Fond funciar. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 807/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 2998/227/2013

Dosar nr._ - fond funciar –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 807

Ședința publică din data de 24 SEPTEMBRIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F. L.

JUDECĂTOR: D. D.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantele V. T., domiciliată în ., județul A. și I. A., domiciliată în localitatea Hîrtop, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 456 din data de 04 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 HÂRTOP, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, V. G., V. D. V., N. E., G. V. și G. V., cu toții domiciliați în localitatea Hîrtop, județul Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 SEPTEMBRIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apărătorului titular al apelantelor reclamante, avocat M. B. să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 24 SEPTEMBRIE 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 05.09.2013, petenții V. T. și I. A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații: C. L. de Aplicarea L 18/1991 Hârtop, C. Județeană de Aplicare a L 18/1991 Suceava, V. G., V., D. V., N. E., G. V., G. Vaniamin, anularea titlului de proprietate nr. 51/2007 emis pe numele V. G. și V. T.; anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2016/1999 emis pe numele G. V. și G. V., referitor la suprafața de 7500 mp. teren, situat la locul numit „C.” și 2500 mp. teren situat la locul „Șomuz” ( altă denumire dată locației „Acasă” din titlul nr. 1165/1995).

Solicită emiterea altor titluri de proprietate, care să ateste realitatea, privitor atât la titularii dreptului de proprietate, cât și întinderea acestor drepturi.

In fapt, arată că autorii lor, V. D. și V. V. au avut din căsătoria lor 5 copii, respectiv: T., A., E., G., V. și V., iar G. V. este soțul Valeriei.

Arată faptul că mama lor, defuncta V. V. a decedat de peste 30 de ani, după aceasta făcându-se doar partajul pentru construcții, precum și faptul că nu toate terenurile ce i-au aparținut tatălui lor V. St.D., au fost trecute în titlurile de proprietate emise pe numele acestuia, ci suprafețele de la locul „C.”: 75 ari și 2500 mp. teren situat la locul „Acasă”(Somuz), au fost trecuți în titlul de proprietate 2016/1999 pe numele G. V. și G. V. (conf. extraselor din Registrele Agricole, unde bunicul lor patern apare cu aceste suprafețe, care au fost moștenite ulterior de tatăl lor, perioada anterioară anului 1960, respectiv 1956-1959).

Arată că a solicitat anularea parțială a titlurilor de proprietate cu nr. de mai sus, deoarece pe rolul instanței se află înregistrată cauza ce formează obiectul dosarului_, cu termen de judecată la 05.09.2013 având ca obiect partaj succesoral, după autorul lor, V. D..

A solicitat anularea titlului de proprietate nr. 51/2007, având ca titulari pe V. G. și V. T. fără a mai fi trecuți ceilalți frați în calitate de moștenitori, întrucât terenul de pe acest titlu, nu face parte din masa succesorală a tatălui lor și nu poate face obiectul partajului succesoral.

In dovedire, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martor I. E..

In drept și-au întemeiat cererea pe disp. art. III din Legea 169/1997, alin. 1 lit.a, i.

Prin precizările la acțiune, petentele au solicitat anularea titlului de proprietate 51/2007 având ca titulari pe V. G. și V. T.; anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2016/1999 emis pe numele G. V. și G. V., referitor la suprafața de 7500 mp. teren, situat la locul numit „C.” și 2500 mp. teren situat la locul „Șomuz” ( altă denumire dată locației „Acasă” din titlul nr. 1165/1995), precum și emiterea altor titluri care să ateste realitatea, privitor atât la titularii dreptului de proprietate, cât și întinderea acestor drepturi.

Arată că nu toate terenurile ce i-au aparținut tatălui lor V. St.D., au fost trecute în titlurile de proprietate emise pe numele acestuia, ci suprafețele de la locul „C.”: 75 ari și 2500 mp. teren situat la locul „Acasă”(Somuz), au fost trecuți în titlul de proprietate 2016/1999 pe numele G. V. și G. V., înțelegând să probeze această susținere, prin extrasele din registrele agricole ale anilor 1956-1959, care vor fi solicitate de la primărie, prin intermediul instanței.

