Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 839/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 6941/314/2010
Dosar nr._ partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 839/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către recurentul reclamant B. I. - C., domiciliat în comuna Salcea, ., jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet avocat M. C.-Suceava, ..5, bl67, ., jud Suceava și de către recurenta pârâtă B. R. domiciliată în comuna Salcea, ., jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet av. G. M., ., ..107, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.5248/24.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă av. M. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că la fila 16 dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 850 lei și timbrul judiciar de 2,5 lei achitate de recurentul reclamant. De asemenea constată că recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtă, la care a anexat înscrisuri ( filele 15, 17-19).
Reprezentantul recurentului reclamant, av M. C. înmânează instanței înscrisuri solicitând încuviințarea probei.
Instanța, față de dispozițiile art.305 raportat la art.167 din Vechiul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri pentru recurentul B. I.-C..
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului promovat de pârâta-reclamantă B. R. și acordă cuvântul asupra excepției precum și asupra fondului recursurilor.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului promovat de către acesta arătând că s-a achitat integral creditul, existând dovezi atașate la filele 5, 55-59, 96 dosar fond. Cu privire la celălalt recurs, al pârâtei solicită anularea acestuia ca netimbrat iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o înmânează instanței.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Suceava la data de 21.07.2010 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. I. – C. a chemat în judecată pe pârâta B. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.
În motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâta, conform certificatului de căsătorie . nr._/18.05.1992, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1966/22.04.2010, pronunțată de Judecătoria Suceava.
A susținut că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri comune: una bucătărie de vară, compusă din 2 încăperi, una șură și un grajd, imobile construite conform autorizației de construire nr. 337/01.09.2008, a cărora valoare este de 30.645,63 lei și suma de 8000 euro, pe care i-a împrumutat din bancă și a căror rate nu sunt achitate.
Reclamantul a arătat că solicită împărțeala bunurilor comune astfel ca reclamantului să-i fie atribuit bunurile imobile în totalitate, iar fostei soții să i se atribuie ¼ din acestea, obligându-se să-i achite pârâtei sultă în raport cu aceasta.
A solicitat ca împărțeala să se facă în aceste condiții, motivat de faptul că bunurile imobile sunt edificate pe terenul din curtea tatălui acestuia, B. C., acel teren nefăcând parte din categoria bunurilor comune dobândite în urma căsătoriei dintre părți.
Reclamantul a mai susținut că a fost plecat din țară la lucru și a trimis sume importante de bani pârâtei, contractând chiar și un credit pe care îl suportă în totalitate, sume ce au fost necesare la construirea bunurilor.
Reclamantul a mai învederat faptul că din anul 2000 de când lucrează în străinătate, pârâta nu a obținut nici un fel de venit în urma căruia să contribuie la construirea imobilelor.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 30 alin. 32, 36 Cod familiei, art. 728 Cod civil, 6731 , 6733 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și martori.
A anexat la dosar înscrisuri. (4- 6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru judiciar (f.7, 45,53, 54
Legal citată, pârâta B. R. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională .
În motivare a arătat că bucătăria de vară în realitate este o casă de locuit de dimensiunea 14m/8m iar valoarea indicată de reclamant, respectiv 30.645 lei, consideră că este mult mai mică decât valoarea de circulație a respectivelor imobile, având în vedere că sunt construcții noi.
Cu privire la împrumutul de 8000 euro, pârâta a menționat că la data contractării creditului, respectiv 25.07.2008, conform cererii de împrumut personal depusă la dosar, părțile erau despărțite în fapt, pârâta nebeneficiind în nici un mod de acea sumă, fiind vorba de un credit de nevoi personale pe care reclamantul putea să-l folosească în orice alt scop decât construirea bunurilor.
A mai susținut pârâta că nu este de acord cu solicitarea reclamantului de a se constat că are o cotă de contribuție majoră, respectiv de ¾, considerând că au fost egale cotele de contribuție, respectiv câte 50% pentru fiecare.
