Obligaţie de a face. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1101/334/2008

Dosar nr._ - obligația de a face -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 71

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 IANUARIE 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

JUDECĂTOR: D. D.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de intervenientul în nume propriu B. I.,domiciliată în oraș Broșteni, . și pârâtul B. N., domiciliat în oraș Broșteni, . împotriva sentinței civile nr. 503 din 12.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, intimată fiind reclamanta L. N., domiciliată în oraș Broșteni, ..

Dezbaterile asupra cauzei civile în fond asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 IANUARIE 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea av. titular G. A. pentru recurenta intervenientă în nume propriu dar și celorlalte părți să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22 IANUARIE 2015, și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 29 IANUARIE 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.06.2008, sub nr._, reclamanta L. N. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aprox.800 m.p. situată în orașul Broșteni, ., la locul numit „Acasă” identic cu arc.nr.104 grădină de 357 m.p., nr.105 grădină de 410 m.p. și parte din parc.nr.103 A grădină de 445 m.p.; grănițuirea celor două proprietăți vecine cu stabilirea liniei de hotar între acestea, obligarea pârâtului să-și ridice de pe terenul proprietatea sa construcția fânar amplasată ilegal pe parc.nr.104 sau să se dispună să o ridice pe cheltuiala pârâtului precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că este proprietara terenului în litigiu, ce i-a fost atribuit în lot conform sentinței civile nr.2112 din 22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ce a fost pusă în executare silită încă din anul 1990 și l-a folosit ca adevărată proprietară până în urmă cu circa 3 ani de zile, când pârâtul fiind vecin i-a ocupat în mod abuziv acest teren, l-a îngrădit și o împiedică să-l folosească, refuzând în mod constant să-l elibereze și întrucât pârâtul este deosebit de violent, nu se poate apropia de terenul său, motiv pentru care a sesizat organele de la poliție din localitate cât și la Primărie, dar cu toate acestea nu s-a luat nici o măsură.

A mai arătat reclamanta că pârâtul și-a construit și un fânar, fără nici un fel de autorizație pe terenul său, că în tot acest timp nu a stat în pasivitate însă din motive de sănătate și financiare nu l-a acționat pe pârât în judecată sperând că acesta își va schimba atitudinea și va elibera terenul, însă pe zi ce trece este tot mai violent și nu se poate comunica cu el, astfel încât a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.480, art.584, art.494, art.1073 – 1077 c. civ.

S-au depus la dosar în copie sentința civilă nr.2122 din data de 22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, plan de situație, certificat de moștenitor nr.147/1992, comandamentul din 24.03.1990, proces verbal de executare silită din 5.04.1990.

Acțiunea a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru și un leu timbru judiciar.

Legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare la acțiune a reclamantei.

La termenul de judecată din 10.05.2010 pârâtul a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, întemeiat pe art.64 cod procedură civilă (fila 78 dosar).

Numita B. I. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu pentru termenul de judecată din 10.05.2010 solicitând instanței obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5 prăjini identic cu parc. nr. 104 și 105 cumpărate de aceasta de la A. N., cu chitanța din 1983 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată (fila 83 dosar).

Cererea de intervenție a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru și 0,95 lei timbru judiciar.

La termenul de judecată din 7.09.2010 în baza art.52 cod procedură civilă a fost admisă în principală cererea de intervenție principală a numitei B. I. și s-a admis excepția tardivității formulării cererii de arătare a titularului dreptului în baza art.65 cod procedură civilă (fila 124 dosar).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori, pentru ambele părți, respectiv L. T. și B. I., propuși de pârât (fila 22, 152,153 dosar); C. A. și C. E., propuși de reclamantă (fila 151, 157 dosar), expertiză tehnică judiciară specialitatea topo, efectuată de expert S. E. (filele 62 -72 dosar).

Prin sentința civilă nr. 503/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ , s-a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanta L. N., domiciliată în orașul Broșteni, ., în contradictoriu cu pârâtul B. N., domiciliat în orașul Broșteni, ., intervenient în interes propriu fiind B. I., domiciliată în orașul Broșteni, ..

Pârâtul a fost obligat să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 767 m.p. identică cu parc. nr.104 în suprafață de 357 m.p și parc.nr.105 în suprafață de 410 m.p., situate în orașul Broșteni, ., conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de ing. S. E..

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei, respectiv parc. nr.104 în suprafață de 357 m.p și parc.nr.105 în suprafață de 410 m.p. și proprietatea pârâtului (respectiv parc. nr.A1 și A 2 din raportul de expertiză întocmit de ing. S. E.) pe aliniamentele definite de punctele de reper C105 -D105 -E105 respectiv A 104 - B104, conform planșei nr.2, anexă la raportul de expertiză întocmit de ing.S. E..

