Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 554/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 11055/314/2013
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVLĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 554
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN D. DE 10.06.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta B. L. S., domiciliată în . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „C. B.” cu sediul în mun. Suceava, ., nr. 72, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1013 pronunțată la data de 06.03.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._ /_, intimat fiind pârâtul Pogorășteanu T. C., domiciliat în mun. Suceava, Calea Burdujeni, nr. 23, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta apelantă identificată cu CI ., nr._ asistată de avocat C. B., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a depus prin serviciul registratură de către intimat o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și întâmpinare prin care acesta solicită încuviințarea probei cu înscrisule existente la dosar.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri.
Avocat C. B. pentru apelantă având cuvântul arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile deja existente la dosar solicitată de intimat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciindu-le ca fiind utile și concludente în soluționarea apelului.
Întrebate fiind, părțile, prezente astăzi, în instanță arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat C. B. pentru reclamanta apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse în cererea de apel, desființarea hotărârii atacate și admiterea ordonanței președințiale, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 04.12.2013 sub nr._, reclamanta B. L. S., în contradictoriu cu pârâtul Pogorășteanu T. C., a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Suceava, în vederea efectuării pașaportului pentru minora Pogorășteanu S. B., născută la data de 09.10.2007, precum și suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei, împreună cu reclamanta, în Italia, Provincia Carbonare – Iglesias. Totodată, reclamanta a solicitat ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1112/06.03.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 239/16.10.2012 a Tribunalului Suceava, a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 18.12.2009, instanța hotărând ca autoritatea părintească a minorei S. B. să fie exercitată de ambii părinți, iar locuința minori să fie la domiciliul mamei.
A precizat reclamanta că după desfacerea căsătoriei, pârâtul a plecat la muncă în străinătate, revenind în țară periodic, dar fără a mai putea comunica cu acesta pentru a-i solicita acordul de a pleca cu fetița în Italia, unde are un loc de muncă stabil și posibilități materiale și morale bune pentru a-i asigura copilului o bună creștere și educare.
Reclamanta a mai arătat că în toată această perioadă pârâtul nu a contribuit cu nimic la creșterea copilului și, date fiind condițiile și lipsa locurilor de muncă din România, ea este nevoită să plece la muncă, în străinătate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 NCC, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 și ale art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 5-17).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâtul Pogorășteanu T. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică.
În motivare a arătat că prin decizia civilă nr. 239/16.10.2012 a Tribunalului Suceava, instanța a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei Pogorășteanu S. – B. în comun, de către ambii părinți. Ori, exercitarea în comun a autorității părintești implică posibilitatea reală de a petrece timp cu minora, fără ca acest lucru să fie împiedicat de reclamantă sau de a cunoaște locul în care se află minora, pentru a o vizita și de a cunoaște persoana care are grijă de aceasta, în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești.
Astfel, a arătat pârâtul că un exemplu relevant este legat de momentul în care, în luna mai 2013, s-a deplasat la adresa din ., ., etaj 2, ., având cunoștință de faptul că la această adresă locuiește minora, fără însă a o găsi. Ulterior acestui moment, a precizat pârâtul că a depus la Autoritatea Tutelară Suceava un memoriu, prin care a adus la cunoștința instituției faptul că nu poate să viziteze copilul întrucât nu reușește să o găsească.
D. urmare, a subliniat pârâtul că i se permite să-și vadă propriul copil doar atunci când se dorește și fără a fi respectate dispozițiile stabilite prin decizia anterior menționată, că a fost plecat la muncă în Italia, iar în ceea ce privește susținerea reclamantei cu privire la nenumăratele dăți în care a încercat a lua legătura cu el, a arătat că singurul moment în care reclamanta l-a contactat telefonic a fost în luna februarie 2013, când i-a cerut să semneze o procură pentru a o putea deplasa pe minoră în Italia, reclamanta însăși fiind în Italia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 263 NCPC.
În susținere, pârâtul a depus la dosar înscrisuri (f. 44-46).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martora T. M. (f.59-60).
Prin sentința civilă nr. 1013 din 06._ Judecătoria Suceava a respins cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta B. L. S., în contradictoriu cu pârâtul Pogorășteanu T. C., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile Codului de procedură civilă - art. 996, invocate drept temei al cererii de față, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor ce se solicită a fi dispuse, existența unor cazuri grabnice, respectiv urgența măsurilor, și neprejudecarea fondului dreptului.