Ințelege să solicite anularea parțială a titlurilor de proprietate cu nr. de mai sus, deoarece pe rolul instanței se află înregistrată cauza ce formează obiectul dosarului_, cu termen de judecată la 05.09.2013 având ca obiect partaj succesoral, după autorul lor, V. D., de asemenea și anularea titlului de proprietate nr. 51/2007, având ca titulari pe V. G. și V. T. fără a mai fi trecuți ceilalți frați în calitate de moștenitori, întrucât terenul de pe acest titlu, nu face parte din masa succesorală a tatălui lor și nu poate face obiectul partajului succesoral.

In dovedirea celor susținute atașează înscrisuri, solicitând admiterea probei cu interogatoriul pârâților și martori.

In drept și-a întemeiat cererea pe prev. art. III din Legea 169/1997.

Prin întâmpinare, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava (f.44-45 dosar), arată următoarele:

Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar.

Titlul de proprietate are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte, de caracterul autorității competente, cât și de procedura specială de emitere a lui, iar pe de altă parte, de caracterul drepturilor ce decurg de aici.

Titlul de proprietate este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a Legii fondului funciar.

Titlul de proprietate este emis în baza hotărârii unei autorități administrativ-jurisdicționale prevăzută de lege, respectiv, de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Este vorba de o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul.

Cererile respective se soluționează de către comisii speciale, instituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor.

Comisiile locale preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren, solicită relații și acte doveditoare și, pe această bază, stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietatea persoanelor îndreptățite.

Din interpretarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar rezultă că titlul de proprietate se emite de comisia județeană, în baza documentațiilor înaintate de către comisiile locale, după operațiunea de validare, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, documentații ce se depozitează în arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară și în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.

In conformitate cu prevederile legale în vigoare, procesul verbal de punere în posesie se întocmește de comisia locală pentru aplicarea Legii 18/1991, fiind o etapă premergătoare emiterii titlului de proprietate.

In conf. cu prev. art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "... Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa".

Având în vedere prevederile legale sus-menționate și dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și modificată prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, republicată, cu modificările și completările ulterioare, solicită instanței, ca judecarea prezentei cauze să se facă în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hîrtop, comisie de la care se pot solicita relații, cu privire la situația juridică a terenului solicitat de către reclamantă.

In drept, își întemeiază prezenta întâmpinare pe prev. Legii 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, HGR 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 223 alin. 3 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, solicită ca judecarea prezentei cauze să se facă și în lipsă.

Pârâții G. V. și G. V. au formulat întâmpinare la acțiune, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de către petente ca nefondată (f.46-52 dosar).

În fapt, sunt de acord cu susținerea petentelor, în sensul că suprafața totală de 5761 mp. teren, situată în extravilanul . din două trupuri, 1500 mp. la locul „C.” și 4261 mp. la locul „Halm Oușor”, a aparținut anterior cooperativizării defuncților lor părinți, nefiind declarate în evidențele agricole din perioada 1959-1962.

Cererea înregistrată sub nr. 71/2005, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, a fost făcută de reclamanta V. T. și pârâtul V. G., fiind validată prin Hotărârea nr. 1168/24.05.2005, în baza documentației întocmită de C. locală, în temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate nr. 51/2007.

Consideră că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia pentru terenurile în discuție, titlul de proprietate trebuia emis în favoarea tuturor moștenitorilor foștilor proprietari, câtă vreme ceilalți succesibili nu au solicitat reconstituirea, invocând astfel disp. art. 36 alin. 5 din HG 890/2005.

Din coroborarea dispozițiilor legale menționate cu celelalte prevederi ale HG 890/2005 referitoare la procedura prealabilă emiterii titlului (art. 11-27), a rezultat că titlul de proprietate nu poate fi emis decât în favoarea persoanelor care au obținut în prealabil, validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, fie prin hotărâre a Comisiei Județene, fie prin hotărâre judecătorească, în speță, reclamantei V. T. și pârâtului V. G..

