Uzucapiune. Decizia nr. 903/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 903/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 9343/314/2012
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 903
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 APRILIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N. JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul S.C. T. B. COMPANY SRL MITOCU DRAGOMIRNEI prin reprezentant legal, cu sediul în localitatea Mitocul Dragomirnei, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5224 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . primar, cu sediul în . Suceava și M. D. prin reprezentant legal, cu sediul în . Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. M. pentru recurentul reclamant și avocat Dusceac V. pentru secund intimata pârâtă, lipsă fiind prim intimata pârâtă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimata pârâtă M. Mitocul Dragomirnei (fila 10).
Avocat L. M. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada reprezentării juridice în instanță a recurentului reclamant (fila 12), precum și chitanța . nr.1975 din data de 08.04.2014 în cuantum de 50,00 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei aferente recursului promovat în cauză (fila 13).
Avocat Dusceac V. depune la dosar împuternicirea avocațială în baza contractului de asistență juridică încheiat cu secund intimata pârâtă, făcând astfel dovada reprezentării juridice a acesteia în instanță (fila 11).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză, constată recursul legal timbrat și dispune anularea acestora, după care, procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare d-lui avocat L. M. pentru a i se da posibilitatea de a lua act de conținutul acesteia.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. M. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Astfel, solicită a se lua act de faptul că recurentul reclamant a dobândit dreptul de proprietate prin efectul prescripției achizitive de scurtă durată, în plus intimata nu a făcut dovada faptului că în cauză există un just titlu pentru începutul posesiei în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare din 1996 îndeplinește condițiile pentru a fi considerat drept temei pentru începutul prescripției achizitive, întrucât emana de la posesorul de atunci al terenului, chiar dacă instanța a constatat că el nu era adevăratul proprietar.
Deși în prezent acel contract de vânzare-cumpărare este anulat acesta a produs efecte juridice și în plus nu s-a făcut răsturnarea prezumției de bună credință.
În condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare constituie un just titlu este de reținut însă pasivitatea pârâtei, care nu a făcut nici un demers pe întreaga perioadă necesară dobândirii proprietății prin efectul uzucapiunii și buna credință a uzucapantului.
D. după finalizarea investiției făcute cu fonduri europene au apărut și pretențiile intimatei astfel încât, apreciază că condițiile prescripției de scurtă durată sunt îndeplinite, precum și față de împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Dusceac V. pentru secund intimata pârâtă M. D. solicită respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că niciunul dintre motivele invocate în cererea de recurs nu sunt date în cauză.
Astfel, precizează că instanța de fond în mod temeinic a reținut că nu sunt date condițiile dispozițiilor art.1895 cod civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 10 - 20 de ani și anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu (sau justă cauză) și să fie de bună credință, cele două condiții fiind cumulative.
De altfel, recurenta chiar prin cererea de recurs recunoaște că a deținut suprafața de 34.100 mp, situată în intravilanul . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 de Biroul Notarului Public I. L., contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 1542/23 martie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar_ ) irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă prin decizia civilă nr. 1639/23 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se că acest contract a fost încheiat în baza unui titlu nevalabil și pentru a frauda interesele lor, în cauză fiind dată ilicitul cauzei contractului.
Ori, conform art.1897 alin.2 din codul civil de la 1864 un titlu nul nu poate servi de bază prescripției de 10 până la 20 ani.
În ceea ce privește condiția bunei credințe a reclamantei, astfel cum este înțeleasă în materia uzucapiunii de scurtă durată, în mod just s-a reținut că nici aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, după cum s-a reținut în sentința civilă nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava, sentință intrată în puterea lucrului judecat și care conform art.1200 pct.4 cod civil constituie o prezumție legală, prezumție împotriva căreia, conform art.1202 cod civil nu se pot administra probe, precum și din înscrisurile administrate în prezenta cauză referitoare la înscrierile în carte funciară, rezoluția nr.2263/P/2005 din 14.12.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și declarațiile martorilor H. M. și B. M. (f.57, 78) a rezultat că este de notorietate faptul că terenul ce face obiectul dosarului a aparținut Mănăstirii D. înainte de preluarea acestuia de către stat (ca urmare a naționalizării).
