Abţinere. Decizia nr. 1031/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1685/206/2013
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1031
Ședința publică din data de 13 mai 2014
Președinte: V. E. L.
Judecător: V. O. D.
Judecător: A. C.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții Z. E., C. D. a C. și C. I., împotriva sentinței civile nr. 71 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind C. C. de Fond Funciar Izvoarele Sucevei, C. Județeană de Fond Funciar Suceava, Direcția S. Suceava și C. C. de Fond Funciar Brodina.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în baza dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate apărătorului titular al reclamanților recurenți de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13 mai 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ adresată la data de 5 decembrie 2012 Judecătoriei Rădăuți, reclamanții: Z. E., C. E. și C. I. în contradictoriu cu pârâtele: C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția S. Suceava, au solicitat anularea Hotărârii nr. 2588 din 05 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 43 ha teren pădure, situată pe raza localității Brodina de Sus din județul Suceava.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat următoarele:
Autorul lor, C. A. a avut în proprietate această suprafață de teren, încât ei – în calitate de moștenitori li se cuvine acest teren și cu toate că au depus la dosarul întocmit toate actele care dovedesc acest aspect în mod nejustificat, acestea nu au fost luate în considerare, iar plângerea le-a fost respinsă.
La termenul din 12 aprilie 2013, C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei prin primar a formulat o cerere de intervenție în interes propriu ( fila 182 – 183 ) prin care:
- a invocat excepția litispendenței și
- pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:
O acțiune similară a reclamanților a format obiectul dosarului_ vizând reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 8 ha teren cu vegetație forestieră după autorul C. Axintie.
Mai mult decât atât prin sentința civilă 323/2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin decizia civilă 21/2013 a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect acțiunea formulată de C. D., C. I. și Z. E..
Prin sentința civilă nr.1818 din 27 mai 2013 Judecătoria Rădăuția admis excepția necompetenței teritoriale și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Pentru a se hotărî astfel, s-a avut în vedere că terenurile pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate se află din punct de vedere teritorial pe raza comunei Izvoarele Sucevei, iar competența de soluționare a cauzei îi revine instanței în a cărei rază teritorială se află imobilul, cu atât mai mult cu cât acest aspect a fost sesizat și prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de Comisia comunală de fond funciar Izvoarele Sucevei cât și de către C. județeană de fond funciar Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr._ la data de 17 iulie 2013.
La data de 14 august 2013 reclamantele: Z. E. și C. I. au solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamant a numitului C. D. în calitate de moștenitor a defunctei C. E..
La data de 13 august 2013, prin întâmpinările depuse la dosar (fila 25- 28) Direcția S. Suceava a invocat excepția tardivității formulării acțiunii invocând prevederile art.53 alin.2 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare care arată că: „împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”, ori, reclamanții au formulat prezenta acțiune la peste 5 ani de la emiterea hotărârii.
La termenul din data de 9 octombrie 2013 intervenienta C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei prin consilierul juridic J. C. a invocat excepția litispendenței în raport de sentința civilă 323/2012 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și a deciziei nr. 21/2013 a Tribunalului Suceava.
În acest sens, intervenienta a invocat prevederile art.138 alin.1 din codul de procedură civilă care arată că: „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceiași cauză, același obiect și de aceiași parte înaintea mai multor instanțe”, iar, prin aliniatul 2 se menționează că „această excepție se va putea ridica de părți sau judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond”.
Prin urmare s-a susținut că, în raport de susmenționatul text, prin aceiași pricină se înțelege: aceiași cauză, același obiect și aceleași părți și că acestea sunt elementele care individualizează acțiunea și la care se referă art.430 cod procedură civilă ce reglementează autoritatea de lucru judecat.
Mai mult decât atât s-a susținut că în literatura juridică s-a considerat că excepția de litispendență anticipează cea a autorității de lucru judecat și împiedică pronunțarea a două sau mai multor hotărâri în aceiași pricină.