A mai susținut că nu pot fi primite apărările reclamantului conform cărora din anul 2000 acesta a lucrat în străinătate, atâta vreme cât și pârâta a lucrat, fără forme legale, s-a ocupat de creșterea și educarea celor doi copii, de întreținerea tatălui reclamantului cu care avea încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, precum și de celelalte munci casnice.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se dispună includerea în masa bunurilor comune și următoarele imobile, casă de locuit, bucătărie de vară, coteț pentru păsări, magazie pentru lemne, șură, beci și gard situate în intravilanul satului P., oraș Salcea, jud. Suceava, suprafața de 2.700 m.p. teren arabil extravilan, situat la locul „ Putrida I” ,suprafața de 1500 m.p. teren arabil extravilan, situat la locul numit „Între pâraie”, suprafața de 2.200 mp teren arabil extravilan, situat la locul numit „ P. S II”,suprafața de 1800 m.p. teren fânețe extravilan, situat la locul numit „ B.”,suprafața de 1000 m.p. curți construcții, situată în intravilanul satului P., la locul numit „ G.” ,suprafața de 2.556 mp teren arabil intravilan, situat la locul numit „ G.”.
Valoarea de circulație a bunurilor indicate în cererea reconvențională o apreciază la suma de 20.000 lei.
A mai precizat că în baza contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 2436 din 15.07.2003 la BNP valeriana I., părțile au dobândit cota de 5/8 părți indivize din una casă de locuit și anexe gospodărești situate în intravilanul satului P., oraș Salcea, jud. Suceava și cota de 5/8 părți indivize din suprafața totală de 14500mp teren dispus în mai multe trupuri. Întrucât cealaltă cotă de 3/8 părți indivize aparținea în indiviziune reclamantului și fratelui său B. M., părțile au promovat o acțiune de ieșire din indiviziune care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava în care s-a dispus sistarea stării de indiviziune, părților din prezentul dosar fiindu-le atribuite imobilele de mai sus.
Pârâta a solicitat partajarea în natură a bunurilor, în cote egale și a precizat și faptul că pe rolul Judecătoriei Suceava este înregistrat dosarul_ având ca obiect rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2436/15.07.2033 de BNP și a solicitat suspebdarea judecării prezentei cauze.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 și art. 119 Cod proc civilă și a depus înscrisuri (f.18-26).
Cererea reconvențională a fost legal timbată (f.74).
Prin încheierea din 18.10.2010 instanța a dispus în baza art. 244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ al Judecătoriei Suceava.
La data de 21.09.2012 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a depus înscrisuri (f.34-35).
La data de 05.11.2012 pârâta a formulat precizări prin care a arătat că numai solicită includerea în masa de partaj a bunurilor dobândite prin contractului de întreținere autentificat sub nr. 2436/15.07.2003de BNP dar a susținut că în timpul căsătoriei părțile au efectuat o . îmbunătățiri la imobilele construcții proprietatea tatălui reclamantului și a solicitat introducerea în cauză ca și pârât a lui B. C. și obligarea acestuia la plat cotei de contribuție de 50% din valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă cu reclamantul la imobilul proprietatea lui B. C. (f. 42-43).
La data de 08.11.2012 și reclamantul a depus precizări, arătând cu bunurile comune constau în bucătărie de vară cu 2 încăperi, șură și grajd, suma de 5856 euro, diferență împrumut de achitat după despărțirea în fapt a părților (f.42).
La data de 26.11.2012 pârâta a depus precizări privind introducerea în cauză a numitului B. C. (f. 49-50).
La termenul din 29.11.2012 reclamantul a depus înscrisuri (f. 55-59) și a arăt că solicită partajarea bunurilor comune între părți urmând a fi avute în vedere cote egale de contribuție (f.60-61).
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională pârâtei-reclamante (f.73) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acesteia și partajarea bunurilor din cererea de chemare în judecată.
La data de 14.02.2013 pârâta a depus precizări privind masa de bunuri comune, respectiv casă de locuit, șură și grajd și îmbunătățiri la imobilul lui B. C. (f.79-80).
La data de 15.02.2013 reclamantul a depus precizări privind masa de bunuri comune, arătând că aceasta se compune din bucătărie de vară cu 2 încăperi, șură și grajd, suma de 5856 euro, diferență împrumut de achitat după despărțirea în fapt a părților, în cazul în care se vor dovedi și îmbunătățire efectuate de părți la imobilul lui B. C. (f.78).