Este de reținut și faptul că U. I. nu a fost niciodată proprietara acelui teren și nu i se putea reconstitui, în mod valabil, dreptul de proprietate asupra acelui teren.
De altfel, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 la B.N.P. I. L. a fost constată de către instanță, reținându-se caracterul ilicit al cauzei, respectiv faptul că această convenție a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele adevăratului proprietar al terenului, pârâta M. D., care conform Legii patrimoniului constituie patrimoniu național de gradul A.
De asemenea, nu se poate reține susținerea precum că pârâta a stat în pasivitate, M. D. formulând cerere în baza Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991 de reconstituire a terenului fost proprietatea Mănăstirii până în 1948.
În aceeași ordine de idei arată că pârâta a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava, solicitând în contradictoriu cu recurenta-reclamantă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 de Biroul Notarului Public I. L. prin care recurenta a cumpărat suprafața de 34.100 mp de la U. I. și radierea dreptului de proprietate asupra acestui teren, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 1542/23 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/23.11.2011 a Tribunalului Suceava.
Prin urmare, apreciind că în cauză nu sunt date cele două condiții prevăzute de art.1895 cod civil pentru uzucapiunea de 10 - 20 de ani, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 16.11.2013, sub nr._, reclamanta S.C. B. Company S.R.L. – prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâtele pârâtele . primar și M. D. – prin reprezentant legal, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 34.100 mp situat în intravilanul comunei D., compus din patru parcele respectiv: 28.420 mp teren arabil identic cu p.f. 2275/1 înscrisă în CF nr. 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei, 4.040 mp teren arabil identic cu p.f. 2273 înscrisă în CF nr. 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei, 1.310 mp teren arabil identic cu p.f. 2278/2 înscrisă în CF nr. 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei, 1.310 mp teren arabil identic cu p.f. 2277 înscrisă în CF nr. 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei.
În motivare reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8484 din 15.11.1996 la B.N.P. I. L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de la vânzătoarea U. I., iar în anul 2009 a aflat că într-un litigiu purtat între P. R. și vânzătoarea U. I. s-a pronunțat sentința nr. 4301 din 30.11.2006 prin care a fost anulat parțial titlul de proprietate al vânzătoarei, titlu de proprietate care a stat la baza vânzării.
Reclamanta a precizat că în toată această perioadă, de la data vânzării și până în prezent, a achitat toate impozitele și taxele aferente, a exercitat public, continuu, neîntrerupt și netulburat, sub nume de proprietar, atributele dreptului de proprietate asupra imobilului cumpărat și pe care a început construirea unor imobile.
În drept au fost invocate prevederile art. 82 coroborat cu art. 112 și următoarele, art. 111, art. 274 Cod procedură civilă, art. 969, art. 970, art. 488, art. 489, art. 490, art. 491, art. 492, art. 1895 Cod civil.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 31-33, ) și a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei testimoniale fiind audiați martorii C. P. (fila 58) și I. L. O. (fila 63).
Pârâta M. D., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare (filele 14, 15) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii secund pârâta a precizat faptul că, întrucât . fost în regim de carte funciară, nu sunt incidente dispozițiile Cod civil din 1864 privitoare la uzucapiune, ci reglementarea cuprinsă în Decretul Lege nr. 115/1938. Astfel, prin art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938 s-a admis în mod excepțional posibilitatea ca persoana care a posedat imobilul în condițiile cerute de lege, timp de 20 de ani, să ceară intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, în temeiul uzucapiunii atunci când titularul dreptului real intabulat este decedat, iar dreptul dobândit pe cale de succesiune nu s-a înscris în favoarea moștenitorilor. S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, deoarece terenul în litigiu a fost și este în proprietatea Mănăstirii D., fiind intabulat în favoarea acesteia, mai mult, conform art. III al. 2 ind. 4 din Legea nr. 169/1997, în cazul înstrăinării terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul fostului proprietar rămas fără teren.