Arată pârâții, că nu sunt de acord cu susținerile potrivit cărora, prin emiterea titlului contestat doar în favoarea unora din succesibili, ar fi vătămate drepturile celorlalți moștenitori ai fostului proprietar, întrucât masa succesorală după autorii lor, include toate terenurile care au aparținut acestora, indiferent dacă sunt înscrise în titlurile emise pe numele autorilor comuni, pe numele tuturor succesibililor sau doar pe numele unora dintre ei, neconstituind un impediment pentru includerea terenurilor înscrise în acest titlu, în masa succesorală rămasă după autorul comun.

In dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect partajarea bunurilor succesorale rămase după defunctul V. D., prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în acesta, s-a constatat că suprafețele de 1175 mp. teren extravilan la locul „C.”(cât s-a regăsit în urma măsurătorilor din trupul de 1500 mp.) și 4261 mp. teren de la locul „Halm Oușor”, fac parte din masa succesorală rămasă după defunct.

Față de cele de mai sus, consideră că cererea de anulare a titlului de proprietate nr. 51/2007 și de emitere a unui nou titlu în favoarea tuturor moștenitorilor, este nefondată, solicitând respingerea ei.

Consideră neîntemeiată și cererea petentelor de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 2016/1999 emis pe numele G. V. și G. V., referitor la suprafața de 7500 mp. teren, situat la locul numit „C.” și 2500 mp. teren situat la locul „Șomuz”, pe motivul că ei, pârâții nu ar justifica dreptul subiectiv de reconstituire pentru aceste terenuri, întrucât la locul numit „C.”, autorul comun a avut în proprietate 9400 mp. teren, din care 4200 mp. au fost reconstituiți scriptic în favoarea defunctului și a moștenitorilor săi, conform titlurilor de proprietate contestate, reieșind 3875 mp. teren identificat în raportul de expertiză efectuat în dosarul_ .

Suprafața de 1800 mp. teren le-a fost transmisă lor, cu titlu de zestre conform titlului de proprietate 2016/1999, iar 3600 mp. numitei C. M., care deoarece nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile defunctului, au fost reconstituiți pentru soțul acesteia, C. G., conf. titlului de proprietate nr. 1808/2000.

In registrele agricole din anii 1956-1958, 1959-1962, defunctul V. D. a figurat înscris cu suprafața de 0,68 ha și respectiv 0,27 ha, suprafețe care sunt mai mici decât suprafața totală reconstituită pe acest amplasament în favoarea defunctului și a moștenitorilor înzestrați conform titlurilor de proprietate menționate.

Referitor la același amplasament, arată pârâții că, în registrul agricol al anilor 1959-1962, au figurat înscriși cu 0,18 ha teren la locul „C.”(care reprezintă . de zestre de autorul comun) și cu încă două parcele: 2600 mp. tot la locul „C.” și respectiv 3100 mp. teren la locul „S.”, acestea reprezentând suprafața de 5700 mp care le-a fost reconstituită la locul „C.” în vecinătatea parcelei de 1800 mp. primită ca zestre.

Din probatoriul administrat în procedura de reconstituire, a rezultat că defunctul a deținut în . suprafeței declarate în rolul său agricol, încă 1500 mp. împrejurare de natură să infirme susținerea reclamantelor, în sensul că defunctul ar fi avut pe acel amplasament o suprafață mult mai mare, din care 7500 mp. teren l-ar fi transmis lor, cu titlu de zestre.

Nici susținerea reclamantelor, în ce privește suprafața de 2500 mp. teren intravilan din titlul de proprietate nr. 2016/1994 nu este reală, în sensul că aceasta ar proveni de la defunct, întrucât, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosar_, care este opozabil părților, această parcelă este identică cu suprafața dobândită prin împroprietărire în anul 1945, de numita V. C., precum și faptul că suprafața în discuție nu a figurat niciodată înscrisă în rolul agricol al defunctului V. D., ci a fost evidențiată la poziția lor, a pârâților, începând cu anul 1957.

