Rectificare carte funciară. Decizia nr. 84/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2174/86/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 84
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 APRILIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N. JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul . M. P., cu sediul în . împotriva deciziei civile nr. 412 din data de 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă V. E., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. C. pentru contestatoare și intimata pârâtă avocat F. G. pentru intimată, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimată (filele 8,9).
Avocat C. C. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării reprezentării juridice în instanță a contestatoarei (fila 10), precum și chitanța . nr.675 din data de 25 martie 2014 în cuantum de 10,00 lei și timbre judiciare de 0,30 lei aferente căii de atac promovate în cauză (fila 11).
Avocat F. G. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice a intimatei în instanță (fila 12).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente contestației în anulare promovate în cauză, constată calea de atac legal timbrată și dispune anularea acestora, după care, procedează a la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinare apărătorului ales al contestatoarei pentru a i se da acestuia posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.
Avocat C. C. solicită admiterea contestației în anulare motivat de faptul că instanțele de judecată anterioare prin soluțiile pronunțate au reținut că radierea dreptului de proprietate are un caracter accesoriu, reținându-se că pârâta V. E. este proprietara mai multor suprafețe de teren, este înscrisă în cartea funciară nr.451/04.11.2004, în baza unor hotărâri judecătorești care nu au fost desființate. În cartea funciară a comunei U. pârâta V. figurează înscrisă cu suprafața totală de 11.100 m.p. formată din parcelele 1272 în suprafață de 400 m.p., arabil 1273 în suprafață de 800 m.p., pășune 1274 în suprafață de 1.300 m.p, fânaț în suprafață de 8.600 m.p.
Precizează că la dosarul cauzei la fond a depus un extras din Monitorul Oficial ( fila 101) cu privire la o hotărâre prin care s-a indicat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei U., că întabularea a fost în mod greșit făcută, în baza unei documentații și a unui plan de situație ce nu avea numerotate și identificate în mod clar parcelele.
Mai mult, în extrasele de Cartea Funciară apar contradicții cu privire la modul de dobândire, astfel încât din punctul său de vedere există dubii cu privire la întabulare.
De altfel bunurile au făcut obiectul unei confiscări speciale în baza unei sentințe penale nr.942/1969 a Judecătoriei Rădăuți ca urmare a săvârșirii de către soțul pârâtei a unei infracțiuni de natură economică, în vederea recuperării unui prejudiciu. Ca urmare a acestei confiscări speciale, bunurile au trecut în proprietatea statului, iar în conformitate cu H.G. 1357/2002 - Anexa 88 au fost trecute în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei U., publicat în Monitorul Oficial nr.642 bis din 30 august 2002.
A mai arătat faptul că, nu cunoaște condițiile în care pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, însă având în vedere faptul că în . se reface C.F.(evidența veche rămânând în localitatea Seletin-Ucraina), era firesc și legal ca atunci când s-a introdus acțiunea în constatare să se fi desfășurat judecarea și în contradictoriu cu .> Pe rolul instanței de fond este pe rol dosarul nr._ ce a avut termen de judecată 13.02.2013, în care s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză și s-a constatat că expertul desemnat a ignorat în totalitate adresele pe care le-a trimis și în care a informat instanța despre faptul că se dorește obținerea accesiunii pentru un bun proprietate publică-înscris în Monitorul Oficial al României. De altfel în acea cauză la data de 3 aprilie 2013 cauza a fost suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
Astfel, pentru a nu fi puși în situația unei erori judiciare și pentru a nu exista riscul a se pronunța o soluție în dosarul de accesiune pentru bunuri ce aparțin domeniului public al comunei U. s-a promovat acțiunea de radiere a înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în Cartea Funciară, cu atât mai mult cu cât pârâta a procedat la o intabulare total ilegală.
În consecință, apreciază că instanța de recurs nu a analizat motivele de casare indicate în petitul cererii de recurs solicitând admiterea contestației și a se dispune rejudecarea cauzei cu analizarea tuturor motivelor de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond.
