Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 522/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 1773/285/2012
Dosar nr._ partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.522
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 IUNIE 2014
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER S. A.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul reclamant F. V., domiciliat în comuna Satu mare, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Ruisu O.” cu sediul în mun. Rădăuți, ..62, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3514/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ intimată fiind pârâta L. D., domiciliată în . familia L. I. a N.), nr.148,județul Suceava.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 03 iunie 2014.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19.03.2012,pe rolul Judecătoriei Rădăuți reclamantul F. V. a chemat-o în judecată pe pârâta L. D. solicitând instanței partajul bunurilor comune, constând în casă și anexe gospodărești situate în . pe suprafața de 500 m.p. intravilan achiziționat anterior căsătoriei, suprafața de 1000 m.p. extravilan și suprafața de 500 m.p. intravilan, incluse în titlul de proprietate nr. 1290/1997, solicitând și un drept de creanță de_ lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2496/2005 s-a pronunțat divorțul părților, bunurile comune rămânând în indiviziune. Reclamantul a mai arătat că a achiziționat de la CAP anterior căsătoriei terenul pe care s-a construit casa folosindu-se materiale achiziționate anterior căsătoriei întrucât tatăl său a cumpărat o casă din lemn din . care a împărțit-o între cei doi copii ai săi, tatăl reclamantului dându-i 25 m.c lemn construcție din care s-a ridicat integral casa și o parte din anexe.
Reclamantul a mai menționat că a fost la muncă în Israel în perioada 1998-2002 și a trimis sume consistente de bani, respectiv_ dolari pentru ca pârâta să efectueze îmbunătățiri și renovare la casă, însă aceasta nu a făcut modificările respective și a cheltuit sumele de bani în interes propriu, cumpărând doar obiecte de uz casnic, frigider, televizor și mașină de spălat, second-hand, 1500 bucăți draniță mică utilizată pe un perete la grajd și un perete la bucătărie, și a făcut din scândura existentă la domiciliu lambriuri la hol, ușă la intrare, și a bătut jumătate din peretele de la bucătărie și grajd cu scândură plătind manopera pentru aceste lucrări, în valoare de maxim 400 lei.
Reclamantul a mai susținut că suma de_ lei trimisă pârâtei a fost cheltuită de aceasta în interes propriu astfel încât se impun restituirea ei.
A mai precizat pârâtul că are o cotă de contribuție de 80% la dobândirea casei, 60% la dobândirea anexelor, 50% pentru terenul intravilan și extravilan, iar ca modalitate de partajare solicită să i se atribuie casa și anexele fiind construite pe terenul proprietatea sa cu o cotă de contribuție de 80% iar terenul extravilan să fie împărțit în cote egale și cel de 500 m.p. intravilan să-i fie atribuit întrucât se află lângă construcții.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională arătând că este de acord cu partajul bunurilor comune constând în casă anexe, însă cota de contribuție este de 50 % pentru fiecare parte fiind de acord cu atribuirea imobilului către reclamant.
Pârâta a indicat valoarea bunurilor electrocasnice ca fiind de 2000 lei și alte bunuri mobile, respectiv cuier cu oglindă, două mese rotunde, corp scaune, 3 paturi cu saltele, 4 suporți de lemn pentru flori. Pârâta a mai solicitat restituirea de către reclamant a zestrei primită de la părinți constând în mobilă de dormitor, de sufragerie și de bucătărie, în valoare de 2600 lei,+ 3 covoare de iută și preșuri metraj, trei costume naționale, prosoape bucătărie, 30 m pânză bumbac. Pârâta a mai susținut că la construirea casei a fost folosit exclusiv material vechi fiind întrebuințat material lemnos atât de la părinții reclamantei cât și de la părinții săi, cât și cumpărat împreună. Cu privire la teren, pârâta a arătat că s-a constituit dreptul de proprietate pentru 10 ari lângă casă, iar 10 ari s-au atribuit pentru norma prestată la CAP.
Pârâta a mai menționat că a crescut 3 copii, a lucrat în gospodărie îngrijind de animale, a lucrat acasă broderie din care a realizat venituri și a lucrat și ea în Israel 4 ani.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională arătând că mobila de bucătărie poate fi luată de către pârâtă, iar celelalte bunuri nu mai există fiind distruse, iar terenul pe care s-a construit casa este bun propriu cumpărat anterior căsătoriei, ca și restul terenului din titlul de proprietate, întrucât pârâta nu a avut normă la CAP.