Tot astfel s-a susținut că este nevoie ca: ambele instanțe să fie legate prin citarea părților și ca ele să se găsească în fața instanțelor de fond, condiție ce sunt date în prezenta cauză.
Prin Încheierea din 15 octombrie 2013 ( fila 101 ) instanța a respins excepția litispendenței invocată de intervenienta C. de fond funciar Brodinaîn raport de obiectul dosarului_ întrucât acesta viza o obligație de a face ( respectiv de a fi obligată pârâta să întocmească documentația în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de 8 ha teren pădure, în timp ce, în prezentul dosar obiectul procesului îl reprezintă anularea Comisiei județene Suceava.
Aceiași comunală a invocat, prin întâmpinări ( fila 103 ) și excepția lipsei calității procesuale pasive cu mențiunea că această calitate o are C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei, încât – față de susținerile reclamanților – ( care au confirmat că nu au formulat cereri de reconstituire în fața acestei comisii ) prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2013 a admis excepția și a constatat că în ceea ce o privește pe această comisie nu are calitate procesuală pasivă.
Prin aceiași încheiere a fost unită cu fondul excepția tardivității introducerii plângerii invocată de Direcția S. Suceava.
Ulterior, S. V. ( fila 114 și 128 dosar ) a formulat o cerere de intervenție solicitând respingerea plângerii reclamanților, deoarece ei i s-a acordat dreptul de proprietate cu privire la acel amplasament prin sentința 1425/2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, prin care dreptul de proprietate i-a fost recunoscut defunctului S. I., în timp ce prin sentința civilă 1782/2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc o acțiune similară a reclamanților a fost respinsă.
La data de 10 decembrie 2013 și Z. V. a formulat o cerere de intervenție ( fila 124 ) prin care a solicitat respingerea plângerii reclamanților, deoarece terenul revendicat de aceștia este al său conform certificatului de moștenitor după C. A. și C. V..
Prin sentința civilă nr.71 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis excepția, invocată din oficiu, și s-a respins plângerea pe considerentul că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La termenul din 15 ianuarie 2014 instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat în raport de conținutul dosarului_ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1782/2008.
În dosarul respectiv reclamanții: Z. E., C. I., C. E. și P. P. le-au chemat în judecată pe pârâtele: C. județeană de fond funciar Suceava, C. locală de fond funciar Izvoarele Sucevei și Direcția S. Suceava, solicitând anularea hotărârii Comisiei județene 2588 din 5 decembrie 2007 și reconstituirea dreptului lor de proprietate cu privire la suprafața de 48 ha teren pădure după autorul lor C. A., cu motivarea că acesta a fost proprietarul unei suprafețe de 50 ha teren pădure situat în . care li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii 18 doar pentru 2 ha în timp ce celelalte cereri le-au fost respinse în mod nejustificat.
În dosarul respectiv, instanța a dispus conexarea dosarelor_ și respectiv_ la dosarul_ pe considerentul că cele trei plângeri au legătură una cu cealaltă, că vizează reconstituirea dreptului de proprietate după același autor C. A. și respectiv urmașul acestuia C. V. și că sunt probleme privind vechiul amplasament al acestor autori.
Prin sentința civilă nr. 1782 din 19 noiembrie 2008, instanța a respins ca nefondată acțiunea, obiect al dosarului_, reclamanți fiind Z. E., Chimiovici I., C. E. și P. P., intimați fiind C. Județeană Suceava, C. Locală Izvoarele Sucevei și Direcția S. Suceava;
- a respins cererile de intervenție în dosarul_ formulate de Z. V. și S. I.;
- a respins ca nefondată acțiunea civilă obiect al dosarului_ formulată de reclamanții Ciucico V. și Mehno E.;
- a respins cererea de intervenție în dosarul_ formulată de Z. V. și E. și
- a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă obiect al dosarului_, sub ambele capete de cerere.