La data de 06.09.2013 pârâta a depus precizări prin care a arătat că nu mai solicită să se judece și cu pârâtul B. C. și a arătat că solicită a se constata că părțile au efectuat îmbunătățiri la imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului, urmând a fi obligat reclamantul la plata către pârâtă a cotei din aceste îmbunătățiri, susținând și faptul că imobilul C3, bun comun al părților este edificat pe terenul proprietatea reclamantului conform actului de partaj voluntar.
La solicitarea instanței Orașul Salcea a depus relații (f. 188-190), la fel și BNP I. Valeriana (f. 197-209) și OCPI (f. 211-216).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, fiind depuse și înscrisurile de l f. 95-113, 153-160), proba cu expertiză în construcții, raportul fiind depus la dosar (f. 118-123).
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.5248/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, prima instanță a admis în parte acțiunea având ca obiect „partaj judiciar” formulată de reclamantul-pârât B. I. C., cu domiciliul în ., oraș Salcea, jud. Suceava, formulată în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. R., cu domiciliul în ., oraș Salcea, jud. Suceava.
A admis în parte cererea reconvențională a pârâtei-reclamante.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bunuri comune, următoarele bunuri:
- imobil bucătărie de vară, șură și grajd, toate formând corp clădire C3 în valoare de_ lei conform raportului de expertiză construcții ;
- îmbunătățirile la imobilul moștenit de reclamantul-pârât constând în tencuieli, gard și fântână, respectiv sporul de valoare imobil în valoare de 4098 lei conform raportului de expertiză construcții .
A constatat că valoarea totală a masei de bunuri comune este de 32725lei conform raportului de expertiză construcții .
A constatat că la dobândirea bunurilor comune reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au avut cote de contributie egale la dobandirea bunurilor comune, de 50% fiecare.
A sistat starea de devălmășie asupra masei partajabile, după cum urmează:
A atribuit reclamantului pârât în deplină proprietate și liniștită posesie, imobil bucătărie de vară, șură și grajd, toate formând corp clădire C3 în valoare de_ lei conform raportului de expertiză construcții și îmbunătățirile la imobilul moștenit de reclamantul-pârât constând în tencuieli, gard și fântână, respectiv sporul de valoare imobil în valoare de 4098 lei, valoarea totală a lotului fiind de_ lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de_,5 lei cu titlu de sultă.
A constatat că părțile au o datorie comună de de_,56 lei din care reclamantul-pârât va suporta o cotă de 50% iar pârâta-reclamantă o cotă de 50% și obligă pârâta-reclamantă să achite pârâtului reclamant la data fiecărei scadențe cota corespunzătoare de 50% din rata lunară achitată de pârâtul-reclamant din debitul total de_,56lei.
A compensat cheltuielile de judecată și obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 1176,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 18.05.1992 iar această căsătorie a fost desfăcută prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr.1966 din 22.04.2010 a Judecătoriei Suceava .
Prima instanță a reținut, coroborând probele administrate în cauză cu susținerile părților și concluziile raportului de exeprtiză construcții efectuat în cauză, că în timpul căsătoriei părțile au edificat imobiul C3 compus din bucătărie de vară, șură și grajd pe terenul proprietatea reclamantului conform sentinței civile 5298/13.12.2007 a Judecătoriei Suceava (f. 20-23), actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1207/01.04.2013 de BNP Valeriana I. (f. 158-160) și actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1206/01.04.2013 de BNP Valeriana I. (f. 211-213), valoarea imobiului fiind de_ lei.
Prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 2436/15.07.2003 de BNP Valeriana I., părțile au dobândit și o cotă de 5/8 părți indivize din una casă de locuit și anexe gospodărești situate pe raza satului P., .-19) de la numitul B. B. C.. Prin sențința civilă irevocabilă 6018/21.12.2011 a Judecătoriei Suceava (f. 34-35) s-a dispus însă desființarea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 2436/15.07.2003 de BNP Valeriana I. și repunerea părților în situația anterioară . Potrivit actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1207/01.04.2013 de BNP Valeriana I., în lotul reclamantului B. I. a fost inlcus și imobiul casă de locuit_-C1 în suprafață de 95 mp, bucătăria_-C2 în suprafață de 57 mp, anexa_-C4 în suprafață de 27 mp și anexa_-C5 în suprafață de 10 mp. (f. 158-160).