De asemenea, pârâta a mai arătat că un titlu nu poate servi ca bază a uzucapiunii de la 10 la 20 de ani, deci nu poate fi un just titlu, conform art. 1897 al. 2 Cod civil de la 1864.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
În dovedire pârâta M. D. a depus la dosar înscrisuri (filele 18, 35-56, 59-61, 66-75) și a solicitat, iar instanța a încuviințat, administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii H. M. (fila 57) și B. M. (fila 78), precum și a probei cu interogatoriului reclamantei (filele 76, 77).
Pârâta . primar a formulat întâmpinare (fila 21) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile specifice uzucapiunii, conform art. 1846-1847 și art. 1890 Cod civil, mai mult, actul de proprietate în baza căreia vânzătoarea U. I. a înstrăinat imobilul, a fost anulat printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 1846-1847 și art. 1890 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 5224 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „uzucapiune” formulată de reclamanta S.C. B. Company S.R.L. – prin reprezentant legal, cu sediul în . Suceava, în contradictoriu cu pârâtele . primar și M. D. – prin reprezentant legal, ambele cu sediul în . Suceava, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L. (fila 18) reclamanta . SRL a dobândit de la U. I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 34.100 mp situat în intravilanul Comunei D., compus din patru parcele după cum urmează: 28.420 mp tren arabil identic cu pf. nr. 2275/1 înscrisă în CF 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei; 4040 mp teren arabil identic cu pf nr. 2273 înscrisă în CF 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei; 1310 mp teren arabil identic cu pf. nr. 2278/2 înscrisă în CF 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei și 330 mp teren arabil identic cu pf. nr. 2277 înscrisă în CF 3060 a comunei cadastrale Mitocu Dragomirnei.
Prin sentința civilă nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin Decizia nr.1639/23.11.2011 a Tribunalului Suceava (filele 39-44), s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L. și s-a dispus radierea intabulării din Cartea Funciară a dreptului de proprietate aparținând reclamantei asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze. Motivul care a stat la baza acestei soluții a fost constatarea caracterului ilicit al cauzei în ce privește contractul contestat, reținându-se că acesta a fost încheiat cu scopul de a frauda interesele adevăratului proprietar al terenului, care este M. D..
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că prin sentința civilă nr. 4301 din 30.11.2006 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamantei . anulat în parte titlul de proprietate nr. 712 din 03.06.1996, emis în favoarea numiților U. I. și U. M., în sensul excluderii suprafeței de 3,41 ha teren situat la locul numit ,, Brazi” din intravilanul comunei Mitocu Dragomirnei, teren ce fusese înstrăinat de numita U. I. reclamantei . SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L..
De asemenea, în sentința menționată anterior, instanța a reținut că, așa cum rezultă din declarațiile vânzătoarei U. I. și pârâtei P. R. (nepoata defunctei U. I.) coroborate cu aspectele reținute prin rezoluția din 14.12.2005 dată de P. de pe lângă Judecătoria Suceava în dosarul penal nr. 2263/P/2005, vânzătoarea U. I. nu a deținut nici anterior cooperativizării și nici după adoptarea Legii nr. 18/1991 (până la încheierea contractului în litigiu) o suprafață de 3,41 ha teren într-un singur trup situat în intravilan la locul numit „Brazi”, ceea ce demonstrează că într-adevăr, „persoane apropiate” secund-pârâtei . SRL Mitocu Dragomirnei au făcut demersuri pe lângă instituțiile abilitate în vederea comasării tuturor parcelelor pe care vânzătoarea le avea înscrise în registrul agricol din perioada 1959-1962 și evidențierea acestora pe titlul de proprietate într-un trup compact, în tarlaua „Brazi” din intravilanul localității. Instanța a mai arătat că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, V. M., H. M., Ț. I. și P. A. rezultă că în localitatea Mitocu Dragomirnei unde își are sediul secund-pârâta . SRL este de notorietate că terenurile din tarlaua „Brazi”, situată în imediata apropriere a intervenientei M. D. au fost proprietatea acesteia. Prin urmare, pârâta cumpărătoare a suprafeței de 3,41 ha teren intravilan știa sau cu minime diligențe putea afla că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu a fost niciodată proprietatea soților U. M. și U. I. și că de fapt terenul din fața mănăstirii era proprietatea acesteia.