Pentru a se hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
În dosarul_ cei patru reclamanți au solicitat 48 ha după C. A. cu motivarea că acesta figura ca proprietar de pădure, depunându-se la fila 82 dosar un document care atestă că A. C. figura cu 10,54 ha la locul numit „Pohonești” în anul 1946.
Cum din actele dosarului a rezultat că numitul C. A. era decedat din anul 1943, apare ca neverosimilă înscrierea acestuia ca proprietar de pădure în anul 1946, rezultând că persoana cu același nume care figura ca proprietar în 1946 trebuie să fi fost o altă persoană care purta același nume ca și autorul petenților.
S-a mai susținut că, din actele dosarului, a rezultat că A. C. a avut 4 copii și anume pe petenta C. I., pe numita C. E. după care provine Z. E., pe numita Iurbaș Mitrona ( A.) căsătorită cu petentul P. P. și pe C. V. dar acest C. V. potrivit documentului de la fila 74, este fiul lui A. și A. și este decedat în 1997 a avut ca soră pe C. E. moștenit de Z. E..
În ceea ce-l privește pe P. P. acesta este fiul lui P. P. și E..
La fila 153 există document care atestă vânzarea pădurii de 60 de fălci de către C. A. unei persoane care nu este nominalizată, acest document fiind depus la dosar de către cei care au susținut că autorul petenților și-a înstrăinat pădurea înainte de naționalizare.
Martorii audiați au făcut declarații ezitante, aproximative și neconcludente, astfel încât întreg probatoriul existent la dosar nu constituie o dovadă concludentă a susținerilor petenților.
În ce privește cererile de intervenție formulate de Z. V. și S. I., deși acestea sunt intervenții accesorii în interesul pârâților, apar ca nefondate în cauză urmând a fi respinse ca atare neavând legătură directă cu obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de către cei patru petenți, fiecare dintre intervenienți în realitate făcând susțineri prin care își apără interesele lor personale și nu interesele pârâților.
În dosarul_ Ciucico V. și Mehno E. pretind 9,30 ha pădure la „Pohonis” după autorul deposedat C. V. a lui A. și A., care pare să fi decedat în 1945.
La fila 28 există un document care atestă că numitul C. V. figura cu 18 ha pădure în 1946, astfel încât și în această cauză, o persoană anterior decedată figurează ca proprietar în evidențele proprietăților ceea ce din nou duce la concluzia că era o altă persoană, din dosar rezultând că a existat un C. V. a lui G. decedat în 1945 și un C. V. a lui C., autorul intervenienților Z. V. și E..
În consecință, documentul care atestă proprietatea lui C. V. din 1946 pare să fie după alt C. V. decât autorul reclamanților, probele apărând din nou ca neconvingătoare și neconcludente.
Singura dovadă este adeverința pentru cele 18 ha pădure, dar care nu poate să ateste proprietatea unei persoane la nivelul anului 1946, dar care fusese decedată în 1945.
Întrucât relațiile de la Arhivele Naționale pentru cele 18 ha pădure nu precizează alte elemente de identificare ale proprietarului C. V., dar având în vedere că cel după care solicită pădure petenții pare să fi decedat în 1945, practic aceste relații nu pot fi luate în considerare cu atât mai mult cu cât a existat un C. V. a lui A. și A., un C. V. a lui G. și un C. V. a lui C..
În acest context s-a apreciat că pretențiile reclamanților Ciucico V. și Mehno E. apar ca nedovedite.
În dosarul_:
C. I. a solicitat să se constate nulitatea absolută a reconstituirii dreptului de proprietate pentru 6,5 ha pădure pentru numitul S. I. și sistarea obligării la punere în posesie dispusă pentru C. de fond funciar, atât recunoașterea dreptului de proprietate cât și obligarea la punere în posesie fiind dispuse prin hotărâri judecătorești.
