Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1091/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1091/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 7170/285/2011
Dosar nr._ revendicare imobiliară - recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1091
Ședința publică din data de 28 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: I. M.
Judecători: I. G.
G. D.
Grefier: Iliuțe C.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții V. S., V. M., și de pârâții S. V. și S. G., împotriva sentinței civile nr. 3320 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Evuleț F., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru reclamanții recurenți și avocat substituent D. N., care substituie pe avocat G. D., conform delegației de substituire, pentru pârâții - recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat D. N. pentru recurenții - pârâți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 29 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Întrebate fiind apărătoarele părților arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Avocat Evuleț F. pentru reclamanții - recurenți solicită să se ia act de renunțarea la recursul formulat de către reclamanți.
Avocat D. N. pentru pârâții – recurenți, față de recursul formulat de reclamanți pune concluzii de admitere a excepției netimbrării și anularea recursului.
Instanța constată că potrivit Legii nr. 146/97 recursul formulat de reclamanți vizează cheltuieli de judecată și nu se timbrează.
Instanța constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată acordă cuvântul la fond.
Avocat D. N. pentru pârâții - recurenți solicită admiterea recursului formulat de către pârâții S. V. și S. G., cu cheltuieli de judecată. Solicită a se observa că prin hotărârea primei instanțe s-a dispus obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului în suprafață de 75 mp, astfel cum a fost identificat în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză. Totodată s-a stabilit hotarul pe aliniamentului A - B din același raport de expertiză și a obligat pârâții să ridice construcția notată cu C 4.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, apreciază că hotărârea este nelegală și netemeinică, în speță nefiind dat dispozițiile legale luate în considerare de către instanța de fond. Suprafața de 3150 mp pe care o dețin în prezent pârâții - recurenți a fost atribuită în anul 1969, autorului acesta în vederea edificării construcțiilor pe timpul C.A.P.
Precizează apărătoarea recurenților - pârâți că între cele două părți a intervenit o convenție care a fost materializată sub forma contractului de schimb bunuri imobile și a fost încheiat la data de 21.03.2007. Între suprafețele de teren a existat un gard din anul 1970 neschimbându-și amplasamentul, motiv pentru care expertul nu a putut preciza dacă într-un fel s-a schimbat linia de hotar cu privire la despărțirea celor două proprietăți. Față de concluziile raportului de expertiză, apreciază că se impunea administrată proba cu martori și o cercetare la fața locului, deoarece este vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991.
Recurenții – pârâți, prin avocat substituent D. N., consideră că acțiunea trebuia respinsă deoarece nu s-a făcut dovada în totalitate a celor susținute de reclamanți, considerând că se impune a fi casată hotărârea recurată și a fi trimisă primei instanțe pentru rejudecare în vederea completării probatoriului.
Avocat Evuleț F. pentru intimații - reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că titlul de proprietate a intimaților este mai bine caracterizat, sunt proprietari conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat la notariat pentru suprafața de 4693 mp. Solicită a se avea în vedere că acel teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate a Legii nr. 18/1991 și înscris în titlul de proprietate nr. 1117/1995, cu suprafața de 100 mp curți construcții și 4600 mp teren intravilan. La data intabulării, pentru a nu mai exista discuții între părți, s-a înțeles să se renunțe la terenul care nu a putut fi identificat de inginer.
Din documentația cadastrală întocmită de ing. M. rezultă faptul că în anul 2011, terenul se afla în posesia părinților vânzători și nu era edificată anexa C 4 și gardul despărțitor de recurenți.
Intimații – reclamanți, prin avocat Evuleț F., menționează că până în anul 2010, pe suprafața de 75 mp teren se făcea trecerea către grădina din spatele casei, iar prin construcția gardului și a anexei, recurenții cu rea credință au închis acest acces.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20 decembrie 2011, reclamanții V. M. și V. S. i-a chemat în judecată pe pârâții S. V. și S. G., solicitând instanței să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren pe care au ocupat-o din proprietatea lor, de 200 mp. în valoare de 400 lei, să ridice construcția - anexă demontabilă din lemn, edificată pe proprietatea lor și gardul, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în fapt, sunt proprietarii terenului în suprafață de 4693 mp. teren intravilan, identic cu parcela_, înscris în Cartea Funciară nr._ a comunei Zamostea, jud. Suceava, conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 2943/2011.