S-a respins capătul de cerere nr.3 privind ridicarea construcției fânar de pe parc. nr.104, ca nefondată.

S-a respins cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta B. I., ca nefondată.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3101 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut:

În fapt: Reclamanta L. N. este proprietara terenului aflat în litigiu, respectiv parcelele nr. 103 de 445 m.p., nr.104 de 357 m.p., nr.105 de 410 m.p, ce i-a fost atribuit în lot prin sentința civilă nr.2112 din 22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr. 1936/1989 (filele 6-8 dosar).

Prin procesul verbal din 5.04.1990 în dosarul execuțional nr.108/1990 sentința civilă sus menționată a fost pusă în executare silită (fila 13 dosar) reclamanta întrând în posesia terenului.

În cauză pârâtul cât și intervenienta B. I. invocă un drept de proprietate asupra acestui teren, prevalându-se de decizia nr.32 din 31.07.-1984 a Biroului Executiv a Consiliului Popular Broșteni, cât și de o chitanță datând din anul 1983 încheiată între B. I. și A. N. și V. (fila 92 dosar).

Din declarațiile martorilor C. E. (fila 157 dosar) și C. A. (fila 151 dosar) rezultă faptul că în jurul anului 2002 pârâtul a ocupat acest teren aflat în litigiu, iar ulterior a desființat și gardul despărțitor și fără acordul reclamantei în urmă cu aproximativ 4, 5 ani a construit un gard nou și a edificat și un fânar, moment din care situația a devenit tensionată între părți.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topo, efectuată de expert S. E. (filele 62 -72 dosar) rezultă faptul că din suprafața totală măsurată de 2850 m.p. compusă din parc. nr.101 de 802 m.p., nr.102 de 383 m.p., nr.103 de 560 m.p., nr.104 de 357 m.p., nr.105 de 410 m.p., nr.106 de 188 m.p., nr. A1 de 150 m.p. și A 2 de 100 m.p., suprafața de 2600 m.p. este înscrisă în certificatul de Moștenitor nr.147 din 1992, suprafața de 895 m.p. a fost proprietatea autoarei A. N.,dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr.1407 din 1946, suprafața de 250 m.p. a trecut în proprietatea statului, fiind ulterior atribuit pârâtului (fiind vorba de parc. r. A 1 și A 2 din raportul de expertiză).

În ceea ce privește înscrisul intitulat „chitanță” (fila 85 dosar), instanța observă că aceasta este încheiată sub forma unui înscris sub semnătură privată, neputându-se determina data încheierii acestuia, rezultând doar că a fost încheiat în anul 1983, iar fiind vorba de un imobil – teren, efectul translativ al vânzării-cumpărării nu se putea produce decât prin încheierea unui act în formă autentică, conform legislației în vigoare la acea dată cât și în prezent.

Astfel, legea în vigoare la momentul încheierii acestei convenții, în ceea ce privește regimul circulației juridice a terenurilor, era Decretul nr. 151/1950 (publicat în Buletinul Oficial 52 din 10 iunie 1950) privind circulația bunurilor agricole, și Decretul nr.144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările de terenuri (publicat în B.Of. nr. 15/29 mar. 1958), care prevedea:

”Art. 11. - Înstrăinarea sau împărțeala, prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, (…) se vor putea face numai cu autorizația prealabilă dată, în condițiunile prezentului Decret, de către comitetele executive ale sfaturilor populare.

Actele de înstrăinare sau împărțeală terenurilor de mai sus se vor face numai în formă autentică.

Înstrăinările sau împărțelile terenurilor prevăzute în acest articol, făcute fără respectarea cerințelor prezentului decret, sunt nule de drept. Nulitatea poate fi invocată de Procuratură, de comitetele executive ale sfaturilor populare și de orice persoană interesată.”.