Acțiunea obiect al acestei cauza apare ca inadmisibilă sub ambele capete de cerere și a fost respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a reconstituirii dreptului de proprietate pentru 6,5 ha pădure pentru S. I., practic se tinde ca pe o cale paralelă cu cauza în care S. I. și-a pretins dreptul asupra celor 6,5 ha pădure să se anuleze această reconstituire solicitându-se ca instanța să reanalizeze dreptul pretins de S. I. și intrat în autoritate de lucru judecat pe alte căi decât cele procedurale, situație care apare ca inadmisibilă, modificarea, desființarea sau reformarea hotărârilor judecătorești fiind posibilă doar în căile de atac legale, iar odată acestea epuizate hotărârea devenind definitivă și irevocabilă intră în circuitul civil și este opozabilă terților.
În ceea ce privește sistarea obligării la punere în posesie s-a considerat că și această cerere apare ca inadmisibilă, tinzând ca și celălalt capăt de cerere mai sus analizat, la desființarea unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă pe alte căi decât cele legale.
În speță, după predarea posesiei dispusă prin hotărâre judecătorească, se va putea cere anularea acesteia de către orice persoană fizică și juridică, care are calitate și justifică un interes, urmând ca pe baza pretențiilor formulate și a probelor administrate instanța să dispună în consecință.
Așa fiind și în raport și de soluțiile pronunțate în celelalte două dosare pronunțate, instanța a respins acțiunea formulată de C. I., ca inadmisibilă.
În dosarul nr._ a Judecătoriei Rădăuți revenit, prin declinare, la această instanță și înregistrat sub nr._ reclamanții: Z. E., C. E. și C. I. în contradictoriu cu pârâtele: C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Direcția S. Suceava, au solicitat:
- anularea Hotărârii nr.2588 din 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava și
- reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 43 ha teren pădure, situată pe raza localității Brodina de Sus din județul Suceava.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat următoarele:
Autorul lor C. A. a avut în proprietate suprafața de 43 ha teren pădure care a fost luată la stat, iar ei – în calitate de moștenitori – au dreptul să li se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la aceste terenuri.
Reclamanții au mai susținut că la dosarul aflat la C. județeană au depus toate actele doveditoare, însă, acestea nu el-au fost luate în considerare.
În raport de cele menționate instanța a constatat următoarele:
Potrivit art.137 cod procedură civilă anterior: „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”, iar conform dispozițiilor art.163 din același cod: „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceiași cauză, același obiect și de aceiași parte înaintea mai multor instanțe.
(2) Această excepție se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond…..”.
Tot astfel prin articolul 1201 din codul civil anterior se menționează că: „este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate”.
Față de cele mai sus arătate, doctrina și practica judiciară este unanimă în a aprecia că atât prezumția instituită de art. 1201 din codul civil anterior cât și excepția lucrului judecat instituită de art. 166 din codul de procedură civilă anterior, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat care, în calitate de cel mai important efect al hotărârii judecătorești, se subsumează la două reguli fundamentale respectiv:
- o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și
- soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale:
- aceea de excepție procesuală cuprinsă în dispozițiile art. 1201 cod civil anterior și art. 166 din codul de procedură civilă anterior și
- aceea prezumție de mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți conform art. 1200 pct.4 din codul civil anterior care menționează că sunt prezumții legale „puterea ce legea acordă autorității lucru judecat”.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art.1201 din codul civil ( triplă identitate care nu este întrunită în prezenta cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, fără posibilitatea de a se statua diferit.
În altă ordine de idei trebuie spus că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această manifestare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între hotărârile judecătorești.
Față de toate aceste aspecte și analizând conținutul plângerilor ce au făcut obiectul dosarelor_ și respectiv_ instanța a constatat că, în speță, este dată tripla identitate prevăzută de dispozițiile suscitate, încât se poate vorbi despre existența autorității de lucru judecat.