Reclamantul și-a restrâns acțiunea solicitând doar partajul caselor și anexelor(fila 37 dosar).
În vederea soluționării cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri și s-a administrat proba cu expertiză în construcții precum și cea testimonială.
Prin sentința civilă nr.3514 din 11.12.2013 Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta L. D..
A admis cererea reconvenționale.
A constat că masa bunurilor comune se compune din casă și anexe situate în .. 132, în valoare totală de_ lei, suprafața de 500 m.p. teren intravilan în valoare de 8800 lei și 1000 m.p. teren extravilan în valoare de 880 lei situată pe raza comunei Satu M. înscrisă în TP 1290/1997și următoarele bunuri mobile: frigider, televizor și mașină de spălat, în valoare de 600 lei, părțile având o contribuție de 50% fiecare la dobândirea bunurilor.
A transformat coproprietatea devălmașă în coproprietate pe cote părți, reclamanta și pârâta având cote de ½ fiecare.
A încetat starea de indiviziune dintre părți și atribuie reclamantului casa și anexele în valoare de_ lei și bunurile mobile în valoare de 600 lei precum și suprafața de 500 m.p. teren intravilan Satu M., din ..p. înscrisă în TP 1290/1997, în valoare de 8800 lei, valoarea lotului fiind de_ lei.
A atribuit pârâtei suprafața de 1000 m.p. teren situat la locul „P. 3” în extravilanul comunei Satu M. între vecinii drum exploatare, L. I., canal și L. V., înscrisă în TP 1290/1997, valoarea lotului fiind de 880 lei.
A obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de_ lei cu titlu de sultă.
A respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de creanță al reclamantului în valoare de_ lei.
A obligat reclamantul să-i restituie pârâtei mobila de dormitor, de sufragerie și bucătărie în valoare de 2600 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit la data de 15 iulie 1972, iar prin sentința civilă nr. 2496/2005 a Judecătoriei Rădăuți căsătoria a fost desfăcută prin divorț
În timpul căsătoriei părțile au edificat o casă și anexe după cum rezultă din autorizațiile pentru executare de lucrări depuse la dosar.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert M. M. au fost identificate construcțiile edificate în timpul căsătoriei și evaluate stabilindu-se o valoare de circulație de_ lei.
Față de raportul inițial întocmit fără participarea pârâtei, s-a întocmit o completare la raportul de expertiză la care au participat ambele părți, valoarea stabilită inițial rămânând neschimbată expertul menționând că părțile au căzut de acord că lemnul utilizat la construcția casei provine în proporție de cel puțin 50% din demolarea unei clădiri vechi.
Pe lângă construcțiile arătate în masa de partajat s-a inclus suprafața de 500 m.p. teren intravilan din ..p. și suprafața de 1000 m.p. teren extravilan de la locul P. 3 inclusă în titlul de proprietate nr. 1290/1997 chiar dacă titlul de proprietate a fost emis doar pe numele reclamantului și chiar dacă acesta și-a restrâns acțiunea renunțând la partajul terenurilor. Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate rezultă că cererea pentru constituirea dreptului de proprietate a fost formulată de către pârâtă, aceasta având calitatea de membru cooperator și realizând în perioada 1975-1989 norme în cadrul CAP-ului.
După cum rezultă din adeverința nr. 323PM/21.01.2013 eliberată de Primăria comunei Satu M., titlul de proprietate s-a emis pe numele reclamantului întrucât la acea dată el era cap de gospodărie.
Pe de altă parte, din adeverința nr. 4353/2012 a aceleiași primării, rezultă că și reclamantul în perioada 1965-1978 a avut calitatea de membru cooperator realizând norme la CAP.
Terenurile vor fi incluse la masa de partaj întrucât, pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat la rândul său partajarea bunurilor comune, în procesul de partaj părțile având calități inverse.