Potrivit susținerilor pârâtei-reclamante coroborate cu concluziile raportului de expertiză în construcții, reținând și susținerile reclamantului din fața instanței, în timpul căsătoriei lor părțile au efectuat o . îmbunătățiri la imobilul casă de locuit proprietate exclusivă a reclamantului, constând în tencuieli în valoare de 2044 lei, gard în valoare de 1230 lei și fântână în valoare de 824 lei (f. 121-122).
Îmbunătățirile au fost efectuate de părți la imobilul proprietatea exclusivă doar a reclamantului și au calitatea unui spor de valoare imobil și sunt în valoare totală de 4098 lei conform raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză (f.118-123) și recunoașterii reclamantului.
Față de cele de mai sus, prima instanță a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei ca și bunuri comune, imobilul bucătărie de vară, șură și grajd, toate formând corp clădire C3 în valoare de_ lei conform raportului de expertiză construcții, îmbunătățirile la imobilul proprietatea reclamantului-pârât constând în tencuieli, gard și fântână, respectiv sporul de valoare imobil în valoare de 4098 lei conform raportului de expertiză construcții, și va constata că valoarea totală a masei de bunuri comune este de 32725lei conform raportului de expertiză construcții .
Potrivit art.30 al.1 C.fam, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei beneficiază de prezumția de comunitate, intrând în patrimoniul devălmaș ca bunuri comune ale soților, cu excepția situațiilor prevăzute de art.31 C.fam.
Prima instanță a reținut că ambele părți au precizat faptul că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei .
Având în vedere și susținerile părților, prima instanță a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune evidențiate mai sus.
Avand in vedere cele de mai sus, în baza art. 36 alin. 1 Codul familiei Conform art.36 C.fam. prima instanță a dispus sistarea stării de codevălmășie a părților.
Prima instanță a reținut că pârâta nu a solicitat atribuirea bunurilor, ambele părți fiind de acord ca toate bunurile din masa de partaj să fie atribuite reclamantului cu obligarea acesteia la plata de sultă.
Față de poziția părților, prima instanță, în baza art. 673 ind.9 C.pr.civ. a admis în parte acțiunea reclamantului-pârât și a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei-reclamante și a atribuit reclamantului pârât în deplină proprietate și liniștită posesie, imobil bucătărie de vară, șură și grajd, toate formând corp clădire C3 în valoare de_ lei conform raportului de expertiză construcții și îmbunătățirile la imobilul moștenit de reclamantul-pârât constând în tencuieli, gard și fântână, respectiv sporul de valoare imobil în valoare de 4098 lei, valoarea totală a lotului fiind de_ lei.
În temeiul art. 673 ind. 5 alin.2 C.pr.civ., pentru a asigura egalizarea loturilor, prima instanță a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de_,5 lei cu titlu de sultă.
Reclamantul a mai solicitat și împărțirea datoriei comune a părților, respectiv diferența din contractul de credit asumat de reclamant în timpul căsătoriei părților și anume suma de 5856 euro, respectiv 26.410,56 lei.
Prima instanță nu a putut reține apărarea pârâtei precum că acest împrumut nu reprezintă datorie comună a părților, neputând fi avut în vedere ca și pasiv al masei de partaj, deoarece pârâta s-a mărginit doar la a susține că acest împrumut putea fi folosit exclusiv de reclamant, fără însă a produce dovezi în acest sens.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, (f.5-6,) prima instanță a mai reținut că în timpul căsătoriei părților, respectiv la 25.07.2008, reclamantul a contractat un împrumut în valoare de. 8400 euro (f. 5-6, 95-113) din care reclamantul a efectuat plăți parțiale și a mai rămas de achitat la data despărțirii în fapt a părților suma de 5856 euro, respectiv 26.410,56 lei.
Astfel, prima instanță a reținut că acest împrumut a fost contractat în timpul căsătoriei părților și conform art. 32 lit.a ,c C.fam. are valoarea unei datorii comune a părților, valoarea datoriei fiind de_,56 lei, valoarea datoriei nefiind de altfel contestată de pârâta –reclamantă.
