Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 3893/285/2011
Dosar nr._ - acțiune în răspundere delictuală -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.103
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții M. Ș. și M. C., ambii domiciliați în mun. Rădăuți, . 42, scara B, . și pârâta G. E. (decedată) prin moștenitorii acesteia, A. V. C., domiciliată în mun. Rădăuți, . A, județul Suceava și G. R. D., domiciliat în Franța, orașul Bonneuil sur Marne, 1. Rue des Clavizis, ., împotriva sentinței civile nr.1337 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. P. pentru recurenții reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. P. pentru recurenții reclamanți învederează instanței împrejurarea că din punctul său de vedere recursul promovat de pârâtă este nelegal timbrat.
Instanța procedând la verificarea acestor susțineri constată că în ceea ce o privește pe pârâta G. E. care a decedat, moștenitorii acesteia sunt A. V. C. și G. R. D.. Însă în ceea ce o privește pe A. V. C. aceasta a înaintat pentru termenul anterior de judecată un înscris prin care a precizat că nu dorește să continue recursul promovat de defuncta pârâtă, cererea neîntrunind însă formalitățile prevăzute de lege.
De asemenea, instanța constată că deși s-au emis adrese către moștenitorul G. R. D., acesta nu a făcut nici o precizare până la termenul de astăzi și deși i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar acesta nu s-a achitat de această obligativitate.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, constată recursul promovat de reclamanți în stare de judecată, acordând cuvântul atât pe excepția netimbrării recursului promovat de pârâtă cât și pe recursul formulat de reclamanți.
Avocat A. P. solicită instanței astfel să ia act că recursul inițial formulat de pârâta G. E. nu este timbrat, sens în care solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți solicită admiterea recursului, anularea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nu s-a ținut cont că experta M. A. a evaluat îmbunătățirile, și că acele îmbunătățiri făcute imobilului pârâtei G. E. (trei geamuri de lemn, geamurile termopan dreptunghiulare, tavanele de la baie precum și o parte a fațadei) au fost excluse cu motivația că acestea au fost contestate de pârâtă.
De asemenea, apreciază că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind plata la contravaloare a bunurilor rămase în locuința pârâtei, motivat de faptul că aceasta nu se opune restituirii în natură a acestora, fără a avea în vedere faptul că la sfârșitul lunii mai 2011 clienții săi au încercat să ridice aceste bunuri însă au fost împiedicați de pârâtă, fiind nevoiți să formuleze o plângere la Poliția Rădăuți.
Tot în mod nejustificat a fost respins și capătul de cerere privind instituirea dreptului de retenție în condițiile în care acesta constituie prin el însuși un drept de garanție a obligațiilor, care conferă creditorului posibilitatea de a opune excepția de retenție, obligând pe debitor să își plătească datoria.
Astfel, s-a apreciat că, cuantumul despăgubirilor nu este exagerat ignorând faptul că pârâta nu dispune de alte venituri în afara pensiei care nu depășește 400 lei lunar.
Nu în ultimul rând, avocat A. P. a solicitat a se lua act de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, respectiv contravaloarea expertizei efectuate în cauză de expert M. A., cheltuieli pe care clienții săi le-au efectuat în prezenta cauză, pârâta fiind doar obligată la plata sumei de 1429,8 lei către stat, reprezentând ajutorul public judiciar de care au beneficiat.
În consecință, solicită admiterea recursului și în rejudecare admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29.06.2011, reclamanții M. Ș. și M. C., au chemat-o în judecată și personal la interogatori pe pârâta G. E., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 36.200,3 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor, a cheltuielilor pentru încheiere contract și contravaloarea bunurilor mobile; precum și instituirea unui drept de retenție până la concurența sumei solicitate asupra imobilului p.v. cu apartament nr. 2 și anexă identică cu p.v. 3009/2, C.F._ a comunei cadastrale Rădăuți, nr. nou C.F._ a comunei cadastrale Rădăuți, situate în mun. Rădăuți, . A, jud. Suceava; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că între ei și pârâtă a intervenit contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3058/15.09.2005 și până în momentul desființării lui pe cale judecătorească au făcut o . îmbunătățiri și investiții a căror recuperare o solicită pe calea prezentei acțiuni, arătând că au cumpărat și o . bunuri ce au rămas în posesia și folosința pârâtei.