Avocat F. G. pentru intimata pârâtă solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt întrunite niciuna dintre condițiile prev. de art. 318 Cod Procedură Civilă.
În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că s-ar fi solicitat rectificarea în baza altor prevederi legale este nefondată.
Se omite a se arăta faptul că prin sentința civilă pronunțată în anul 1969 se specifică în mod clar faptul că se confiscă una casă, nu și terenurile aferente imobilului.
De asemenea, printr-o hotărâre de guvern în mod nelegal a fost inclusă suprafața de teren aferentă imobilului confiscat în proprietatea statului.
Înscrierea s-a făcut în baza unei hotărâri din 1998 ulterior fiind încheiate mai multe contracte de întreținere, iar în ceea ce privesc notările din Cartea Funciară de la acea vreme, acestea din punctul său de vedere sunt corecte.
În consecință, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
În replică, avocat C. C. precizează că pârâta are posesia terenului, a fost întabulată cu suprafața de teren în litigiu, aspect reținut la fila 93 din dosarul de fond, în sentința civilă pronunțată la 06.12.2010, în care se susține că V. E. a arătat că este proprietara acestor imobile, dreptul său de proprietate fiind întabulat în Cartea Funciară, imobile pe care T. P. și P. F. le ocupă fără drept în baza unui contract de închiriere încheiat cu Consiliul Local U.. Din punctul său de vedere întabularea este greșită, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat efectuarea unei expertize pentru stabilirea exactă a situației din teren.
Avocat F. G. învederează instanței împrejurarea că expertiza nu este o soluție în cauză și nici o probă concludentă în condițiile în care există formulată o acțiune în revendicare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 25 ianuarie 2913, reclamanta .), în contradictoriu cu pârâta V. E., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună radierea înscrierii dreptului de proprietate, în ceea ce privește . de 400 m.p., cu care în mod ilegal s-a intabulat pârâta.
În motivarea acțiunii s-a arătat că fiind acționată în judecată de către pârâtă în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, ce are ca obiect „constatarea unui drept de accesiune”, a constatat că pârâta a uzat în apărarea sa de o . înscrisuri, în baza cărora pretinde că este proprietara unei suprafețe de teren pe care se află amplasată o construcție, care până în anul 2006 a funcționat ca spațiu al Grădiniței U.. În aceste condiții a verificat situația juridică a acestor imobile și a constatat că de fapt aceste bunuri au făcut obiectul unei confiscări speciale în baza unei sentințe penale nr.942/1969 a Judecătoriei Rădăuți ca urmare a săvârșirii de către soțul pârâtei a unei infracțiuni de natură economică, în vederea recuperării unui prejudiciu. Ca urmare a acestei confiscări speciale, bunurile au trecut în proprietatea statului, iar în conformitate cu H.G. 1357/2002 - Anexa 88 au fost trecute în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei U., publicat în Monitorul Oficial nr.642 bis din 30 august 2002. Nu cunosc condițiile în care pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate în CF, însă având în vedere faptul că în . se reface C.F.(evidența veche rămânând în localitatea Seletin-Ucraina), era firesc și legal ca atunci când s-a introdus acțiunea în constatare să se fi desfășurat judecarea și în contradictoriu cu . a arătat există dosarul nr._ cu termen de judecată 13.02.2013, în care s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză și a constatat că expertul desemnat în acea cauză a ignorat în totalitate adresele pe care le-a trimis în acea cauză și în care a informat instanța despre faptul că se dorește obținerea accesiunii pentru un bun proprietate publică-înscris în Monitorul Oficial al României. În aceste condiții, pentru a nu fi puși în situația unei erori judiciare și pentru a nu exista riscul a se pronunța o soluție în dosarul de accesiune pentru bunuri ce aparțin domeniului public al comunei U. a promovat această acțiune, cu atât mai mult cu cât pârâta a procedat la o intabulare total ilegală.
Pârâta V. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii în radierea dreptului de proprietate înscris în regim de carte funciară cu privire la suprafața de 400 mp teren intravilan ce se identifica din punct de vedere cadastral cu p.f. nr. 1272 din C.F.nr. 451 a comunei cadastrale U., ca nefondată.