Cum, în dosarul anterior în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1782 din 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definită și irevocabilă prin Decizia 616 din 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava, instanța a apreciat că acolo s-au analizat aceleași situații de fapt și drept, fac obiectul prezentei cauze și prin urmare consideră că nu se mai pot pune în discuție aceste aspecte deoarece s-ar încălca principiul stabilității juridice, motiv pentru care admițându-se excepția va fi respinsă plângerea formulată de reclamanți pe considerentul că, în cauză este dată autoritatea de lucru judecat.
În raport de această soluție cealaltă excepție a tardivității introducerii plângerii ce a fost unită cu fondul cât și cererile de intervenție formulate în cauză fac de prisos analizarea acestora.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs în data de 18 februarie 2014 reclamanții Z. E., C. D. a C. și C. I., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare (fil.3-4) au arătat că, în primul rând solicită instanței recalificarea căii de atac ca fiind cea a recursului și nu a apelului. Astfel, prin sentința civilă nr. 71/21.01.2014 instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu la termenul din 15.01.2014. Consideră că în speța de față nu este dată excepția invocată deoarece nu există identitate de obiect, mai precis suprafața de teren cu vegetație forestieră solicitată în cele două dosare este diferită. Mai mult decât atât învederează instanței și faptul că în primul dosar în care părțile s-au judecat, ei, reclamanții, nu au putut proceda la identificarea terenului cu vegetație forestieră, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care le-a fost respinsă cererea. In prezenta cauză au procedat la identificarea terenului ce a fost al autorului lor Chari A., bunicul lor, care a avut patru copii, respectiv Mehno M. - în prezent decedată cu moștenitoare C. I., C. E. - în prezent decedată cu moștenitori C. D. și C. E., Iurbas A. - în prezent decedată cu moștenitor Polec V. și C. V. - decedat fără moștenitori. Proprietarul tabular al suprafeței de 40 ha teren cu vegetație forestieră era Chari A.. Este adevărat că acesta a decedat în anul 1943, însă la fel de adevărat este și faptul că în extrasele emise de Arhivele Naționale acesta figura înscris cu pădurea și în anul 1946, precum și în anul 1948 la naționalizare. In fapt, din 1943 și până în 1948 pădurea a rămas copiilor săi, autorii lor, însă nu s-a mai făcut transcrierea în acte. Nu se poate reține susținerea că pentru suprafața solicitată de ei ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor defunctului Chari A., motivat de faptul că nu există alți moștenitori ai acestui autor, ei, reclamanții fiind singurii îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate. Doresc să menționeze faptul că moștenitorii autorului Chari A. erau majori la data decesului acestuia, ei preluând pădurea până la naționalizare (Mehno M. născută în 1912, Iurbas A. născută în 1922, Chari V. născut în 1919).
În speța de față, după decesul autorului lor, în anul 1943, având calitatea de moștenitori legali, au preluat averea defunctului lor tată și bunic, inclusiv pădurea pe care au folosit-o prin bună învoială, prin acceptare tacită a moștenirii. Mai mult decât atât, instanța de fond le-a admis proba cu martori, însă deși martorii au fost prezenți nu au fost audiați datorită faptului că la dosar a fost depusă cererea de intervenție a numitei S. V..