Aspectele reținute în considerentele sentinței civile nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava sunt confirmate și de probele administrate în prezenta cauză. Astfel, potrivit extrasului nr._/08.05.2013, în cartea funciară_ a comunei Mitocu Dragomirnei, pârâta M. D. figurează ca proprietar al terenului în suprafață totală de 34.100 mp ce face obiectul prezentei cauze (fila 29). De asemenea, din înscrisurile de la filele 35-37 dosar reiese faptul că parcelele 2275/1, 2273, 2278/2 și 2277 au fost proprietatea secund pârâtei anterior preluării acestora de către stat, ca urmare a naționalizării, aceleași aspecte rezultând și din declarațiile martorilor H. M. și B. M. (filele 57, 78).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 6 alin. 4 Noul Cod civil, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel cum s-a reținut în Decizia nr. LXXXVI din 2007 a Î.C.C.J.- Secțiile unite, obligatorie pentru instanțe conform 330 ind. 7 alin. 4 C.p.c., în cadrul Legii nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară s-a reglementat un singur sistem de publicitate imobiliară, la nivelul întregii țări, respectiv cel al cărții funciare, iar în ce privește uzucapiunea nu mai sunt consacrate cazurile speciale prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938, fiind aplicabilă uzucapiunea de drept comun, astfel cum este reglementată în Codul civil. Prin urmare, dat fiind că posesia reclamantului asupra terenului ce face obiectul cauzei a început la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8484 din 15.11.1996 la BNP I. L., ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, rezultă faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Cod civil din 1864 referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar nu Decretul-lege nr. 115/1938, chiar dacă imobilul se află într-o regiune supusă regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărți funciare.
Astfel, potrivit art. 1895 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 10 - 20 de ani, este necesară îndeplinirea a două condiții și anume, posesia să se întemeieze pe un just titlu și să fie de bună - credință.
În ceea ce privește condiția existenței unui just titlu, art. 1897 Cod civil, definește justul titlu ca fiind „orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul, etc.”, esențial fiind, astfel cum s-a statuat în practica și doctrina judiciară, ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar întrucât, în caz contrar, respectivul titlu ar fi suficient, prin el însuși, să ducă la dobândirea proprietății. De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, un titlu nul nu poate servi ca bază a prescripției de 10 până la 20 de ani.
Referitor la cea de a doua condiție, buna – credință, prin aceasta se înțelege credința greșită a posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar (art. 1898 alin. 1 Cod civil).
În cauză însă, după cum rezultă din întregul material probator administrat, condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 10 – 20 de ani nu sunt îndeplinite.
Astfel, în ceea ce privește justul titlu, reclamantul a invocat în acest sens, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață totală de 34.100 mp situat în intravilanul Comunei D., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L.. Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia 1639/23.11.2011 a Tribunalului Suceava, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L. și s-a dispus radierea intabulării din Cartea Funciară a dreptului de proprietate aparținând reclamantei asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze. Or, potrivit art. 1897 alin. 2 Cod civil, un titlu nul – contractul de vânzare cumpărare menționat nu poate servi de bază prescripției (uzucapiunii) de 10 până la 20 de ani.
Cu privire la condiția bunei credințe a reclamantei, astfel cum este înțeleasă în materia uzucapiunii de scurtă durată, instanța constată că nici aceasta nu este îndeplinită. Astfel, după cum s-a reținut în sentința civilă nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava, care se impune cu autoritate de lucru judecat, și ținând seama și de celelalte probe administrate în prezenta cauză: înscrisuri (cele privitoare la înscrierile în carte funciară, rezoluția nr. 2263/P/2005 din 14.12.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava) și declarațiile martorilor H. M. și B. M. (filele 57, 78), instanța constată că este de notorietate faptul că terenul ce face obiectul dosarului a aparținut Mănăstirii D. înainte de preluarea acestuia de către stat (ca urmare a naționalizării) și, în consecință, nu poate fi reținută credința greșită a reclamantei cu privire la proprietarul terenului, în condițiile în care U. I. nu a fost niciodată proprietara acelui teren și nu i se putea reconstitui, în mod valabil, dreptul de proprietate asupra acelui teren (după cum se arată și în considerentele sentinței civile nr. 4301 din 30.11.2006 a judecătoriei Suceava – filele 59-60). De altfel, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8484/15.11.1996 la BNP I. L. a fost constatată de către instanță prin sentința menționată anterior reținându-se caracterul ilicit al cauzei, respectiv faptul că această convenție a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele adevăratului proprietar al terenului, pârâta M. D..