Se arată că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în regim de carte funciară cu privire la suprafața de teren mai sus menționată s-a făcut în mod legal, în baza unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile. Câtă vreme hotărârea respectivă nu a fost desființată, este evident că acțiunea care face obiectul cauzei de față nu poate fi admisă, pentru că o asemenea cerere are de regulă un caracter accesoriu în raport cu un capăt de cerere principal, capăt care în speța de față ar trebui să vizeze însăși regimul juridic al parcelei din litigiu, regim ce ar fi schimbat doar în situația desființării precedentei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, condiție care nu este îndeplinită. Instanța de judecata investită cu soluționarea prezentei cereri nu trebuie decât să verifice legalitatea actelor care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în regim de carte funciara, nicidecum să procedeze la o analiza a acestora, cum dorește reclamanta atât timp cât ele nu au fost contestate in instanța. Față de aceste considerente se impune respingerea cererii ca nefondate. În conformitate cu prevederile art.119 C.proc.civila a formulat cerere reconvențională prin care solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate cu privire la casa edificată pe suprafața de 400 mp teren intravilan ce se identifica din punct de vedere cadastral cu p.v.nr.1272 din C.f.nr. 451 a comunei cadastrale U., în calitate de proprietară a acestei parcele. Mai învederează instanței de judecata că, pe rolul Judecătoriei Rădăuți se afla si dosarul nr._ * cu termen de judecata la data de 3 aprilie 2013, dosar al cărui obiect îl reprezintă acțiunea prin care revendică terenul din litigiu, dosar în care reclamanta are calitatea de pârâtă alături de alte persoane fizice care îi ocupă în mod abuziv atât terenul cât și construcțiile edificate pe aceasta parcelă.
În vederea soluționării cererii, instanța constată depuse la dosar înscrisuri, respectiv: copia CF nr.451/22.09.2002, copia sentinței civile nr.4033/30.06.1998, copia CF nr.451/23.11.2004, plan de situație, extras sentința penală nr.942/1969, Ordonanța de aplicare a sechestrului nr.175/1969, încheierea Judecătoriei Rădăuți din 19.03.1994, schița cadastrală din 07.03.1997, copie registru carte funciară copie raport de expertiză din dosarul civil nr.6568/2008, alte înscrisuri.
Instanța a dispus atașarea dosarului menționat mai sus nr._ având ca obiect „accesiune imobiliară”.
Prin sentința civilă nr. 2316 din data de 13 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins cererea de radiere a înscrierii dreptului de proprietate formulată de reclamanta-pârâtă .), județul Suceava, în contradictoriu cu pârâta V. E., domiciliată în ..
Respinge cererea reconvențională cu privire la constatarea dreptului de proprietate formulată de pârâta-reclamantă V. E..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din examinarea înscrisurilor depuse la dosar și având în vedere susținerile părților cât și întreg materialul probator, instanța de fond a constatat că pârâta V. E. este proprietara mai multor suprafețe de teren, este înscrisă în cartea funciară nr.451/04.11.2004, în baza unor hotărâri judecătorești care nu au fost desființate. În cartea funciară a comunei U. pârâta V. figurează înscrisă cu suprafața totală de 11.100 m.p. formată din parcelele 1272 în suprafață de 400 m.p., arabil 1273 în suprafață de 800 m.p., pășune 1274 în suprafață de 1.300 m.p, fânaț în suprafață de 8.600 m.p.
Hotărârile în baza cărora s-a făcut înscrierea pârâtei în cartea funciară nu au fost desființate până la data promovării prezentei acțiuni.
Potrivit art.34-36 din Legea nr.7/1996 ca o condiție esențială se impune existența unor hotărâri irevocabile prin care să fie desființate titlurile în baza cărora s-a făcut acea înscriere în cartea funciară.
În ceea ce privește titlurile invocate, examinarea acestora nu poate face în prezenta cauză ce are ca obiect o cerere cu caracter accesoriu de radiere înscriere în cartea funciară, aceasta urmând a se rezolva pe calea unei acțiuni în constatare sau revendicare, în care urmează să se constate irevocabil dreptul de proprietate al părților.