Terenul a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și înscris în titlul de proprietate nr. 1117 din 05.05.1995, iar prin actul de partaj nr. 1453 din 15.11.2010, terenul a fost atribuit mamei lor, Plămada M..
Între terenul lor și terenul pârâților deși există semne exterioare, sunt totuși îndoieli cu privire la acestea, motiv care generează grave neînțelegeri.
Reclamanții au mai arătat că pârâții, în mod abuziv, au construit parte din anexă pe proprietatea lor, iar cu acest prilej, a acaparat aproximativ 200 mp. din terenul proprietatea lor
În drept au invocat dispozițiile art. 653 Cod civil.
Pârâții au fost legal citați și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că terenul pe care este amplasată gospodăria lor a fost atribuit defunctului A. C., tatăl pârâtei S. V., în anul 1969 pentru edificarea unui imobil de către Consiliul Popular Zamostea.
Acest imobil i-a revenit pârâtei S. V. când s-a căsătorit, iar din anul 1987, împreună cu soțul său, S. G., locuiesc în acesta, fiind percepuți în localitate ca și proprietari.
Menționează că de la data atribuirii terenului și până în prezent hotarele care despart gospodăria lor de a reclamanților nu s-au modificat, ei deținând casa și terenul în aceeași formă ca și părinții lor.
După anul 1989, moștenitorii proprietarului terenului ce a fost atribuit în anul 1969 pentru edificarea locuinței l-au solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, iar Comisia locală Zamostea le-a emis în acest sens titlul de proprietate nr. 161/22.03.1996.
Pentru a evita un litigiu, pârâții au arătat că s-au înțeles cu moștenitorii proprietarului terenului și au încheiat un schimb, în sensul că pentru terenul pe care au edificată casa și pentru suprafața din spatele acesteia în mărime de 3.100 m.p. înscrisi în titlul de proprietate nr. 161/22.03.1996 cu vecinii Cojocarii A.., A. T., drum comunal și linie ogor, să le dea terenul în mărime de 4.600 mp. înscris în adeverința nr. 1174/29.09.1991, cu vecinii H. Glie., C. E., A. loan și A. M..
Acest schimb a fost materializat sub forma contractului de schimb bunuri imobile și a fost încheiat la data de 21.03.2007 în prezența a doi martori.
În vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de părți la dosar și raportul de expertiză ce a fost efectuat de către expert tehnic judiciar I. D. C..
Prin sentința civilă nr. 3320 din 03.12.2013 Judecătoria Rădăuți a admis în parte acțiunea având ca obiect grănițuire, revendicare și ridicare construcții formulată de reclamanții V. M. și V. S., pârâți fiind S. V. și S. G., și în consecință, a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 75 m.p. identificată în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert I. D. C., a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul A-B arătat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză.
Instanța de fond a obligat pârâții să ridice construcția notată cu C4 pe care au edificat-o în parte pe terenul proprietatea reclamanților, a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 58 de lei cheltuieli de judecată și a obligat pârâții în solidar să plătească statului suma de 2100 de lei reprezentând ajutorul judiciar acordat reclamanților.
Pentru a hotărî, astfel prima instanță a reținut reclamanții sunt proprietari ai terenului în suprafață de 4693 m.p. identic cu p.f._ din CF_ a Comunei Cadastrale Zamostea, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2924/09.11.2011 a N.P. B. D. A. ( fila 4 ds.).