Mai mult, prima instanță a reținut potrivit înscrisurilor de la f. 69-59 că reclamantul a trimis din Italia în țară pârâtei suma de 8500 euro (suma împrumutată de reclamant conform contractului de credit fiind de 8400 euro f.5-6)
Reținând aceleași cote de contribuție ca și la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a apreciat just a împărți și datoriile comune ale părților, având în vedere solicitarea expresă a reclamantului .
Având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că părțile au o datorie comună de_,56 lei lei din care pârâtă va suporta o cotă de 50% iar reclamantul o cotă de 50% și a obligat pârâta-reclamantă să achite pârâtului reclamant la data fiecărei scadențe cota corespunzătoare de 50% din rata lunară achitată de pârâtul-reclamant din debitul total de_,56lei.
Față de chitanțele depuse la dosar, reclamantul efectuând cheltuieli în cuantum de 5767,8 lei (f. 7, 45, 53, 54, 71, 125, 217) iar pârâta cheltuieli în cuantum de 3414 lei (f.74, 218), în raport de cotele de contribuție reținute, precum și de dubla calitate a părților într-un proces de partaj, fiecare obținând ceva pentru sine, ceea ce echivalează cu o condamnare a celuilalt, prima instanță a dispus suportarea în cotă egală a cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință, a compensat cheltuielile de judecată și a dispus obligarea pârâtei-reclamante să plătească reclamantului-pârât suma de 1176,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul pârât, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța de judecată nu a procedat legal când a stabilit ca pârâta-reclamantă să le achite eșalonat, lunar, la data scadenței, 50% din debitul total de 26.410,56 de lei(adică 13.205,8 lei) ce reprezintă datorie comună la creditul contractat de ei în valoare de 8500 euro, sumă trimisă în întregime pârâtei, conform înscrisurilor aflate la dosar fond (f.69-59).
Suma de 26.410,56 lei, datoria comună la data despărțirii, a fost achitată integral de către ei, nemaifiind necesară rambursarea lunară a unor rate către banca creditoare, ca urmare pârâta trebuie să fie obligată a le achita în totalitate suma de 13.205,8 lei, iar nu eșalonat, în flecare lună.
Recurentul este de acord cu achitarea sultei în valoare de 16.362,5 lei, iar pentru a exista egalitate de tratament în onorarea obligațiilor reciproce ce le revin, consideră că în mod echitabil este ca și pârâta să le achite integral partea ei din datoria comună.
Deși a cerut achitarea integrală a acestei datorii comune, instanța de judecată a ales în mod nelegal să oblige pârâta la achitarea lunară a datoriei.
Pentru a dovedi motivele de recurs, a arătat că depune, în dublu exemplar, înscrisuri emise de banca creditoare care confirmă achitarea debitului integral.
Astfel, a solicitat admiterea recursului, să modificarea hotărârii atacate în sensul ca pârâta-reclamanta să fie obligată la achitarea integrală și nu eșalonată a sumei de 13.205,8 lei, ce reprezintă partea ei din datoria comună de 26.410,56 lei.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 indice 1, 312 C. proc. civ.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Împotriva sentinței a formulat recurs și pârâta-reclamantă, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că un prim motiv de recurs este cel privind valoarea, imobilelor si îmbunătățirilor avută în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei.
Astfel, instanța de fond a avut în vederea valoarea corpului de clădire C3, respectiv bucătărie de vară, grajd, șură și beci așa cum a fost ea stabilită prin raportul de expertiză construcții efectuat în cauză. Acest raport de expertiză a fost contestat de către ea- pârâta prin obiecțiunile formulate pentru termenul din data de 20.06.2013, aflate la filele 129-133 dosar.
Deși aceste obiecțiuni vizau mai multe aspecte legate de întocmirea raportului de expertiză și de modul în care au fost stabilite valorile imobilelor, instanța de fond, la termenul de judecată din data de 10.10.2013- a se vedea încheierea de ședință de la fila 220 dosar- a respins, în mod nejustificat aceste obiecțiuni. Practic motivarea instanței cu privire la respingerea obiecțiunilor se regăsește într-o singură frază, respectiv „ apreciind că expertul a răspuns la toate obiectivele așa cum au fost stabilite de către instanță, nefiind întemeiate obiecțiunile formulate de către pârâtă”. Prin obiecțiunile formulate nu a susținut faptul că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță, ci doar modul în care a înțeles să răspundă la aceste obiective. De asemenea, din punctul său de vedere instanța de fond nu a motivat, pentru fiecare obiecțiunile, soluția de respingere a acestora.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, valoarea de circulație a imobilelor și îmbunătățirilor a fost stabilită în mod greșit de către expert S. V. față de prevederile Decretului 256/1984. Deși, prin anexa 1 și 2 la Decret se menționează în mod clar categoria în care urmau a fi încadrate construcțiile - în acest sens a se avea în vedere anexele și tabele depuse odată cu obiecțiunile formulate, aflate la filele 144-146 dosar, experta a procedat la încadrarea imobilelor identificate într-o altă categorie decât cea corespunzătoare.