Precizează pârâta G. V., că în perioada 1956-1958, când aceasta locuia cu părinții, defunctul deținea doar 3000 mp. teren la locul „G.” neavând declarată nicio . ca ulterior, după căsătoria sa, suprafața declarată să crească la 0,36 ha, fără să fie evidențiat vreun transfer de teren în rolul lor, pe vreun amplasament din intravilan.

Pentru terenul recunoscut de pârâți ca fiind dobândit prin înzestrare de la defunctul V. D., nu este justificată pretenția de anulare parțială a titlului de proprietate 2016/1999, deoarece în privința acestui teren, dreptul lor de proprietate a fost reconstituit cu respectarea disp. art. 8 și urm. din Legea 18/1991, fiind singurii care au formulat cerere de reconstituire pentru acest teren.

In plus, arată că în condițiile în care înzestrarea lor cu suprafața de 1800 mp. teren nu s-a materializat prin întocmirea unui act autentic translativ de proprietate, terenul în discuție face parte din masa succesorală rămasă după autorul lor.

Invederează instanței că și reclamanta I. A. a beneficiat de o înzestrare consimțită de autorul comun, cu privire la o suprafață de 3600 mp. la locul „Halm” și la o suprafață de 2700 mp. de la locul „Bulgărie”, suprafețe înscrise în titlul de proprietate 436/1994, astfel că dacă motivul de nulitate invocat în privința titlului lor de proprietate ar fi real, aceeași nulitate ar fi incidentă și în ceea ce privește titlul sus menționat, emis în favoarea soțului acesteia.

In privința suprafețelor de 5700 mp. de la locul „C.” și 2500 mp. care nu au aparținut defunctului lor tată, dreptul lor subiectiv este pe deplin dovedit cu mențiunile din registrele agricole anterioare cooperativizării și cu celelalte înscrisuri, care confirmă faptul că aceste terenuri le-au aparținut lor, astfel încât nici pretenția de excludere a acestor terenuri din titlul 2016/1999 nu poate fi primită.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

In drept și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 8, 11,27 din Legea 18/1991 rep. art. 36 din HG 890/2005, art. III din Legea 169/1997, art. 453 Cod proc.civ.

In dovedire, înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martor C. M., atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni.

Petentele V. T. și I. A., prin răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâții G. V. și G. V.(f.82 dosar), solicită respingerea susținerilor din întâmpinare, ca nefondate.

Arată că mama lor, V. V. a mai avut o fiică din prima ei căsătoriei, Trifina M., care s-a căsătorit în anul 1945- C., însă aceasta a fost înzestrată, cu zestre ce a fost înregistrată în registrul agricol(în prezent aceasta este decedată, iar moștenitorii ei nu au emis nicio pretenție la moștenirea după tatăl lor).

Au formulat această acțiune, deoarece pe titlurile de proprietate în litigiu, nu au fost trecute toate terenurile ce au aparținut tatălui lor, iar titlul de proprietate 2016/1999 îi are ca titulari pe G. V. și G. V..

Mai arată că dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, este suspendat conf. art. 155 Cod proc.civ. considerând că se impune rezolvarea cu precădere a acestei acțiuni, urmând ca soluționarea definitivă a partajului, să fie făcută după soluționarea prezentei acțiuni.

Solicită a se pune în vedere Comisiei locale Hîrtop, să depună documentația ce a stat la baza emiterii acestor titluri.

Prin întâmpinare, C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Hîrtop (f.116-177 dosar), arată că:

Titlul de proprietate nr. 51/2007 emis pe numele V. G. și V. T., a fost eliberat în baza Legii 247/2005 și HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.

Potrivit art. 9 alin. 1 din HG 890/2005 „Lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membri ai cooperativelor agricole de producție și pentru celelalte persoane prevăzute de lege se desfășoară de comisiile comunale, orășenești sau municipale, după caz, luându-se în considerare suprafața terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi speciale, sau în orice alt mod de la membrii cooperatori. Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor”.

Titlul de proprietate contestat a fost legal emis, ca urmare a cererii numiților V. G. și V. T., care au atașat declarații ale martorilor, cu privire la deținerea terenurilor respective.