În masa bunurilor comune se vor include bunurile mobile constând în frigider, televizor și mașină de spălat arătate de reclamant în acțiune și recunoscute de pârâtă prin întâmpinare, valoarea fiind cea indicată de reclamant prin acțiune, având în vedere că deși reclamanta a precizat o valoare mai mare a acestor bunuri nu a dovedit-o.
De asemenea, nu a fost dovedită existența bunurilor mobile constând în cuier cu oglindă, două mese rotunde, corp scaune, 3 paturi cu saltele, 4 suporți de lemn pentru flori.
Așa fiind masa de partajat este compusă din casă și anexe situate în .. 132, suprafața de 500 m.p. teren intravilan, care face parte din suprafața de 1000 m.p. intravilan, restul de 500 m.p. fiind proprietatea exclusivă a reclamantului, lucru recunoscut de pârâtă în întâmpinare și următoarele bunuri mobile: frigider, televizor și mașină de spălat.
Cu privire la cota de contribuție, reclamantul a susținut că are o cotă de contribuție mai mare, deoarece a avut achiziționate materiale de construcție înainte de căsătorie și a obținut sume de bani considerabile ca urmare a faptului că a fost plecat la muncă în Israel.
Pârâta la rândul său a invocat o cotă de contribuție egală arătând că a primit de la părinți o parte din materialele de construcție, că a lucrat în gospodărie și a lucrat la rândul său în Israel.
Martora Bongeac F., propusă de pârâtă, a arătat că părinții pârâtului au cumpărat o casă veche care a fost demolată și i-a dat jumătate din lemn reclamantului, însă și tatăl reclamantei a cumpărat bârne, căpriori și leațuri pentru construcția gospodăriei părților, tatăl pârâtei plătind și lucrările necesare construcției. Martora a mai arătat că în gospodărie au fost crescute animale care au fost vândute, iar banii au fost folosiți la casă, și că pârâta s-a ocupat la CAP precum și broderie, iar în perioada în care reclamantul a fost plecat în străinătate s-a pus gresie, lambriu și uși.
Așa fiind instanța a apreciat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, la aprecierea cotei de contribuție avându-se în vedere veniturile realizate de părți, dar și contribuția acestora la creșterea efectivă a copiilor, cât și munca prestată în gospodărie.
Ca modalitate de partaj, instanța a atribuit în lotul reclamantului construcțiile și bunurile mobile, având în vedere că acesta le-a folosit după despărțirea în fapt, construcțiile fiind edificate pe terenul dobândit anterior căsătoriei, în lotul reclamantului urmând a fi inclusă și suprafața de 500 m.p. teren din cei 1000 m.p. înscriși în TP nr. 1290/1997, valoarea terenului fiind cea indicată de pârâtă și necontestată de reclamant.
În vederea egalizării valorice a lotului, reclamantului a fost obligat la plata sultei, în valoare de_ lei.
Instanța a respinge capătul de cerere privind constatarea dreptului de creanță al reclamantului în valoare de_ lei având în vedere că dreptul de creanță este un drept de care beneficiază o persoană care este subiect într-un raport juridic de obligații, care, poate pretinde celeilalte părți îndeplinirea obligațiilor asumate.
Sume de bani pe care reclamantul le-a trimis din străinătate conform adresei B. Post fila 136 dosar, în perioada 15.07._00, în sumă totală de 7300 dolari, în lipsa unor dovezi contrare se prezumă că au fost folosite de foști soți, în comun.
Reclamantul a fost obligat să-i restituie pârâtei mobila de dormitor, de sufragerie și bucătărie în valoare de 2600 lei, martora audiată în cauză confirmând că pârâta la căsătorie a venit la reclamant cu aceste bunuri.
Așa fiind, acțiunea și cererea reconvențională au fost admise în parte.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul F. V., pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice .
În motivarea apelului său apelantul a arătat că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 19.03.2012, a chemat-o în judecată pe intimata L. D. solicitând instanței partajul bunurilor comune, constând în casă și anexe gospodărești situate în . pe suprafața de 500 m.p intravilan achiziționat anterior căsătoriei, suprafața de 1000 m.p. extravilan și suprafața de 500 m.p. intravilan, incluse în titlul de proprietate nr. 1290/1997, solicitând și un drept de creanță în valoare de_ lei.
