Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 429/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 429/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 8930/86/2013
Dosar nr._ Legea nr. 10/2001
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 429
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 6 MARTIE 2014
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
M. public reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „Legea nr. 10/2001”, formulată de către reclamantele N. N. și O. T., în contradictoriu cu pârâții P. mun. Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 6 martie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamantele N. N. și O. T., în contradictoriu cu pârâții P. mun. Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București, au solicitat anularea dispoziției nr. 2585 din 01.09.2009 – ce le-a fost comunicata la data de 25.07.2013 și emiterea unei noi dispoziții prin care:
a) să se stabilească valoarea imobilelor preluate in mod abuziv, iar măsura reparatorie sa fie stabilita prin compensarea in echivalent cu alte bunuri, terenuri, construcții, care se afla in proprietatea publica a statului sau a unității administrative - teritoriale, sau servicii;
b) să se admită notificarea privind restituirea in natura și a imobilului teren în suprafață de 0,4650 ha situat în Sf. I., . p.f. 2292/68 din CF 1919 a . și respectiv parcelele funciare 2292/137 și 2292/148 din CF 2054 a ., pentru care s-a depus notificarea nr. 5550/13.02.2002 - si pentru care s-a făcut dovada calității de moștenitor după Hrituc V.;
c) să se stabilească valoarea imobilelor casă plus anexe demolate, situate pe suprafața de 250 m.p., in conformitate cu prev. Hotărârii nr. 498 din 18 aprilie 2003.
În motivare au arătat că în fapt, prin notificarea formulată s-a arătat că valoarea obținută la data exproprierii si demolării, nu reprezenta valoarea reala de piața, solicitându-se:
1) "Acordarea de despăgubiri bănești reparatorii in suma actualizata de_ lei ROL = 239.181,6 lei RON pentru imobilul casa plus anexe, împrejmuiri si plantații pomi fructiferi, bunuri expropriate in baza Decretului de expropriere nr. 128/1987 bunuri imobile demolate pentru construcția cartierului Obcini, fără sa se acorde o despăgubire echitabila in 1987;
2) "Restituirea terenului in suprafața de 0,4650 ha aferent construcțiilor si plantațiilor distruse, in echivalent in natura pe un alt amplasament".
Valoarea terenului a fost estimata la 4._ lei ROL = 4.650.000 lei, reprezentând prețul de circulație in zona a terenurilor.
S-a precizat totodată că terenul este identic cu p.f. 2292/68 înscrisa in C.F. 1919 a . si respectiv cota de ½ din parcelele funciare 2292/137 si 2292/148 din C.F. 2054 a ..
In notificare, s-a precizat că imobilele construcții si teren in suprafața de 250 m.p. au fost expropriate in baza Decretului nr. 128/1987, că pentru construcții s-a primit o suma derizorie, respective 19.500 lei deși valoarea reala a acestora era de 5 ori mai mare, respective 97.501,50 lei in anul 1987 și s-a solicitat diferența de 4/5 din valoarea construcțiilor, ce au fost expropriate, subevaluate si demolate, plus valoarea plantațiilor ce au fost distruse, adică suma de_ lei ROL, concomitent cu restituirea in natura a diferenței de teren, ce a fost estimata la 4._ lei ROL.
S-a solicitat prin notificare, ca act reparatoriu, diferența de preț legala pentru construcții si diferența in echivalent in natura pentru terenul de care a fost expropriat abuziv reclamantul.
Dispoziția nr. 2585 din 01.09.2009 emisă de P. Municipiului Suceava a fost nelegala, in sensul celor ce urmează:
1) In mod greșit, le-a fost respinsă notificarea privind restituirea in natura a imobilului teren in suprafața de 0,4650 m.p. - situata in . Scheia, identic cu p.f. 2292/137 si 2292/148 din C.F. 2054, fără a se preciza si suprafața identica cu p.f. 2292/68 înscrisa in C.F. 1919 - pentru care s-a emis notificarea, si, pentru care s-a făcut dovada calității de moștenitor după Hrituc V. (art. 1 din dispoziție).