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior, nefiind îndeplinite condițiile pentru constatarea dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 34.100 mp situat în intravilanul Comunei D., instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a promovat recurs reclamantul S.C. T. B. COMPANY SRL MITOCU DRAGOMIRNEI, solicitând în temeiul dip.art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fot formulată.
În fapt, prin sentința civilă atacată i s-a respins acțiunea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 34.100 m.p. situat în intravilanul comunei Mitocul Dragomirnei, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 8484 din 15.11.1996 la B.N.P. I. L., de la vânzătoarea U. I..
Instanța de fond a reținut că acest contract nu ar putea fi considerat just titlu din moment ce a fot anulat în instanță, în opinia reclamantului recurent acest contract îndeplinind toate condițiile pentru a fi considerat drept temei pentru începutul prescripției achizitive, întrucât emana de la posesorul de atunci al terenului, chiar dacă instanța a constatat că el nu era adevăratul proprietar.
Ceea ce interesează în speță este pasivitatea pârâtei, care nu a făcut nici un demers pe întreaga perioadă necesară dobândirii proprietății prin efectul uzucapiunii și buna credință a uzucapantului.
Ori, nu numai că nu s-a administrat nici o probă pentru a se răsturna prezumția bunei credințe dar este evident că, în condițiile în care, reclamantul a cumpărat de la o persoană căruia i se reconstituise dreptul de proprietate, prin emiterea unui titlu, a fost de bună credință.
Așadar, reclamantul consideră că în cauză sunt date toate elementele unei posesii utile iar în condițiile împlinirii termenului prescripției de scurtă durată, a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata pârâtă M. D. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta ."SRL împotriva sentinței civile nr.5224 din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, din următoarele motive:
În mod temeinic și legal a reținut prima instanță că nu sunt date condițiile dispozițiilor art.1895 cod civil pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 10 - 20 de ani și anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu (sau justă cauză) și să fie de bună credință, cele două condiții fiind cumulative.
Ori, recurenta-reclamantă, așa cum recunoaște și prin cererea de recurs a deținut suprafața de 34.100 mp, situată în intravilanul . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 de Biroul Notarului Public I. L., contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 1542/23 martie 2011 a Judecătoriei Suceava (dosar_ ) irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă prin decizia civilă nr. 1639/23 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, reținându-se că acest contract a fost încheiat în baza unui titlu nevalabil și pentru a frauda interesele noastre, în cauză fiind dată ilicitatea cauzei contractului.
Ori, conform art.1897 alin.2 din codul civil de la 1864 un titlu nul nu poate servi de bază prescripției de 10 până la 20 ani.
Cu privire la condiția bunei credințe a reclamantei, astfel cum este înțeleasă în materia uzucapiunii de scurtă durată, în mod just s-a reținut că nici aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, după cum s-a reținut în sentința civilă nr. 1542/23.03.2011 a Judecătoriei Suceava, sentință intrată în puterea lucrului judecat și care conform art.1200 pct.4 cod civil constituie o prezumție legală, prezumție împotriva căreia, conform art.1202 cod civil nu se pot administra probe, precum și din înscrisurile administrate în prezenta cauză referitoare la înscrierile în carte funciară, rezoluția nr.2263/P/2005 din 14.12.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și declarațiile martorilor H. M. și B. M. (f.57, 78) a rezultat că este de notorietate faptul că terenul ce face obiectul dosarului a aparținut Mănăstirii D. înainte de preluarea acestuia de către stat (ca urmare a naționalizării) și în consecință nu poate fi reținută credința greșită a recurentei-reclamante cu privire la proprietarul terenului, în condițiile în care U. I. nu a fost niciodată proprietara acelui teren și nu i se putea reconstitui, în mod valabil, dreptul de proprietate asupra acelui teren (după cum se arată și în considerentele sentinței civile nr.4301 din 30.11.2006 a Judecătoriei Suceava - f.59 - 60). De altfel, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 la Biroul Notarului Public I. L. a fost constatată de către instanță prin sentința menționată anterior reținându-se caracterul ilicit al cauzei, respectiv faptul că această convenție a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele adevăratului proprietar al terenului, pârâta M. D..
