Acţiune în constatare. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1254/285/2014
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 IANUARIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea apelului formulat de formulat de reclamanții C. A., domiciliat în mun. Iași, ., . B, . și OZARCHIEVICI D. M., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului C. A., domiciliată în mun. Bistrița, ..7, scara A, . Năsăud împotriva sentinței civile nr.2005 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți C. M. ȘI C. S., ambii domiciliați în oraș Vicovu de Sus, ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că apelanții reclamanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă motivat de faptul că nu se pot prezenta în instanță din motive obiective (fila 32).
Totodată instanța de control judiciar constată că deși li s-au remis adrese apelanților reclamanți la domiciliile indicate de aceștia în cererea de apel promovată în cauză precum și faptul că li s-au solicitat ca, în termen util să formuleze și să înainteze instanței de control judiciar lista (în trei exemplare) cu întrebările necesare administrării probei cu interogatoriul pârâților, încuviințat în conformitate cu disp. art.351 NCPCIV, pentru a putea fi comunicate pârâților în termen de 5 zile de la primirea adresei dispuse de instanță, sub sancțiunea decăderii din probă, apelanții reclamanți nu s-au conformat dispozițiilor instanței de control judiciar.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2015 instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale cu martorii indicați în petitul cererii de apel în conformitate cu disp. art.254 alin.1 și alin.24 (4) lit.c NCPCIV și a dispus citarea acestora de la adresele indicate, reclamanților apelanți solicitându-se să indice care este teza probatorie pentru martorii indicați însă nici cu privire la această cerere apelanții nu s-au conformat astfel încât aceștia în conformitate cu disp. art.254 NCPCIV urmează a fi decăzuți atât din proba cu interogatoriul intimaților pârâți cât și din administrarea probei cu martori.
Instanța mai constată de asemenea că niciuna din părțile adverse nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere, să-și facă apărări și nici să-și însușească proba cu martorii propuși de apelanții reclamanți.
Față de toate acestea, Tribunalul, apreciind că în cauză nu se mai impune administrarea probei cu audierea martorilor I. A., domiciliată în ., ..276, județul Suceava și B. M., domiciliată în ., ..159, județul Suceava și că nu mai sunt alte motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu sau alte probe pe care să le dispună din oficiu, constată cercetarea judecătorească încheiată în baza art.392 Cod procedură civilă, rămânând în pronunțare pe fondul cauzei.
Potrivit art. 394 Noul Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 14 martie 2014, reclamanții C. A. și O. D. M. i-au chemat în judecată pe pârâții C. M. și C. S. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că reclamanții și defunctul C. V. sunt străini de moștenirea defunctului Cîrtean P. prin neacceptarea moștenirii și să se constate că defuncta C. Lucreția este moștenitoarea defunctului C. P. prin acceptarea tacită a moștenirii.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâții C. M. și C. S. sunt succesibili după defunctul C. V. decedat la data de 23.09.2011, în calitate de descendent gradul I și soție supraviețuitoare. Reclamanții sunt copiii defunctului C. P., decedat la data de 04.10.1988 și a defunctei C. Lucreția, decedată la data de 12.09.2013, dar C. P. a fost anterior căsătorit cu C. M., având un fiu Cîrtean V.. La data decesului lui Cîrtean P. aveau calitatea de succesibili reclamanții și defunctul C. V., în calitate de descendenți de gradul I și soția supraviețuitoare C. Lucreția, care a fost singurul succesibil care a acceptat moștenirea în termenul de 6 luni de la data deschiderii moștenirii conform art.700 C.civ..
Reclamanții au justificat interesul, dorind dezbaterea succesiunii defunctei Cîrtean Lucreția decedată la data de 12.09.2013.
În drept, au fost invocate prevederile art.91 din Legea nr.71/2011, art.689, 700 C.civ..
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinări.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar de reclamanți.
P. sentința civilă nr. 2005 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții C. A., domiciliat în mun. Iași, ., ..B, ., Jud. Iași - prin mandatar O. D.-M., domiciliată în mun. Bistrița, ..7, ., Jud. Bistrița Năsăud și O. D.-M., domiciliată în mun. Bistrița, ..7, ., Jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu pârâții C. M. și C. S., domiciliați în orașul Vicovu de Sus, ., Jud. Suceava, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând materialul probator, a reținut că reclamanții au solicitat să constate că împreună cu defunctul C. V. sunt străini de moștenirea defunctului Cîrtean P. prin neacceptarea moștenirii și că defuncta C. Lucreția este moștenitoarea defunctului C. P. prin acceptarea tacită a moștenirii.