Vânzătoarea de la care reclamanții au cumpărat acest teren l-a dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1117/05.05.1995 eliberat de Comisia jud. Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a certificatului de moștenitor nr. 39/15.11.2010 și a actului de partaj autentificat cu nr. 1453/15.11.2010 emise de BNP G. I. C. din orașul Siret, jud. Suceava
În urma măsurătorilor efectuate de către expertul ce a întocmit raportul de expertiză în cauză s-a constatat că reclamanții dețin cu 921 m.p. mai puțin față de suprafața de teren înscrisă în titurile de proprietate anterior arătate.
Referitor la pârâți, aceștia dețin terenul în suprafață de 3328 m.p. în baza contractului de schimb încheiat la data de 21.03.2007 cu numitul Cojocărașul G. prin care acesta le-a dat în schimbul unei suprafețe de teren suprafața de 0,3100 ha evidențiat pe titlul de proprietate 161/1993 ( filele 37, 38 ds.).
Trebuie observat că acest contract de schimb nu a fost încheiat în formă autentificată, astfel că neproducându-și efecte, pârâții nu au dobândit în urma încheierii sale dreptul de proprietate cu privire la terenul primit în schimb.
După cum s-a constatat în raportul de expertiză întocmit în cauză, pârâții dețin efectiv cu 228 m.p. mai mult față de terenul pe care l-au primit în schimb.
De asemenea, s-a constatat că pârâții ocupă o suprafață de 75 mp din terenul proprietatea reclamanților, situație rezultată în urma suprapunerii planului de situație actual cu planul de situație întocmit de ing. M. V. I..
Configurația suprafeței de 75 mp ocupată de pârâții S. V. și S. G. din terenul proprietatea reclamanților V. M. și V. S. apare redată în Anexele nr. 3 și 4 în hașură albastră.
Reclamanții ocupă o suprafață de 54 mp din terenul proprietatea pârâților, situație rezultată în urma suprapunerii planului de situație actual cu planul de situație întocmit de ing. M. V. I..
Configurația suprafeței de 54 mp ocupată de reclamanții V. M. și V. S. din terenul pârâților S. V. și Scripcam G. apare redată în Anexele nr. 3 și 4 in hașură portocalie.
A reținut instanța că expertul a avut în vedere un plan de situație întocmit în anul 2011 de către inginer M. V. I., pentru întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF în condițiile în care nu există proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 5600 m.p. teren intravilan înscrisă în titlul de proprietate nr. 1117/1995.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
În condițiile în care s-a făcut dovada că pârâții ocupă o suprafață de teren proprietatea reclamanților, că dețin o suprafață de teren mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o dețină, instanța conform art. 480 cod civil a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 75 m.p. identificată în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert I. D. C. .
Conform art. 584 Cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Expertul a propus ca limita dintre cele două proprietăți să fie situată pe aliniamentul A,B conform anexei 3 și 4 din raportul de expertiză.
Ca urmare a stabilirii liniei de hotar pe acest amplasament s-a reținut de către expert că parte dintre construcțiile pârâților, anexa din lemn, construcția C4, și gardul sunt situate pe proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește stabilirea liniei de hotar propusă de către expert, instanța a reținut că aceasta a fost în mod corect stabilită în funcție de amplasamentul terenurilor în cauză.
Față de cele reținute, a stabilit linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților pe aliniamentul A-B arătat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, a obligat pârâții să ridice construcția notată cu C4 pe care au edificat-o în parte pe terenul proprietatea reclamanților.
Conform art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 58 de lei cheltuieli de judecată .
Conform art. 18 din OUG 51/2008 „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”.
În condițiile în care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar constând în plata de către stat a onorariului expertului, a obligat pârâții în solidar să plătească statului suma de 2100 de lei reprezentând ajutorul judiciar acordat reclamanților.
Împotriva acestei sentința au formulat recurs reclamanții V. M. și V. S., doar cu privire la cheltuielile de judecată.
Susțin că la fila 17 dosar este depusă chitanța nr. 52/15.12.2011 reprezentând 400 lei onorariu avocat.