Reclamanții au mai arătat că a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere prin decizia civilă nr. 721/2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, imediat după solicitarea pârâtei de a părăsi imobilul încheind și un proces verbal.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuni, arătând că reclamanții au construit baia pe partea de locuință, respectiv pod, care aparține numitului G. A. și au stricat două rânduri de dușumele, 4 uși de lemn, un geam despărțitor, tăind și toate pragurile precum și coama de la casă și stâlpii de susținere, distrugând astfel rezistența casei. Pârâta a mai susținut că la casă au existat branșament electric și sobe, iar de hidrofor s-au folosit reclamanții, iar o parte din lucrări au fost făcute după ce pârâta i-a dat în judecată pe reclamanți. A mai arătat pârâta că fațada la casă la răsărit este în partea lui G. A., iar trotuarul nu s-a făcut.
În privința bunurilor pentru care reclamanții au cerut să fie despăgubiți, pârâta a arătat că lemnele au fost arse în timpul iernii, fotoliul pat este de la o prietenă de a sa, iar combina muzicală și boxele de la G. A. și că este de acord ca reclamanta să își ia lucrurile rămase în casă.
Prin cererea reconvențională, pârâta a formulat la rândul său pretenții, solicitând ca reclamanții să-i plătească chirie pe 16 ari, câte 100 euro pe lună, întreținerea pentru 3 persoane, câte 500 lei pe lună, câte 50 euro pe lună pentru faptul că a crescut pe fiul reclamanților de la vârsta de 2 ani până la vârsta de 10 ani și să-i lase casa așa cum a fost și să-i plătească reclamanții 50 euro lunar începând cu data de 19.05.2011 pentru faptul că țin ocupată o cameră cu lucrurile rămase în casă.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri, s-a administrat proba cu martori și s-a dispus efectuarea unei expertize.
La termenul de judecată din 23 mai 2012, cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată.
Prin sentința civilă nr.1337 din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea având ca obiect daune, formulată de reclamanții M. Ș. și M. C.,- Rădăuți, Calea Bucovinei, ., ._, J. SUCEAVA, în contradictoriu cu pârâta G. E. - Rădăuți, ., Cod poștal_, J. SUCEAVA.
Pârâta a fost obligată să le plătească reclamanților suma de_ lei cu titlu de daune.
S-a respins capătul de cerere referitor la instituirea unui drept de retenție.
Pârâta a fost obligată să plătească statului suma de 1429,8 lei pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din probatoriul administrat, a constatat că între pârâtă, pe de o parte și reclamantă și A. V. C., pe de altă parte, s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3058/2005, conform căruia reclamanta a vândut în cote egale de ½ către cele două cumpărătoare(ca bun comun) cu soții acestora dreptul său de proprietate cu privire la pv nr. 3009/2 cu apartamentul nr. 2 din CF_ Rădăuți, prețul fiind suma de_ lei. Ulterior, prin decizia nr. 721/2010 a Tribunalului Suceava s-a dispus rezoluțiunea acestui contract, reținându-se că prețul stipulat în contract nu a fost achitat.
La imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții au efectuat o . lucrări de îmbunătățire, care au fost identificate și evaluate în raportul de expertiză întocmit de expert M. A..
Astfel, la data de 16.03.2010, reclamanta a obținut autorizația de construire nr. 83 pentru a amplasa o scară exterioară, acces mansardă, lucrare care a fost efectuată și evaluată de expert, martorii audiați în cauză, S. C. și T. T., au arătat că reclamanții au locuit în casa care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și au executat o . lucrări, schimbând în partea de sus a casei geamurile, care au fost înlocuite cu termopan, au pus o ușă metalică la intrare precum și uși de interior, parchet în camere, au făcut o sobă de teracotă, precum și o baie în care au instalat obiecte sanitare, au pus rigips pe tavane și au izolat casa la exterior, lucrările fiind începute în 2005 și finalizate în 2010, cu montarea scării separate în exteriorul casei.
Pârâta a contestat că reclamanții au pus trei geamuri din lemn și a arătat că geamurile termopan triunghiulare, tavanele de la baie, precum și o parte din fațadă au fost făcute pe partea de locuință care i-a revenit în lotul numitului G. A..
Cum reclamanții nu au dovedit perioada în care au montat geamurile din lemn, precum și faptul că lucrările contestate de pârâtă se află în partea de locuință care i-a revenit acesteia în urma partajului cu G. A., instanța de fond a exclus lucrările respective.