Conf. art. 13 din Legea 18/1991 "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei".

Referitor la titlul de proprietate nr. 2016/1999, acesta a fost eliberat de Comisia comunală de fond funciar Preutești (com. Hîrtop, fiind . anul 2004), în baza Legii 18/1991 și a validării Comisiei Județene, pentru suprafața totală de 2,92 ha teren, având suport registrul agricol din anii 1959-1962.

Conform art. 11 din Legea 18/1991 „Suprafața adusă în cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.

Arată că toate datele solicitate de părți, au fost înaintate la dosarul nr._ cât și la dosarul nr._ aflate pe rolul Judecătoriei Fălticeni.

Având în vedere cele de mai sus prezentate, solicită respingerea formulată, ca nefondată.

In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 205 din Legea 134/2010, Legea 18/1991, 247/2005, HG 890/2005.

Depune copie după documentația ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate atacate(f. 118-129 dosar).

Prin sentința civilă nr. 456 din data de 04 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ , s-a respins cererea având ca obiect ,, fond funciar”, formulată de petentele V. T., domiciliată în satul T., . și Ilinoaia A., domiciliată în în satul/., în contradictoriu cu intimatele: C. locală Hârtop, județul Suceava pentru aplicarea legilor de fond funciar, C. județeană Suceava pentru aplicarea legilor de fond funciar, V. G., V. V., G. V., G. V., toți cu domiciliul în satul/. și N. E., domiciliată în Municipiul Fălticeni, ..20, județul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

In conformitate cu prevederile legale în vigoare, titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar.

Titlul de proprietate este actul autentic cel mai important prin care se finalizează activitatea comisiilor locale și comisiilor județene de aplicare a Legii fondului funciar.

Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite se realizează în cadrul unei proceduri special instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, fiind de o procedură în trepte, care începe cu formularea cererii de stabilire a dreptului de proprietate, care trebuie introdusă și înregistrată la primăria în raza căreia se află terenul, comisiei care întocmește documentația care va sta la baza emiterii acestui titlu de proprietate.

Cum, în speță, titlul de proprietate nr. 51/2007, contestat a fost legal emis, ca urmare a cererii numiților V. G. și V. T., care au atașat declarații ale martorilor, cu privire la deținerea terenurilor respective, precum și titlul de proprietate nr. 2016/1999 eliberat de Comisia comunală de fond funciar Preutești (com. Hîrtop- . anul 2004), a fost legal emis, în baza Legii 18/1991 și a validării Comisiei Județene, pentru suprafața totală de 2,92 ha teren, având suport registrul agricol din anii 1959-1962, instanța de fond a respins cererea formulată de petenți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele V. T. și I. A. invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Au susținut că nu toate terenurile ce au aparținut tatălui lor au fost trecute în titlurile de proprietate, ci suprafețele de la locul numit C. de 75 ari respectiv 2500 mp de la locul Acasă au fost evidențiate în titlul de proprietate nr.2016/1999 având ca titulari pe G. V. și V.. Dovada acestor susțineri s-a făcut cu RA unde apare bunicul patern moștenit de tatăl lor.

Au solicitat anularea titlului de proprietate nr.2016/1999 pentru aceste suprafețe precum și a titlului nr.51/2007 deoarece pe rolul instanței este înregistrat dosarul nr._ în prezent suspendat având ca obiect partajul după autorul lor.

În forma în care există titlul de proprietate nr.51/2007 terenul nu face parte din masa de partajat, iar în dovedirea acestor susțineri s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

Deși se impunea administrarea acestei probe precum și cea testimonială inclusiv interogatoriu pârâților, instanța nu le-a încuviințat.

Proba cu expertiza nu a fost cerută prin acțiune deoarece au considerat că după valorificarea celorlalte probe să se verifice necesitatea administrării acesteia.

Motivarea instanței de fond este una simplistă care nu intră în cercetarea fondului, nu s-a pus în discuția părților interogatoriul solicitat iar martora I. E. nu a mai fost ascultată.