Această formă, autentică, cerută ad validitatem, pentru transmiterea dreptului de proprietate a fost preluată și de reglementările ulterioare privind regimul circulației juridice a terenurilor, respectiv: Cap. V, art. 6-73 din Legea 18/1991 privind fondul funciar, abrogat de Legea 54/1998 privind regimul circulației juridice a terenurilor (art. 2 raportat la art. 14), iar în prezent, reglementarea actuală - TITLUL X din Legea 247/2005 privind Circulația juridică a terenurilor prevede în art. 2 că: „ Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.” Având în vedere că legiuitorul a prevăzut la momentul încheierii convenției, și prevede și în prezent ad validitatem forma autentică pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren, titlul de care se prevalează pârâtul, respectiv intervenienta B. I., nu poate fi considerat un titlu valabil, această convenție putând fi calificată cel mult ca un antecontract de vânzare cumpărare, convenția încheiată neavând efect translativ de proprietate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea instanța comparând titlurile prezentate de părți, coroborate cu celelalte probe aflate la dosar (raportul de expertiză, înscrisuri, declarațiile martorilor), având în vedere și identificarea parcelelor aflate în litigiu prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topo, efectuată de expert S. E. (filele 62 -72 dosar) reține că prin sentința civilă nr.2112 din 22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dosarul nr. 1936/1989 (filele 6-8 dosar) reclamanta a primit în proprietate parcelele nr. 103 de 445 m.p., nr.104 de 357 m.p., nr.105 de 410 m.p, din care arc. Nr.104 și 105 sunt ocupate în prezent de către pârât.

Totodată instanța de fond a reținut că pârâtului îi revine suprafața de 250 m.p. conform Deciziei nr.32 din 1984 a Consiliului Popular Broșteni, identificat cu parc. nr.A1 și nr.A2, din raportul de expertiză.

Instanța de fond a reținut că deși acțiunea în revendicare nu are o reglementare legală clară și precisă, în doctrină și jurisprudență se admite în unanimitate că prin intermediul acestei acțiuni, în temeiul art. 480 Cod civil, proprietarul neposesor cere instanței să oblige posesorul neproprietar să-i restituie posesia și să-l recunoască în calitate de proprietar al bunului revendicat, celui care pretinde un drept revenind și sarcina probei că este proprietarul bunului revendicat.

Pentru aceste motive, în baza art.480 cod civil constatând încălcat dreptul de proprietate a reclamantei, de către pârât, instanța a admis acest capăt de cerere; a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 767 m.p. identică cu parc. nr.104 în suprafață de 357 m.p și parc.nr.105 în suprafață de 410 m.p., situate în orașul Broșteni, ., conform identificării efectuate prin raportul de expertiză întocmit de ing. S. E. și a respins cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta B. I., ca nefondată, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra acestui teren.

În ceea ce privește grănițuirea proprietăților, potrivit prevederilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.

Potrivit practicii judiciare, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care justifică un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), stabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.

Având în vedere identificarea efectuată prin raportul de expertiză de expert S. E., instanța va stabili linia de hotar dintre proprietatea reclamantei, respectiv parc. nr.104 în suprafață de 357 m.p și parc.nr.105 în suprafață de 410 m.p. și proprietatea pârâtului (respectiv parc. nr.A1 și A 2 din raportul de expertiză întocmit de ing. S. E.) pe aliniamentele definite de punctele de reper C105 -D105 -E105 respectiv A 104 - B104, conform planșei nr.2, anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. S. E..

În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea construcției fânar de pe parc. nr.104, instanța reține că în cauză nu se poate reține reaua-credință a pârâtului, privind construirea acestui fânar, întrucât și pârâtul a invocat un drept de proprietate asupra terenului, invocând și documente justificative în acest sens (Decizia nr.32 din 31.07.-1984 a Biroului Executiv a Consiliului Popular Broșteni, cât și de o chitanță datând din anul 1983 încheiată între B. I. și A. N. și V.), aspectele privind dreptul de proprietate și grănițuirea proprietăților aparținând părților urmând a fi soluționată definitiv și irevocabil, prin prezenta cauză.

Având în vedere faptul că numai constructorului de rea credință i se poate impune demolarea construcțiilor, ceea ce nu e cazul în prezenta cauză, în speță devin aplicabile regulile specifice constructorului de bună credință, proprietarul terenului având drept de opțiune între plata contravalorii materialelor și a manoperei sau plata sporului de valoare, conf. art. 494 al. 3 teza a III-a „dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.”

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca nefondat, părțile urmând să-și reglementeze situația acestei construcții, potrivit regulilor aplicabile constructorului de bună credință, arătate mai sus.

În baza art.274 cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3101 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 1500 lei onorar avocat (fila 160 dosar), 1500 lei onorariu expert (filele 26, 72 dosar, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 101 lei (fila 3 dosar).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâtul B. N. și intervenienta în nume propriu B. I..

Intervenienta în nume propriu B. I. a criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:

În fapt, prin acțiunea înregistrată la 3.06.2008 la Judecătoria Vatra Dornei reclamanta L. N., 1-a chemat în judecată pe fiul său B. N. solicitând instanței să-1 oblige pe acesta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de cea. 800 mp teren situat în ..