Pe calea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberarea pașaportului pe numele minorei Pogorășteanu S. – B., născută la data de 09.10.2007, precum și pentru deplasarea minorei împreună cu reclamanta, în Italia, Provincia Carbonare – Iglesias, invocând în acest context imposibilitatea contactării pârâtului, precum și faptul că acesta nu a contribuit cu nimic la creșterea și educarea minorei.
Instanța a constatat însă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă.
Astfel, dacă în privința urgenței măsurilor ce se solicită a fi luate se poate reține că în cazul minorilor orice astfel de măsură referitoare la condițiile de trai, creștere și educare ori păstrarea legăturilor personale cu părinții, reclamă urgență, interesul superior al copilului impunând acest lucru, în schimb, caracterul provizoriu prevăzut de dispozițiile alin. 1 și alin. 5 teza finală ale art. 996 NCPC nu este îndeplinit în speță.
În acest context, instanța a reținut că termenul „provizoriu”, care caracterizează specificul procedurii ordonanței președințiale, se referă, pe de o parte, la conținutul reversibil al măsurilor luate, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri. În cuprinsul alin. 2 al art. 996 NCPC, se arată că ordonanța este provizorie, iar, „dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului”.
Astfel, cerința ca măsura luată de instanță să aibă caracterul provizoriu are în vedere faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ori, în speță, reclamanta nu a indicat o anumită perioadă pentru care se solicită a fi luate respectivele măsuri, condiții în care suplinirea consimțământului pârâtului în vederea efectuării pașaportului pentru minora Pogorășteanu S. - B., născută la data de 09.10.2007, precum și suplinirea consimțământului acestuia în vederea deplasării minorei, împreună cu reclamanta, în Italia, raportat la scopul pentru care s-au solicitat, reprezintă măsuri definitive iar nu temporare din moment ce pe rolul Judecătoriei Suceava nu există înregistrat un dosar între părți în care să se judece fondul litigiului.
În acest context, instanța a reținut și declarația martorei T. M., care a relatat faptul că reclamanta dorește a lua minora pentru a locui împreună cu ea în străinătate, copila urmând a fi înscrisă la o școală din Italia, împrejurări din care rezultă că măsurile solicitate nu sunt limitate în timp, ele urmând a avea un caracter de continuitate și stabilitate pentru minoră (f. 59-60).
Instanța a constatat, de asemenea, faptul că din aspectele reținute anterior (referitoare la limitarea în timp a măsurii solicitate), decurge și condiția ce prevede neprejudecarea fondului. Astfel, datorită faptului că această procedură specială presupune urgența și luarea unor măsuri vremelnice, instanța nu poate prejudeca fondul dreptului. Ori, suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberarea pașaportului și plecarea minorei în Italia pentru o perioadă nedeterminată de timp, în condițiile în care tatăl, având exercițiul autorității părintești în comun cu reclamanta, și-a exprimat dezacordul cu privire la plecarea minorei Pogorășteanu S. - B. pentru a locui și a urma școala în străinătate, presupune verificarea temeiniciei fondului acțiunii reclamantei.
Conform art. 996 alin. 5 Cod procedură civilă, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond. Prevederea legală exclude, așadar, din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale, cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului. Prin urmare, solicitarea reclamantei nu poate fi considerată admisibilă, cât timp situația de fapt și obiectul prezentei cereri nu permit respectarea exigenței neprejudecării fondului.
Concluzionând, instanța a apreciat că cererea reclamantei vizează luarea unei măsuri ce nu are caracter provizoriu, neputând fi dispusă pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale și care, pe de altă parte, ar echivala cu o soluționare în fond a litigiului.
Față de cele reținute, constatând că cererea reclamantei nu îndeplinește, cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 NCPC, instanța a respins-o, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta B. L. S. .
În motivarea apelului său reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art.996 Cod procedură civilă, respectiv caracterul provizoriu al măsurii.
Menționează faptul că măsura este una provizorie având durată limitată temporar, respectiv deplasarea minorei în Italia pe perioada vacanței școlare, nefiind vorba despre o măsură definitivă.
Consideră greșită motivarea instanței de fond având în vedere respingerea cererii, întrucât nu a indicat o anumită perioadă pentru luarea măsurii, concluzionând a fi vorba despre o măsură definitivă.
Mai arată că la motivarea sentinței instanța de fond nu a luat în calcul nici faptul că intimatul pârât lucrează în Italia, iar, în situația de față, minora pe perioada vacanței ar fi nevoită să stea la bunici și nu alături de părinți.
Față de aceste motive, solicită admiterea apelului, pe cale de consecință desființarea hotărârii atacate și admiterea ordonanței președințiale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 și art.470 NCPC.
