Fond funciar. Decizia nr. 417/2014. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 417/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 1248/334/2013

Dosar nr._ - fond funciar –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 417

Ședința publică din data de 5 mai 2014

Președinte: C. L.

Judecător: V. E. L.

Grefier: P. L.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 1060 din data de 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind petenta C. F. - prin avocat S. Serenela și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni.

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 5 mai 2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vatra Dornei la data de 24 aprilie 2013 sub nr._, petenta C. F. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 41 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitoare a autorului C. E. – veteran de război.

În motivarea cererii de chemare în judecată, petenta a arătat în esență că prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea este tardivă.

Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr.212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.

Față de această interpretare, petenta arată că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, este inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.

De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce conduce la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.

Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene Suceava, în sensul că județul Suceava are un deficit de 4050 ha teren pădure, s-a arătat că această susținere nu are corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană Suceava a validat cererea.

Pe fondul pretențiilor petenta a arătat că a făcut dovada participării la război a autorului său L. M. precum și dovada vocației succesorale după acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentei.

În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că cererea formulată de petentă a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 (30 noiembrie 2005 inclusiv), termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.

Faptul că Legea 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.

Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă se arată că se modifică o normă juridică a altui act normativ (în speță Legea 1/2000), se prezumă că este aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art. 33 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.

Pe fondul pretențiilor petentei intimata a arătat următoarele:

- în conformitate cu prev. art. 61 din HG 890/2005 contrar solicitărilor petentei, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”;

- La nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile;

Prin completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit dispozițiile Legii 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

Prin răspunsul la întâmpinare, petenta a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu are nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentei s-a născut odată cu . Legii 212/2008.

De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor HG 890/2005 nu au relevanță câtă vreme cererea petentei se întemeiază pe o lege ulterioară, 212/2008 care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.

Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană Suceava, petenta a arătat că această susținere este nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.

Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezenta în instanță pentru a combate susținerile petentului.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 24 octombrie 2013, Judecătoria Vatra Dornei a admis plângerea, a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 41 anexa 48, constituind în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri, reținând în motivare, următoarele:

Din certificatul emis de Ministerul Apărării Naționale, UM_ Pitești, nr. C_ din 16.04.1996, rezultă că C. E. născut la data de 31.05.1923 a fost identificat cu următoarea situație militară: 1.11.1943-1.02.1945 elev la Școala de ofițeri rezervă Cavalerie operativă în perioada: 23.08._44; 3.03.1945-9.05.1945 pe front cu Regimentul 2 Călărași, sublocotenent.

Din certificatul de căsătorie depus la dosar rezultă că C. E. a fost căsătorit cu petenta C. F., iar din certificatul de deces . nr._ rezultă că C. E. a decedat la data de 19.10.1978.

În baza Legii 212/2008, petenta a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren agricol/forestier.

C. orășenească de fond funciar Broșteni ca urmare a documentației depusă de petent a solicitat validarea cererii acestuia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.

Prin hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_, iar autorului petentei prin Hotărârea 977/23.06.2005 i s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de un ha teren agricol în conformitate cu prev. art. 34 din Legea 44/1994.

În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.

În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”

În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța va analiza materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Din analiza textului de lege mai sus menționat rezultă în primul rând faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.

Așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea 1/2000, Legea 169/1997, Legea 193/2007, Legea 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii ce are ca efect juridic pierderea dreptului prevăzut de lege.

Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța a constatat că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „ unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 nu mai era în vigoare.

Astfel, art. 33 (forma inițială) din Legea 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.

Lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prev. de art. 36 din Legea 212/2008 ar putea fi analizată prin prisma scopului urmărit prin acest text de lege.

Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prevederile Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945„aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere recompensarea acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană Suceava, prin adăugare la lege, a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea acestuia.

Pe fond, din analiza prevederilor art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front (aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării) precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.

Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela fie de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, fie de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.

Pentru aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca autorul petentului să nu dețină nici o suprafață de teren, sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.

În speță, față de documentația, analizată mai sus, instanța a constatat că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008 respectiv că autorul său a luptat pe front precum și faptul că acesta, îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, în sensul că potrivit adeverinței emisă de Primăria orașului Broșteni, la nivelul anului 1948 nu apărea înscris cu teren în evidențele de rol agricol.

Susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că potrivit prevederilor art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008 (care este ulterioară HG 890/2005) reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile, sau posibilitatea acordării de despăgubiri.

Din tabelul din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.

Potrivit art. 24 din Legea 1/2000, aplicabil pentru identitate de rațiune și în cazul constituirii dreptului de proprietate reglementat de art. 36 din Legea 212/2008, prin actele de stare civilă depuse la dosar, petentul a făcut și dovada vocației succesorale (soție supraviețuitoare) după autorul său, veteran de război.

Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în data de 11 decembrie 2013 intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petentă, ca nefondată.

A solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere:

- faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000".

- dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:

"Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

- dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:

„(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

(3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe.

(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării (...)".

A anexat încheierea pronunțată la data de 22.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

1. A solicitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă si în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.

Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului.

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (2) NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".

În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.

Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul si obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.

Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.

Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.

Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (4)-(5) din Legea nr.1/2000 și art. 71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.

Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind și o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.

Toate aceste prevederi legale îi conferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

2. Prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz. 41 din anexa 48, având în vedere următoarele considerente:

- cererea formulată a fost depusă tardiv;

- a fost modificată data depunerii cererii și prenumele;

- moștenitoarea este căsătorită cu U.;

- a primit despăgubiri pentru suprafața de 1,00 ha teren agricol prin Hotărârea nr. 977/23.06.2005 a comisiei județene, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată cu modificările și completările ulterioare;

- în conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate".

- la nivelul județului Suceava există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.

Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, "ART. 36

Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."

a) Referitor la tardivitatea depunerii cererii

Prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.

Astfel, conform art. 10 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.

Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, vână la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."

Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).

C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.

Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008,

Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.

Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009.

Or, cererea formulată de petentă are numărul de înregistrare 42 din 16.06.2010.

Prin urmare această cerere este depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).

b). Pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front, precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.

Consideră apelanta că, în mod corect a fost invalidată propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz. 13 din anexa 48, întrucât autorul petentei nu s-a încadrat în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 212/2008.

Petenta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate ca legala si temeinica, pentru următoarele motive:

1. În legătură cu cererea de suspendare a judecății pe disp. art. 519- 520 C. Pr. Civ., până la soluționarea sesizării adresată, Î.C.C.J. în dos._, arătă că este de acord cu această cerere de suspendare.

2. În ce privește solicitarea apelantei - de introducerea în cauză, în apel, în calitate de pârâtă, a R.N.P.- Direcția Silvică Suceava, în conformitate cu art. 68 al. 3 n. C. Pr. Civ., solicită respingerea ca tardivă a acestei cereri, întrucât, trebuia făcută, „cel mai târziu, vână la primul termen de judecată”, în fata instanței de fond.

În contextul în care, apelanta-pârâtă, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a fost legal citată și chiar și-a expus punctul de vedere și a invocat excepții prin întâmpinarea formulată, apreciază că o astfel de cerere de introducere în cauză a altor persoane, în speță a R.N.P. - Direcția Silvică Suceava, ca administrator a terenului (simplu detentor), în apel, - este tardivă, sens în care solicită respingerea cererii.

3. Referitor la motivele de apel, s-a reluat susținerea legată de tardivitatea depunerii cererii, considerată de instanță ca o apărare de fond și respinsă pentru motivele expuse pe larg, la care achiesează și condițiile de admisibilitate a cererii prev. de Legea 187/1945.

Asupra excepției tardivității formulării cererii, de reconstituire a dreptului de proprietate, se retine că art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că, au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:

1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru

înfăptuirea reformei agrare;

2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;

3) persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;

4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării, că, au luptat pe front si că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau forestiere, iar în mod corect, instanța de fond, a reținut că autorul petentei îndeplinește condițiile de încadrare, beneficiar al acestei legi.

Cu privire la data formulării acestei cereri de către petentă, din analiza textului de lege rezulta, ca, termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane beneficiare a Legii nr. 212/2008, nu este strict și imperativ prevăzut, motiv pentru care solicită respingerea excepției tardivității, pentru lipsă de dispoziție contrară si în baza principiului de interpretare a legii: „unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem”

Apreciază că, analogia cu termenele prevăzute expres prin legea 247/2005 este lipsită de temei legal, deoarece această lege 212/2008, a intrat în vigoare ulterior si dacă legiuitorul dorea să limiteze în timp dreptul de a beneficia de astfel de reconstituiri, cu siguranță ar fi prevăzut un termen limită - ca si în cazul celorlalte legi de fond funciar.