La termenul din 7.09.2010 a fost admisă în principiu cererea sa de intervenție în interes propriu, astfel a arătat că în anul 1983 împreună cu soțul său B. I., decedat la 5 noiembrie 2008, am cumpărat de la autoarea pârâtei, A. N. suprafața de 5 prăjini sau 892,85 mp teren identic cu parcelele 104 și 105 situate la locul numit ,.Acasă” în satul Hărăoaia, corn. Broșteni, urmând ca mai târziu să întocmim actele notariale.

A cumpărat acest teren cu scopul de a edifica o locuință pentru fiul său B. N. și soția acestuia B. C.. Suprafața de 250 mp din acest teren, a fost donat de vânzătoarea A. N., ulterior întocmirii chitanței, la stat prin autorizația de dezmembrare nr. 3/8 iunie 1984, iar prin Decizia nr. 28/31 iulie 1984 acest teren a fost atribuit fiului meu în vederea edificării unei locuințe. Precizez încă o dată că suprafața de 250 mp face parte din . mp vândută inițial.

La data de 11 decembrie 1984, la solicitarea soțului său B. I., Consiliul Popular Broșteni le-a eliberat autorizația de construire nr. 14/641, iar în anul următor am edificat imobilele cu destinația locuință și anexe gospodărești.

Întrucât în 22 decembrie 1985 A. N. a decedat nu a mai putut încheia actul la notar. Soțul său B. I. a decedat și el la 5 noiembrie 2008 fapt ce a împiedicat-o să reglementeze situația acești vânzări.

Deși a propus probe în susținerea cererii, la termenul din 5.04.2011 prin încheiere instanța i-a respins probatoriul propus încălcându-i astfel dreptul la apărare. Tot instanța i-a respins cererea de intervenție ca nefondată motivat de faptul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate.

A arătat că vânzarea - cumpărarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. Prin efectul realizării acordului de voință și independent de predarea lucrului vândut și de plata prețului, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. în acest sens, art. 1295 C. civ. prevede că „proprietatea este de drept strămutată" de la vânzător la cumpărător „îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul nu se va fi numărat". În situația de față atât terenul, cât și prețul s-au predat.

Art. 973 C. civ. consacră principiul relativității efectelor contractului potrivit căruia „convențiile n-au efect decât între părțile contractante", însă literatura juridică a statuat, ca efect al acestui principiu, faptul că un contract își produce efectele sale între părți, precum și față de succesorii părților, iar pârâta L. N. este moștenitoarea vânzătoarei A. N., astfel că i se aplică acest principiu de drept. Fiind succesor cu titlu universal al vânzătoarei, își însușește toate efectele contractelor încheiate de aceasta.

Abia la momentul deschiderii acțiunii de față am luat la cunoștință despre faptul că la 5 ani după decesul vânzătoarei A. N., fiica acesteia, reclamanta L. N., a formulat în anul 1989 o acțiune în reducțiune testamentară și partaj succesoral prin care, prin sentința nr. 2112/22.09.1989 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 1936/1989 a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de 5 prăjini sau 892,85 mp teren identic cu parcelele 104 și 105 situate la locul numit „Acasă" în satul Hărăoaia, corn. Broșteni în urma reducțiunii testamentului autentic nr. 1631/12.12.1983 a notariatului de Stat Câmpulung Moldovenesc lăsat de testatoarea A. N. soțului ei A. V..

Este de observat faptul că planul de situație anexat la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul S. E. nu corespunde sub nici o formă cu planul de situația atașat comandamentului din 24.03.1990.

De altfel expertul S. E. nu face nici o referire la înscrisurile depuse de subsemnata și la suprafața de teren înscrisă în aceste, întocmind o expertiză unilaterală, exclusiv în favoarea reclamantei.

Totodată, deși în cererea de chemare în judecată reclamanta revendică trei parcele, respectiv 103, 104 și 105, expertul face vorbire doar de parcelele 104 și 105. Mai mult expertul vorbește de suprafața de 767 mp a parcelelor 104 și 105 arătând că pârâtul deține cu acte suprafața de 250 mp. La un calcul simplu rezultă din expertiză că dețin în plus suprafața de 517 mp, nu 800 mp cât revendică reclamanta.

Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974 au scos terenurile de orice fel din circuitul civil, fiind interzisă atât înstrăinarea lor prin acte între vii, cât și constituirea oricăror drepturi reale asupra lor. Decretul - lege nr. 1/1989 a abrogat dispozițiile legale care interziceau înstrăinarea sau dobândirea terenurilor prin acte între vii, vânzările devenind din nou posibile și datorită Legilor nr. 18/1991 și 50/1990.

