Anulare act. Decizia nr. 1056/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2927/206/2013
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1056
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2014
Președinte- T. M.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții C. I., domiciliat în municipiul Suceava, ., nr.28, ..4, județul Suceava și M. L., domiciliată în orașul Negrești, ..28, județul V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „O. D.”, cu sediul în mun.C-lung Moldovenesc ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.519 din 13 mai 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții S. C. I. V. și S. C. Lucreția, ambii domiciliați în ..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărîre și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 11 noiembrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei C-lung Moldovenesc la data de 20 decembrie 2013, reclamanții C. I. și M. L. au chemat în judecată pe pârâții S. C. I. V. și S. C. Lucreția, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 941 din 23 mai 2006 a BNP „H.I. Șcraba”, până la limita cotității disponibile de ¼, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că atât ei cât și pârâtul S. C. I. V. sunt descendenți ai def. C. E., decedată la 19 decembrie 2010 (fără a preciza dacă sunt fii sau nepoți sau strănepoți ai defunctei). Au menționat însă că prin testamentul autentificat sub nr. 941 din 23 mai 2006, mama lor C. E. a instituit legatari universali pe S. C. I. V. și soția acestuia, că reclamanții au acceptat succesiunea defunctei prin declarații exprese de acceptare cu nr. 1173 din 27 aprilie 2011 în ce-l privește pe C. I. la BNP O. B. și acceptare sub beneficiu de inventar nr. 800 din 5 mai 2011 la BNP „Ioniti M.” (fără a preciza dacă această declarație o privește pe reclamanta M. L. sau tot pe C. I.).
Au mai menționat reclamanții că succesiunea def. C. E. s-a deschis la data decesului – 19 decembrie 2010, că aceasta a avut trei copii (deducându-se din ansamblul motivării că cei trei copii sunt reclamanții și pârâtul C. I. V.) context în care prin testament, defuncta pitea să dispună de o pătrime din bunurile sale și cum i-a instituit legatari universali pe cei doi pârâți, defuncta a încălcat cotitatea disponibilă, solicitându-se să se dispună reducțiunea testamentului până la limita cotei de ¼.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, dar au invocat și două excepții și anume a inadmisibilității acțiunii în reducțiunea testamentului, în lipsa unei acțiuni de partaj judiciar și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de lipsa interesului acestora, determinată de neparcurgerea procedurii prealabile în fața notarului public și lipsa încheierii de îndrumare la instanță.
Motivându-și excepțiile, pârâții au arătat următoarele:
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii de reducțiune a testamentului în lipsa unei cereri de partaj judiciar, au menționat că nu se poate stabili masa succesorală, cotitatea disponibilă și rezerva succesorală, impunându-se pentru calculul cotității disponibile declanșarea procedurii partajului judiciar în cadrul căruia acțiunea de reducțiune testamentară are un caracter accesoriu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei de interes a acestora, s-a invocat faptul că reclamanții nu s-au adresat notarului public pentru dezbaterea succesiunii defunctei, nu dețin încheiere de îndrumare la proces eliberată de notarul public și nici certificat din care să rezulte că a urmat această procedură prealabilă.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin testamentul în litigiu, defuncta a dispus numai de cotitatea disponibilă din totalul averii ale, respectiv chiar de cota de ¼ părți indivize și nu s-a încălcat rezerva succesorală a reclamanților.
Se mai menționează în întâmpinarea pârâților o notă din cuprinsul căreia rezultă că succesiunea defunctei C. E. a format obiectul dos._ care a fost anulat pentru netimbrarea acțiunii de către reclamanții din acea cauză – C. I. și M. L. și unde s-a formulat și cerere reconvențională de către pârâți, precizându-se c ă succesiunea defunctei este grevată de pasiv succesoral, că există discuții pe această temă, așa încât toate pretențiile reciproce ale părților trebuie discutate în cadrul unei acțiuni de partaj.