2) In mod greșit la art.2 din Dispoziție, s-a dispus....."respinge notificarea privind restituirea in natura " a imobilului casa plus anexe, situate in .. Scheia, nr.119, întrucât a fost demolata, in contextual in care:
a) Prin notificare s-au solicitat cu titlu de despăgubiri bănești, diferența de 4/5 din valoarea construcțiilor ce au fost expropriate, si subevaluate la data exproprierii;
b) s-a precizat in notificare faptul ca imobilele construcții au fost demolate astfel încât nu mai putea solicita restituirea in natura;
c) s-a solicitat restituirea in natura doar a diferenței de teren (de la 250 m.p. expropriați la suprafața reala a terenului trecut fără acte in proprietatea statului);
d) și, construcțiile casa plus anexe si terenul au fost evaluate estimativ la suma de_ lei ROL (construcțiile) si 4._ lei ROL (terenurile).
3) In mod greșit, prin dispoziția emisa, la art. 3, s-a consemnat "propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilele casa plus anexe - demolate, fără sa se stabilească valoarea acestora”.
Au precizat totodată că potrivit prevederilor art. 25 alin.(3) din Legea 10/2001, dispoziția nr. 2585 din 01.09.2009 trebuia comunicata lui N. V., aceasta nu le-a fost comunicata, deși, s-au prezentat personal la comisie si li s-a comunicat ca. dosarul nu este soluționat, abia la data de 25.07.2013, au intrat in posesia ei.
F. de cele arătate mai sus, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, au invocat titlul VII, art.16, alin. 5-7 din Legea 247/2005, art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art.21, alin.3 din Constituția României.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Prin Dispoziția nr. 2585/01.09.2009 emisa de Municipiul Suceava prin Primar s-a dispus:
1. respingerea cererii de restituire in natura a imobilului teren in suprafața de 0,465 ha, situat in .. Șcheia identic cu p.f. 2292/68 din CF 1919 a ., respectiv p.f. 2292/137 si 2292/148 din CF nr. 2054 a ., pentru lipsa dovezii calității de moștenitor după defunctul Hrituc V. ;
2. respingerea notificării privind restituirea in natura/a imobilului casa cu anexe situat in .. Scheia, fostul nr. 119, întrucât a fost demolata.
3. Pentru imobilul casa cu anexe demolat, imposibil a fi restituit, s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmând a se ține cont de despăgubirile primite la data exproprierii.
Reclamantele au solicitat anularea dispoziției emise, stabilirea valorii imobilelor preluate abuziv si stabilirea măsurii reparatorii prin compensare in echivalent cu alte bunuri - terenuri/construcții sau servicii, respectiv restituirea in natura a terenului, pentru care au apreciat ca au făcut dovada calității de moștenitor.
Referitor la imobilul teren in suprafața de 0,465 ha, situat in .. Scheia identic cu p.f. 2292/68 din CF 1919 a ., respectiv p.f. 2292/137 si 2292/148 din CF nr. 2054 a ., a menționat:
Imobilul a aparținut defunctului H. V., in temeiul contractului de vânzare din 21 mai 1945, a actului de înzestrare din 3 iunie 1936, respectiv a contractului de donație din 25 mai 1945 si a testamentului autentificat sub nr. 2428/03.07.1972.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5494 din 23 noiembrie 1978, H. V. a transmis dreptul de proprietate către Donisa V. doar asupra casei de locuit cu anexe, înscrise in CF nr. 2599 a comunei cadastrale Sf. I. pe .. 599. Dupa cum s-a menționat in contractul de vânzare-cumpărare, terenul aferent acestor construcții trecuse in proprietatea statului in baza Legii nr. 58/1974. H. V. a decedat la data de 3 mai 1992, fără a avea moștenitori.