De altfel, practica instanțelor arată că vânzările având ca obiect terenuri încheiate înainte de 1989 au fost considerate valabile.

Având în vedere cele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în drept, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Pârâtul B. N. a criticat sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:

Neavând apărător până la termenul din mai 2010 nu a știut cum să-și propună probe și să-și formuleze apărări.

A arătat însă instanței că în anul 1983 părinții săi au cumpărat de la autoarea pârâtei, A. N. suprafața de 5 prăjini sau 892,85 mp teren identic cu parcelele 104 și 105 situate la locul numit „Acasă" în satul Hărăoaia, . mai târziu să întocmim actele notariale.

Pe acest teren, ajutat de părinții săi au edificat o casă și anexe gospodărești folosind netulburat suprafața de 892,85 mp pe care aceștia au cumpărat-o

La 22 decembrie 1985 A. N., mama reclamantei, a decedat fapt pentru care părinții săi nu au mai putut încheia actele notariale. Precizează că împreună cu soția sa B. C. l-a ajutat pe soțul acesteia A. V. să o îngrijească în ultimii ani de viață și l-a ajutat și cu pregătirile de înmormântare.

Abia la momentul deschiderii acțiunii de față am luat la cunoștință despre faptul că la 5 ani după decesul vânzătoarei A. N., fiica acesteia, reclamanta L. N., a formulat în anul 1989 o acțiune în reducțiune testamentară și partaj succesoral prin care, prin sentința nr. 2112/22.09.1989 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 1936/1989 a dobândit drept de proprietate asupra suprafeței de 5 prăjini sau 892,85 mp teren identic cu parcelele 104 și 105 situate la locul numit „Acasă" în satul Hărăoaia, . reducțiunii testamentului autentic nr. 1631/12.12.1983 a Notariatului de Stat Câmpulung Moldovenesc lăsat de testatoarea A. N. soțului ei A. V..

Se poate observa faptul că planul de situație anexat la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul S. E. nu corespunde sub nici o formă cu planul de situația atașat comandamentului din 24.03.1990.

De altfel expertul S. E. nu face nici o referire la înscrisurile depuse de subsemnata și la suprafața de teren înscrisă în acestea, întocmind o expertiză unilaterală, exclusiv în favoarea reclamantei. Mai este de observat că, deși în cererea de chemare în judecată reclamanta revendică trei parcele, respectiv 103, 104 și 105, expertul face vorbire doar de parcelele 104 și 105. Mai mult expertul vorbește de suprafața de 767 mp a parcelelor 104 și 105 arătând că pârâtul deține cu acte suprafața de 250 mp. La un calcul simplu rezultă din expertiză că deține în plus suprafața de 517 mp, nu 800 mp cât revendică reclamanta.

Din declarația martorilor propuși de reclamantă, C. A. și C. E., am tras concluzia că aceștia nu cunosc de când reclamanta a stăpânit terenul în litigiu și nici de când o împiedic eu să-și exercite drepturile.

Martorul C. A. arată că din 2005 reclamanta stăpânește terenul și îl cultivă cu cartofi și că pârâtul a deposedat-o de 5 ani.

Martorul C. A. recunoaște că pe acest teren se află un izvor, însă din declarația martorului L. T. rezultă că . izvorul este proprietatea soției sale L. M. în temeiul actului de vânzare nr. 637 din 4 martie 1922 aflat la dosarul cauzei.

Declarațiile martorilor reclamantei le combatem cu certificatul fiscal nr. 4520/6 septembrie 2010 în care reprezentanții Serviciului Taxe și Impozite ale or. Broșteni atestă că dețin suprafața de 950 mp și că anexele sunt edificate din 1985, nu din 2005 cum declară martorii.

Martorul B. I. a învederat instanței faptul că a fost de față când s-au predat banii pentru acest teren în anul 1983. A arătat că în tot acest timp terenul a fost stăpânit de pârât, iar reclamanta nu a folosit acest teren niciodată.

Martorul L. T. indică același lucru și în plus arată că gardul ce împrejmuiește proprietățile a fost edificat în 1983 de către vânzătorul A. V., soțul mamei reclamantei.

Deși reclamanta are o hotărâre judecătorească, până la deschiderea acestui litigiu aceasta nu s-a preocupat de terenul în cauză și nici nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată să-și exercite posesia.