Menționează faptul că, prin sentința civilă nr. 2496/2005 s-a pronunțat divorțul dintre el și intimată, bunurile comune rămânând în indiviziune.
Sentința atacată este nelegală deoarece instanța nu și-a manifestat rolul său activ, nu a administrat toate probele pentru subsemnat, nu a audiat martorii, nu a dat termen pentru studierea rapoartelor de expertiză. La termenul de judecată din 27.11.2013 s-a prezentat fără avocat, deoarece acesta susținea o cauză la Tribunalul Suceava, și a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a cita martorii și a fi audiați, pentru a-și dovedi pretențiile în calitate de reclamant, și pentru a i se comunica raportul de expertiză pentru studiu. Instanța nu a luat în considerare aceste aspecte, l-a decăzut în mod nejustificat din proba cu martori și a rămas în pronunțare fără să se administreze toate probele și fără să se cerceteze fondul cauzei, deși în acest dosar el este reclamant și trebuie să-și dovedească pretențiile. Se impune casarea cu trimitere în vederea administrării probei cu martori care să se coroboreze cu raportul de expertiză efectuat la dosar.
Mai arată că a fost plecat la muncă în Israel în perioada 1998-2002, perioadă în care a trimis sume consistente de bani. Intimata a ținut o evidență a acestor bani pe care i-a trimis, notând într-un caiet sumele de bani și data la care acestea au fost primite, înscris care nu a fost tăgăduit de către intimată și la finalul căruia este menționată suma totală primită, în cuantum de 20.100 dolari, precum și în răspunsul de la B. Post se poate confirma suma de 7300 de dolari trimiși. Restul de bani au fost trimiși prin Banca Religiilor, însă aceasta a fost desființată motiv pentru care nu a mai putut să comunice o adresă prin care să confirme sumele de bani, aceste sume de bani fiind însă confirmate prin înscrierile intimatei.
Sumele de bani pe care le-a trimis pârâtei au fost destinate efectuării îmbunătățirilor și renovărilor la casă, însă când s-a întors casa era în aceeași stare, intimata nu a făcut modificările la care s-au înțeles, sumele de bani fiind cheltuite în interesul său propriu.
Instanța în mod greșit a constatat faptul că a avut împreună cu intimata o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Terenul pe care este ridicată casa este bun proprietate exclusivă fiind achiziționat de la CAP anterior căsătoriei, pe data de 29.02.1972, conform chitanței de la dosar. Acest teren nu se impune a fi împărțit deoarece este proprietatea mea exclusivă.
Astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 339 cod civil sunt bunuri proprii cele dobândite de oricare dintre soți anterior comunității convenționale.
Menționează că are o contribuție de 80% la construcția casei, asta întrucât materialele folosite la construcția casei au fost achiziționate anterior căsătoriei de către tatăl său, care a cumpărat o casă din lemn din . i le-a dat pentru construcția casei. De altfel, acest lucru este constatat și de expertul ing. M. M., care arată în expertiză că, casa din lemn este ridicată 50% din lemn recuperat, aceasta în realitate fiind ridicată 80% din lemn folosit. în acest sens, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat refacerea expertizei, întrucât casa de locuit este construită în procent de 80% din lemn vechi de la tatăl său, nu 50% cum a precizat expertul.
Declarațiile martorei, Bongeac F., care a fost propusă de intimată, nu sunt reale, sunt subiective, intimata stabilind cu aceasta ce are de spus în fața instanței, aceasta nu a fost la ei în casă și nu cunoștea situația concretă.
Referitor la valoarea suprafeței de teren intravilan de 500 m.p. în valoare de 8800 lei, precum și 1000 m.p. teren extravilan în valoare de 880 lei situată pe raza comunei Satu M. înscrisă în TP 1290/1997, valori care au fost arătate de către intimată, se poate observa că valoarea terenului intravilan este de 10 ori mai mare. Aceste valori nu au fost dovedite în niciun fel de către intimată, iar el nu este de acord cu acestea, contest valoarea lor. Se vede clar disproporția dintre aceste sume și greșelile efectuate de instanța de fond, întrucât terenul cu o valoare exagerat de mare 8800 lei i-a fost atribuit lui, iar cel de 800 lei i-a fost atribuit intimatei, aceasta beneficiind de o favorizare din partea instanței.