Reclamantele, în calitate de moștenitoare după N. V. (fiul cumpărătoarei Donisa V.) nu si-au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului H. V.. In mod corect prin dispoziția Primarului Municipiului Suceava nr. 2585/01.09.2009 a fost respinsa notificarea privind restituirea terenului.
Pentru imobilul casa cu anexe, situate in satul Sf. I., .. 119, demolate si imposibil a fi restituite in natura, entitatea investita cu soluționarea notificării, Municipiul Suceava prin Primar, a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Cuantificarea masurilor reparatorii prin dispoziție nu se justifica in condițiile in care, potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului - Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumita in continuare Comisia Centrala.
Conform art. 13 alin. 6, Comisia Centrala are la dispoziția sa o lista de evaluatori autorizați.
După cum se menționează la art. 19 din Legea nr. 247/2005, Deciziile adoptate de către Comisia Centrala pot fi atacate cu contestație in condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor. Contestația suspenda exercițiul dreptului de dispoziție asupra titlului de despăgubire al titularului. Despre contestații se va face mențiune in evidentele ținute de entitatea care îndeplinește funcții de registru si depozitare pentru Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Acordarea despăgubirilor s-a dispus in condițiile in care nu exista posibilitatea acordării masurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii.
A solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava prin care au arătat următoarele:
1. Moștenitor după Hrituc V., conform certificatului de moștenitor 479/13 aprilie 1993, este O. T. F. (fostă N.) in calitate de legatara universala, in baza testamentului autentificat sub nr.9545/17.12.1991. Totodată, N. N. în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului N. V., decedat la 18 mai 2013, si O. T. in calitate ele fiică, au depus la dosarul cauzei sesizare de deschidere a procedurii succesorale nr._/20.05.2013, dovedindu-și calitatea de moștenitor după N. V. V..
In concluzie, in mod greșit pârâta le-a respins cererea de restituire la natura a imobilului teren in suprafața de 0.465 ha situat in . Scheia, imobil ce a aparținut defunctului H. V..
2. In ceea ce privește celelalte susțineri ale pârâtei, referitor la acțiunea in anularea Dispoziției nr.2585/1.09.2009, au solicitat a fi înlăturate având in vedere ca, in cauza, sunt aplicabile Dispozițiile Legii nr.165/2013 cu privire la masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada Regimului comunist in România.
Potrivit textului art. 17 alin.(1) în vederea finalizării procesului de restituire in natura sau, după caz, in echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv in perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, denumita in continuare Comisia Naționala, care funcționează in subordinea Cancelariei Primului Ministru cu atribuții strict reglementate de legiuitor, respectiv:
a) validează/invalidează in tot sau in parte deciziile emise de entitățile investite de lege, care conțin propunerea de acordare de masuri compensatorii;
b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;
c) asigura coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din fondul național al terenurilor agricole si a altor imobile;
d) ia masuri legale necesare aplicării prezentei legi.
La art.18 alin. (3) s-a precizat in mod expres "Comisia Naționala preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare”
In atare condiții, trimiterea făcuta de pârâta la textul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 246 si art.13 alin. (6) din aceeași Lege, referitor la Comisia Centrala, nu au aplicabilitate in prezenta cauza.
Au invocat totodată prevederile art. 50 din Legea nr. 165/2013 potrivit cu care "sintagma despăgubiri acordate in condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, cuprinsa in Legea 10/2001 republicata, se înlocuiește cu sintagma masuri compensatorii in condițiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv în perioada regimului comunist.
Articolele 13, 14, 14 indice 1, 14 indice 2, 15 lit. (a), (d), (f), articolele 16, 17, 18, 18 indice 1, 18 indice 2, 18 indice 3, 18 indice 4, 18 indice 5, 18 indice 6, 18 indice 7, 18 indice 8, 18 indice 9, art. 22 din Titlul VII regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv al Legii 247/2005, precum si orice dispoziție contrara, se abroga potrivit textului art. 50 lit. (c) din Legea 165 /2013.