In concluzie, consideră recurenții că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor admise, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.20-23), intimata C. Locală de Fond Funciar Izvoarele Sucevei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat următoarele:
În mod corect, prin . Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc a fost admisă excepția invocată din oficiu, autoritate de lucru judecat, și respinsă plângerea formulată de reclamanți, "pe considerentul că în cauză este dată autoritate de lucru judecat", deoarece:
- reclamanții au depus cerere Comisiei locale de fond funciar, înregistrată la nr.285/13.09.2005, respectiv 502/22.09.2005, în termenul prevăzut de lege, după autor C. A. (fără a se specifica al cui este autorul), prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate privată, în locul numit Pohonis, pe raza OS Brodina. C. locală a analizat cererea și a propus-o pentru invalidare, deoarece, reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar deposedat al autorului lor, acesta decedând în anul 1943, iar, conform legilor de fond funciar, actele de proprietate existente la ANS și cu care se poate dovedi dreptul de proprietate, sunt la nivelul anului 1948,
- comisia locală și C. Județeană de fond funciar au soluționat cererea conform prevederilor legale în vigoare, reclamanții depunând contestație în termen, pentru care au primit HCJ nr.2588/2007,
- prin . Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamanților privind anularea HCJ nr.2588/2007 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 48 ha pădure, după autorul C. A.,
- din nou, reclamanții s-au adresat comisiei locale de fond funciar cu o cerere, înregistrată la nr.3635/26.09.2011, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,00 ha pădure, după autor C. A., aceștia fiind înștiințați de faptul că, dosarul se află la C. Județeană de fond funciar, deoarece, a mai fost depusă cerere, fiind invalidată, pe motiv că: nu s-a făcut dovada calității de proprietar deposedat, autorul fiind decedat în anul 1943 (anterior naționalizării) și nici nu s-au depus acte doveditoare ale proprietății pentru întreaga suprafață de teren solicitată.
Prin . a Judecătoriei Câmpulung-Moldovenesc a fost respinsă acțiunea având ca obiect "fond funciar" formulată de reclamanții C. D., C. I. și Z. E., ca lipsită de obiect; a fost respinsă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de reclamanți. Prin Decizia Civilă nr.21/2013 a fost respins recursul reclamanților, ca nefondat.
Având la bază HCJ 2588/2007, . 323/2012 și Decizia 21/2013, cu putere de lucru judecat, consideră că orice acțiune a sus-numiților este lipsită de obiect. Reconstituirea dreptului de proprietate privată după autor C. A. este inoportună, tardivă și nefondată.
Din nou,în cursul anului 2012, reclamanții s-au adresat cu o acțiune privind reconstituirea dreptului de proprietate după autorul C. A., dar la Judecătoria Rădăuți, drept pentru care, comisia locală de fond funciar s-a autosesizat, în urma unei solicitări din partea OS Brodina, și a intervenit în nume propriu în prezentul dosar, deoarece:
- amplasamentul solicitat de reclamanți se află administrativ-teritorial pe raza comunei Izvoarele Sucevei, drept pentru care cererile au fost adresate Comisiei Locale .de Fond Funciar și soluționate ca atare.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că odată ce o hotărâre judecătorească a fost dată, și nu e reformată prin căile legale de atac, se prezumă că ea consacră adevăratele raporturi juridice ce există între părțile care au purtat procesul. În consecință, hotărârea judecătorească se bucură de o prezumție absolută de adevăr. Autoritatea lucrului judecat nu este numai o prezumție de adevăr și o scutire de dovadă, ci și interdicția de a formula din nou o pretenție asupra căreia un organ jurisdicțional s-a pronunțat definitiv.
Prin lucrul judecat (rex judicata) - s-a arătat în literatura juridică"se înțelege ceea ce s-a decis printr-o hotărâre judecătorească, iar puterea ca autoritate a lucrului judecat înseamnă forța cu care se impune lucrul judecat și care este aceea a unei prezumții absolute în virtutea căreia se prezumă că ceea ce a decis instanța corespunde adevărului, așa încât împotriva acesteia nici o probă contrară nu poate fi admisă, nici chiar mărturisirea: res judicata pro veri tate habetur".
În legislația actualmente în vigoare, puterea lucrului judecat este definită de art. 431 C.., care prevede că: "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru aelași obiect".
Fără a mai reveni asupra deosebirilor de esență între apărările de fond și excepțiile de fond, arată intimata că puterea lucrului judecat este o excepție de fond care paralizează o nouă acțiune ce se referă la același obiect, are aceeași cauză și se poartă între aceleași părți și în aceeași calitate.