Având în vedere aceste considerente solicită admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 3514/2013 pronunțată în data de 11 decembrie 2013, în dosarul nr._ /2013, deoarece aceasta este total greșită, nelegală, instanța a rămas în pronunțare fără să se administreze toate probele și fără să se cerceteze fondul cauzei. A fost neîndreptățit, nu i s-a dat posibilitatea să-și dovedească pretențiile. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării tuturor probelor necesare soluționării juste a cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 470 Cod de Procedură Civilă.
Intimata L. D., a formulat întâmpinare prin care a solciuitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că,din motivele invocate se desprind următoarele critici împotriva sentinței nr. 3514/2013:
1. Instanța de fond nu și-ar fi manifestat rolul activ, nu ar fi administrat toate probele pentru apelant, nu ar fi audiat martorii și nu a dat termen pentru studiul raportului de expertiză.
Aceste critici sunt nefondate pentru următoarele motive:
- Pentru primul termen de convocare în vederea expertizei, apelantul, cu rea - credință, a citat intimata la aceeași adresă cu apelantul deși știa că nu mai locuia cu dânsul din 2005.
D. urmare, a solicitat o nouă convocare, care a avut loc pe 10.04.2013 la care au fost prezente ambele părți însoțite de avocați.
Raportul de expertiză, care fusese deja studiat de către apelant, fiind depus din 08.08.2013, nu a suferit modificări prin completare, ci doar s-a îndeplinit procedura viciată și sesizată de noi.
Completarea la raportul de expertiză a fost depusă în termen (de mai mult de 5 zile înainte de termenul de judecată de la 27.11.2013) așa încât nu se mai justifică un nou termen.
Mai mult, însuși apelantul, prin cererea introductivă a solicitat proba testimonială, și i s-a pus în vedere prin încheierea din 12.09.2013 să aducă martorul propus.
La data de 27.11.2013 ea s-a prezentat cu martora Bonzeac F. iar reclamantul - apelant nu a înțeles să aducă martorul propus.
Este adevărat că avocata apelantului nu s-a prezentat până la sfârșitul ședinței de judecată, nedepunând nicio cerere de acordare justificată a unui nou termen, drept pentru care instanța a amânat pronunțarea cu o săptămână pentru depunerea de concluzii scrise.
Referitor la raportul de expertiză nu s-au formulat obiecțiuni și nici nu s-a solicitat vreo contraexpertiză.
Rolul activ al instanței s-a dovedit și prin cererea către B. Post în vederea confirmării sumelor de bani trimise din Israel de către reclamant (20.100 dolari).
Prin adresa trimisă s-a confirmat doar suma de 7300 dolari trimiși de către apelant.
Cu privire la împărțirea terenului de pe Titlul de proprietate nr. 1290/1997 .
Menționează că suprafața de 500 mp atribuiți de CAP apelantului pentru construcția locuinței nu au intrat în partaj, ci doar restul de 500 mp intravilan și 1000 mp extravilan.
Referitor la valoarea terenurilor, acestea nu au fost contestate. Terenul intravilan i-a revenit apelantului (1000 mp) în valoare de 8800 lei, iar extravilanul (1000 mp) i-a revenit ei pentru normele executate la CAP în valoare de 880 lei, un preț de zece ori mai mic decât intravilanul. Deci nu există nicio favorizare a sa din partea instanței.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând apelul sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată următoarele:
Contrar susținerii apelantului dreptul la apărare nu i-a fost încălcat în cursul judecății în primă instanță.
Astfel, la termenul din data de 27.11.2013, apărătorul reclamantului nu a formulat o cerere de amânare ci prin cererea aflată la fila 138 dosar a solicitat lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței, cerere admisă de instanță dovadă fiind mențiunea din încheierea din data de 27.11.2013( fila 151) în sensul că apelul părților s-a făcut la sfârșitul ședinței .
La termenul din 12.09.2013 s-a încuviințat pentru părți proba cu martori, însă reclamantul nu a asigurat prezența martorilor la termenul următor, nu a indicat numele și adresele pentru a fi citați și nu a arătat la termenul din 27.11.2013 că insistă în proba solicitată astfel încât se constată imposibilitatea administrării probei de către instanța de fond.