Judecătoria C-lung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.519 din 13 mai 2014 a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, în forma de față și în consecință, a respins acțiunea civilă având ca obiect „anulare act”, pentru lipsă de interes și a respins ca nefondate, excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții și pârâtul S. C. I. V. sunt moștenitori în calitate de fii și fiică ai defunctei C. E. (nerezultând din dosar de ce de excepmlu reclamantul Cușțnir I. nu poartă și numele de S. sau de ce prim-pârâtul poartă numele reunite S. C. - probabil acest din urmă nume rezultând din căsătoria cu pârâta S. C. Lucreția).
În dosarul_ s-a solicitat sistarea stării de indiviziune prin partaj succesoral după autorii părților C. E. și C. G., unde s-a formulat și cerere reconvențională și unde nici una dintre categoriile de reclamanți și pârâți (reclamanți în reconvențională) nu au achitat taxele de timbru stabilite potrivit pretențiilor lor, astfel încât acțiunea de partaj și sistarea stării de indiviziune între ei a fost anulată, ca netimbrată, ca și cererea reconvențională care viza pasiv succesoral și completarea masei de partaj.
În cauza de față reclamanții solicită instanței doar să dispună reducțiunea testamentului 941 din 23 mai 2006 prin care defuncta C. E. instituie legatari universali pe pârâți, până la cota ideală și legală de ¼, fără a preciza în concret din ce se compune masa succesorală, cine exercită posesia asupra bunurilor de partajat după defunctă, dacă există sau nu acțiune de partaj, etc. solicitând practic o soluție pur teoretică care să reitereze o prevedere legală cu privire la cotitatea disponibilă și rezerva succesorală, prevedere legală menționată în codul civil, pentru situația de moștenire în care se află părțile.
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii de reducțiune a testamentului în lipsa unei acțiuni de partaj judiciar, excepție pe care în contextul celorlalte susțineri ale părților, instanța o apreciază ca nefondată, având în vedere că cel puțin teoretic, reclamanții ar fi putut să precizeze componența masei de partajat și valoarea acesteia, în așa fel încât să se poată aprecia și valoarea testamentului și faptul dacă s-a încălcat sau nu rezerva succesorală.
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că nu s-a parcurs o procedură prealabilă în fața notarului (fără a se menționa dacă această procedură prealabilă ar fi trebuit să vizeze partajul succesoral și ieșirea din indiviziune în ansamblu sau doar cererea de reducțiune testamentară) însă și această excepție apare ca nefondată, motivat de faptul că potrivit drepturilor lor legale, reclamanții au calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere, indiferent dacă este pe cale principală sau accesorie.
În acest context, urmează a se respinge cele două excepții sus menționate, respectiv a inadmisibilității acțiunii de reducțiunea testamentului în lipsa acțiunii de partaj judiciar și a lipsei calității procesuale active a reclamanților.
A treia excepție menționată în întâmpinarea pârâților (deși aceștia nu au invocat-o ca excepție independentă de celelalte două, ci în corelare cu lipsa calității procesuale a reclamanților), impune următoarele precizări:
Așa cum am arătat mai sus, acțiunea reclamanților vizează o hotărâre care să impună pur teoretic reducțiunea testamentului 941/2006, la cotitatea disponibilă de 1/4, fără a se menționa o finalitate practică care să vizeze masa succesorală, individualizarea bunurilor, sistarea stării de indiviziune a păreților rezultată din calitatea lor de moștenitori ai aceleași defuncte (legali sau testamentari).
Așa cum a fost formulată acțiunea, această pretenție a reclamanților pare lipsită de o finalitate practică și a solicita ca printr-un dispozitiv de hotărâre să se reitereze o prevedere legală care este de notorietate și anume aceea că în situația existenței descendenților unui defunct astfel cum este situația în speță, se poate uza de liberalități în limita unei cotități disponibile de ¼, fără a da acțiunii o finalitate practică privind sistarea indiviziunii rezultată din succesiune și pretenții concrete asupra bunurilor cuprinse în masa de partajat, apare ca fiind o acțiune care nu vizează ocrotirea unui interes legal, ci ar putea fi eludat în lipsa acestei solicitări.