3. In contextul in care pârâta nu a dat curs Dispoziției nr. 2585/1.09.2009 în sensul că decizia de respingere a notificării formulata de notificator, N. V. ca persoana îndreptățită, in sensul ca nu a comunicat-o notificatorului si nici nu a înaintat-o Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si efectuarea controlului de legalitate, in cauza nu mai sunt aplicabile dispozițiile VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, ci Dispozițiile Legii 165/2013 .
4. La soluționarea cauzei, au solicitat a se avea in vedere si faptul ca Dispoziția nr. 2585/01.09.2009, contestata de reclamante, nu a cuprins potrivit textului art. 21 alin. (2) "înscrisuri care atesta imposibilitatea atribuirii in compensare totala sau parțiala a unor altor imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea investita de lege".
Potrivit textului art. 21 alin.(6) din Legea 165/2013 „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale, valabile la data intrării in vigoare a prezentei legi si se exprima in puncte ......numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat".
Pârâtul P. mun. Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Analizând contestația reclamantelor și documentația aferentă notificării, care a stat la baza emiterii dispoziției contestate, a considerar acțiunea ca nefondată.
Astfel, prin notificarea nr. 72/12.02.2002, N. V. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă cu anexe, împrejmuiri și plantații pomi fructiferi situat în . Șcheia, fostul nr. 119, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 0,465 ha situat la aceeași adresă identic cu pf 2292/68 din C.F. nr. 1919 a . și respectiv pf 2292/137 și 2292/148 din C.F. nr. 2054 a ..
Imobilului teren în suprafață de 0,465 ha, situat în . Șcheia este format din p.f. 2292/68 din CF nr. 1919 a . și respectiv pf 2292/137 și 2292/148 din CF nr. 2054 a .. ., în suprafață de 2500 m.p., a aparținut lui B. I. și H. Glicheria cu câte 1/2 cotă indiviză, prin contractul de vânzare autentificat prin procesul verbal nr. 120/1945, vânzător fiind N. a lui P. B.. ., în suprafață de 5000 m.p., a aparținut soților H. I. și Glicheria cu câte 1/2 cotă indiviză, prin contractul de donație autentificat prin procesul verbal nr. 140/1945, donator fiind N. a lui P. B..
Situația parcelei nr. 2292/148 nu a reieșit din actele depuse la dosarul aferent notificării.
Pentru parcelele arătate mai sus, notificatorul N. V. nu a făcut dovada calității de moștenitor după proprietarii imobilelor.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 5494 din 23.11.1978, H. V. a vândut Valeriei Donisa imobilul casă cu anexe, înscris în CF. nr. 2599 a . cu .. 599. Terenul aferent acestor construcții identic cu .. 599 din aceeași carte funciară a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Prin Decretul nr. 128/17.08.1987 a fost expropriat terenul în suprafață de 250 m.p. și casa cu anexe situate în satul Sf. I., .. 119 aparținând Valeriei Donisa. La data de 15.02.1986 a decedat Donisa V. fostă N. și, prin certificatul de moștenitor nr. 1575/1986, N. V., în calitate de fiu, a acceptat succesiunea cu cota de 1/1.
Conform procesului verbal încheiat la momentul exproprierii, imobilul era constituit din: casa de locuit în suprafață de 33,7 m.p. și cămară în suprafață de 5,5 m.p., ambele construcții tip 3, gr. 3, în stare satisfăcătoare, pereți din lemn, acoperiș șarpantă, cu tablă, fără instalații, vechime 28 ani și uzura 60%; bucătărie în suprafață de 11,7 m.p. având pereți schelet lemn, acoperiș șarpantă cu carton, uzura de 80%, vechime 28 ani; șură în suprafață de 27,2 m.p. și beci în suprafață de 4,0 m.p. având pereți schelet din lemn, acoperiș șarpantă cu carton, uzură 80%, vechime 28 ani.
