Revendicare imobiliară. Decizia nr. 514/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 7048/86/2013
Dosar nr._ - revendicare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 514
Ședința publică din data de 25 FEBRUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantele B. M. L. și B. S., ambele domiciliate în . împotriva sentinței civile nr.2046 din data de 25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2006, intimați fiind pârâții C. E. și C. C., ambii domiciliați în . și C. S., domiciliat în mun. Suceava, ..10, ., ..
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 FEBRUARIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 FEBRUARIE 2014, și apoi, din aceleași considerente, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 25 FEBRUARIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 08.10.2002 și înregistrată sub nr.7580/2002, reclamantele Batinaș M. și Batinaș S., au chemat în judecată civilă pe pârâții C. C., și C. S., solicitând instanței, ca pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 600 m.p. teren grădină, situat în . Chehai E., Batinaș M., Chehai S., teren identic cu . grădină din CF 3059 a Comunei cadastrale Pătrăuți; obligarea pârâților la ridicarea gardului din plasă de sârmă, prin care li s-a închis accesul reclamantelor, la proprietatea lor; obligarea pârâților la plata sumei de 6 milioane lei vechi, reprezentând recolta pe care reclamantele ar fi putut să o obțină, incluzând prețul cartofilor, arătura, discuitul și grăpatul terenului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au precizat că numita Batinaș M. a devenit proprietară pentru suprafața de 600 m.p. teren grădină, identic cu . grădină din C.F. 3059 a Comunei cadastrale Pătrăuți, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2366 din data de 15.08.1996 la Biroul Notarului Public G. H., încheiat cu numiții B. G. și S., părinții reclamantei B. M., cu păstrarea dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor.
Reclamantele au arătat că atât vânzătorii, cât și cumpărătoarea, au stăpânit acest teren până în primăvara anului 2002; când pârâții au montat un gard despărțitor între terenul de 200 mp, pe care reclamantele au construcțiile, și terenul de 600 mp, cu motivarea că reclamantele nu sunt de acord să facă schimb de teren cu pârâții, pentru ca aceștia să aibă acces mai ușor la proprietatea lor. Au mai arătat și că au sesizat autoritățile locale despre această situație, însă nimeni nu a luat nici o măsură, fiind nevoite să promoveze prezenta acțiune.
În final, reclamantele au menționat că întrucât au fost prejudiciate prin faptul că au fost împiedicate să se folosească de terenul proprietatea lor, ele consideră că au suferit daune în valoare de 6 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea recoltei de cartofi, în care se include și contravaloarea aratului, discuitului, a grăpatului, a seminței de cartofi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și următoarele din Codul civil de la 1864, precum și dispozițiile art. 998 din același act normativ.
În susținerea acțiunii, reclamantele au depus înscrisuri, respectiv schița terenului în litigiu (fila 6 din dosarul nr. 7580/2002), o adeverință emisă de Comisia comunală Pătrăuți pentru vânzătorul B. G. (fila 7 din dosarul nr. 7580/2002), contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 24.11.1941 (filele 8-9 din dosarul nr. 7580/2002), declarația numitei Rauliuc R. (fila 10 din dosarul nr. 7580/2002), încheierea de carte funciară nr. 4448 din data de 14.08.1996 a Judecătoriei Suceava (fila 11 încheierea 4448/14 august 1996 a Biroului de Carte Funciară Suceava), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2366 din data de 15.08.1996 de către Biroul Notarului Public G. H. (fila 12 din dosarul nr. 7580/2002), titlul de proprietate nr. 1107 din data de 29.07.1996 (filele 20 și 31 din dosarul nr. 7580/2002), procesul verbal din data de 15.02.2002 (fila 32 din dosarul nr. 7580/2002), planul de situație (fila 33 din dosarul nr. 7580/2002), contractul de donație din data de 15.10.1954 (filele 153-154 din dosarul nr. 7580/2002).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 9.100.00 lei vechi și timbru judiciar de 50.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (filele 2-5 din dosarul nr. 7580/2002).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În apărare, pârâții au arătat că reclamantele nu specifică ce suprafață revendică de la fiecare din pârâți. Pârâții au precizat că soții C. E. și C. C. sunt proprietari pentru suprafața de 600 mp teren grădină, conform titlului de proprietate nr. 1127/1997, iar pârâtul C. S. este proprietarul suprafeței de 1400 mp teren, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2996 din data de 21.05.2001 la Biroul Notarului Public P. A..
În susținerea acestei situații, pârâții au depus la dosar, în copie, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2996 din data de 21.05.2001 la Biroul Notarului Public P. A. (fila 22 din dosarul nr. 7580/2002), planul de amplasament și delimitare a imobilului (filele 23-24 din dosarul nr. 7580/2002), titlul de proprietate nr. 1286 din data de 11.04.2001 (fila 25 din dosarul nr. 7580/2002), titlul de proprietate nr. 1127 din data de 05.02.1997 (fila 26 din dosarul nr. 7580/2002).
Instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le legale, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, instanța a încuviințat proba cu martorii P. R., P. E., G. A. și Luțac V., aceștia fiind audiați la termenul de judecată din data de 08.01.2003, respectiv 10.02.2003, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 40, 41, 48 și 49 din dosarul nr. 7580/2002).
Instanța de fond a încuviințat și proba cu expertiza tehnică judiciară, fiind depus la dosar raportul de expertiză efectuat de către expert Răchitneanu I. (filele 133-150).
Prin sentința civilă nr. 3567 din data de 11.11.2004 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. 7580/2002, s-a admis în parte acțiunea reclamantelor, iar pârâții au fost obligați să lase reclamantelor, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 600 mp teren situat în intravilanul comunei Pătrăuți, județul Suceava, întabulat în CF nr. 3059 a Comunei cadastrale Pătrăuți, identic cu ., și să ridice gardul care a fost ridicat pe terenul reclamanților. Instanța a respins capătul de cerere privind daunele, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 564 din data de 17.04.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4263/C/2005, s-a admis recursurile declarate de către ambele părți și s-a casat sentința civilă nr. 3567 din data de 11.11.2004 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. 7580/2002, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de control judiciar apreciind că este necesară administrarea de probe noi pentru dovedirea cuantumului pretențiilor majorate de către reclamante la termenul de judecată din data de 28.11.2005 (filele 58-59 din dosarul nr. 4263/C/2005).
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ la Judecătoria Suceava la data de 24.11.2006.
În raport cu dispozițiile obligatorii cuprinse în decizia de casare nr. 564 din data de 17.04.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4263/C/2005, prima instanță a procedat la audierea martorilor Luțac V., Iuscu I., C. I., G. A. la termenul de judecată din data de 15.09.2006, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 28, 29, 30 și 31 din dosarul nr._ ).
De asemenea, s-a dispus și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, acesta fiind depus la filele 47-60 din dosarul nr._ .
Pârâții au depus la dosarul cauzei și un raport de expertiză extrajudiciară (filele 70-83 din dosarul nr._ ).
Prin sentința civilă nr. 956 din data de 09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă, având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantele B. M. și B. S., în contradictoriu cu pârâții C. E., C. C. și C. S., aceștia din urmă fiind obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 600 mp teren situat în intravilanul comunei Pătrăuți, județul Suceava, înscris în CF nr. 3053 a comunei cadastrale Pătrăuți, identic cu ., precum și să ridice gardul edificat pe terenul reclamantelor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor, instanța de fond l-a admis în parte, și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantelor suma de 400 lei (filele 131-134 din dosarul nr._ ).
Prin decizia civilă nr. 2019 din data de 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, s-a admis recursurile declarate de către părți și s-a casat sentința civilă nr. 956 din data de 09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de control judiciar apreciind că este necesar efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere toate procesele verbale de punere în posesie a părților (filele 32-33 din dosarul nr._ ).
Cauza a fost reînregistrată sub nr._/314/2006 la Judecătoria Suceava la data de 04.01.2008.
Pârâții au depus la data de 10.03.2009 un memoriu, însoțit de o . înscrisuri (filele 28-50 din dosarul nr._/314/2006).
Reclamantele au depus la data de 04.05.2009 precizări la acțiune, prin care au arătat că își mențin toate capetele de cerere formulate, cu mențiunea că înțeleg să-și majoreze pretențiile privind obligarea pârâților la plata daunelor în sumă de 5000 lei, reprezentând contravaloarea recoltei nerealizate de pe cei 6000 mp teren ocupați de pârâți în perioada 31.10.2002–2009 (filele 52-54 din dosarul nr._/314/2006).
Instanța de fond a dispus efectuarea în cauză a unui supliment la raportul de expertiză conform indicațiilor date de către instanța de control judiciar (filele 75-77, 93, 109-119, 142-144, 182-184 din dosarul nr._/314/2006).
La data de 25.05.2010, Comisia locală de fond funciar Pătrăuți a depus la dosar fișa - proces verbal de punere în posesie nr. 1107 privind pe B. I. G. (fila 90 din dosarul nr._/314/2006).
La data de 06.05.2011, OCPI Suceava a comunicat relațiile solicitate (filele 134-138 din dosarul nr._/314/2006).
Comisia Locală Pătrăuți a comunicat relațiile solicitate de instanță, la data de 27.06.2011 (filele 145-167 din dosarul nr._/314/2006).