Potrivit art.35 din N.C.proc.civ. cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
În situația dată, instanța apreciază că reclamanții au posibilitatea promovării unei acțiunii având ca obiect partaj judiciar, proces civil în care toate părțile își pot valorifica drepturile succesorale după defuncții C. P., decedat la data de 04.10.1988, C. Lucreția, decedată la data de 12.09.2013 și C. V. decedat la data de 23.09.2011.
În mod evident, reclamanții doresc să evite procedura partajului judiciar, atât în fața instanței, cât și în fața notarului public, formulând prezenta acțiune în constatare, deși au posibilitatea introducerii unei acțiuni în realizarea drepturilor pe care le au ca moștenitori.
În consecință, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea reclamanților având ca obiect acțiune în constatare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel reclamanții C. A. și OZARCHIEVICI D. M., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului C. A., solicitând potrivit disp. art. 480 alin.3 Cod Procedură Civilă, anularea sentinței civile apelate iar în urma rejudecării cauzei pe fond, să se constate că aceștia în calitate de reclamanți apelanți și defunctul Cîstean V. sunt străini de moștenirea defunctului C. P. prin neacceptarea moștenirii și să se constate că defuncta C. Lucreția este moștenitoarea defunctului C. P. prin acceptarea tacită a moștenirii.
În motivarea cererii de apel, apelanții au arătat că sentința civilă apelată este nelegală întrucât a fost pronunțată prin nesocotirea dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, au învederat faptul că cererea nu a fost întemeiată în drept pe dispozițiile prev. de art. 35 Cod Procedură Civilă, instanța de fond soluționând cererea prin aplicarea acestor dispoziții legale, încălcându-se astfel principiul disponibilității și nesocotindu-se întinderea investirii sale.
În motivarea sentinței apelate se indică faptul că reclamanții au posibilitatea promovării unei acțiuni în partaj judiciar, aspect cu care apelanții nu sunt de acord întrucât un eventual partaj judiciar se poate solicita doar atunci când părțile din cauză sunt coproprietari și ar exista un litigiu între ei cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor succesorale.
Ori, este de observat faptul că între părți nu este stabilită încă calitatea de coproprietari asupra bunurilor moștenirii, atât timp cât între succesibilii existenți sunt unii care nu și-au însușit calitatea de moștenitori prin acceptare expresă sau tacită, acest aspect având relevanță asupra existenței sau inexistenței calității de coproprietar care să justifice promovarea unei acțiuni având ca obiect partaj judiciar.
Astfel, apelanții au apreciat că instanța de fond face confuzie între o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile prev. de art. 35 Cod Procedură Civilă și o acțiune în realizare, întrucât chiar dacă prin cererea introductivă au solicitat a se constata o calitate de moștenitor, în esență acțiunea promovată este o acțiune în realizare prin care reclamanții urmăresc realizarea drepturilor succesorale și nicidecum o acțiune în constatare.
Pe de altă parte, au solicitat a se avea în vedere că cererea s-a întemeiat pe dispozițiile vechiului cod de procedură civilă care indică instituția moștenirii, unde neacceptarea moștenirii defunctului era considerată ca o renunțare la calitatea de moștenitor spre deosebire de dispozițiile noului cod civil unde prezumția de renunțare este limitată doar la două cazuri.
În motivarea sentinței civile apelate se mai susține că, doar în cadrul unui proces de partaj judiciar reclamanții își pot valorifica drepturile succesorale, aserțiune cu care aceștia nu sunt de acord întrucât pentru a-și valorifica un drept succesoral este necesar ca acesta să existe, adică succesibilul să accepte moștenirea autorului său și eventual să-l transmită mai departe.
Astfel, se apreciază că, în cauză nu este dată excepția inadmisibilității prevăzută de art.35 Cod Procedură Civilă, întrucât cererea are caracterul unei acțiuni în realizare, chiar dacă modul în care au fost formulate capetele de cerere lasă impresia că au înțeles să investească instanța cu o acțiune în constatare.
Astfel, reclamanții au considerat că prin respingerea cererii ca inadmisibilă de către instanța de fond s-a produs o încălcare a dispozițiilor art.6 CEDO, respectiv accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât instanța de fond le-a indicat să urmeze căi care nu își au justificarea în prezenta cauză.
Față de cele mai sus arătate, apelanții reclamanți au solicitat anularea sentinței civile pronunțate de instanța de fond iar ca urmare a judecării cererii, să se constate că aceștia în calitate de reclamanți apelanți și defunctul Cîstean V. sunt străini de moștenirea defunctului C. P. prin neacceptarea moștenirii și să se constate că defuncta C. Lucreția este moștenitoarea defunctului C. P. prin acceptarea tacită a moștenirii.