Instanța constată că dosarul nr._ având ca obiect accesiune imobiliară este suspendat potrivit disp.art.244 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive instanța urmează a respinge atât cererea de radiere a pârâtei privind înscrierea sa în cartea funciară formulată de reclamantă cât și cererea reconvențională cu privire la constatarea dreptului de proprietate formulată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a reiterat susținerile conform cărora terenul în litigiu constituie proprietatea statului, iar hotărârea în temeiul căreia s-a intabulat pârâta nu îi este opozabilă și nu există posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești, așa cum a pretins instanța de fond, fără a indica un temei legal.
A invocat recurenta disp.art.907 și 908 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că înscrierea în Cartea Funciară nu corespunde cu situația juridică, aspect prevăzut și de art.35 din Legea nr.7/1996.
Prin decizia civilă nr. 412 din data de 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta . M. P.), județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2316 din 13 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimată fiind pârâta Vișnec E., domiciliată în ..
Recurenta . M. P.), județul Suceava a fost obligată să plătească intimatei Vișnec E. cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, a constatat că recursul este nefondat.
Față de disp.art.34 din Legea nr.7/1996, aplicabilă în speță, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea pentru radierea înscrierii în cartea funciară are un caracter accesoriu, fiind necesară existența unei hotărâri prin care să se fi invalidat titlul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau prin care să se compare titlurile invocate de părți.
În cauză nu pot fi reținute nici disp.art.35 din Legea nr.7/1996, iar recurenta nici nu a invocat în concret în ce constă neconcordanța între situația reală și înscrierea în cartea funciară.
Împrejurarea invocată de recurentă în sensul că terenul în litigiu a făcut obiectul unei confiscări conform sentinței penale nr.942/1969 a Judecătoriei Rădăuți, nu poate fi reținută ca justificând dreptul de proprietate al reclamantei, din cuprinsul sentinței penale invocate (f.10 dosar), rezultând că obiect al confiscării l-a făcut doar o casă situată în .> Așa fiind, nu poate fi reținută trecerea terenului în proprietatea statului, iar înscrierea în anul 2002 a bunului în domeniul public, în condițiile în care pîrîta era intabulată în temeiul unei sentințe din anul 1999, nu justifică cererea de radiere tabulară.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a promovat contestație în anulare . M. P., avându-se în vedere motivele cererii de chemare în judecată, precum și motivele recursului, s-a apreciat că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, pe care le-a invocat, astfel că s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. art.318 Cod Procedură Civilă.
De asemenea, avându-se în vedere date introducerii acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură anterior.
În motivarea cererii s-a arătat că, pin cererea inițial introdusă a solicitat a se dispune radierea dreptului de proprietate a pârâtei V. E. din Cartea Funciară cu privire la o suprafață de 400 mp. identică cu p.v.1272, motivat de faptul că, aceasta s-a intabulat în mod ilegal în C.F. pe un imobil ce aparține domeniului public al comunei U., sens în care a depus la dosarul cauzei copia H.G. nr.1357/2002 – anexa 88 publicată în M.Of.642 bis/2002.
De asemenea, a arătat că aceasta suprafață de teren împreună cu o construcție de pe aceasta, în anul 1969, în baza sentinței penale nr. 942, a trecut în proprietatea statului ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de natură economică de către soțul pârâtei, astfel că acea hotărâre de constatare a dreptului de proprietate de care uzează V. E. nu îi este opozabilă și a fost obținută în mod ilegal, fără a se judeca în contradictoriu cu .> Față de această situație, a invocat atât la instanța de fond cât și în fața instanței de recurs, faptul că această speță trebuie analizată din perspectiva disp. art. 907,908 din Noul Cod Civil, dispoziții legale care nu au fost avute în vedere, instanțele mulțumindu-se să rețină doar faptul că atâta timp cât pârâta deține o hotărâre judecătorească definitivă ce nu a fost desființată la data promovării acțiunii, nu poate fi admisă o astfel de cerere.