Prin sentința civilă nr. 2046 din data de 25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2006, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele B. M. și B. S., domiciliate în ., în contradictoriu cu pârâții C. C., C. E., ambii domiciliați în . și C. S., domiciliatîn Suceava, .. 10, ., ., astfel cum a fost precizată la data de 04.05.2009, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 1107 din data de 29.07.1996 emis pentru numitul Batinaș I. G., i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp în . vecini pe C. C. (nord), G. V. (est), C. C. (sud) și Batinaș G. (vest). Instanța a reținut că punerea în posesie s-a realizat cu întocmirea unei schițe în acest sens (fila 23 din dosarul nr. 7580/2002 și fila 90 din dosarul nr._/314/2006).
Prin încheierea nr. 4448 din data de 14.08.1996 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a dispus înființarea unei cărți funciare cu nr. 3059 pentru . parcelelor nr. 66 clădire de 200 mp cu casă și anexe gospodărești și nr. 152/5 grădină de 600 mp și întabularea dreptului de proprietate pentru Batinaș I. G., soțul reclamantei B. S. și tatăl reclamantei B. M. (fila 11 din dosarul nr. 7580/2002).
Instanța a mai reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2366 din data de 15.08.1996 de către Biroul Notarului Public H. G., numitul B. I. G., împreună cu reclamanta B. S., a vândut reclamantei B. M., cu rezerva dreptului de uzufruct viager, imobilul situat în intravilanul comunei Pătrăuți, județul Suceava, constând în suprafața de 800 mp teren cu casă și anexe, înscris în cartea funciară nr. 3059 a comunei cadastrale Pătrăuți, respectiv . de 200 mp casă și anexe gospodărești și . grădină de 600 mp, provenit în baza titlului de proprietate nr. 1107 din data de 29.07.1996 (fila 12).
În ceea ce îl privește pe pârâtul C. I. S., instanța reține că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2996 din data de 21.05.2001 de către Biroul Notarului Public P. A., acesta a dobândit de la numiții P. E., Costiug D.-L., Costiug O. L., Costiug A. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafață de 1400 mp grădină situată în intravilanul comunei P., județul Suceava, învecinat cu G. V., B. S., C. C. și hotar, identic cu ., nou formată prin divizarea parcelei nr. 157/1, înscrisă în cartea funciară nr. 1856 a comunei cadastrale Pătrăuți, dobândit de către vânzători prin titlul de proprietate nr. 1286 din data de 11.04.2001 (filele 22-25).
Referitor la pârâții C. E. și C. C., instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1127 din data de 05.02.1997, pârâtei C. E., în calitate de moștenitoare a numitului B. V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp în . vecini pe B. G. (nord), Romas G. (est), G. A. (sud) și șosea (vest). Instanța a reținut că punerea în posesie s-a realizat cu întocmirea unei schițe în acest sens (fila 26 din dosarul nr. 7580/2002 și fila 20 din dosarul nr._ ).
Prin titlul de proprietate nr. 1739 din data de 03.03.2009, pârâtei C. E., în calitate de moștenitoare a numitului B. V., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 640 mp în . o nouă schiță în acest sens (filele 53-54 din dosarul nr._/314/2006).
Prin sentința civilă nr. 3761 din data de 19.01.1994 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/1993, a fost admisă plângerea formulată de către pârâta C. E. împotriva titlului de proprietate nr. 1107 din data de 15.11.1996, reconstituindu-se pârâtei dreptul de proprietate pentru suprafața de 10 ari teren grădină, lângă casă, pe raza comunei Pătrăuți, județul Suceava (fila 49 din dosarul nr. 4263/C/2005).
Referitor la capătul de cerere având ca obiect revendicare, instanța de fond a reținut că, în baza art. 480 din Codul civil de la 1864, în continuare aplicabil prin prisma dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă.
În plus, instanța de fond a reținut că în aplicarea dispozițiilor legii fundamentale, care consacră caracterul inviolabilității proprietății private, la îndemâna proprietarului neposesor a fost pus un mijloc energic de apărare a dreptului său de proprietate, constând în posibilitatea juridică de a cere restituirea bunului de la cel care-l stăpânește fără temei. Astfel, acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărită fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efect direct și accesoriu al obținerii posesiei.
Cu titlu preliminar, instanța de fond a reținut că în cadrul unei acțiuni în revendicare, într-o primă etapă, trebuie să se identifice terenul în litigiu, pentru ca mai apoi să se verifice cine exercită posesia cu privire la acel teren. De abia, după identificarea certă a terenului și, implicit, a posesiei, instanța va analiza actele de proprietate ale părților, iar, în cazul în care, rezultă o suprapunere, se va proceda la compararea drepturilor și la stabilirea preferabilității unuia în detrimentul celuilalt.