Este de menționat că în această manieră reclamanții încearcă eludarea unor taxe de timbru și soluționarea partajului succesoral prin abordarea tuturor aspectelor legale privind activul și pasivul succesoral, context în care instanța a apreciat fondată excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, urmând a admite această excepție și în consecință, a respinge acțiunea astfel cum a fost formulată, pentru lipsa de interes a reclamanților.
Împotriva sentinței civile au declarat apel reclamanții criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, au arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii în reducțiune testamentară, ignorînd prevederile Codului civil care permit formularea cererii, ca o acțiune de sine-stătătoare, cu un scop, un interes legitim și o finalitate distinctă.
Reținerea instanței că acțiunea pare a fi fără finalitate practică nu poate fi primită ca argument în admiterea excepției, avînd caracter de supoziție.
De asemenea, au criticat ca fiind lipsită de relevanță motivarea relativ la o eventuală eludare a taxei de timbru în condițiile în care nu se solicită partajarea succesorală, susținînd că excede cauzei de față.
În întîmpinare, intimații, au solicitat respingerea apelului.
În motivare, au arătat că excepția a fost invocată la prima instanță prin întîmpinare; că în mod corect aceasta a reținut că reclamanții nu justifică interes în promovarea acțiunii, întrucît acțiunea nu are finalitate practică, reclamanții solicitînd ca printr-un dispozitiv să se reitereze o prevedere legală menționată de art.841 Cod civil.
Au susținut că în raport de definiția folosului practic imediat, stabilită de doctrină, excepția a fost corect reținută.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat din următoarele considerente:
Potrivit art.800 Cod civil, nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decît în formele prescrise de lege pentru donațiuni între vii sau prin testament.
Testamentul este definit prin art.802 cod civil ca act revocabil prin care testatorul dispune în timpul încetării din viață, de tot sau de o parte din avutul său.
Posibilitatea de a dispune prin acte juridice de bunuri care vor alcătui moștenirea dispunătorului este îngrădită de anumite limite prevăzute de lege, una dintre acestea fiind rezerva succesorală a descendenților.
În cazul în care există descendenți, potrivit art.841 Cod civil, liberalitățile făcute prin testament nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste a patra parte, dacă lasă trei sau mai mulți, această parte constituind cotitatea disponibilă.
În cauză, legatul întocmit de defunct este cu titlu universal, caracteristica acestui legat fiind vocația la întreaga moștenire și nu bunurile care o compun.
Așadar, în acțiunea pentru reducțiune testamentară nu prezintă relevanță bunurile care compun masa succesorală, aceasta putînd fi realizată prin partajul succesoral .
De asemenea, nu este obligatoriu ca reducțiunea testamentară să fie solicitată în cadrul unui partaj întrucît, această acțiune are caracter personal și este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Așadar, nu poate fi reținută excepția lipsei de interes a reclamanților atîta timp cît aceștia sînt rezervatari, art.848 Cod civil, acordîndu-le calitate procesuală și implicit, interes în a promova acțiune în reducțiune testamentară.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod de procedură civilă va admite apelul, va anula sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanții C. I., domiciliat în municipiul Suceava, ., nr.28, ..4, județul Suceava și M. L., domiciliată în orașul Negrești, ..28, județul V., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „O. D.”, cu sediul în mun.C-lung Moldovenesc ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.519 din 13 mai 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimați fiind pîrîții S. C. I. V. și S. C. Lucreția, ambii domiciliați în ..
Anulează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – M. M.
Tehnored.P.T. – Ex.7 – 12 noiembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 959/2014. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 838/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