Potrivit art.209 Cod de procedură civilă expertul numit este dator să depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
Lucrările de expertiză au fost depuse la dosar cu respectarea termenului prevăzut de art.209 Cod de procedură civilă, respectiv raportul de expertiză s-a depus la data de 27.08.2013, iar suplimentul la raportul de expertiză la data de 17.10.2013, astfel încât până la termenul din 27.11.2013 părțile au avut posibilitatea să cunoască și să studieze conținutul acestor lucrări.
Într-adevăr reclamantul are obligația de a dovedi propunerea făcută în instanță.
De asemenea, potrivit art.129 indice 1 Cod de procedură civilă părțile nu pot invoca omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Nu este întemeiată critica apelantului în sensul că sumele de bani trimise din Israel au fost cheltuite de către pârâtă în interesul său propriu.
Așa cum a reținut prima instanță sumele de bani pe care reclamantul le-a trimis din străinătate conform adresei B. Post fila 136 dosar, în perioada 15.07._00, în cuantum de 7300 dolari, în lipsa unor dovezi contrare se prezumă că au fost folosite de foști soți, în comun.
Or, apelantul nu a administrat probe de natură să răstoarne această prezumție.
În masa de partajat a fost inclusă doar suprafața de 500 m.p. teren intravilan, care face parte din suprafața de 1000 m.p. intravilan, reținându-se că restul de 500 m.p. este proprietatea exclusivă a reclamantului, lucru recunoscut de pârâtă în întâmpinare
Apelantul a contestat valoarea terenului din intravilan, fără însă a administra probe în dovedirea susținerilor.
Apelantul, la data din 7.12.2012 ( fila 37) a depus o cerere care atestă faptul că își restrânge acțiunea privind terenurile .
Intimata a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat includerea în masa de partaj și a terenului în suprafață de 500 mp intravilan în valoare de 8800 lei, și a terenului în suprafață de 1000 mp extravilan în valoare de 880 lei .Valorile indicate de pârâta reclamantă pentru terenurile care compun masa de partaj nu au fost contestate de reclamant în cursul judecății în primă instanță, iar în apel nu a propus probe care să dovedească valoarea de circulație a terenurilor care compun masa de partaj.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune s-a avut în vedere pe de o parte faptul că reclamantul a trimis din străinătate suma de 7300 dolari, că părinții săi au contribuit la edificarea casei cu lemn care reprezintă 50% din lemnul utilizat la casă, iar pe de altă parte faptul că pârâta a primit de la părinți o parte din materialele de construcție, că aceștia au plătit lucrările necesare construcției, că a lucrat în gospodărie și la CAP și s-a îngrijit de creșterea copiilor.
Martora Bongeac F., propusă de pârâtă, a arătat că părinții pârâtului au cumpărat o casă veche care a fost demolată și i-a dat jumătate din lemn reclamantului, însă și tatăl reclamantei a cumpărat bârne, căpriori și leațuri pentru construcția gospodăriei părților, tatăl pârâtei plătind și lucrările necesare construcției. Martora a mai arătat că în gospodărie au fost crescute animale care au fost vândute, iar banii au fost folosiți la casă, și că pârâta s-a ocupat la CAP precum și broderie, iar în perioada în care reclamantul a fost plecat în străinătate s-a pus gresie, lambriu și uși.
Așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză la care au participat ambele părți, lemnul utilizat la construcția casei provine în proporție de cel puțin 50% din demolarea unei clădiri vechi.
Reclamantul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Față de acestea se apreciază că sunt neîntemeiate criticile apelantului, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art.274 Cod de procedură civilă ,apelantul va fi obligat să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat( fila 33).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant F. V., domiciliat în comuna Satu mare, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „Ruisu O.” cu sediul în mun. Rădăuți, ..62, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.3514/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ intimată fiind pârâta L. D., domiciliată în . familia L. I. a N.), nr.148,județul Suceava.
Obligă apelantul să-i plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2014.
Președinte Judecător Grefier
L. A. M. C. S. Augustian
Pentru judecător aflat în Co
semnează președintele instanței
RED:LA
TEHNORED SA/5 ex/18.07.2014
Judecător fond G. Rahila
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