Având în vedere cele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Intimata L. N. a formulat întâmpinare la recursurile formulate în cauză, solicitând ca în baza probelor administrate, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile nr. 503/12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, în fapt, prin sent. civ. nr. 503/12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în mod corect, legal și temeinic a dispus admiterea acțiunii de revendicare așa cum a fost formulată și precizată, obligând pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 767 mp, teren identic cu parcelele 104 în suprafață de 375 mp și . mp, situat în orașul Broșteni, . conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de expert S. E..

De asemenea, în mod corect s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul definit de punctele de reper C 105 - D 105-E105, respectiv A104VB 104, conform planșei nr. 2, anexă la raportul de expertiză și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes principal, formulată de recurenta B. I..

Motivele de recurs formulate în cauză, în accepțiunea sa sunt nefondate și constau în simple susțineri fără o bază legală.

Nu înțelege de unde le-a reieșit recurenților că în realitate ar deține în plus o suprafață de 517 mp și nu 767 mp, cât a reieșit din raportul de expertiză întocmit în cauză, solicitând a se observa că recurenții recunosc în propriul recurs că în afară de suprafața de 250 mp pe care aceștia își au casa și anexele - teren care nu este în litigiu și care nu a făcut obiectul revendicării, dețin în plus o suprafață de 517 mp.

Contrar susținerilor recurenților, atât din cuprinsul expertizei, cât și din suplimentul raportului de expertiză, rezultă fără echivoc faptul că expertul S. E., cu ocazia identificării terenului în litigiu a ținut cont inclusiv de actele recurenților, din conținutul cărora rezultă următoarele aspecte:

Actul sub semnătură privată intitulat „Chitanță" datat 1983 nu constituie un titlu valabil, chiar dacă admitem că semnăturile de pe acel înscris ar aparține așa zișilor vânzători - A. N. și A. V.. În mod corect instanța de fond, în motivarea hotărârii recurate a comparat titlurile de care se prevalează părțile si a analizat legalitatea acestor titluri. titlu reclamantei L. N. îl constituie sent. civ. nr. 2112/22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dos, nr. 1936/1989, ce a avut ca obiect partaj succesoral. Această hotărâre a fost pusă în executare silită încă din 1990 și terenul în litigiu a fost folosit de reclamantă ca adevărat proprietar până în urmă cu cea 3 ani de zile aspect dovedit cu înscrisurile de la rolul agricol și martorii audiați în cauză.

Chiar dacă această hotărâre nu este opozabilă recurenților, s-a invocat inclusiv puterea de lucru judecat a acesteia în raport de titlu opus de recurenți (chitanță din 1983, sub semnătură privată) - sub aspectul valabilității necontestabila a titlului reclamantei-intimate. Sub acest aspect, instanța de fond corect a reținut că acea convenție sub semnătură privată din 1983 de care se prevalează recurenții nu poate fi considerat un titlu valabil, această convenție putând fi calificată cel mult ca un antecontract de vânzare-cumpărare, fără efect translativ de proprietate în plus raportându-se la legea în vigoare la data încheierii acestei convenții, în ce privește regimul circulației juridice a terenurilor, respectiv Decretul 151/1950 și Decretul nr. 144/1958 care consacrau la acel moment ca și sancțiune - nulitatea de drept a tuturor actelor de vânzare încheiate tară respectarea formei autentice. Această condiție ad validitatem a fost preluată și în prezenta legislație - cap. V art. 6 -73 din Legea 18/1991 și titlu X din legea 247/2005, texte de lege ce au fost redate integral în conținutul hotărârii recurate și de care înțelegem să ne prevalăm și în prezentul recurs.

In completarea acestor aspecte, strict referitor la „ titlu " recurenților și înscrisurile depuse chiar de ei, a solicitat a se avea în vedere și următoarele aspecte: - pe acest înscris nu apare o dată concretă de încheiere a înscrisului, ci doar anul 1983, în condițiile în care este vorba de o vânzare-cumpărare a unui teren, vânzare care conform legislației în vigoare de la acea dată era nulă, terenul trecând automat în proprietatea statului, proprietarului construcției de pe un astfel de teren fiindu-i atribuit doar dreptul de folosință asupra terenului de sub construcții, de altfel chiar actele depuse de reclamantă, respectiv autorizația de dezmembrare nr. 3 /1984 dată de Consiliul Popular al Comunei Brosteni emisă după încheierea acelei chitanțe de mână, autorizația de construire nr. 14/641 din .11.12.1984, decizia 28/_ dovedesc susținerile noastre și anume că B. I. și fostul soț nu au fost și nu sunt proprietarii acestui teren și nu pot avea nici un titlu valabil pe acest teren.