Pentru aceste motive, prin Dispoziția nr. 2585 din 1 septembrie 2009, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea notificatorului, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul casă cu anexe gospodărești, astfel cum a fost descris mai sus, iar solicitarea de restituire a suprafeței de 0,4650 ha. identică cu p.f. nr. 2292/68 din CF. nr. 1919 a . și p.f. 2292/137 și 2292/148 din CF. nr. 2054 a . a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor după autorul H. V..
Reclamantele au solicitat stabilirea valorii imobilelor preluate în mod abuziv și acordarea de măsuri reparatorii constând în compensare cu alte bunuri sau servicii.
Instituția pârâtă nu deține bunuri care să poată fi atribuite în compensare pentru imobilele expropriate.
În ceea ce privește stabilirea valorii imobilelor în vederea acordării de despăgubiri, art. 26. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Procedura specială de acordare a despăgubirilor este reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de H.G. nr. 1095/2005 Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Astfel, instituția pârâtă este competentă doar să propună acordarea de titluri de despăgubire (puncte de despăgubire conform Legii nr. 165/2013) urmând ca valoarea acestora să fie stabilită la modul concret de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Având în vedere motivele arătate mai sus, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea Dispoziției Primarului municipiului Suceava nr. 2585 din 1 septembrie 2009 ca legală și temeinică.
In drept, a invocat dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3) și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin notificarea nr. 72/12.02.2002 adresată Primarului mun. Suceava autorul reclamantelor, def. Naharneac V. a solicitat restituirea în natură, prin echivalent, a suprafeței totale de 0,4650 ha teren identic cu p.f. 2292/68 din CF 1919, p.f. 2292/137 și 2292/148 din CF 2054, ale comunei cadastrale Sf. I., precum și acordarea de despăgubiri bănești în sumă actualizată de_ lei pentru imobilul casă cu anexe, împrejmuiri și plantații de pomi fructiferi, expropriat abuziv în baza Decretului de expropriere nr. 128/1987 (f. 14)
Prin dispoziția nr. 2585/1.09.2009 emisă de P. mun. Suceava s-a respins notificarea privind restituirea în natură a terenului de 0,4650 ha identic cu cele 3 parcele funciare sus-menționate, motivat de faptul că notificatorul Naharneac V. nu face dovada calității de moștenitor după autorul invocat, H. V. și, totodată, s-a recunoscut acestuia dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Lega nr. 247/2005 pentru imobilul – casă cu anexe situat în .. Șcheia, fostul nr. 119 (f. 10-12).
În speță, s-a solicitat anularea dispoziției Primarului, motivat de următoarele:
Mai întâi, privitor la restituirea imobilului – teren, s-a invocat că provin de la def. H. V., al cărui succesor ar fi notificatorul Naharneac V., moștenit la rându-i de către reclamante, soție supraviețuitoare și fiică, astfel că greșit s-ar fi reținut lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită.
Astfel, cu privire la p. 2292/68 din CF 1919, a reprezentat inițial proprietatea numitului N. al lui P. B., fiind donată fiicei și ginerelui său, H. Glicheria (fostă B.) și H. V., prin contractul de donațiune întocmit la 25.05.1945, autentificat prin procesul-verbal nr. 140/25.05.1945 la Notarul Public Ș. M. (f. 27).
Cu referire la p. 2292/137 din CF 2054, a reprezentat inițial proprietatea aceluiași N. al lui P. B., fiind vândută prin contractul de vânzare-cumpărare din 21.05.1945, în cote de ½ p.i., celor doi copii ai săi, H. Glicheria (fostă B.) și I. al lui N. B. (f. 25).
În ceea ce privește ultima parcelă, nr. 2292/148 din CF 2054, instanța constată că nu s-a depus nici la documentația atașată notificării, nici în prezentul dosar niciun înscris care să ateste situația sa tabulară, singurele acte în acest sens fiind un plan de situație cadastral aflat la f. 24 și un extras de carte funciară aflat la f. 136, care fac referire la o parcelă cu același număr, 2292/148, însă privește o cu totul altă carte funciară, nr. 2053, proprietar tabular pentru acest teren fiind același I. al lui N. B..