Intimatul Pogorășteanu C.-T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel formulată de apelanta-reclamanta B. L. S. .
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 1013 din 06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta B. L. S., prin care s-a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și Evidența Pașapoartelor Suceava în vederea efectuării pașaportului pentru minora Pogorășteanu S.-B., născută la data de 09.10.2007 în Suceava, respectiv suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei Pogorășteanu S.-B. împreună cu aceasta în Italia, provincia Carbonare - Iglesias.
Prin motivele de apel formulate, apelanta-reclamantă a arătat că în fapt dorește să deplaseze minora doar pe perioada vacanței de vară, aspect pe care nu l-a precizat în cererea de chemare în judecată formulată, astfel încât apreciază că apelanta nu poate să vină cu o astfel de solicitare în apel, solicitare care în opinia sa este una nouă, având în vedere dispozițiile prevăzute de art.478 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora în apel nu se pot formula pretenții noi.
Consider că apelanta-reclamantă se contrazice în susțineri, având în vedere faptul că la soluționarea dosarului în fond, aceasta a afirmat că motivul deplasării minorei în Italia, provincia Carbonare — Iglesias este cauzat de faptul că beneficiază de condiții foarte bune în Italia, în vreme ce în România este foarte greu de găsit un loc de muncă, ori în opinia sa, un loc de muncă leagă o persoană de un anumit loc fiind necesară prezența persoanei în acest sens.
Apreciază că sentința pronunțată de Judecătoria Suceava este temeinică și legală, astfel încât se impune menținerea acesteia și respingerea apelului formulat.
Prin decizia civilă nr.239 din 16.10.2012 a Tribunalului Suceava a fost desfăcută căsătoria încheiată la 18.12.2009, instanța dispunând de asemenea exercitarea autorității părintești asupra minorei Pogorășteanu S.-B., în comun de ambii părinți.
Arată că în prezent apelanta-reclamantă nu înțelege să respecte dispozițiile date de Tribunalul Suceava prin decizia civilă mai sus amintită, întrucât la acest moment nu știe unde se află minora, cu cine locuiește și nici unde merge la grădiniță.
Consideră că exercitarea în comun a autorității părintești implică posibilitatea reală de petrecere a timpului cu minora, fără ca acest lucru să fie împiedicat de reclamanta din prezenta cauză, cum în fapt s-a întâmplat, sau de cunoaște locul în care se află minora, pentru a o putea vizita și de a cunoaște persoana care are grijă de aceasta, în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești.
Precizează că aceste aspecte le-a arătat și prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul de fond al Judecătoriei, astfel încât nu consideră necesar să reitereze situația de fapt, aceasta regăsindu-se în respectiva întâmpinare.
Menționează că la termenul la care instanța de fond a reținut dosarul în pronunțare, s-a prezentat personal, tocmai pentru a arăta că se opune cererii formulate de reclamantă, cât și pentru a arăta că își dorește să petreacă timp cu copilul său și este interesat de soarta acestuia, dar din păcate prin necunoașterea locului în care se află, îi este imposibil să își exercite atât drepturile cât și obligațiile părintești.
În dorința de a afla unde se află minora, a depus la Autoritatea Tutelară Suceava, un memoriu, prin care a adus la cunoștința instituției faptul că nu poate sa viziteze copilul, întrucât nu reușește să o găsească. Surprinzător pentru a fost că la puțin timp de la înregistrarea acestui memoriu la autoritatea competentă, a reușit să vadă fetița, datorită faptului că tatăl lui, Pogorășteanu C., a văzut-o pe reclamantă pe stradă împreună cu minora. A rămas ca ziua următoare să se vadă pentru a cumpăra cele necesare pentru copil. Din păcate, a doua zi dimineața, i s-a comunicat prin telefon că va vedea fetița doar după ce va plăti toată pensia alimentară restantă.
Precizează că a fost plecat la muncă în Italia, în perioada următoare, iar în data de 17.10.2013 i-a trimis reclamantei banii reprezentând pensia alimentară restantă la domiciliul din ., ., etaj 2, ., care din păcate nu au fost ridicați.
Așa cum a mai arătat și la instanța de fond, consideră că i se permite să îmi văd propriul copil, doar atunci când se dorește și fără a fi respectate dispozițiile stabilite prin decizia mai sus menționată.