Ori, un astfel de punct de vedere este complet greșit pentru că nu există temei legal în desființarea unei hotărâri judecătorești, ba mai mult nu poate solicita acest lucru din moment ce nu a fost parte în dosarul de constatare drept de proprietate, unde pârâta pe ascuns și-a făcut intabularea pe o proprietate publică.
Prin urmare, când o înscriere făcută în Cartea Funciară nu corespunde cu situația juridică reală, o astfel de acțiune este singura cale prin care se poate cere rectificarea acesteia.
În altă ordine de idei, recurenta a arătat că la instanța de fond s-a solicitat efectuarea unui raport de expertiză, aspect asupra căruia nu s-a pronunțat instanța de fond, și de aceea la instanța de recurs a reiterat acest aspect considerând că acest aspect putea constitui motiv de casare a hotărârii instanței de fond, asupra căruia instanța de recurs are obligația să se pronunțe.
Învederează de asemenea faptul că a arătat instanței de recurs că instanța de fon nu a analizat cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat conform obiectului cu care a fost investită ( rectificare C.F.) ci din perspectiva comparării unor titluri, făcând trimitere la acțiunea în revendicare.
Nu în ultimul rând, contestatoarea a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că argumentația de respingere a acțiunii a fost bazată pe disp. art.34-36 din legea nr.7/1996, articole care nu au nici o legătură cu obiectul dedus judecății, pentru că aceste dispoziții se referă la refacerea unei Cărți Funciare în caz de distrugere, pierdere, completare, înscriere, ceea ce nu putea constitui un motiv de casare.
Față de aceste considerente, a solicitat instanței admiterea contestației în anulare și a se dispune rejudecarea recursului cu analizarea tuturor motivelor de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă V. E. a arătat că, în conformitate cu prevederile art.115 C.proc.civilă a solicitat ca în urma analizării motivelor invocate in susținerea contestației in anularea deciziei civile nr. 412/2014 pronunțată de către Tribunalul Suceava in ds. nr._ ce face obiectul cauzei de fata, să se constate că nu este incidența niciuna dintre condițiile de admisibilitate a contestației in anulare formulata de către contestatoarea ., condiții ce sunt prevăzute in mod expres si limitativ de către legiuitor in disp.art. 318 C.proc.civila anterior, și în consecința respingerea contestației in anulare, motivat de următoarele:
Câtă vreme decizia civila nr.412/2014 a Tribunalului Suceava nu era redactată la data promovării contestatei in anulare, este evident ca motivele invocate de către contestatoare au fost lansate doar generic, lucru ce reiese cu prisosința din întreg cuprinsul motivării contestației in anulare,pentru ca in fapt se reiterează aceleași apărări care au fost ridicate anterior, atât la instanța de fond cat și în fața Tribunalului Suceava, nefăcând-se practic nicio trimitere expresa la vreuna din condițiile prevăzuta de art.318 C proc.civila.
Practic contestatoare invoca aceleași motive pe care le-a invocat si in fata instanței de recurs,urmărind de acesta data să obțină o reanalizare a acestora dintr-o cu totul alta perspectiva,convenabila acesteia.
Or, este evident ca atâta vreme cât înscrierea dreptului său de proprietate in regim de carte funciara,cu privire la terenul din litigiu (care din totdeauna a fost proprietatea sa) s-a făcut sub imperiu Legii nr.7/1996,este inexplicabil cum se poate solicita o rectificare întemeiata pe dispozițiile art.907 si art.908 din NCC,iar cale de atac extraordinara sa fie întemeiata pe prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
Adevărul este ca terenul din litigiu in nici un caz nu a făcut obiectul vreunui sechestru,cum susține cu rea credință contestatoarea, pentru ca din dispozitivul s.p.nr.942 din anul 1969 reiese fără echivoc,ca s-a dispus sechestrarea doar uneia din anexele gospodăriei proprietatea mea si a defunctului său soț si nicidecum nu s-a dispus sechestrul asupra vreunei porțiuni de teren, pentru ca doar din valorificarea acelei construcții de lemn putea sa se recupereze prejudiciul.