De altfel, practica Tribunalului N., unde s-au judecat numeroase litigii similare, a fost constantă din acest punct de vedere . excepția tardivității fiind respinsă în baza principiului de drept: „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem”.

Arată intimata că, în legătură cu acest aspect, urmează ca I.C.C.J să se pronunțe.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat, prin dispozițiile art. 1 pct. 2, din Legea nr. 193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008, - „persoanelor fizice, cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulat a, precum si persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum si persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării ca au luptat pe front si ca îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole si forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.

Contrar susținerilor apelantei, petenta a făcut dovada, prin înscrisurile existente la dosar, a îndeplinirii cumulative a condițiilor care au condus la admiterea plângerii, respectiv: faptul că autorul său a luptat pe front si îndeplinea condițiile prevăzute de Legea 187/1945 pentru a fi împroprietărit.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Nu poate fi luată în considerare cererea ca judecata cauzei să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava, fiind o cerere nouă, contrară prevederilor art. 478 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă potrivită cărora în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și nici calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petenta C. F. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din data de 28 februarie 2013 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 41 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. E., veteran de război, decedat la data de 19 octombrie 1978.

Prin Hotărârea nr. 2 din data de 28 februarie 2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poziția nr. 41 din anexa nr. 48 întrucât nu se face dovada depunerii cererii în termen legal și, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005, terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate.

După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, reținută de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr. 2 din 28 februarie 2013, tribunalul reține că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008.

În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia".

A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.

Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.

Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I., după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.

Or, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren în calitate de moștenitoare după defunctul C. E. formulată de petenta-intimată C. M. F. a fost depusă la data de 16 iunie 2010 fiind înregistrată sub nr. 42 din data de 16 iunie 2010, pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, cererile de constituire fiind tardive, C. județeană Suceava, făcând o corectă interpretare a dispozițiilor legale menționate mai sus.

Prin raportare la modalitatea în care această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P, tribunalul constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în speță reținând că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar, astfel că acest motiv de apel este întemeiat, motiv pentru care se impune admiterea apelului cu privire la acest aspect.

După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petentă are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil( concret) de constituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.

Or, ca efect a depunerii tardive a cererii sale de constituire, petenta este decăzută din dreptul procesual, de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.

Prin urmare, în mod corect a invalidat C. județeană Suceava propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în favoarea petentei prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii sale de constituire iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petentă atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire și stingerea dreptului subiectiv civil( concret) de constituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată, astfel încât este de prisos a se analiza dacă aceasta întrunește sau nu condițiile de fond prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru a se vedea dacă este îndreptățită sau nu la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată iar eventuala achiesare a comisiei locale de fond funciar la pretențiile petentei nu poate fi luată în considerare, fiind în prezența unor norme de ordine publică.

Cum prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță referitoare la termenul în care poate fi formulată cererea de constituire a dreptului de proprietate, motivul de apel invocat cu privire la acest aspect fiind întemeiat, examinarea celorlalte motive de apel referitoare la condițiile de fond prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru a vedea dacă petenta-intimată este îndreptățită sau nu la constituire, a devenit inutilă

În consecință, în baza art. 480 al. 2 Cod de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 5 al. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, tribunalul va admite apelul și va schimba în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge plângerea ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1060 din 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind petenta C. F. - prin avocat S. Serenela domiciliată în orașul Broșteni, . și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Broșteni cu sediul în orașul Broșteni, jud. Suceava.

Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1060 din data de 24 octombrie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), în sensul că:

Respinge plângerea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

C. L. V. E. L. P. L.

Red. V.E.L.

Jud. F. M.

Tehnored. L.P./2 ex./13.05.2014

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 123/2014. Tribunalul...		Partaj judiciar. Hotărâre din 04-11-2014, Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 123/2014. Tribunalul SUCEAVA Partaj judiciar. Hotărâre din 04-11-2014, Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Hotărâre din 10-01-2014, Tribunalul SUCEAVA Revendicare imobiliară. Decizia nr. 514/2014. Tribunalul SUCEAVA Pretenţii. Hotărâre din 10-01-2014, Tribunalul SUCEAVA