În dosarul având ca obiect partajul succesoral expertul a fost investit doar cu identificarea proprietății defunctului în limita titlurilor emise, iar pentru atribuit pârâților în locația C. nu exista amplasamentul corect, fiind lipit în altă locație.

Apelanții au apreciat că se impune casarea cu trimitere a sentinței în vederea completării probatoriului cu interogatoriul pârâților, înscrisuri, expertiză și declarații de martori.

Intimații G. D.V. și G. T.V. prin întâmpinarea depusă la fila 35 dosar au solicitat respingerea apelului ca nefundat, pentru motivele detaliate pe larg.

Analizând apelul declarat de reclamanți tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 51/2007, acesta a fost emis în favoarea reclamantei V. T. și a pârâtului V. G. pentru o suprafață totală de 5761 mp teren situată în extravilanul corn. Hârtop, din care 1500 mp teren arabil extravilan la locul numit "C." și 4261 mp teren arabil extravilan la locul numit "Halm Oușor", suprafață care a aparținut anterior cooperativizării autorilor comuni V. D. și V. V. dar care nu a fost declarată în evidențele agricole din perioada 1959-1962.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 1500 mp teren de la locul numit "C." și 4261 mp teren de la locul numit "Halm Oușor" a fost formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 de reclamanta V. T. și pârâtul V. G., această cerere, înregistrată sub nr. 71/2005, fiind validată de C. Județeană Suceava prin hotărârea nr. 1168 din 24 mai 2005.

Astfel, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia pentru terenurile în discuție titlul de proprietate trebuia emis în favoarea tuturor moștenitorilor foștilor proprietari, în considerarea vocației lor succesorale legale câtă vreme ceilalți succesibili nu au solicitat reconstituirea și nu au obținut în prealabili validarea cererii de reconstituire prin hotărâre a Comisiei Județene sau prin hotărâre judecătorească.

Cum în speță singurii succesibili care au parcurs procedura administrativ jurisdicțională prealabilă cu privire la cele două terenuri în discuție au fost reclamanta V. T. și pârâtul V. G., în mod corect titlul de proprietate nr. 51/2007 a fost emis în favoarea acestora, iar în privința titlului astfel întocmit nu este dat vreunul din motivele de nulitate prev. de art. III din Legea nr. 169/1997.

Pe cale de consecință, împrejurarea că titlul de proprietate nr. 51/2007 a fost emis doar în favoarea unora dintre moștenitorii defuncților V. D., V. V. nu constituie un impediment pentru includerea terenurilor înscrise în acest titlu în masa succesorală rămasă după autorul comun câtă vreme chiar documentația care a stat la baza emiterii titlului confirmă faptul că cele două parcele în discuție provin de la autorii comuni, iar acest aspect este recunoscut de toți succesibilii.

De altfel, în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, având ca obiect partajarea bunurilor succesorale rămase după defunctul V. D., toți moștenitorii defunctului au recunoscut regimul juridic al terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 51/2007 și au fost de acord cu includerea acestora în masa succesorală, iar prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în dosarul sus menționat s-a constatat că suprafețele de 1175 mp teren extravilan de la locul numit "C." (cât s-a regăsit faptic în urma măsurătorilor din trupul de 1500 mp) și 4261 mp teren extravilan de la locul numit "Halm Oușor" fac parte din masa succesorală rămasă după defunctul V. D..

În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 2016/1999, acesta nu include decât o suprafață de 1800 mp teren situată la locul numit "C." care provine de la autorii comuni și care le-a fost transmisă intimaților sub forma unei înzestrări imperfecte, celelalte terenuri din titlul sus menționat având o altă provenineță.