Deși legal citați intimații pârâți C. M. ȘI C. S. nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat în termenul legal întâmpinare, fiind decăzuți din dreptul de a mai formula răspuns la întâmpinare, de a ridica excepții și de a solicita alte probe, în afara celor de ordine publică, ca urmare a faptului că nu a depus întâmpinarea în termenul procedural prevăzut de lege în conformitate cu disp. 208 raportat la art.482 NCPCIV.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, și prin raportare la prevederile art. 476 – 480 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
În ceea ce privește judecata asupra fondului, aceasta se circumscrie rigorilor impuse prin art. 477 Cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
Toate aceste prevederi trebuie aplicate prin raportare la dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivele de ordine publică putând fi invocate din oficiu.
În considerarea acestui context legislativ, tribunalul are în vedere că reclamanții – apelanți au criticat sentința primei instanțe, arătând că aceasta a încălcat principiul disponibilității, nesocotind întinderea învestirii sale; că un eventual partaj se poate solicita atunci când părțile din prezenta cauză ar fi coproprietare și ar exista un litigiu cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor succesorale; că, pentru părți nu s-a stabilit calitatea lor de coproprietari asupra bunurilor moștenirii; că există succesibili care nu și-au însușit calitatea de moștenitori prin acceptare tacită sau expresă; că în speță nu este dată excepția inadmisibilității prevăzută de art. 35 Cod procedură civilă, cererea având caracterul unei acțiuni în realizare, și că astfel, s-a încălcat accesul la justiție.
Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanții C. A. și O. D. M. au solicitat instanței, să se constate că aceștia, împreună cu defunctul C. V., decedat la data de 23 septembrie 2011, sunt străini de moștenirea defunctului C. P., decedat la 4 octombrie 1988, prin neacceptarea moștenirii în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 Cod civil; de asemenea, să se constate că defuncta C. Lucreția, decedată la 12 septembrie 2013, este moștenitoarea defunctului C. P., prin acceptarea tacită a moștenirii acestuia din urmă, în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 Cod civil.
La fila 7 dosar fond, există sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale după defuncții C. P. și C. Lucreția, din care rezultă că moștenitori ai acestor autori sunt C. A., fiu, Ozarchievici D. – M., fiică și C. M., nepot după fiul V. a lui P., la filele 10 – 11, 14 – 18 dosar regăsindu-se și acte de stare civilă.
Practic, prin cererea formulată, reclamanții doresc să se constate inexistența unui drept, în speță, inexistența calității de moștenitori, ai acestora.
Conform art. 35 Cod procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că, în mod corect, instanța de fond a reținut interesul reclamanților în sensul dezbaterii succesiunii după autorii lor defuncți, și că, în această ipoteză, într-adevăr, titularii prezentului demers judiciar au la îndemână un alt mijloc procedural, respectiv promovarea unei acțiuni de partaj judiciar, în cadrul căruia urmează să se stabilească, pentru fiecare parte, drepturile succesorale cuvenite sau nu, după autorii C. P., C. Lucreția și C. V..
Așadar, în condițiile în care reclamanții au la îndemână alt mijloc procedural pentru a se lămuri situația juridică decurgând din dezbaterea succesiunilor autorilor menționați, nu se poate susține că li s-a încălcat accesul la justiție.
De asemenea, nu se poate vorbi nici despre încălcarea principiului disponibilității, întrucât reclamanții au indicat incidența prevederilor art. 700 Cod civil, art.91 din Legea 71/2011, în timp ce soluția pronunțată a avut în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă în vigoare la data derulării litigiului.
Așadar, normele de drept material, substanțial, se completează cu cele de procedură, care guvernează procesul civil, și care sunt de imediată aplicare.
Pe de altă parte, potrivit art. 7 Cod procedură civilă, procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii, acest principiu coroborându-se cu cel cuprins în art. 22 alin. 1 Cod procedură civilă, conform căruia judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, precum și în alineat 4.
Astfel, art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă dispune imperativ, în sensul că judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.
P. urmare, așa cum arătam anterior, în speță nu s-a încălcat nici principiul disponibilității de care se bucură partea în procesul civil, nici accesul la justiție, prin soluția pronunțată instanța dând expresie principiilor enunțate anterior.
Așadar, sentința primei instanțe este rezultatul corectei aplicări a dispozițiilor legale, așa încât, prin raportare la prevederile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de formulat de reclamanții C. A., domiciliat în mun. Iași, ., . B, . și OZARCHIEVICI D. M., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului C. A., domiciliată în mun. Bistrița, ..7, scara A, . Năsăud împotriva sentinței civile nr.2005 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații pârâți C. M. ȘI C. S., ambii domiciliați în oraș Vicovu de Sus, ., județul Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 IANUARIE 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.F.F.
Jud. fond. C. G.-O.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.6./09.02.2015.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