Susține că îi este imposibil să contribuie la creșterea și educarea minorei, având în vedere că în mod constant și perpetuu i se îngrădește acest drept, pe care i-l conferă calitatea de tată, acordat totodată prin decizia pronunțată de Tribunalul Suceava, astfel încât dreptul său nu este un aspect care să rămână la latitudinea și dispoziția reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1112 din 06.03.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, minora Pogorășteanu S. B. i-a fost încredințată spre creștere și educare, avându-se în vedere faptul că din probatoriul administrat de însăși reclamanta, s-a dovedit că și în acel moment avea un contract pe perioadă nedeterminată în Italia, fapt ce nu îi permitea să fie alături de minoră, cum nu este nici acum, decât ocazional.
Este de părere că prin interesul superior al copilului se vizează și faptul că, copilul are dreptul de a cunoaște ambii părinți și de a petrece timp cu aceștia în acest sens.
În concluzie, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-reclamantă B. L. S. împotriva sentinței civile nr. 1013 din 06.03.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. l_ , ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 din noul Cod de procedură civilă și art. 263 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată apelul nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima critică se referă la faptul că în mod nelegal prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv caracterul provizoriu al măsurii.
În drept, instanța reține faptul că potrivit art. 996 alin. 1 și 5 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate anterior, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, urgența, caracterul provizoriu al măsurii dispuse și neprejudecarea fondului.
În cazul de față, apelanta menționează faptul că măsura este una provizorie având durată limitată temporar, respectiv deplasarea minorei în Italia pe perioada vacanței școlare, nefiind vorba despre o măsură definitivă.
Argumentul apelantei nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a reținut corect că nu este îndeplinită condiția caracterului vremelnic al măsurilor dispuse de instanță, întrucât termenul „provizoriu”, care caracterizează specificul procedurii ordonanței președințiale, se referă, pe de o parte, la conținutul reversibil al măsurilor luate, iar pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri. În cuprinsul alin. 2 al art. 996 din noul Cod de procedură civilă se arată că ordonanța este provizorie, iar, „dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului”.
În acest context, cerința ca măsura luată de instanță să aibă caracterul provizoriu are în vedere faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părți. În cazul de față, reclamanta nu a indicat o anumită perioadă pentru care se solicită a fi luate măsurile cerute, condiții în care suplinirea consimțământului pârâtului în vederea efectuării pașaportului pentru minora Pogorășteanu S. - B., născută la data de 09.10.2007, precum și suplinirea consimțământului acestuia în vederea deplasării minorei, împreună cu reclamanta, în Italia, raportat la scopul pentru care s-au solicitat, reprezintă măsuri definitive și nu temporare, cât timp pe rolul Judecătoriei Suceava nu există înregistrat un dosar între părți în care să se judece fondul litigiului.
Un alt motiv de apel vizează împrejurarea că măsura este una provizorie având durată limitată temporar, respectiv deplasarea minorei în Italia pe perioada vacanței școlare, nefiind vorba despre o măsură definitivă, iar măsurile ce urmează a fi dispuse nu vor prejudeca fondul cauzei, măsurile definitive urmând a fi stabilite prin hotărârea ce urmează a se pronunța în fond.
Apelanta nu a produs probe care să ateste veridicitatea celor invocate în sprijinul cererii sale, respectiv că deplasarea minorei în Italia se va realiza pe perioada vacanței școlare și, chiar dacă ar fi dovedit această susținere, pretențiile reclamantei nu ar fi putut fi analizate dintr-o altă perspectivă, nefiind îndeplinite condițiile specifice procedurii ordonanței președințiale enumerate anterior.
În cererea de apel s-a mai menționat că la motivarea sentinței instanța de fond nu s-a luat în calcul nici faptul că intimatul pârât lucrează în Italia, iar, în situația de față, minora pe perioada vacanței ar fi nevoită să stea la bunici și nu alături de părinți, însă tribunalul apreciază că aspectele invocate de apelantă sunt irelevante în contextul în care solicitarea sa se referă la suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării minorei, împreună cu reclamanta, în Italia, Provincia Carbonare – Iglesias.
Prin urmare, judecătorul fondului reținând corect situația de fapt și aplicând în mod corect textele de lege incidente în speță, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel încât soluția ce se impune cu privire la apelul reclamantei este cea de respingere, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamanta B. L. S., domiciliată în ., și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „C. B.” cu sediul în mun. Suceava, ., nr. 72, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1013 pronunțată la data de 06.03.2014 de Judecătoria Suceava în dosar nr._ /_, intimat fiind pârâtul Pogorășteanu T. C., domiciliat în mun. Suceava, Calea Burdujeni, nr. 23, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. S. A.
Red. IM
Tehnored. SA/5ex/24.06.2014/judecător fond B. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 103/2014.... → |
|---|