Astfel, în ceea ce privește amplasamentul denumit „C.", pe acest amplasament autorul comun a avut în proprietate o suprafață de 9400 mp teren, din care 4200 mp teren au fost reconstituiți scriptic în favoarea defunctului și a moștenitorilor săi conform titlurilor de proprietate nr. 1165/1994 ( 2700 mp) și 51/2007 (1500 mp), în urma măsurătorilor regăsindu-se însă faptic în teren doar suprafața de 3875 mp teren identificat în raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ (trupurile nr. 1 și/ 10). Totodată, 1800 mp au fost transmiși intimațilorcu titlul de zestre și au fost reconstituiți în favoarea acestora conform titlului nr. 2016/1999, iar 3600 mp teren au fost transmiși tot cu titlul de zestre unei alte fiice a defunctului C. M. (care nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile defunctului) și au fost reconstituiți pentru soțul acesteia, C. G. conform titlului de proprietate nr. 1808/2000.

În registrele agricole din anii 1956-1958 și 1959-1962, defunctul V. D. a figurat înscris cu suprafața de 0,68 ha și respectiv 0,27 ha teren situat la locul numit „C.", suprafețe care sunt mai mici decât suprafața totală reconstituită pe acest amplasament în favoarea defunctului și a moștenitorilor înzestrați conform titlurilor de proprietate sus menționate. De asemenea, în aceste registre nu este înscrisă nici o mențiune din care să rezulte că vreo suprafață din rolul agricol al defunctului V. D. ar fi fost transferată în rolul deschis pe numele lor, al pârâților după data căsătoriei.

De altfel, reclamanta V. T. și pârâtul V. G. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de la locul numit „C." care a aparținut autorului comun și care nu a fost declarat în registrele agricole (1500 mp), ori dacă și suprafața contestată de 5700 mp teren de pe acest amplasament ar fi provenit de la defunctul V. D. este evident faptul că reclamanții ar fi solicitat reconstituirea și pentru această suprafață. în plus, din declarațiile martorilor audiați în procedura administrativă de reconstituire rezultă că defunctul V. D. a deținut în . suprafeței declarate în rolul său agricol, încă 1500 mp, împrejurare de natură să infirme susținerea reclamantelor în sensul că defunctul ar fi avut pe acel amplasament o suprafață mult mai mare din care 7500 mp teren ne-ar fi fost transmis nouă cu titlul de zestre.

Nici în ceea ce privește suprafața de 2500 mp teren intravilan din titlul de proprietate nr. 2016/1994 nu este reală susținerea reclamantelor apelante în sensul că aceasta ar proveni de la defunctul V. D..

Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 3521/227/_, care este opozabil tuturor părților și a cărui valoare probatorie este consacrată de art. 4 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, . 2500 mp teren este identică cu suprafața dobândită prin împroprietărire în anul 1945 de numita V. C., conform extrasului din lista definitivă a împroprietăriților de la reforma agrară. De asemenea, potrivit constatărilor expertului, confirmate de copiile rolurilor agricole, suprafața în discuție nu a figurat niciodată înscrisă în rolul agricol al defunctului V. D., ci a fost evidențiată la poziția intimaților începând din anul 1957, când a fost deschis rolul acesteia, fără să existe vreo mențiune privind proveniența invocată de apelante.

Prin urmare, din suprafețele cu privire la care se solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr. 2016/1999 numai o parcelă de 1800 mp teren de la locul numit "C." provine de la autorii comuni V. D., V. V., fiindu-ne transmisă intimaților sub forma unei înzestrări imperfecte anterior cooperativizării, în timp ce diferența de 5700 mp teren din trupul "C." și 2500 mp din trupul "Șomuz" nu provin de la acest autor, ci au fost dobândite de intimați ca bunuri comune în timpul căsătoriei.

Pentru terenul recunoscut de intimați ca fiind dobândit prin înzestrare de la defunctul V. D. nu este justificată pretenția de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 2016/1999 deoarece în privința acestui teren, care a fost declarat în rolul nostru agricol anterior cooperativizării, dreptul de proprietate a fost reconstituit cu respectarea disp. art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991. în plus, intimații sunt singurii care au formulat

cerere de reconstituire pentru terenul sus menționat, în timp ce reclamantele apelante și ceilalți pârâți nu au formulat astfel de cereri și nu au parcurs procedura prealabilă în vederea reconstituirii dreptului lor de proprietate, așa încât nu este incident în cauză vreun motiv de nulitate a titlului sus menționat.