Dar acest proprietar tabular nu a fost moștenit de către notificatorul Naharneac V..
În acest sens, lipsesc de la dosar dovezile privind succesiunea def. I. al lui N. B., unul dintre vechii proprietari ai terenurilor în litigiu, reclamantele având sarcina de a proba că autorul lor ar avea calitatea de moștenitor după acesta.
De altfel, în contestație nici nu se menționează această persoană ca fost proprietar, ci se pretinde că terenul ar proveni de la H. V., or nici un înscris nu confirmă asemenea susțineri, anume că p.f. 2292/148 și ½ din p.f. 2292/137, ambele din CF 2054 ar fi aparținut lui H. V..
În ceea ce privește celelalte două parcele, p.f. 2292/68 din CF 1919 și ½ p.i. din p.f. 2292/137 din CF 2054, așa cum s-a arătat anterior, provin de la def. N. al lui P. B., transmise de către acesta prin acte translative de proprietate încheiate la nivelul anului 1945, fiicei H. Glicheria și ginerelui H. V..
H. Glicheria a decedat la data de 15.12.1977, fiind moștenită de către soțul său, H. V., conform testamentului autentificat sub nr. 2428/3.07.1972 (f. 33) și certificatului de moștenitor nr. 1142/21.09.1978 (f. 104), întocmite de notariatul de Stat Județean Suceava.
H. V. a decedat la data de 3.05.1992, fiind emis după acesta certificatul de moștenitor nr. 479/13.04.1993 al Notariatului de Stat Județean Suceava (f. 103), în care apare menționată la rubrica „moștenitori” reclamanta O. T.-F. (fostă Naharneac), în calitate de legatară „universală” conform testamentului autentificat sub nr. 9545/17.12.1991 (f. 50).
Din conținutul testamentului reiese că reclamanta (strănepoată) a fost gratificată de către testator cu dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în mun. Suceava, ., . și a unei suprafețe de 2000 mp situată „în zona unde este construit blocul, din cartierul Obcini”.
Fiind așadar un legat cu titlu particular, teoretic întocmirea certificatului de moștenitor în favoarea legatarei nu l-ar exclude pe notificator de la succesiune, ca moștenitor legal, colateral de gr. IV (nepot de soră conform actelor de stare civilă depuse la dosar – f. 29-31), în contextul în care nu figurează pe certificat ca străin de succesiune, fie prin neacceptare, fie prin renunțare expresă, desigur cu condiția de a dovedi că a acceptat tacit respectiva succesiune.
Cu alte cuvinte, câtă vreme moștenirea testamentară nu vizează întreg patrimoniul succesoral, teoretic nu înlătură moștenirea legală care poate fi valorificată dacă a fost acceptată în termen fără a fi necesară anularea prealabilă a certificatului de moștenitor.
Notificatorul Naharneac V., ca pretins moștenitor legal, a depus la dosar în acest sens acte de stare civilă și, desigur, întreaga procedură urmată la Legea nr. 10/2001 pentru retrocedarea terenului în litigiu.
Cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001 este calificată prin art. 4 al. 3 din lege ca o repunere în termenul de acceptare a succesiunii.
Conform textului de lege, succesibilii care, după data de 6.03.1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii.
Cum pretinsul autor a decedat în anul 1992, deci anterior Legii nr. 10/2001, văzând că notificatorul, pretinsul moștenitor, nu a renunțat expres la moștenire, cererea lui ar valora act de acceptare a succesiunii, cu condiția ca terenurile în litigiu să facă obiectul acestei legi.
Numai că în speță nu s-a lămurit acest aspect, privind regimul juridic al terenurilor litigioase, dacă pot face obiectul retrocedării conform acestei legi.
Situația lor juridică trecută și prezentă putea fi lămurită numai printr-o expertiză topo-cadastrală, pe care reclamantele nu au solicitat-o, probă absolut necesară în contextul în care înscrisurile depuse la dosar ar oferi indicii că terenurile în litigiu ar fi fost solicitate chiar de către vechiul proprietar, H. V., în baza Legii nr. 18/1991.
