 va rejudeca recursul în raport de motivele de casare invocate.
Prin cererea dedusă judecății la data de 1 aprilie 2009, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pîrîta crearea unei servituți de trecere pe terenul său de la calea publică.
Au depus un plan de situație dintr-un raport de expertiză extrajudiciară, indicînd posibilitatea creării unui drum pe un aliniament a-b-c-d, cu dimensiuni de 59,04 m (N), 60,02 m (S) și lățime de 3,50 m pe o suprafață de 208 m.p. din p.c.1698 proprietatea E.ON (f.12).
Deși la cererea pîrîtei, prin contestarea expertizei extrajudiciare, s-a admis efectuarea unei noi expertize în cauză, reclamanții au fost singurii care au formulat obiective, solicitînd a se răspunde la acestea (f.74-75), iar prin raportul din 22 septembrie 2010, s-a întocmit un plan de situație potrivit căruia s-a propus crearea unei servituți de trecere pe o suprafață de 235 m.p., pe limita a-b-c-d, colorat cu maro, menționînd că reclamanții dețin o suprafață 974 m.p. care este loc înfundat, p.v.2292/229 și respectiv p.v.2292/385, fiind înscrise pe reclamanți, iar . suprapunându-se p.v.2292/229.
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză rezultă că inițial terenul a fost expropriat de la autorul reclamantei, exproprierea din 1968 vizînd suprafața de 1477 din . transformatorului 110/20 kw Tricotaje, identic cu planul de situație anexa 1, hașurat roșu.
Ori, după anul 1989 pîrîta și-a extins posesia cu încă o suprafață de 1067 m.p., obținînd un atestat al dreptului de proprietate și înscriindu-se în CF, deși postul de transformare nu mai era funcțional, (f.108) potrivit deservirii inițiale.
Nu pot fi reținute apărările relativ la faptul că . avut acces la . din culpa acestora s-a înfundat drumul.
Conform celor trei planuri de situație pe pc.595/2 din CF 3961 Sf.I. și pc.1744 din CF 3968 Sf.I. sînt evidențiate construcții care au blocat accesul încă din anul 1992.
Așa cum reiese din planul de situație din 28 aprilie 1999 și fotografiile depuse la dosar, accesul reclamanților s-a făcut pe drumul din capătul grădinii dinspre pîrîtă, aflat în vecinătatea nord-estică a incintei extinse a pîrîtei și constituit din proprietatea lui Wacklawschi F., la sud. Ulterior acest drum s-a desființat, fiind amplasate construcții care au închis reclamanților calea de acces.
Din raportul de expertiză extrajudiciară, dar și declarațiile martorilor audiați rezultă că între curtea și construcțiile situate pe pc. Nr.595/1, 595/2 și 1744 (în prezent înstrăinate) și grădina reclamanților identică cu p.2292/229 a existat o diferență de nivel de 1 metru, teren consolidat cu un zid de beton care nu ar fi permis, oricum, accesul la grădină.
Celelalte aspecte legate de dreptul de proprietate și întindere sînt irelevante într-o acțiune pentru constituirea servituții, deși nu poate fi ignorat aspectul dreptului de proprietate al pîrîtei, dobîndit printr-un certificat de atestare pentru o suprafață ce depășește suprafața supusă exproprierii, suprapus parcelei funciare desprinsă din .>
Cum, însă dreptul de proprietate al părților nu a fost contestat și calitatea de loc înfundat al parcelei reclamanților, nr.2292/229 grădină, a fost dovedită, nu poate fi reținută motivarea primei instanțe cu privire la faptul că lipsa accesului provine din vînzarea parcelelor 1744, 595/1, 595/2 și parte din 2292/229, întrucît, așa cum s-a dovedit, nici anterior vînzării acestor parcele reclamanții nu se foloseau de terenul înstrăinat pentru a ajunge la locul înfundat, situația actuală creându-se ca urmare a extinderii pîrîtei și nu din culpa reclamanților.
De altfel, acesta a fost și motivul pentru care s-a formulat acțiunea, cu aproape doi ani înainte de vînzarea parcelelor de la stradă, însăși pîrîta menționînd în întîmpinare faptul că la toate adresele reclamanților făute înainte de anul 2006, le-a răspuns că este imposibilă crearea unei servituți de trecere așa cum doresc aceștia (f.21 recurs).
Nu pot fi reținute nici apărările pîrîtei relativ la nerespectarea Legii nr.13/2007 privind zona de protecție și de siguranță pentru că, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, chiar la limita gardului ce împrejmuiește incinta, există edificată o casă aparținînd lui A. L. și Wacklawschi F., ori accesul cu piciorul sau cu un vehicul pe un teren liber, propus de expert, nu poate constitui un risc de electrocutare, cum s-a invocat. Potrivit Legii energiei electrice invocate, în art.39 și 46 privind interdicțiile în zone de siguranță pentru persoanele fizice și juridice, nu sînt cuprinse trecerea cu piciorul sau vehiculul, distanța în raport în raport de servitutea propriu-zisă nefiind încălcată. De altfel, transformatorul cu care este intabulat pîrîta nu este legat de stația electrică cu fire aeriene (f.221) pentru a afecta siguranța persoanelor.
Și declarațiile martorilor audiați confirmă cele reținute (f.159), iar prin suplimentul la raportul de expertiză s-a răspuns obiecțiunilor și apărărilor pîrîtei.
În raport de toate aceste considerente, constatînd că în cauză sînt date motivele de casare prev. de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica sentința civilă și admițînd acțiunea va crea servitute de trecere în favoarea reclamanților pe suprafața de 235 m.p., proprietatea pîrîtei, pe aliniamentul a,b,c,d din planul de situație anexa 5 din raportul de expertiză (f.113), colorat cu maro.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, pîrîta va fi obligată să plătească reclamanților J. L. V. și J. V. cheltuieli de judecată în sumă de 1938 lei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii J. L. V. și J. V., ambii domiciliați în ., jud.Suceava, împotriva deciziei civile nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind S.C. „E.ON M. DISTRIBUȚIE” SA Iași, cu sediul în mun.Iași, .-150, jud.Iași.
Desființează decizia civilă nr.957 din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava.
Admite recursul declarat de reclamanții J. L. V. și J. V. împotriva sentinței civile nr.4267 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ).
Modifică sentința civilă nr.4267 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Admite acțiunea.
Crează servitute de trecere în favoarea reclamanților pe suprafața de 235 m.p., proprietatea pîrîtei, pe aliniamentul a,b,c,d din planul de situație anexa 5 din raportul de expertiză (f.113), colorat cu maro.
Obligă pîrîta S.C. „E.ON M. DISTRIBUȚIE” SA Iași să plătească reclamanților J. L. V. și J. V. cheltuieli de judecată în sumă de 1938 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – F. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 5 decembrie 2013
| Fond funciar. Decizia nr. 1362/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