În prezenta cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta B. M. a făcut dovada faptului că este proprietara suprafeței de 600 mp teren situat în intravilanul comunei Pătrăuți, la locul numit ”G.”, dar nu a făcut și dovada amplasamentului faptic al acestei suprafețe de teren.
Instanța de fond a mai reținut că, după mai multe lucrări depuse la dosar, expertul desemnat în cauză a solicitat să i se prezinte de către părți schițele de la punerile în posesie efectuate de către comisia locală de fond funciar (filele 82 și 88 din dosarul nr._/314/2006).
De asemenea, s-a constatat că expertul desemnat în cauză, în lipsa unor schițe cu indicarea dimensiunilor terenului cu care reclamantele au fost puse în posesie, nu a reușit să facă afirmații clare cu privire la amplasamentul faptic al suprafeței de teren revendicată de către reclamante (filele 111-114, 142-144 din dosarul nr._/314/2006).
Astfel, s-a reținut că expertul a precizat că schița dată reclamantelor nu are dimensiuni și nu poate fi corelată cu terenul revendicat de către reclamante. De asemenea, expertul a apreciat că există o problemă de punere în posesie între comisia Pătrăuți și reclamante (filele 114, 143-144 din dosarul nr._/314/2006).
În suplimentul la raportul de expertiză depus la filele 182-184 din dosarul nr._/314/2006, expertul a menționat că nu poate identifica terenul reclamantelor nici după vecinii din titlu și nici după schița ambiguă aflată la dosar.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a apreciat că acestea sunt lipsite de concludență din moment ce nici un expert în specialitatea topografiei, având la dispoziție întreaga documentație aferentă titlurilor de proprietate emise pentru părțile din prezentul dosar, nu a reușit să formuleze concluzii certe. Punerea în posesie cu o suprafață de teren determinată reprezintă o operațiune tehnico-juridică și nu o situație de fapt cu privire la care martorii să poată face depoziții concludente. Cel mult, martorii pot declara cu privire la situația de fapt reprezentată de stăpânirea exercitată asupra unei suprafețe de teren.
Însă, declarațiile acestora cu privire la stăpânirea de fapt a unui teren, în condițiile în care ei nu au asistat în nici un fel la întocmirea documentației aferente titlului de proprietate ori la punerea în aplicare a dispozițiilor privind punerea în posesie, nu oferă informații concludente cu privire la suprafața de teren și amplasamentul acestuia.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar putea reține o concludență de principiu a declarațiilor martorilor, s-a constatat că în cauza dedusă judecății, martorii nu susțin afirmațiile reclamantelor cu privire la amplasamentul cert al terenului.
Astfel, deși reclamantele au susținut că acțiunea lor se referă la o suprafață de teren de 600 mp (6 ari), inclusă în grădinile stăpânite de pârâți, instanța a reținut că martora P. E. a declarat că grădina reclamantelor se află lângă casa lor, iar martorul G. A. a precizat că reclamanta B. S. are 4-5 ari lângă casă (filele 41 și 48 din dosarul nr. 7580/2002). În același sens este și declarația martorului C. I., acesta declarând în fața instanței că terenul reclamantelor se află la aproximativ 70-100 m de casa reclamantelor, precum și declarația martorului Iuscu I., care a făcut referire la un teren aflat în spatele casei reclamantelor (filele 30 și 29 din dosarul nr._ ).
Instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 7580/2002, motivat de faptul că suprafața de teren de 600 mp revendicată prin prezenta acțiune a fost indicată în teren de către reclamante (filele 133-150). Prin urmare, atunci când a efectuat prima expertiză, expertul nu a ținut cont de procesele verbale de punere în posesie a părților. Astfel, luând în considerare că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită, instanța reține că raportul de expertiză efectuat nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar. În acest sens, concluziile ultimului supliment la raportul de expertiză răspund exigenței stabilirii exacte a situației de fapt în cauza dedusă judecății.
De asemenea, s-a înlăturat și suplimentul la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._, motivat de faptul că prin decizia civilă nr. 2019 din data de 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, când s-au admis recursurile declarate de către părți și s-a casat sentința civilă nr. 956 din data de 09.03.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, cu trimitere spre rejudecare, instanța de control judiciar a apreciat că este necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere toate procesele verbale de punere în posesie a părților (filele 32-33 din dosarul nr._ ).
În ceea ce privește încheierea de întabulare nr. 4448 din data de 14.08.1996 pronunțată de Judecătoria Suceava, instanța consideră că aceasta nu are relevanță în prezentul dosar, întrucât nu rezultă că întabularea are la bază schița de punere în posesie de către comisia locală de fond funciar.
Instanța de fond a amintit că, potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 129 alin.1 din Codul de procedură civilă, părțile au îndatorirea de a-și dovedi, în condițiile legii, pretențiile și apărările, principiu al procedurii civile exprimat prin adagiul „actori incumbit probatio”.