Totodată, în condițiile în care înzestrarea cu suprafața de 1800 mp 1 teren individualizată anterior nu s-a materializat prin întocmirea unui act autentic translativ de proprietate, terenul în discuție face parte din masa succesorală rămasă după acest autor, fapt recunoscut și stabilit prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în dosarul nr._, așa încât nici reclamantele apelante, nici ceilalți succesibili nu au suferit vreo vătămare prin înscrierea parcelei în discuție în titlul contestat.

De altfel, excluderea din titlul nr. 2016/1999 a terenului transmis prin înzestrare nu este de natură să profite reclamantelor în nici un fel în contextul în care, în absența cererii de reconstituire și a procedurii administrative de validare, acestea nu pot obține reconstituirea dreptului de proprietate pe numele lor și al celorlalți moștenitori, iar finalitatea acestui demers a fost oricum realizată prin includerea terenului în discuție în masa succesorală rămasă după defunctul V. D. în dosarul având ca obiect partajul bunurilor succesorale.

În privința suprafețelor de 5700 mp teren extravilan de la locul numit "C." și 2500 mp teren intravilan care, potrivit celor arătate anterior, nu au aparținut defunctului V. D., dreptul lor subiectiv de reconstituire este pe deplin dovedit cu mențiunile din registrele agricole anterioare coopartivizării și cu celelalte înscrisuri, care confirmă faptul că aceste terenuri au aparținut intimaților, astfel încât nici pretenția de excludere a acestor terenuri din titlul nr.2016/1999 nu poate fi primită.

Nu este întemeiată nici critica privind omisiunea instanței de fond de a administra probele la care fac referire apelantele în memoriul de apel.

Din această perspectivă învederează faptul că proba cu expertiză topometrică pentru identificarea terenurilor în litigiu nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, așa cum impun disp. art. 254 alin. 1 cod procedură civilă iar în cauză nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același cod pentru formularea unei cereri de probe în acest sens pe parcursul judecății.

Totodată, proba cu expertiză nu era utilă cauzei în contextul în care toate terenurile ce provin de la autorii comuni au fost identificate, în condiții de contradictorialitate și opozabilitate, prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, raport ce nu a fost contestat de nici una din părți sub aspectul modului de identificare a terenurilor în discuție.

În ceea ce privește celelalte probe solicitate de reclamantele apelante, respectiv proba cu interogatoriile și proba testimonială, nici acestea nu erau utile cauzei dat fiind faptul că teza probatorie vizată, respectiv stabilirea provenienței terenurilor în discuție, nu era de natură să atragă incidența vreunui motiv de nulitate în privința titlurilor contestate.

În raport de cele arătate, în mod corect a reținut instanța de fond că titlurile contestate au fost legal emise în favoarea succesibililor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate și au obținut validarea prealabilă a acestor cereri, iar problema provenienței terenurilor în litigiu nu este relevantă în cauză întrucât nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele de nulitate prev. de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, ea urmând a fi examinată în cadrul acțiunii de partaj succesoral în care s-a invocat apartenența parcelelor în discuție la masa succesorală rămasă după defuncții V. D., V. V..

Față de toate acestea, tribunalul va respinge apelul ca nefondat conform art.480 NCPC cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat așa cum prevăd dispozițiile art.453 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamantele V. T., domiciliată în ., județul A. și I. A., domiciliată în localitatea Hîrtop, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 456 din data de 04 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 HÂRTOP, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, V. G., V. D. V., N. E., G. V. și G. V., cu toții domiciliați în localitatea Hîrtop, județul Suceava, ca nefondat.

Obligă apelanta să plătească intimatei G. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 SEPTEMBRIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. L. D. D.

GREFIER,

Ș. L.

Red. D.D.

Jud. fond. R. M.

Tehnored. Ș.L.G./Ex.11./24.10.2014

← Fond funciar. Decizia nr. 511/2014. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 959/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 807/2014. Tribunalul SUCEAVA