Față de această situație, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 3320/2013 a Judecătoriei Rădăuți și obligarea pârâților la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei au formulat recurs și pârâții S. V. și S. G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că terenul pe care este amplasată gospodăria recurenților - pârâți a fost atribuit defunctului A. C., tatăl pârâtei S. V., în anul 1969 pentru edificarea unui imobil de către Consiliul Popular Zamostea. Acel imobil i-a revenit recurentei - pârâte când s-a căsătorit, iar din anul 1987 locuiesc în acel imobil, fiind percepuți în localitate ca și proprietari.
După anul 1989, moștenitorii proprietarului terenului ce a fost atribuit în anul 1969 pentru edificarea locuinței l-au solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, iar Comisia locală Zamostea le-a emis în acest sens titlu de proprietate nr. 161/22.03.1996. Pentru a se evita un litigiu, pârâții s-au înțeles cu moștenitorii proprietarului terenului și au încheiat un schimb, în sensul că pentru terenul pe care avea edificată casa și pentru suprafața din spatele acesteia în mărime de 3100 mp înscris în titlul de proprietate nr. 161/22.03.1996 cu vecinii C. A., A. T. drum ., i-au dat în mărime 4600 mp. înscriși în adeverința nr. 1174/29.09.1991, cu vecinii H. Ghe., C. E., A. I. și A. M.. Acest schimb a fost materializat sub forma contractului de schimb bunuri imobile și a fost încheiat la data de 21.03.2007 în prezența a doi martori.
Menționează pârâții - recurenți că hotarele dintre proprietățile lor nu s-au modificat de-a lungul timpului.
Reiterează faptul că de la data atribuirii terenului și până în prezent hotarele care despart gospodăria pârâților de a reclamanților nu s-au modificat, aceștia deținând casa și terenul în aceeași formă ca și părinții lor. Mai mult decât atât, expertul a menționat în expertiză efectuată în cauză că nu se poate pronunța cu exactitate dacă hotarele s-au modificat în timp. Pe de altă parte, s-a reținut în expertiză că în urma stabilirii liniei de hotar pe aliniamentului A-B calea de acces spre casă se îngustează, iar din casă până la limita de hotar propusă ar rămâne aproximativ 2ml. Ori, având în vedere aceste aspecte, consideră că în mod greșit instanța de fond a respins suplimentarea probatoriului cu cercetarea locală și martori.
Consideră că atâta timp cât în zonă nu sunt evidențe cadastrale și nici procese verbale de punere în posesie, probele cele mai concludente pentru soluționarea justă a cauzei erau cele cu martori și cercetarea locală.
Gardul despărțitor a fost edificat încă din anul 1970 și a fost consolidat doar în anul 2010 de către ambele părți, iar anexa a fost edificată în anul 1980.
Reiterează faptul că gardul despărțitor dintre proprietățile lor era același și în anul 1970 și în anul 2011 și este și în prezent.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a ținut cont că limitele dintre proprietățile părților nu s-au modificat în timp, respectiv de faptul că și reclamanții ocupă teren din proprietatea pârâților. Mai mult decât atât, deși instanța de fond a admis în parte acțiunea, i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în totalitate.
Recurenții - pârâți menționează că instanța de fond nu a ținut cont și de faptul că unul dintre capetele de cerere ale acțiunii a fost grănițuire, situația în care cheltuielile de judecată se vor face pe jumătate, conform art. 584 Cod civil.
Consideră că neadministrarea tuturor probelor solicitate echivalează, în speța de față, cu necercetarea fondului.
Având în vedere cele expuse solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului.
La termenul de astăzi, reclamanții - recurenți au solicitat, prin apărător, să se ia act de renunțarea la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3320 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Având în vedere declarația de renunțare la judecată formulată de către recurenții - reclamanți față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 406 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă”, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de renunțarea renunțarea reclamanților - recurenți V. S. și V. M. la recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3320 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține că prima instanță și-a întemeiat soluția pronunțată în cauză pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert I. D. C. care a identificat terenurile proprietatea părților din proces, situate la pe raza . că pârâții ocupă o suprafață de 75 mp din terenul proprietatea reclamanților, situație rezultată în urma suprapunerii planului de situație actual cu planul de situație întocmit de inginerul M. V. I. în anul 2011.