Față de dispozițiile legale mai sus amintite și având în vedere împrejurarea că reclamantele, prin probele administrate în cauză, nu au reușit să probeze faptul că pârâții ar stăpâni fără titlu vreo suprafață de teren aparținând reclamantelor, instanța de fond a apreciat că acțiunea în revendicare imobiliară formulată de către reclamantele B. M. și B. S., în contradictoriu cu pârâții C. C., C. E. și C. S., astfel cum a fost precizată la data de 04.05.2009, este neîntemeiată.
Având în vedere soluția pe capătul de cerere având ca obiect revendicare, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, și capetele de cerere având ca obiect „obligație de a face – ridicare gard” și „pretenții”.
În ceea ce privește cererile privind plata cheltuielilor de judecată formulat de către părți, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia.
Având în vedere că în cauza de față, acțiunea reclamantelor a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța nu poate reține nici o culpă procesuală în sarcina pârâților, astfel încât să îi poată obliga pe aceștia din urmă la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fost respins, ca neîntemeiat.
Instanța de fond a respins cererea pârâților de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, întrucât pârâții nu au dovedit efectuarea de cheltuieli cu prilejul prezentului proces.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat recurs reclamantele B. M. L. și B. S., sentință pe care o consideră nelegală și netemeinică, dată ca urmare a greșitei aplicări a legii și a neanalizării tuturor probelor dosarului.
Așa cum rezultă din probele dosarului, prezenta acțiune a fost promovată din data de 8.10.2002 și nici după 11 ani nu au reușit să intre în posesia terenului care le aparține.
Apreciază că instanța de fond avea obligația - în raport de dispozițiile cuprinse în decizia de casare 2019 din 26.09.2007 a Tribunalului Suceava, să identifice terenurile pârâților cuprinse în titlul de proprietate nr. 1107/1996 și a actului de vânzare cumpărare nr. 2366/1996 în ce le privește pe acestea și în titlul de proprietate nr. 1127/1997 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 2996/2001 întocmit în baza titlului de proprietate nr. 1286/2001 în ce îi privește pe pârâți, ținând cont de planurile de situație depuse la filele 9, 10, 29 - 36 (dosar 4263/C/2005) și fila 13 (dosar 1592/2005) pentru poziționarea parcelelor din litigiu printr-un supliment la raportul de expertiză.
În realitate, hotărârea pronunțată nu a avut în vedere aceste indicații întrucât așa cum rezultă din sentința recurată, instanța a reținut în favoarea pârâtei C. E. titlul de proprietate nr. 1739/3.03.2009 eliberat acesteia după ce ea și-a modificat după bunul plac titlul de proprietate nr.1107 din 1996 avut în vedere în decizia de casare.
În această situație consideră că instanța de fond nu a respectat dispozițiile deciziei de casare pronunțându-se în raport de alte probe decât cele indicate în decizie.
În mod nelegal instanța de fond a înlăturat raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 7580/2002 și suplimentul la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._ întrucât instanța de casare ar fi stabilit necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, situație reală, numai că instanța de casare nu a concluzionat că cele două rapoarte nu ar fi corecte, întrucât au stabilit fără nici un dubiu că pârâții stăpânesc față de actele de proprietate în plus o suprafață de 575 mp, suprafață aproximativ egală cu cea revendicată de acestea.
Tot fără nici un temei instanța a înlăturat depozițiile martorilor propuși spunând că aceștia au arătat că au 4 - 5 ari lângă casă (martor G. A.), iar martorul C. I. a declarat că terenul se află la 70 - 100 m de casa lor. A depus la dosar și în primul supliment la expertiză se confirmă faptul că terenul din spatele casei lor pe care și pârâții afirmaseră că ar fi cel din titlul de proprietate este în realitate a lui R. G. care are reconstituit dreptul de proprietate și care le-a vândut acest teren, iar distanța de la casa lor la terenul grădină de 70 — 100 m arătat de cel de al doilea martor este cea reală, întrucât terenul grădină de 600 mp nu este în spatele terenului reclamantelor de 200 mp curți construcții ci în spatele casei pârâtei, terenul inițial fiind o singură grădină sub forma literei L, cu latura scurtă la stradă cu cele două case și cu grădina doar în spatele casei lui C. E., respectiv a autorului ei, B. V..
Instanța a „omis" să analizeze o . probe depuse de reclamante la dosar dat fiind că pârâta și-a făcut un alt titlu de proprietate nr. 1739/3.03.2009, față de titlul de proprietate nr. 1107/1996 cuprins în decizia de casare. Astfel, au depus schița efectuată de ing. C. A., membru al Comisiei de fond funciar care a făcut punerea în posesie, precum și depoziția acestuia și a martorei P. E. și ea membră a comisiei de fond funciar, care a arătat exact cum s-a făcut punerea lor în posesie și a pârâților și cum aceștia le-au ocupat terenul, au scos țărușii și le-au îngrădit terenul.