Nu întâmplător a fost dată Legea 18/1991 cu caracter reparator, și tocmai pentru a reglementa dreptul de proprietate a terenului de sub construcții, pentru care anterior anului 1989 proprietarii construcțiilor nu aveau decât dreptul de folosință asupra terenului de sub construcții, unic proprietar al terenului fiind statul. Strict pentru suprafața de 250 mp teren pe care se află construcțiile casă de locuit și anexe și care nu face parte din parcelele topo 104 și 105, reclamanta trebuia să uzeze în termenul legal de disp. legii 18/1991 și să obțină titlu de proprietate pentru acesta - deoarece este teren aferent construcției în sensul legii 18/1991.

Din . mp, conform autorizației de dezmembrare nr. 3/1984 A. N. în 1984 a donat statului român suprafața de 250 mp ( pct. 1 și 2), teren ce a fost atribuit în folosință lui B. I. - soțul lui B. I. conform deciziei 28/_ a Consiliului Popular Broșteni, pe care s-a construit casa și anexele gospodărești, conform autorizației de construire nr.14/641 din 11.12.1984, restul terenului de 645 mp, rămânând în proprietatea lui A. N., conform pct. 3 din autorizației de dezmembrare nr. 3/1984, depusă chiar de recurentă. Dacă terenul s-ar fi vândut în 1983 în mod valabil nu s-ar mai fi putut emite această autorizație de dezmembrare în care se face mențiunea expresă ca „ restul terenului de 645 mp, rămânând în proprietatea lui A. N." - acest rest de 645 mp fiind chiar parte din terenul în litigiu.

Dacă într-adevăr acel teren s-ar fi vândut în 1983 și ar fi existat într-adevăr acea chitanță din 1983 cum susține recurenta, în mod cert s-ar fi prevalat de ea atunci, când atât „vânzătorii" cât și „cumpărătorii" erau în viață, sau ulterior, în decursul celor 27 de ani (1983 -2010), sau măcar după anul 1989, ar fi folosit acel teren, l-ar fi înscris la rolul agricol, ar fi plătit impozit, ca adevărați proprietari, ceea ce nu s-a întâmplat;

Un alt aspect care dovedește reaua credință a recurenților este chiar titlu său - sentința civilă nr. 2112/22.09.1989 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pronunțată în dos. nr. 1936/1989, din care rezultă că după decesul lui A. N. respectiv 22.12.1987, acest teren a făcut parte din masa succesorală după aceasta, fapt necontestat niciodată de A. V., „celălalt vânzător " din convenție și i-a fost atribuit în lot reclamantei L. N. prin hotărâre judecătorească. Procesele dintre reclamantă și A. V. au durat mai mulți ani, la fața locului s-au efectuat expertize în cadrul acelui dosar de partaj succesoral și de asemenea s-a făcut executare silită și exista garduri. Dacă într-adevăr fam. B. ar fi fost proprietarii acelui teren și ar fi avut acea chitanță de mână, cu siguranță ar fi folosit-o, sau i-ar fi dat-o lui A. V. s-o folosească împotriva reclamantei. În plus nici B. lulia, nici B. N., nu au exercitat vreodată o posesie utilă asupra acestui teren, ca atribut al dreptului de proprietate, terenul fiind trecut în rolul agricol al reclamantei, iar anterior în rolul agricol al autoarei sale A. N., ele fiind cele care au și achitat impozitul aferent în tot acest timp.

În consecință a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, în drept: art.l 15 - 118 C. Pr. Civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse de către recurenți, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursurile sunt fondate pentru următoarele argumente:

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de intervenție în interes propriu formulată în fața instanței de fond precum și din cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată în dosar nr._, recurenta B. I., a susținut că în anul 1983 a cumpărat împreună cu defunctul său soț, B. I., de la autoarea intimatei A. N., suprafața de 5 prăjini sau 892,85 mp teren, identic cu parcelele nr. 104 și 195 situate la locul numit „Acasă”, în satul Hărăoaia oraș Broșteni, jd. Suceava, cu suma de 300.000 lei, în baza unui antecontract de vânzare cumpărare.

Întrucât la data de 22 decembrie 1985 A. N. a decedat, nu s-a mai putut încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică astfel încât cumpărătoarea B. I. a chemat-o în judecată pe moștenitoarea vânzătoarei, L. N., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către B. I. reținând că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” invocat de către intervenientă în puterea dreptului său de proprietate nu constituie un titlu translativ de proprietate valabil având doar valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.