Necontestat că acțiunea în revendicare e acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar reclamantului îi incumbă potrivit art.1169 Cod civil, dovada dreptului de proprietate și a faptului că bunul este stăpânit în mod abuziv de pârât.
În condițiile în care terenurile proprietatea părților din proces au fost identificate de expert în modalitatea arătată și nu potrivit actelor de proprietate prezentate de părți, este evident că, concluziile raportului de expertiză nu pot sta la baza pronunțării unei hotărâri legale și temeinice în cauză, identificarea corectă a terenurilor fiind determinantă și hotărâtoare pentru soluționarea acțiunii în revendicare.
În speță, reclamanții i-au chemat în judecată pe pârâți, solicitând stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor, pârâții să le respecte dreptul de proprietate și liniștită posesie asupra fâșiei de teren pe care au acaparat-o din proprietatea lor și să își ridice construcțiile nou edificate de pe proprietatea lor, sens în care s-au prelevat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2943/2011.
În ceea ce-i privește pe pârâți, aceștia, au opus reclamanților contractul de schimb încheiat la data de 21.03.2007 cu numitul Cojocărașul G. prin care acesta le-a dat în schimbul unei suprafețe de teren suprafața de 0,3100 ha evidențiat pe titlul de proprietate 161/1993.
În cauză ambele părți au arătat că posedă titluri de proprietate pentru terenurile ce le dețin la locul în litigiu.
În atare situație, în soluționarea capătului de cerere având ca obiect revendicare, instanța de fond trebuia să aibă în vedere regulile de drept ale probării proprietății, să ceară întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora, inclusiv documentația pentru contractul de schimb, procesele verbale de punere în posesie, pentru titlurile emise în procedura prevăzută de Legile Fondului Funciar, pentru a da preferință titlului mai bine caracterizat.
O astfel de regulă se impune cu prisosință și pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect „grănițuire”.
În sensul art. 584 Cod civil grănițuirea constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare, vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se stabili limitele asupra cărora se întinde dreptul de proprietate al celor două fonduri.
Într-o asemenea acțiune judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate, în întregul său, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar, or identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, a proceselor verbale de punere în posesie ce au stat la baza emiterii acestora, a schițelor și a planurilor de situație aferente.
Cum în lipsa tuturor acestor înscrisuri, nu s-a realizat în concret identificarea nici unuia dintre terenurile ocupate de părți la locul ce face obiectul litigiului dintre ele, iar expertul a concluzionat că a fost în imposibilitate să se pronunțe asupra adevăratului hotar dintre cele două proprietăți, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului cauzei, situație ce atrage incidența prevederilor art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
În acest context, apreciind că fondul cauzei nu a fost cercetat, având în vedere prevederile enunțate, tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, ocazie cu care instanța de trimitere va proceda la suplimentarea probatoriului cu înscrisurile menționate și la efectuarea unui supliment la raportul de expertiză dispus în dosar, care să țină seama de documentația aferentă titlurilor de proprietate de care se prevalează ambele părți, inclusiv de procesele verbale de punere în posesie, de planurile de situație și de schițele ce le însoțesc. De asemenea, se va suplimenta probatoriul existent la dosar cu depoziții ale martorilor care cunosc realitatea existenței hotarului dintre proprietățile părților și, în măsura în care se va impune, cu o cercetare la fața locului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea reclamanților - recurenți V. S. și V. M., ambii cu domiciliul în ., la recursul formulat, împotriva sentinței civile nr. 3320 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Admite recursul pârâților - recurenți S. V. și S. G., ambii cu domiciliul în . din Nicani), jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 3320 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă nr. 3320/03 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. I. G. G. D.
Grefier,
Iliuțe C.
red. I.M.
jud fond C. V.
tehnored. IC. ex.2/23.06.2014
| Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1235/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
