Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 106/206/2014
Dosar nr._ Acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.5
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.01.2014
PREȘEDINTE C. L.
JUDECĂTOR L. A.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul F. C. a C., domiciliat în comuna Moldovița, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile 448 pronunțată la data de 17.04.2014 de Judecătoria Cîmpulung M. în dosar nr._, intimați fiind intervenientul în nume propriu S. M. Cîmpulung M. cu sediul în ., județul Suceava, reclamanții G. E. și G. E., ambii cu domiciliul în mun.Cîmpulung M., Calea Bucovinei, nr.75, ., .,județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.L. O. pentru reclamanții intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competența în raport de dispozițiile art.131 Cod procedură civilă prin raportare la art.1379 Cod civil, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, având în vedere faptul că este investită cu soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Cîmpulung M. într-un dosar având ca obiect „Acțiune în răspundere delictuală”, fiind incidente prevederile art.95 pct.2 Cod procedură civilă.
Față de dispozițiile art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța estimează un termen de 6 luni pentru finalizarea acestui litigiu, date fiind împrejurările cauzei, părțile neavând de formulat obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Față de dispozițiile art. 470 Cod de procedură civilă, instanța dispune decăderea apelantului din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții în afara celor de ordine publică dat fiind faptul că prin cererea de apel acestea nu a înțeles să solicite administrarea vreunui probatoriu.
Instanța acordă cuvântul reclamanților intimați prin apărător cu privire la probele pe care înțeleg să le administreze în dovedirea susținerilor din întâmpinare.
Av. L. O. pentru reclamanții intimați solciită încuviințarea probei cu înscrisurile deja existente la dosar respectiv înscrisurile care au fost atașate întâmpinării ( adresa nr.395/P/2013 emisă de I.J.P Suceava, scrisoare medicală, acte medicale,adresa nr.396/P/2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Cîmpulung M., referat întocmit de I.P.J Suceava.).
În temeiul dispozițiilor art. 255, 256 Cod procedură civilă instanța, admite proba cu înscrisurile solicitate de reclamanții intimați prin apărător și depuse la dosar la filele 19-26, urmând ca pertinența și concludența acestora să fie analizată prin coroborare cu întregul probatoriu administrat în cauză.
Apărătorul reclamanților intimați G. E. și G. E. arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av.L. O. pentru reclamanții intimați solicită respingerae apelului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21 ianuarie 2014, reclamanții G. E., G. E., i-au chemat în judecată pe pârâții F. C. a C. și S. M. C. M., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța, să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 386,2 lei, către S. M. C. M., reprezentând cheltuielile de spitalizare și a medicamentelor acordare reclamanților G. E. în perioada 12-18 martie 2013, și G. E. în perioada 12-14 martie 2013; să se dispună obligarea pârâtului F. C. la plata către reclamanți a sumei de 2000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, cheltuieli judiciare, în penal și lipsa de folosință a construcțiilor casă de locuit C1, a încăperilor dormitor, bucătărie, hol de acces și ., șură C3; să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 1800 de lei cu titlu de daune morale, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire, prev. și ped. de art. 192 alin.1, și art. 180 al. 2 din C.penal, cu aplicarea art.33 litera a și 37 litera b C.penal; și obligarea pârâtului a plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în fapt la data de 12 martie 2013, în jurul orelor 13,00 au fost victimele unei agresiuni fizice săvârșire de pârâtul F. C., în urma cărora au suferit leziuni care au necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru reclamantă și 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru pârât.
Au mai arătat reclamanții că actele de violență fizică și verbală ale pârâtului s-au produs în imobilul reclamanților, situat în com. Moldovița ., în camera în care locuiesc efectiv, că pârâtul a pătruns fără voie în imobilul lor, i-a înjurat, amenințat cu moartea, i-a lovit, mai întâi cu pumnii în zona feței, apoi cu nenumărate lovituri în zona toracică, a abdomenului, pârâta a fost târâtă afară din locuință până în gangul de la . provocându-i multiple leziuni constând in echimoze palpebrale, hematoame și echimoze multiple, produse prin lovire cu pumnii și picioarele, evidențiate in certificatul medico legal, nr.78-12 martie 2013.
Reclamantul a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile de îngrijiri medicale constând printr-o echimoză la nivelul feței anterioare, a articulațiile umărului stâng și în regiunea pieptului care au generat agravarea unei afecțiuni patologice la inimă.
Despăgubirile de 386, 2 lei datorate de pârât către partea civilă S. M. C. M., reprezintă cheltuielile de spitalizare medicamentația acordate reclamanților,
Prin ordonanța nr. 395/II/2/2013 din data de 23 septembrie 2013, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 1 litera b, raportat la art. 10 lit. b, indice 1 C. pr. penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F. C. a C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, și lovire sau alte violențe, pe considerentul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Față de pârât s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă în cuantum de 1000 de lei.
Prin rezoluția nr.417/II/2/2013 din 29 octombrie 2013 pronunțată de procurorul ierarhic superior,s-a dispus respingerea plângerii împotriva ordonanței procurorului formulată de partea vătămată G. E., iar prin sentința penală nr. 763 din 20.1210 2013 pronunțată în dosarul_ de Judecătoria C. M., s-a respins plângerea formulată de reclamanți împotriva soluțiilor procurorului.
S-a mai arătat că pârâtul F. C. a fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 1000 de lei, întrucât s-a considerat că faptele de violare de domiciliu și lovire, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În dosarul penal nu s-a soluționat latura civilă, cu toate că prin plângerea penală prealabilă, părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 20.000 de lei, fiecare reprezentând despăgubiri civile și daune morale.