Este îndoielnica însăși susținerea ca acea clădire ar aparține domeniului public,ci mai degrabă poate domeniului privat al respectivei unități administrativ teritoriale pentru ca nu cred ca regimul juridic al unor astfel de bunuri ar permite contestatoarei sa-i dea o anume destinație spre a fi servite interese unor anume persoane.
A mai învederat că in construcția asupra căreia s-a dispus prin s.p.nr.942/1969 sechestru, in vederea recuperării prejudiciului, nu mai funcționează de multa vreme grădinița ce a fost înființata in perioada comunista.
A solicitat a se constata ca dreptul de proprietate înscris in regim de carte funciara pe numele său se refera in principal la terenul care are destinație de curți-construcții dar și la terenul cu destinația de gardina si ca privitor la construcții acea înscriere se refera la casa de locuit si anexe, astfel încât și din acest punct de vedere este clar ca pretenția contestatoarei de a se dispune rectificată înscrierii sub aspectul terenului este nefondata.
Mai mult decât atât a solicitat a se observa că dreptul său de proprietate în regim de carte funciare care este „erga omnes" a fost înscris de peste 15 ani de zile și că până in prezent contestatoarea nu a făcut nici un fel de opoziție deși susține ca ar fi un bun ce aparține domeniului public ceea ce denota încă o dată ca nu este adevărat ceea ce susține contestatoarea și prin acțiunea de față.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că este nefondată pentru următoarele argumente:
Tribunalul reține că această contestație în anulare are ca temei legal art. 318 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 318 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Acest text de lege are în vedere două ipoteze: una, în care dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, iar a doua ipoteză vizează situația în care, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat în sensul că, pentru a fi vorba despre greșeli materiale în sensul primei ipoteze, se au în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus la poștă în termenul de declarare a căii de atac; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar exista chitanța doveditoare de plată a taxei de timbru, anularea recursului ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.
Este de observat că pentru a se verifica toate aceste greșeli nu este nevoie de o reexaminare a fondului cauzei sau de reaprecierea probelor administrate.
Ori, contestatorul susține că pârâta intimată V. E. s-a intabulat în mod ilegal în C.F. pe un imobil ce aparține domeniului public al comunei U., respectiv cu suprafața de 400 mp. identică cu p.v.1272; că suprafață de teren menționată împreună cu construcția de pe teren a trecut în proprietatea satului în anul 1969, în baza sentinței penale nr. 942, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de natură economică de către soțul pârâtei intimate; că aceste imobile aparțin domeniului public, aspect ce rezultă și din H.G. nr.1357/2002 – anexa 88 publicată în M.Of.642 bis/2002; că hotărârea de constatare a dreptului de proprietate de care uzează V. E. nu îi este opozabilă contestatorului și a fost obținută în mod ilegal, fără a se judeca în contradictoriu cu . de recurs și nici cea de fond nu au avut în vedere disp. art. 907, 908 din noul cod civil, mulțumindu-se să rețină doar faptul că atîta timp cât pârâta deține o hotărâre judecătorească definitivă ce nu a fost desființată la data promovării acțiunii, nu poate fi admisă o astfel de cerere; că înscrierea făcută în Cartea Funciară nu corespunde cu situația juridică reală, așa încât acțiunea în radiere tabulară este singura cale prin care se poate cere rectificarea acesteia; că instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu efectuarea unui raport de expertiză, iar în fața instanței de recurs, deși a reiterat acest aspect tribunalul nu s-a pronunțat; că ar fi trebuit să se caseze sentința primei instanțe.
Toate aceste aspecte susținute prin contestația în anulare sunt de fapt, împrejurări care readuc în discuție fondul raporturilor juridice care au fost tranșate în mod irevocabil, și care a intrat în autoritatea lucrului judecat.
Practic, contestatorul invocă stabilirea eronată a situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, ceea ce echivalează cu faptul că se invocă o greșeală de judecată, iar dacă s-ar admite astfel de motive, s-ar ajunge în situația judecării din nou, a aceluiași recurs.