Rezultatul invocării autorității lucrului judecat este tocmai împiedicarea instanței mai în urmă investită cu judecarea aceleiași acțiuni, de a intra în fondul raportului juridic.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ. din 1865.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și a lucrărilor dosarului și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
În prezentul dosar, reclamanții C. E.( cu moștenitor C. D.), Z. E. și C. I. au solicitat anularea Hotărârii nr. 2588 din 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 43 ha teren pădure, situată pe raza localității Brodina de Sus din județul Suceava în calitate de moștenitori după defunctul C. A. care a avut în proprietate suprafața de 43 ha teren pădure care a fost preluat de stat.
Reclamantele-recurente Z. E. și C. I. împreună cu defuncta C. E.( autoarea lui C. D.) au mai formulat o plângere împotriva Hotărârii nr. 2588 din 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dosar în care reclamanții au solicitat același lucru ca și în prezenta cauză și anume, anularea Hotărârii nr. 2588 din 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ha teren pădure pe raza comunei Izvoarele Sucevei, jud. Suceava iar în sprijinul plângerii lor au invocat aceleași temeiurile de fapt și de drept ca și în prezenta cauză și anume că, C. A., a avut în proprietate o suprafață de 50 de ha teren pădure pe raza comunei Izvoarele Sucevei astfel încât lor, în calitate de moștenitori, li se cuvine acest teren și cu toate că au depus la dosarul întocmit toate actele care dovedesc acest aspect în mod nejustificat, acestea nu au fost luate în considerare iar plângerea le-a fost respinsă.
După cum rezultă din dispozițiile art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate.
Tribunalul constată că dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc a avut același obiect ca și în prezenta cauză și anume plângerea împotriva Hotărârii nr. 2588 din data de 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava, solicitarea de anulare a acestei hotărâri și de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ha teren pădure situată în . ha în prezenta cauză situat în .) iar fundamentul pretențiilor părților a fost același în ambele dosare și anume faptul că autorul lor, C. A. a avut în proprietate o suprafață de 50 de ha teren pădure pe raza comunei Izvoarele Sucevei astfel încât lor, în calitate de moștenitori, li se cuvine acest teren și cu toate că au depus la dosarul întocmit toate actele care dovedesc acest aspect în mod nejustificat, acestea nu au fost luate în considerare iar plângerea le-a fost respinsă.
Faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ha teren pe raza comunei Izvoarele Sucevei iar în prezenta cauză, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 43 de ha situată pe raza comunei Brodina, jud. Suceava, nu înseamnă că nu există identitate de obiect între cele două dosare care au aceeași cauză și aceleași părți.
Prin sentința civilă nr. 1782 din data de 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ), s-a respins plângerea formulată de Z. E., C. E. și Chimiovici I. împotriva Hotărârii nr. 2588 din 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava cu argumentul că C. A. era decedat din anul 1943, astfel că apare neverosimilă înscrierea acestuia ca proprietare de pădure în anul 1946, rezultând că persoana care figura ca proprietar în anul 1946 trebuie să fi fost o altă persoană care purta același nume ca și autorul petenților iar soluția primei instanțe a fost menținută prin respingerea recursului declarat în cauză prin Decizia nr. 616 din data de 24 martie 2009 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ) cu argumentul că autorul recurenților, C. A. nu poate avea calitatea de autor deposedat în accepțiunea art. 3 al. 5 din Legea nr. 1/2000, întrucât decesul său a survenit în anul 1943, astfel încât acesta nu putea fi persoană titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării și că, nefiind îndeplinită această condiție, este lipsit de relevanță faptul că în anul 1948, numele lui C. A. apare înscris în registrul agricol.