De asemenea, a făcut dovada că nu a stat în pasivitate, M. D. formulând cerere în baza Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr. 18/1991 de reconstituire a terenului fost proprietatea Mănăstirii până în 1948, a formulat cerere de intervenție în interes propriu în dosarul nr._ a Judecătoriei Suceava, solicitând în contradictoriu cu recurenta-reclamantă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8484/15.11.1996 de Biroul Notarului Public I. L. prin care recurenta a cumpărat suprafața de 34.100 mp de la U. I. și radierea dreptului de proprietate asupra acestui teren, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 1542/23 martie 2011 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1639/23.11.2011 a Tribunalului Suceava.
Ca urmare, cum nu sunt date cele două condiții prevăzute de art.1895 Cod civil pentru uzucapiunea de 10 - 20 de ani, sentința civilă nr.5224/22 octombrie 2013 a Judecătoriei Suceava fiind legală și temeinică, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă ce pot fi încadrate în cele prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ., a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, Tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 10-20 ani, astfel cum este reglementată de art. 1895 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite, două condiții și anume, posesia să se întemeieze pe un just titlu și să fie de bună - credință.
Astfel, conform prevederilor sus menționate, aplicabilitatea uzucapiunii de până la 20 ani este condiționată de existența unui just titlu care trebuie dovedită și a bunei credințe, care se prezumă.
Din economia prevederilor art. 1897 C.civ. rezultă că justul titlu trebuie să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, ceea ce înseamnă că titlul care emană de la adevăratul proprietar este suficient pentru dobândirea proprietății, în acest caz temeiul dobândirii constituindu-l convenția și nu uzucapiunea.
În cauza dedusă judecății reclamanta recurentă a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se constate că a dobândit un drept de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeței totale de 34.100 m.p. situat în intravilanul comunei D., invocând ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapine, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8484 din 15.11.1996 la BNP I. L..
Având în vedere prevederile art. 1897 alin.2 C.civil și faptul că printr-o hotărâre irevocabilă s-a constatat nulitatea titlului invocat, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta nu mai poate servi ca temei pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată.
În ce privește condiția bunei credințe, în mod corect s-a reținut că este de notorietate faptul că terenul a aparținut Mănăstirii D. înainte de preluarea acestuia de către stat, astfel că nu se poate reține credința greșită a reclamantei cu privire la proprietarul terenului, în condițiile în care vânzătoarea nu a fost niciodată proprietara acelui teren.
Ori, potrivit deciziei nr. 1639 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1542 din 23 martie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, contractul de vânzare – cumpărare contestat a fost încheiat cu scopul evident de a frauda interesele adevăratului proprietar al terenului, în speță fiind dată ilicitatea cauzei ca motiv de nulitate absolută a contractului.
Astfel, susținerile recurentei în sensul că nu s-a răsturnat prezumția bunei credințe sunt nefondate.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefondat recursul reclamantei, urmând să mențină ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamantul S.C. T. B. COMPANY SRL MITOCU DRAGOMIRNEI prin reprezentant legal, cu sediul în localitatea Mitocul Dragomirnei, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5224 din data de 22 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . primar, cu sediul în . Suceava și MĂNÂSTIREA D. prin reprezentant legal, cu sediul în . Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 APRILIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L. /Ex.2
Jud. fond. A. C.
Tehnored. Ș.L.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1522/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 253/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