La primul termen de judecată în recurs, intervenienta-recurentă precum și pârâtul-recurent B. N. au solicitat suspendarea judecății recursului în temeiul disp. art. 244 al.1 pct.1 până la soluționarea irevocabilă a dos. Nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Judecata recursurilor a fost suspendată până la data de 19 decembrie 2014, dată la care recurenta B. I. a solicitat repunerea pe rol a cauzei în vederea judecării recursului întrucât cauza de suspendare a judecății a încetat, depunând totodată și sentința civilă nr. 154/20.02.2014, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, cu mențiunea rămânerii irevocabile.

Prin susmenționata sentință s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. I., la care au achiesat intervenienți în interes propriu fiind B. N., B. D., (B.) C. F. și B. I. în contradictoriu cu pârâta L. N. și în consecință:

S-a constatat că reclamanta B. I. și def. său soț B. I. au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței de 893 mp teren identic cu parc. A1, A2, A3 identificate prin planul de situație anexă la raportul de expertiză topo întocmit în cauză de expert B. V., fila 234 dosar.

Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.

S-a constatat că reclamanta și def. său soț B. I. au dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra gospodăriei C 1-casă, C2- grajd pentru care s-a emis autorizația nr. 14/ 11.12.1984 amplasate pe parc. A1, A3 conform planul de situație anexă la raportul de expertiză topo întocmit în cauză de expert B. V., fila 234 dosar.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară, pe numele reclamantei a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren și construcțiile descrise mai sus, identificate prin planul de situație anexă la raportul de expertiză (fila 234 dosar).

În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei B. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței menționate se arată că terenul în suprafață de 893 mp a rămas în patrimoniul vânzătoarei A. N. până la decesul acesteia 22.12.1985, ulterior revenind prin succesiune pârâtei L. N. care a refuzat să se prezinte la notar în vederea încheierii actului în formă autentică, deși conform disp. art. 774 și urm. C.civ. odată cu preluarea activului moștenirii a preluat și sarcinile acesteia.

Prin urmare sentința civilă de partaj nr. 2112/22.09.1989 pe care reclamanta L. N. și-a întemeiat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren revendicată de la pârâtul B. N. este ineficientă din punct de vedere juridic întrucât intervenienta B. I. a făcut dovada că a cumpărat suprafața de 893 mp de la autoarea reclamantei astfel încât titlul acesteia reprezentat de sentința civilă nr. 154/20.02.2014 are un caracter constitutiv fiind un veritabil mod de dobândire a dreptului de proprietate.

În consecință se impune admiterea celor două recursuri în temeiul disp. art. 312 rap. la 304 pct.9 și 304¹ C.pr.civ și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta L. N., în contradictoriu cu pârâtul B. N., ca nefondat, în privința tuturor capetelor de cerere.

Totodată, pe temeiul disp. art. 480 C.civ. se impune a fi admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta B. I., în contradictoriu cu reclamanta urmând ca aceasta din urmă să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața identificată de expert B. V. în schița anexă la raportul de expertiză topo întocmit în dosarul nr._ ^* al Judecătoriei Vatra Dornei.

Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul disp. art. 274 C.pr.civ. intimata va fi obligată la plata către recurenți a cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, constând în contravaloarea taxei de timbru și onorar avocat ales, conform chitanțelor depuse la filele 50,51 și 87 dosar recurs și filele 110 și 166 dosar fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite recursurile formulate de recurentul - pârâtul B. N. și recurenta - intervenientă în nume propriu B. I., împotriva sentinței civile nr. 503/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ .

Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. N., în contradictoriu cu pârâtul B. N., ca nefondată.

Admite cererea de intervenție principală, formulată de intervenienta în nume propriu B. I., în contradictoriu cu reclamanta L. N., și în consecință:

Obligă reclamanta să-i lase intervenientei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 893 mp teren identic cu parcelele A1, A2 și A3, identificate prin planul de situație anexă la raportul de expertiză topo, întocmit în cauză de expert B. V., în dosar nr._ *.

Obligă intimata – reclamantă L. N. să plătească recurentului – pârât B. N., suma de 1092 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la instanța de fond și suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, iar recurentei – interveniente B. I., suma de 101 lei cu titlu de cheltuieli de judecată de la instanța de fond și suma de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 IANUARIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. M. G. F. D. D.

N. F.

GREFIER,

Ș. L.

Red. C.M.N.

Jud. fond B. I.-E.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./20.03.2015.

← Fond funciar. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul SUCEAVA		Acţiune în constatare. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul SUCEAVA