Instanța de fond după ce face o prezentare teoretică despre acțiunea în revendicare concluzionând că reclamantele deși au acest drept nu au dovedit unde anume au fost puse în posesie.
În realitate, la fila 86 și filele 90 - 93 dosar sunt explicații ample din care rezultă că din cele 12 poziții pe care le-a avut B. I., în posesia autorului lor B. G. și a reclamantei B. S. a intrat în anul 1941 (act 425/41) și 1954 (act_/1954) suprafața în litigiu identică cu . Cartea funciară 260, parcelă primită și prin titlul de proprietate 1107/1996 și intabulată, așa cum a fost ea stăpânită din anul 1941 și până în anul 2002 când a fost ocupată abuziv de pârâți.
În plus, instanța nu a pomenit nimic de faptul că atât suprafața cât și amplasamentul terenului lor, identic cu . intrat în puterea lucrului judecat întrucât pârâții au susținut la fel ca și în prezenta cauză că terenul lor nu este amplasat între cele două terenuri ale lor, iar prin Sentința civilă nr. 4167/2008 dată în contradictoriu cu aceștia s-a stabilit că titlul lor de proprietate vizând atât întinderea cât și amplasamentul este corect eliberat.
Toate aceste acte nu au fost analizate de instanță, impunându-se admiterea recursului și implicit a acțiunii așa cum au hotărât până în prezent instanțele de fond.
Pârâții intimați C. E. și C. C. și C. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului reclamantelor ca nefondat.
Au arătat că, în rejudecarea cauzei, instanța de fond s-a conformat celor dispuse prin decizia de casare nr.2019/2007 a Tribunalului Suceava, ținând cont și de situația nouă intervenită între timp privind modificarea T.P.nr.1127/1997 al pârâtei C. E. și emiterea unui nou T.P.nr.1739/2009 pentru aceasta. Nici nu se putea altfel, câtă vreme acțiunea reclamantelor privind anularea T.P. nr. 1739/2009 a fost respinsă ca nefondată, conform sentinței civile nr.4585/2012 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă conform dec.civ. nr.1450/2013 a Tribunalului Suceava.
Așa cum rezultă din motivarea deciziei, modificarea titlului pârâtei a avut la bază hotărâri judecătorești irevocabile, iar T.P. nr. 1107/1996 de care se prevalează reclamantele nu a avut la bază o reală și efectivă punere în posesie, fiind emis autorului acestora în baza unui plan cadastral vechi, așa încât reclamantele nu au putut dovedi că sunt îndreptățite la amplasamentul revendicat.
Prin aceasta s-a răspuns și susținerilor reclamantelor, în sensul că prin sentința civilă nr.4167/2008 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins acțiunea pârâtei privind anularea parțială a T.P.nr.1107/1996 al reclamantei, s-ar fi stabilit că amplasamentul celor 600 m.p. teren în litigiu ar fi corect. În realitate, acea acțiune a fost respinsă pe considerentul că stabilirea greșită a amplasamentului nu este motiv de nulitate, iar problema poate fi clarificată într-o acțiune reală petitorie prin compararea titlurilor părților, așa cum corect a procedat instanța în cauza de față.
În mod corect au fost luate în considerare ultimele suplimente la raportul de expertiză, efectuate de către aceeași expertă (Răchitneanu L). Astfel, în răspunsul expertei din penultimul supliment din 30.06.2011, aceasta arată că: "Reclamantele dețin la fața locului 639 m.p. lângă casa lor și nu 800 m.p. conform T.P. Pârâții ocupă terenul lor din actele de proprietate, așa cum au fost puși în posesie. Nu există suprapunere între terenul reclamantelor și cel al pârâților,conform noilor acte de la dosarul cauzei...". În ultimul supliment din 10.11.2011, în răspunsul la obiectivul nr.4, experta subliniază: „Comisia Pătrăuți, eliberând proces verbal de punere în posesie pentru pârâți nu ia în considerare intabularea reclamantelor și susține procesul verbal de punere în posesie a pârâților, susținând că terenul reclamantelor este lângă casa lor".
Menționează că nu s-a făcut nici o confuzie între cei 639 m.p. deținuți de reclamante în jurul casei și cei 1000 m.p. cumpărați de la moștenitorii lui R. Gh.,în spatele casei conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1480/14.04.2008, experta clarificând și acest aspect. Faptul că reclamantele au terenul lângă casă, într-un singur trup, rezultă și din fișa proces verbal de punere în posesie din 24.07.1996(f.90) de care acestea se prevalează (a se vedea schiță verso), precum și din fișa proces verbal din 9.02.1993(fila 29 dosar inițial), cei 800 m.p. învecinându-se la vest cu șoseaua.