Față de acest motiv, din punctul său de vedere singura soluție care se impune este aceea de casarea a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unui supliment la raportul de expertiză sau unui nou raport de expertiză de către un alt expert, raportat la obiecțiunile formulate.
Un al doilea motiv de recurs îl constituie acela că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că acel credit contractat de către reclamantul pârât la data de 25.07.2008 în Italia, în cuantum de 8000 euro, a fost folosit în interes comun.
Din punctul său de vedere, această solicitare a reclamantului pârât urma a fi respinsă, având în vedere mențiunile din contractul de împrumut în sensul că este vorba despre un credit de nevoi personale pentru achiziționarea unui autovehicul folosit. Având în vedere că ea nu are cunoștință de bunurile pe care le deține reclamantul în Italia, fiind posibil ca acesta să dețină un autovehicul, apare nejustificată solicitarea acestuia de a participa la plata unui credit de care nu a beneficiat.
Chiar și în situația în care veți aprecia că acel credit ar trebui suportat de către ei părțile, consideră că față de probatoriu administrat în cauză instanța nu avea posibilitatea să stabilească cu exactitate suma rămasă de achitat la data desfacerea căsătoriei, creanța neavând caracter cert.
Instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere având în vedere exclusiv afirmațiile și solicitările reclamantului, dar care nu au fost dovedite în condițiile impuse de dispozițiile art. 1169 cod civil. Conform clauzelor contractuale acest împrumut a fost contractat la data de 25.07.2008 pentru o perioadă de 30 luni, deci ultima rată a fost scadentă in cursul lunii februarie 2011. Cum desfacerea căsătoriei dintre ei părțile a fost dispusă prin sentința civilă nr. 1966 din 22.04.2010 a Judecătoriei Suceava, consideră că se impunea ca obligarea sa de a contribui la plata ratelor să se facă doar după data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței de divorț. întrucât reclamantul pârât nu a indicat data despărțirii în fapt, apare întrebarea firească a modului în care a fost stabilit cuantumul debitului restant. Din punctul său de vedere, motivarea instanței de fond față de acest cuantum al creditului restant este netemeinică. Chiar dacă nu a contestat în mod expres cuantumul creditului, ea pârâta reclamantă a contestat tocmai caracterul de datorie comună a sumei împrumutate de către reclamantul pârât. În aceste condiții revenea reclamantului pârât, în condițiile impuse de dispozițiile art. 1169 cod civil, sarcina de a face dovada cuantumului creditului restant.
Mai mult decât atât, din punctul său de vedere înscrisurile depuse de către reclamant la dosar nu fac dovada contractării acelui credit, întrucât nu există un contract de credit în limba italiană, ci doar o traducere a unei cereri de împrumut personal, dar fără a fi depusă și cererea sau contractul în limba italiană și de asemenea extrase de cont, dar care nu fac dovada contractării creditului.
Reclamantul recurent a formulat întâmpinare la acel recurs, solicitând respingerea, ca nefondat.
Examinând recursul reclamantului pârât, ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul cod de procedură civilă prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la datoria comună, prima instanță a reținut că reclamantul a mai solicitat și împărțirea datoriei comune a părților, respectiv diferența din contractul de credit asumat de reclamant în timpul căsătoriei părților și anume suma de 5856 euro, respectiv 26.410,56 lei.