Pentru restul lucrărilor, care totalizează suma de_ lei, conform expertizei, pârâta a fost obligată să le plătească reclamanților contravaloarea acestora în suma arătată, având în vedere că prin rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, imobilul s-a reîntors în patrimoniul pârâtei, iar îmbunătățirile efectuate vor profita acesteia, totodată prin aceste lucrări de îmbunătățire având loc o scădere a patrimoniului reclamanților.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata contravalorii bunurilor rămase la locuința pârâtei, instanța a respins acest capăt de cerere, întrucât bunurile există, în natură și cum, reclamanții nu au solicitat restituirea acestora (pârâta fiind de acord ca reclamanții să-și ia lucrurile rămase), pârâta nu poate fi obligată la plata contravalorii bunurilor respective.
Instanța de fond a apreciat că nu se justifică nici instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților, având în vedere suma pe care pârâta a fost obligată să o plătească, cuantumul acesteia nefiind exagerat și neimpunând un drept de retenție asupra întregului imobil proprietatea pârâtei.
Instanța a obligat pârâta să plătească statului suma de 1429,8 lei pentru care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar, sumă stabilită în raport de pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs reclamanții M. Ș. și M. C. și pârâta G. E. (decedată) prin moștenitorii acesteia, A. V. C. și G. R. D..
Reclamanții M. Ș. și M. C. au criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Astfel, reclamanții au apreciat că în mod greșit instanța de fond a exclus o . îmbunătățiri făcute imobilului pârâtei G. E. (trei geamuri de lemn, geamurile termopan dreptunghiulare, tavanele de la baie precum și o parte a fațadei) cu motivația că acestea au fost contestate de pârâtă.
Față de împrejurarea că aceste au fost identificate și evaluate de expert iar pârâta nu a produs nici o probă în sprijinul poziției sale, au apreciat că valoarea acestor îmbunătățiri urmează a fi imputată pârâtei, urmând a fi avute în vedere de instanța de recurs la stabilirea daunelor totale și anume suma de 4092 lei ( 432 lei + 390 lei + 269 lei + 3001 lei).
De asemenea, reclamanții au mai arătat că instanța de fond le-a respins plata privind contravaloarea bunurilor rămase în locuința pârâtei, motivat de faptul că acesta nu se opune restituirii în natură a acestora, fără a avea în vedere faptul că la sfârșitul lunii mai 2011 ei au încercat să ridice aceste bunuri însă au fost împiedicați de pârâtă, fiind nevoiți să formuleze o plângere la Poliția Rădăuți.
În mod nejustificat a fost respins și capătul de cerere privind instituirea dreptului de retenție în condițiile în care acesta constituie prin el însuși un drept de garanție a obligațiilor, care conferă creditorului posibilitatea de a opune excepția de retenție, obligând pe debitor să își plătească datoria.
Astfel, instanța de fond a apreciat că, cuantumul despăgubirilor nu este exagerat ignorând faptul că pârâta nu dispune de alte venituri în afara pensiei care nu depășește 400 lei lunar.
De asemenea, reclamanții recurenți au mai învederat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată ( onorariu avocat, contravaloarea expertizei) pe care le-au efectuat aceștia în prezenta cauză dispunându-se doar obligarea pârâtei la plata sumei de 1429,8 lei către stat (reprezentând ajutorul public judiciar de care au beneficiat la instanța de fond).
Pentru toate aceste motive reclamanți recurenți au solicitat admiterea recursului și în rejudecare admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Pârâta G. E. a criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie precizând că nimic din ce conține acesta nu corespunde adevărului.
În esență, pârâta a precizat că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr.3058/15.09.2005, nu a fost încheiat cu clauză de întreținere, iar lucrările de îmbunătățiri s-au efectuat în anul 2010 după ce i-a chemat în judecată pentru rezilierea contractului.
Pârâta a mai arătat că a formulat o acțiune separată având ca obiect distrugere, sens în care a solicitat instanței de control judiciar să nu se pronunțe în prezenta cauză până după pronunțarea unei soluții în celălalt dosar.
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2014, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția netimbrării recursului promovat în cauză de recurenta pârâtă G. E. (decedată) prin moștenitorii acesteia A. V. C. și G. R. D..
Examinând excepția netimbrării, Tribunalul constată următoarele:
Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii (...) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Instanța reține că prezenta cerere nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurenta, prin cei doi moștenitori legali nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 1030 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și a sumei de 5 lei reprezentând timbru judiciar, deși prin adresele emise de către instanța de control judiciar li s-a solicitat să precizeze dacă înțeleg să continue recursul promovat în cauză iar în caz afirmativ să procedeze la achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. Astfel, dovadă este faptul că li s-a adus la cunoștință despre această îndatorire prin adresele comunicate conform art. 92 alin. 4 și 89 alin. 1 C.pr.civ. (fila 24 și 25).