Relevant în acest sens este planul de situație de la f. 24 depus chiar de către reclamante din care reiese că parte din ., nr. 2292/68, anume 2600 mp, a fost pusă în posesia autorului de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Șcheia.
De asemenea, din adeverința provizorie de proprietate nr. 4643/1.10.1991 eliberată tot pe numele autorului rezultă că acestuia i s-a stabilit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 prin hotărârea Comisiei Județene nr. 7115/12.09.1991 pentru suprafața de 6200 mp, din care a fost pus în posesie cu 2600 mp, identic cu p. 2292/68, adică cu terenul de mai sus.
Dacă dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu ar fi fost deja recunoscut, cel puțin în principiu, la Legea nr. 18/1991, făcând obiectul acestei reglementări, este evident că n-ar mai putea fi invocat și în baza Legii nr. 10/2001, întrucât s-ar ajunge la o dublă reconstituire, și, în plus, notificatorul nu și-ar fi dovedit calitatea de moștenitor legal acceptant, cererea sa la Legea nr. 10/2001 nemaiavând valoare pentru un teren restituibil, în baza Legii nr. 18/1991.
Mai mult, expertiza era necesară și pentru a se verifica dacă nu cumva există suprapunere, cel puțin parțială, cu terenul testat reclamantei, situație în care notificatorul, ca și moștenitor legal, ar fi exclus de la retrocedare.
Întrucât probele administrate nu relevă indubitabil că imobilele în litigiu ar avea calitatea de imobile preluate abuziv în accepțiunea art. 2 din Lega nr. 10/2001 de la def. H. V. și că nu ar fi fost deja restituite, tribunalul constată neîntemeiată contestația.
Referitor la stabilirea de către instanță a valorii casei și a anexelor gospodărești, provenind de la mama notificatorului, Donisa V., de care aceasta a fost deposedată în baza Decretului nr. 128/17.08.1987 (f. 16-18) și pentru care prin dispoziția contestată s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Lega nr. 247/2005, nici sub acest aspect contestația nu este fondată.
Astfel, cu privire la competența instanței de a stabili întinderea efectivă a drepturilor conferite prin Legea nr. 10/2001, adică cuantumul în cazul despăgubirilor bănești, trebuie făcută distincție între deciziile/dispozițiile emise anterior Legii nr. 247/2005 și contestate în termen și cele emise ulterior acestei legi.
Dacă în ceea ce privește deciziile/dispozițiile anterioare intrării în vigoare a legii, instanțele pot stabili valoarea despăgubirilor, în baza principiului plenitudinii de competență, pentru cele ulterioare trebuie urmată procedura administrativă prev. de art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, în sensul că o altă entitate primește aceste dispoziții și se pronunțată pe întinderea despăgubirilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să intervină instanța de contencios administrativ în cazul în care petentul este nemulțumit de cuantum.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. 52/2007, ceea ce înseamnă că în speță, fiind vorba de o dispoziție emisă în anul 2009, deci ulterior Legii nr. 247/2005, pentru determinarea despăgubirilor pentru imobilele construcții reclamantele trebuiau să urmeze procedura administrativă cuprinsă în Titlul VII.
Nici Lega nr. 165/2013, la care fac referire reclamantele, nu conferă prezentei instanțe competența de a stabili cuantumul despăgubirii, părțile trebuind să recurgă mai întâi tot la o procedură administrativă, expres reglementată în conținutul legii și abia ulterior rezultatul procedurii putând fi atacat la secția civilă a tribunalului (art. 35).
Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 tribunalul va respinge contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de către reclamantele N. N. și O. T., ambele la av. G. E. – Suceava, .. 48, ., . cu pârâții P. mun. Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sector 5 și prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalului Suceava.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2014.
Președinte, Grefier,
V. O. D. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Tehnored. S.A.M.
7 ex./10.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 838/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