În niciun caz, aceste chestiuni nu se circumscriu niciunuia din cazurile enumerate cu titlu exemplificativ pentru prima ipoteză vizată de art. 318 Cod procedură civilă, nefiind vorba despre greșeli materiale cu caracter procedural.
Mai trebuie de precizat că greșeala materială la care face referire art. 318 cod procedură civilă nu are în vedere nici erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 Cod procedură civilă, acestea nefiind de natură să influențeze soluția pronunțată.
A doua ipoteză a textului menționat se referă la situația în care instanța de recurs a omis să cerceteze, să analizeze vreunul din motivele cu care a fost învestită, cu precizarea că numai recurentul poate formula contestație în anulare din această perspectivă.
Tribunalul reține că, . a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2316/2013 a Judecătoriei Rădăuți, arătând că hotărârea de care se prevalează pârâta, intimata din prezenta cauză, nu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurenta, prin urmare sentința menționată nu-ui este opozabilă Comunei U.; că la dosar există dovezi din care rezultă că imobilul face parte din domeniul public al comunei P., așa cum rezultă din HG 1357/2002; că instanța de fond nu a indicat temeiul legal în baza căruia . putut solicita desființarea unei sentințe judecătorești; că aceasta ar fi avut obligația de a face aplicarea prevederilor art. 907, 908 Noul Cod Civil; că înscrierea în Cartea funciară nu corespunde cu situația juridică, așa încât în speță este aplicabil art. 35 din legea 7/1996; că nu s-a realizat o cercetare a fondului, și astfel, se impune admiterea recursului și casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
Analizând considerentele reținute de instanța de recurs în motivarea deciziei civile nr. 412 din 18 februarie 2014, tribunalul reține că instanța de recurs a menționat că sunt incidente art. 34 din Legea 7/1996, în sensul că acțiunea pentru radierea înscrierii în CF are caracter accesoriu, fiind necesară existența unei hotărâri judecătorești care să invalideze titlul de proprietate în baza căruia s-a făcut înscrierea în CF; că atâta timp cât recurenta nu indică în concret, în ce anume constă neconcordanța dintre situația reală și înscrierea în cartea funciară, nu se poate reține aplicarea art. 35 din legea 7/1996; că nu poate fi reținută împrejurarea legată de confiscarea imobilelor în baza sentinței penale 942/1969, deoarece din analiza acestei hotărâri, rezultă că obiect al confiscării a fost doar o casă situată în . poate fi reținută trecerea terenului în proprietatea statului, iar faptul că în anul 2002, acest bun a trecut în domeniul public nu justifică cererea de radiere tabulară a intimatei Vișnec E., atâta timp cât aceasta figurează în evidențe funciare în baza unei sentințe încă din anul 1999.
Prin urmare, instanța de recurs a răspuns la toate criticile formulate de către recurenta reclamantă, din modul de redactare a considerentelor rezultând cu claritate punctul de vedere al instanței asupra recursului.
Este evident că în speță nu este incidentă nici a doua ipoteză vizată de art. 318 Cod procedură civilă.
Mai mult, reproșul adus instanței de recurs, în sensul că aceasta nu a indicat recurentei, care este modalitatea prin care poate să desființeze hotărârea judecătorească de care se prevalează intimata - pârâtă nu poate fi reținut ca fiind o omisiune a acesteia de a se pronunța în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că motivele invocate de către contestatoare nu fac decât să reitereze motivele de recurs invocate, tinzându-se astfel, spre o rejudecare a recursului formulat de către ., ceea ce ar echivala cu o încălcare a principiului securității raporturilor juridice care au fost deja stabilite cu putere de lucru judecat.
Cum în speță nu sunt incidente prevederile art. 318 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Având în vedere prevederile art. 274 cod procedură civilă, tribunalul va obliga contestatoarea să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul . M. P., cu sediul în . împotriva deciziei civile nr. 412 din data de 18.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă V. E., domiciliată în ., ca nefondată.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 500,00 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 APRILIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. recurs M.C. + D.D. + T.M.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 753/2014. Tribunalul SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1710/2014.... → |
|---|