Prima instanță nu a putut reține apărarea pârâtei precum că acest împrumut nu reprezintă datorie comună a părților, neputând fi avut în vedere ca și pasiv al masei de partaj, deoarece pârâta s-a mărginit doar la a susține că acest împrumut putea fi folosit exclusiv de reclamant, fără însă a produce dovezi în acest sens.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, (f.5-6,) prima instanță a mai reținut că în timpul căsătoriei părților, respectiv la 25.07.2008, reclamantul a contractat un împrumut în valoare de. 8400 euro (f. 5-6, 95-113) din care reclamantul a efectuat plăți parțiale și a mai rămas de achitat la data despărțirii în fapt a părților suma de 5856 euro, respectiv 26.410,56 lei.
Astfel, prima instanță a reținut că acest împrumut a fost contractat în timpul căsătoriei părților și conform art. 32 lit.a ,c C.fam. are valoarea unei datorii comune a părților, valoarea datoriei fiind de_,56 lei, valoarea datoriei nefiind de altfel contestată de pârâta –reclamantă.
Mai mult, prima instanță a reținut potrivit înscrisurilor de la f. 69-59 că reclamantul a trimis din Italia în țară pârâtei suma de 8500 euro (suma împrumutată de reclamant conform contractului de credit fiind de 8400 euro f.5-6)
Reținând aceleași cote de contribuție ca și la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a apreciat just a împărți și datoriile comune ale părților, având în vedere solicitarea expresă a reclamantului .
Având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că părțile au o datorie comună de_,56 lei lei din care pârâtă va suporta o cotă de 50% iar reclamantul o cotă de 50% și a obligat pârâta-reclamantă să achite pârâtului reclamant la data fiecărei scadențe cota corespunzătoare de 50% din rata lunară achitată de pârâtul-reclamant din debitul total de_,56lei.
Existența și cuantumul datoriei comune a părților nu este contestată, pârâta-reclamantă neachitând taxa de timbru aferentă recursului, așa cum se va reveni mai jos, ceea ce conduce la anularea acestuia și deci, neluarea acestuia în considerare.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs, necontestate, debitul a fost achitat în integralitate, ceea ce face ca datoria pârâtei să fie nu doar certă și lichidă, ci și exigibilă de îndată, conform art.379 vechiul cod de procedură civilă.
Astfel, se impune ca plata cotei de ½ din datoria comună să aibă loc în totalitate, nu eșalonat, din partea pârâtei.
În consecință, în baza art.312 alin.1,2,3 vechiul cod de procedură civilă, Tribunalul va admite acest recurs va modifica în parte sentința civilă nr.5248/24.10.2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că va obliga pe pârâta reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de_,8 lei în întregime și nu eșalonat în rate lunare.
Va menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Conform art.274 alin.1, vechiul cod de procedură civilă, față de căderea în pretenții, va obliga intimata pârâtă B. R. să plătească recurentului suma de 2350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
În ceea ce privește recursului pârâtei, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii ( ... ) instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. A.. 3 al art. 20 prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
De asemenea, art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar stabilește că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act normativ privind plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Tribunalul reține că cererea pârâtei nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de 850 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și a sumei de 2,5 lei reprezentând timbru judiciar stablită în sarcina sa, deși i s-a adus la cunoștință îndatorirea prin citația comunicată cu mai mult de 5 zile anterior termenului de judecată, în baza art. 89 alin. 1, vechiul Cod de procedură civilă ( filele 22,23 dosar).
Față de aceste considerente, în temeiul art.20 alin.3 din legea nr. 146/1997 și art. 9 alin.2 din OG nr. 32/1995, tribunalul urmează a anula recursul pârâtei B. R., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta pârâtă B. R. domiciliată în comuna Salcea, ., jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet av. G. M., ., ..107, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.5248/24.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
Admite recursul formulat de recurentul reclamant B. I. - C., domiciliat în comuna Salcea, ., jud Suceava cu domiciliul ales la cabinet avocat M. C.-Suceava, ..5, bl67, ., jud Suceava împotriva sentinței civile nr.5248/24.10.2013 pronunțată de către Judecătoria Suceava în dosar nr._ .
Modifică în parte sentința civilă nr.5248/24.10.2013 a Judecătoriei Suceava în sensul că obligă pe pârâta reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de_,8 lei în întregime și nu eșalonat în rate lunare.
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Obligă intimata pârâtă B. R. să plătească recurentului suma de 2350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond C. A.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 28.04.2014
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