De reținut este și faptul că la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013 moștenitoarea A. V. C. a depus prin intermediul av. A. P. un înscris prin care a precizat că nu dorește să continue recursul promovat de defuncta pârâtă G. E. și nici nu vrea să aibă vreo implicare în acest proces, instanța de control judiciar apreciind că cererea nu întrunește formalitățile prevăzute de lege, sens în care a revenit cu adresă pentru achitarea taxei de timbru și timbru judiciar la moștenitorul G. R. D. ( fila 32).
Prin urmare, acesta avea obligația achitării taxei de timbru aferentă soluționării corespunzătoare a recursului.
Ori, pentru ca instanța de control judiciar să poată analiza chestiunile criticate prin motivele de recurs, este necesar ca cererea de recurs să fie regulat introdusă, condiție care implică și necesitatea achitării anticipate a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Față de aceste împrejurări, cum recursul nu a fost legal timbrat, instanța va admite excepția privind nelegala timbrare a acestuia, și în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin.2 din OG nr. 32/1995, Tribunalul va anula recursul pârâtei decedate continuat de moștenitorii legali, ca netimbrat.
Examinând recursul promovat de recurenții reclamanți M. Ș. și M. C., prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul constată următoarele:
Prima critică din motivele de recurs se referă la faptul că instanța de fond a exclus o . îmbunătățiri făcute imobilului pârâtei, respectiv trei geamuri de lemn, geamurile termopan dreptunghiulare, tavanele de la baie precum și o parte a fațadei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că reclamanții au menționat că vor produce probe cu privire la lucrările efectuate și perioada de execuție, în condițiile în care pârâta a contestat o parte din lucrările executate, susținând că sunt situate pe proprietatea lui G. A..
Ulterior efectuării expertizei, după respingerea de către instanță a obiecțiunilor pârâtei, prin care a arătat din nou că înțelege să conteste unele lucrări făcute în partea lui G. A., precum și faptul că au fost executate pe timpul cât s-a aflat în litigiu cu privire la imobil, reclamanții asistați de apărător au precizat că nu mai au de formulat probe.
Astfel, în mod corect a respins instanța de fond cererea cu privire la îmbunătățirile contestate, câtă vreme nu s-a dovedit perioada în care au fost executate, iar pe de altă parte aceste lucrări contestate de pârâtă se află în partea de locuință ce i-a revenit în urma partajului cu G. A..
În ce privește contravaloarea bunurilor rămase la locuința pârâtei, în mod corect a respins instanța de fond cererea reclamanților, câtă vreme bunurile există în materialitatea lor, iar aceștia nu au înțeles să le solicite în natură, deși pârâta nu s-a opus restituirii acestora, aspect ce rezultă din toate cererile adresate de aceasta instanței, susținerile reclamanților că pârâta s-a opus restituirii bunurilor nefiind dovedite.
De asemenea, corect a apreciat prima instanță că nu se justifică nici instituirea unui drept de retenție asupra întregului imobil, față de valoarea redusă a creanței reclamanților.
Susținerile reclamanților referitoare la veniturile reduse ale pârâtei care ar fi justificat instituirea dreptului de retenție nu mai sunt de actualitate, pârâta decedând după introducerea recursului, iar creanțele fiind preluate de moștenitorii acceptanți ai acesteia.
În ce privește critica referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că este întemeiată.
Într-adevăr, reclamanții au avansat sume cu titlu de cheltuieli de judecată cu plata onorariului avocatului ales și a onorariului expertului, iar instanța de fond a obligat pârâta numai la plata cheltuielilor de care au fost scutiți reclamanții cu titlu de taxă de timbru.
În atare situație, ca parte căzută în pretenții, pârâta trebuia obligată și la plata acestor chetuieli, în baza art. 274 C.proc.civ., în măsura admiterii acțiunii.
Astfel, recursul reclamanților este întemeiat sub acest aspect, iar în temeiul art. 312 alin.3 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul acestora și în consecință, va modifica în parte sentința civilă recurată, urmând a obliga moștenitorii defunctei recurente-pârâte G. E. să plătească reclamanților recurenți suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
De asemenea, în temeiul art. 316 rap. la art. 298 și 274 C.proc.civ. va obliga pe aceiași moștenitori să plătească recurenților și cheltuielile de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă, invocată din oficiu de către instanță.