Cum prin sentința civilă nr. 1782 din data de 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ), instanța s-a pronunțat pe fond asupra pretențiilor reclamanților-recurenți reiterate în prezenta cauză și există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate, în mod corect a admis prima instanță excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a respins acțiunea ca efect al admiterii acestei excepții, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil iar excepția invocată are caracter absolut și peremptoriu, putând fi invocată și din oficiu, în orice fază a judecății, așa cum prevăd dispozițiile art. 166 Cod pr. civilă.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, suprafața de teren cu vegetație forestieră solicitată în cele două dosare nu este diferită iar faptul că în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 48 ha teren iar în prezenta cauză, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 43 ha teren într-o altă locație nu înseamnă că nu există identitate de obiect între cele două cauze, obiectul prezentului dosar fiind inclus în cel al dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc iar faptul că în prezenta cauză, reclamanții-recurenți au reușit să identifice suprafața de teren în litigiu și au prezentat înscrisuri noi în sprijinul pretențiilor lor, nu este de natură a înlătura autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în acel dosar, care este irevocabilă.
Invocarea unor situații de fapt noi sau a unor probe noi, ce nu au fost invocate în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu înlătură autoritatea de lucru judecat a sentinței civile pronunțată în acel dosar, ce a tranșat fondul litigiului dintre părți, atâta timp cât în acea cauză, s-au invocat de reclamanții-recurenți aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și în prezenta cauză în sprijinul solicitării lor de reconstituire asupra suprafeței de 43 ha teren pădure după autorul lor C. A..
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, cauza juridică nu se reduce la temeiul de drept, ci reprezintă situația de fapt calificată juridic iar invocarea unor probe noi de către reclamanții-recurenți în sprijinul pretențiilor lor nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1782 din data de 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ), atâta timp cât scopul urmărit de reclamanții-recurenți este același în ambele cauze iar principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv de la foștii proprietari deposedați în temeiul legilor fondului funciar se face prin intermediul procedurii speciale reglementate de art. 53 și următoarele din Legea nr. 18/1991 republicată și anume, prin plângerea împotriva hotărârii comisiei județene prin care se soluționează contestațiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului.
Or, atâta timp cât plângerea formulată în termen de către reclamanții-recurenți împotriva Hotărârii nr. 2588 din data de 5 decembrie 2007 a Comisiei județene de fond funciar Suceava prin care li s-a respins contestația prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 48 ha teren cu vegetație forestieră, situată la locul numit ,,Pohăniș” pe raza comunei Izvoarele Sucevei, în calitate de moștenitori după defunctul C. A., a fost respinsă iar hotărârea comisiei județene a fost menținută, reclamanții-recurenți nu mai pot solicita pe calea unei noi cereri de chemare în judecată anularea acestui act administrativ jurisdicțional invocând situații de fapt noi sau probe noi, în condițiile în care au uzat deja de calea de atac specială prevăzută de legea specială și anume, cea a plângerii prevăzute de art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată iar plângerea le-a fost respinsă în mod irevocabil pentru că altfel, ar însemna să fie eludat scopul urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii prealabile administrativ jurisdicționale prevăzută de legile de fond funciar pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza acestor legi speciale.
Prin urmare, în mod corect a admis prima instanță excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1782 din data de 19 noiembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc( dosar nr._ ), fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 din Vechiul Cod civil prin raportare la dispozițiile art. 166 Cod pr. civilă, criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de reclamanți fiind neîntemeiate, astfel încât, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții Z. E., domiciliată în comuna Izvoarele Sucevei, ., nr.154, jud. Suceava, C. D. a C., domiciliat în comuna Izvoarele Sucevei, ., jud. Suceava și C. I., domiciliată în comuna Gataia, ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 71 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimate fiind C. C. de Fond Funciar Izvoarele Sucevei, jud. Suceava, C. Județeană de Fond Funciar Suceava, jud. Suceava, Direcția S. Suceava, jud. Suceava și C. C. de Fond Funciar Brodina, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 13 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. V. O. D. A. C. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.G. B.
Tehnored.R.M.
2 ex.13.06.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 103/2014.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1173/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