Atâta timp cât reclamantele nu prezintă un proces-verbal de punere în posesie concludent, cu schiță și dimensiuni, însușit de către comisia comunală, declarațiile martorilor sunt nerelevante, punerea în posesie fiind o operațiune tehnico-juridică și nu o situație de fapt cu privire la care martorii să poată face depoziții concludente, așa cum corect a reținut prima instanță. Inexistența aceleași schițe lipsește de eficiență juridică și intabularea reclamantelor, aspect sesizat corect de prima instanță.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea în revendicare impune instanței investite cu o atare acțiune să verifice dacă bunul imobil cu identificările prezentate de reclamant se regăsește sau nu în posesia nelegitimă a pârâtului.
Orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce, în planul vecinătății, înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu de celelalte proprietăți și-i atribuie individualitate(configurație). Adesea, titlurile de proprietate sunt omisive în privința conturului terenului, datorită absenței măsurătorilor sau executării lor de nespecialiști, ori cu mijloace depășite tehnic, indicând suprafețe inexacte, a căror valoare este numai relativă. De aceea, pot interveni cazuri în care se constată surplusuri sau minusuri la o parcelă învecinată, ori suprapuneri între configurațiile terenurilor. În toate aceste ipoteze, rămâne indiscutabil că revine instanței datoria stabilirii conturului real al terenurilor, întrucât mijloacele de apărare ale dreptului de proprietate –respectiv acțiunea în revendicare – instituite de legiuitor pentru înlăturarea atingerilor aduse dreptului, reclamă o soluționare pe fond, adică o determinare clară a existenței sau nu a dreptului real în patrimoniul părții în funcție de conturul terenului stabilit de instanță pe baza probatoriului, altfel dreptul de acces la instanță rămânând iluzoriu.
În speță, reclamantele Batinaș M. și Batinaș S. revendică suprafața de 600 m.p. teren grădină, situat în . Chehai E., Batinaș M., Chehai S., teren identic cu . din C.F. nr. 3059 a . care pretind că au ocupat-o pârâții Chehai C., Chehai E. și Chehai S., fără drept.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că părțile justifică dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care le dețin, și deși au promovat reciproc cereri de chemare în judecată pentru anularea actelor de proprietate pe care le dețin, acestea au fost respinse.
Astfel, potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2366 din data de 15.08.1996 de către B.N.P. H. G., reclamanta B. S. împreună cu numitul B. I. G. a vândut reclamantei B. M., cu rezerva dreptului de uzufruct viager, imobilul compus din suprafața de 800 m.p. teren cu casă și anexe, situat în intravilanul comunei Pătrăuți, județul Suceava, înscris în cartea funciară nr. 3059 a comunei cadastrale Pătrăuți, respectiv . de 200 m.p. casă și anexe gospodărești și . grădină de 600 m.p., teren reconstituit în baza titlului de proprietate nr. 1107 din 29.07.1996.
Acțiunea în anularea titlului de proprietate nr.1107/1996 eliberat autorului reclamantelor a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4167/2008 a Judecătoriei Suceava pe considerentul că stabilirea greșită a amplasamentului nu este motiv de nulitate.
De asemenea, s-a mai reținut pe baza probatoriului administrat că titlul de proprietate nr. 1107/1996 a fost emis fără o reală și efectivă punere în posesie, pe baza unui plan cadastral vechi, reclamantele B. S. și B. M. neputând dovedi că sunt îndreptățite la amplasamentul revendicat.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2996 din 21.05.2001 la B.N.P. P. A., pârâtul C. I. S. a dobândit de la numiții P. E., Costiug D.-L., Costiug O. L., Costiug A. M., dreptul de proprietate cu privire la suprafață de 1400 mp grădină situată în intravilanul comunei P., județul Suceava, învecinat cu G. V., B. S., C. C. și hotar, identic cu ., nou formată prin divizarea parcelei nr. 157/1, înscrisă în cartea funciară nr. 1856 a comunei cadastrale Pătrăuți, dobândit de către vânzători prin titlul de proprietate nr. 1286 din data de 11.04.2001.
În ce privește pe pârâții C. E. și C. C., aceștia au opus inițial în revendicare titlul de proprietate nr. 1127 din 05.02.1997, prin care i s-a reconstituit pârâtei C. E., în calitate de moștenitoare a numitului B. V., dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 m.p. teren în . vecini pe B. G. - N, Romas G. - E, G. A. - S și șosea – V.