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta pârâtă.
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. Ș. și M. C..
Modifică, în parte, sentința civilă nr.1337/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ .
Obligă moștenitorii defunctei recurente-pârâte G. E., să plătească reclamanților recurenți, suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
Obligă pe aceiași moștenitori să plătească recurenților-reclamanți, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L. / Ex.2.
Jud. fond. Ginghiloschi R.
Tehnored. Ș.L.G.
I. Caracteristica cererii în raport de care s-a admis recursul – Acțiune în răspundere delictuală.
II. Soluția în recurs – Admite excepția netimbrării recursului formulat de recurenta pârâtă, invocată din oficiu de către instanță.
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta pârâtă.
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți M. Șt. și M. C.
Modifică, în parte, sentința civilă nr.1337/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr._ .
Obligă moștenitorii defunctei recurente-pârâte G.E., să plătească reclamanților recurenți, suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
Obligă pe aceiași moștenitori să plătească recurenților-reclamanți, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
FIȘA ÎN CIVIL
Judecătoria Rădăuți Decizia nr. 103/16.01.2014.
Sentința nr. 1337/2013 Dosar nr._
Judecător: Ginghiloschi R. Complet: C. M. N.
F. L.
G. F. F.
Prima critică din motivele de recurs se referă la faptul că instanța de fond a exclus o . îmbunătățiri făcute imobilului pârâtei, respectiv trei geamuri de lemn, geamurile termopan dreptunghiulare, tavanele de la baie precum și o parte a fațadei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că reclamanții au menționat că vor produce probe cu privire la lucrările efectuate și perioada de execuție, în condițiile în care pârâta a contestat o parte din lucrările executate, susținând că sunt situate pe proprietatea lui G. A..
Ulterior efectuării expertizei, după respingerea de către instanță a obiecțiunilor pârâtei, prin care a arătat din nou că înțelege să conteste unele lucrări făcute în partea lui G. A., precum și faptul că au fost executate pe timpul cât s-a aflat în litigiu cu privire la imobil, reclamanții asistați de apărător au precizat că nu mai au de formulat probe.
Astfel, în mod corect a respins instanța de fond cererea cu privire la îmbunătățirile contestate, câtă vreme nu s-a dovedit perioada în care au fost executate, iar pe de altă parte aceste lucrări contestate de pârâtă se află în partea de locuință ce i-a revenit în urma partajului cu G. A..
În ce privește contravaloarea bunurilor rămase la locuința pârâtei, în mod corect a respins instanța de fond cererea reclamanților, câtă vreme bunurile există în materialitatea lor, iar aceștia nu au înțeles să le solicite în natură, deși pârâta nu s-a opus restituirii acestora, aspect ce rezultă din toate cererile adresate de aceasta instanței, susținerile reclamanților că pârâta s-a opus restituirii bunurilor nefiind dovedite.
De asemenea, corect a apreciat prima instanță că nu se justifică nici instituirea unui drept de retenție asupra întregului imobil, față de valoarea redusă a creanței reclamanților.
Susținerile reclamanților referitoare la veniturile reduse ale pârâtei care ar fi justificat instituirea dreptului de retenție nu mai sunt de actualitate, pârâta decedând după introducerea recursului, iar creanțele fiind preluate de moștenitorii acceptanți ai acesteia.
În ce privește critica referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că este întemeiată.
Într-adevăr, reclamanții au avansat sume cu titlu de cheltuieli de judecată cu plata onorariului avocatului ales și a onorariului expertului, iar instanța de fond a obligat pârâta numai la plata cheltuielilor de care au fost scutiți reclamanții cu titlu de taxă de timbru.
În atare situație, ca parte căzută în pretenții, pârâta trebuia obligată și la plata acestor chetuieli, în baza art. 274 C.proc.civ., în măsura admiterii acțiunii.
Astfel, recursul reclamanților este întemeiat sub acest aspect, iar în temeiul art. 312 alin.3 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul acestora și în consecință, va modifica în parte sentința civilă recurată, urmând a obliga moștenitorii defunctei recurente-pârâte G. E. să plătească reclamanților recurenți suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond.
De asemenea, în temeiul art. 316 rap. la art. 298 și 274 C.proc.civ. va obliga pe aceiași moștenitori să plătească recurenților și cheltuielile de judecată din recurs.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul SUCEAVA | Abţinere. Decizia nr. 1031/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