Prin sentința civilă nr. 484 din 31.01.2008 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă pentru modificare titlu de proprietate formulată de reclamanta C. E. și în consecință, s-a modificat titlul de proprietate nr. 1127/05.02.1997 emis pe numele acesteia, în sensul excluderii pârâtei G. V., majorării suprafeței din „G.” de la 600 m.p. la 800 m.p., vecinătățile suprafeței de 10 ari (800 m.p. „G.” + 200 m.p. „curți – construcții”) fiind: R. Gheoghe la N, C. S. la S, G. V. la E și drum la V.
Ulterior, în baza hotărârii judecătorești sus-menționate, pârâtei C. E. i s-a emis un nou titlul de proprietate nr. 1739 din 03.03.2009, pentru suprafața de 640 m.p. în .> Acțiunea reclamantelor de anulare a procesului verbal de punere în posesie nr. 1743 încheiat în favoarea pârâtei C. E., în vederea eliberării titlului de proprietate nr. 1739 din 03.03.2009, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4585 din 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1450 din 4.06.2013 a Tribunalului Suceava, în considerentele căreia s-a reținut că atât procesul verbal de punere în posesie, cât și titlul de proprietate contestat a avut la bază sentințe judecătorești irevocabile, iar stabilirea greșită a amplasamentului nu este motiv de nulitate, problema putând fi clarificată într-o acțiune reală petitorie prin compararea titlurilor.
De asemenea, s-a mai reținut pe baza probatoriului administrat că titlul de proprietate nr. 1107/1996 a fost emis autorului reclamantelor fără o reală și efectivă punere în posesie, pe baza unui plan cadastral vechi, iar reclamantele nu au dovedit că sunt îndreptățite la amplasamentul solicitat.
Astfel, în mod corect instanța de fond a ținut cont de situația nouă intervenită între timp privind modificarea T.P.nr.1127/1997 emis pe numele pârâtei C. E. și emiterea unui nou T.P.nr.1739/2009 pentru aceasta.
Critica referitoare la faptul că instanța de fond în rejudecare nu a ținut cont de recomandările instanței de control judiciar în decizia de casare este neîntemeiată.
Astfel, în raport de dispozițiile obligatorii cuprinse în decizia de casare, prima instanță a procedat la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și a solicitat relații de la Comisia Locală Pătrăuți și de la O.C.P.I. Suceava.
În mod corect a analizat instanța acțiunea în revendicare, procedând mai întâi la identificarea terenului în litigiu și verificarea exercitării posesiei, iar apoi a analizat actele de proprietate și constatând că nu există suprapuneri între terenuri nu a mai procedat la compararea titlurilor pentru a da preferabilitate unuia dintre acestea.
Conform suplimentului nr.5 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Răchitneanu I. depus la filele 182-184 din dosar nr._/314/2006, în funcție de procesul verbal depunere în posesie al pârâților aferent titlului de proprietate nr. 1739/2009 al acestora și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2996 din 21.05.2001, pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren din terenul reclamantelor.
Corect a apreciat instanța de fond ca fiind lipsite de concludență declarațiile martorilor audiați în cauză, în condițiile în care aceștia nu au asistat la punerea în posesie, martorii putând declara doar cu privire la stăpânirea în fapt a unui teren, cât timp expertul desemnat în cauză, specialist în topografie, având la dispoziție întreaga documentație aferentă titlurilor de proprietate emise pentru părțile în litigiu nu a reușit să formuleze concluzii certe.
De asemenea, corect a înlăturat instanța raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 7580/2002 în condițiile în care expertul a măsurat terenul indicat de reclamante și nu a ținut cont de procesele verbale de punere în posesie a părților.
În raport de recomandările instanței de control judiciar, care a apreciat necesară efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere toate procesele verbale de punere în posesie a părților, corect a fost înlăturat și suplimentul la raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ .
Din probatoriul administrat rezultă că reclamantele nu au reușit să dovedească faptul că pârâții ar stăpâni fără titlu vreo suprafață de teren aparținând acestora, nedepunând un proces verbal de punere în posesie concludent, cu schiță și dimensiuni, însușit de comisia locală, declarațiile de martori fiind nerelevante, deoarece punerea în posesie este o operațiune tehnico-juridică și nu o situație de fapt cu privire la care martorii să poată face depoziții concludente.
Astfel, corect a fost respinsă acțiunea în revendicare, precum și celelalte capete de cerere cuprinse în petitul acțiunii, ca urmare a soluției date în revendicare.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantelor, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantele B. M. L. și B. S., ambele domiciliate în . împotriva sentinței civile nr.2046 din data de 25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2006, intimați fiind pârâții C. E. și C. C., ambii domiciliați în . și C. S., domiciliat în mun. Suceava, ..10, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 FEBRUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. A. C.
N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L./Ex. 2
Jud. fond. Timiță O. - E.
Tehnored. Ș.L.G.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-01-2014, Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Hotărâre din 10-01-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