Au mai arătat reclamanții că, pretențiile în cuantum de 20.000 de lei reprezintă despăgubiri civile, cheltuieli judiciare în penal și lipsa de folosință a construcțiilor casă de locuit, C1 grajd nou, șură C3, cheltuielile judiciare din penal, constând in 800 de lei onorariile de avocat, 76 de lei taxe eliberare certificate medico legale, cheltuieli cu deplasările la poliție, contravaloarea examenului radiologic etc.,1000 de lei lipsa de folosință a construcțiilor începând cu data săvârșirii faptei ilicite, 12 martie 2013 și în prezent, iar daunele morale de 18.000 lei reprezintă frica, durerea, spaima provocate de inculpat cu ocazia săvârșirii infracțiunii.
Acțiunea a fost motivată în drept pe disp. art. 14 și următoarele C.pr. penală vechi, art. 1349 raportat la art. 1381 C.civil, art. 1397 al. 1 teza a 2-a art. 1391 C. civil nou.
La data de 21.02.2014 a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care S. M. C. M. a arătat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 386,19 lei.
Pârâtul, deși legal citat cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare, nu s-a conformat acestei obligații și nici nu s-a prezentat în instanță.
Cererea formulată de S. M. C. M. a fost calificată ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, iar la termenul din data de 21 martie 2014 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu, a S. M. C. M..
Prin sentința civilă nr.448 din 17.04.2014, Judecătoria Cîmpulung M. a admis acțiunea având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală, despăgubiri civile, daune morale” formulată de reclamanții G. E. și G. E., în contradictoriu cu pârâții F. C., intervenient fiind S. M. C. M. și în consecință:
A obligată pe pârâtul F. C. să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cu titlu de daune materiale.
A obligat pe pârâtul F. C. să plătească fiecăruia din cei doi reclamanți câte 5000 lei, cu titlu de daune morale.
A admis cererea de intervenție în interes propriu.
A obligat pe pârât să-i plătească intervenientului suma de 386,2 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care au beneficiat reclamanții.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 12.03.2013, în jurul orei 13:00, în timp ce reclamanta G. E. se afla în locuința sa, între aceasta și numita F. A. a intervenit un conflict spontan .pârâtul F. C., trecând prin fața locuinței reclamanților, a auzit conflictul și a intrat în camera acestora,unde a avut o discuție cu reclamanta G. E. referitor la mama lor, după care a lovit-o pe G. E. de mai multe ori, cu pumnii și palmele în zona feței. În continuare, văzând că reclamantul G. E. a sărit în ajutorul soției sale, l-a lovit pe acesta, în zona pieptului. Profitând de altercația ivită între G. E. și F. C., G. E. a alergat spre curtea locuinței dar a fost ajunsă din urmă de către F. C., care a continuat să o lovească cu pumnii și cu picioarele în zona feței și în zona abdomenului.
La insistențele numitei F. A., care se afla în apropiere, pârâtul F. C. a încetat să o mai lovească pe petenta G. E., după care, în timp ce aceasta încerca să iasă pe poarta locuinței, a ajuns-o și a lovit-o din nou cu pumnii în zona capului, după care aceasta a reușit să scape și s-a refugiat la vecina sa, martora Oblezniuc Ș., cerând ajutor la SNAU 112.
În continuare, la fața locului a venit un echipaj de poliție și ambulanța, care i-a transportat pe cei doi petenți la S. M. C. M., unde li s-au acordat îngrijiri medicale.
La data de 13.03.2013, celor doi reclamanți li s-au eliberat certificatele medico legale nr. 77/CM/A2 ȘI_, potrivit cărora petenta G. E. a necesitat un nr. de 14 zile de îngrijiri medicale, iar petentul G. E. a necesitat un nr. de 7 zile de îngrijiri.
Evenimentul descris mai sus a format obiectul cercetărilor penale în dosarul nr 847/P/2013, atașat, în care, prin ordonanța nr. 847/P/2012 din data de 30.08.2013, Parchetului de pe lângă Judecătoria C. M., menținută prin rezoluția nr. m 417/II/2/2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria C. M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul din prezenta cauză, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol siocial al unei infracțiuni.
Reclamanții au formulat plângere împotriva soluțiilor procurorului, mai sus menționate, plângerea fiind respinsă prin sentința penală nr. 763/13.12.2013, a Judecătoriei C. M..
În drept, în speță sunt incidente disp. art. 1349 alin. (1) - (2), art. 1357-1359 art. 1381, alin.1, art.16, alin.2 Cod civil, potrivit cărora:
Art.1349, alin. 1 și 2 Cod civil:” Cel care cauzează altuia un prejudiciu
printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.Cel care, având discernământ,
încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Art. 1357, alin.1 și 2 cod civil:” Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”
Art. 1358: Pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întrepri”
Art.1359:autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat și când acesta este urmare atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios și, prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv”
Art.1381, alin. 1;”orice prejudiciu dă dreptul la reparație”
Art. 16, alin.1 și 2:”Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă. Fapta este săvârșită cu intenție când autorul prevede rezultatul faptei sale și fie urmărește producerea lui prin intermediul faptei, fie, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.”
Față de dispozițiile art. 1349 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții:existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite;existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu,vinovăția autorului faptei.
În speța de față, instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile menționate mai sus.
Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparține altei persoane.
Prejudiciul produs in dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle in legătura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite
În speță, prejudiciul produs reclamanților reprezintă efectul negativ suferit de aceștia si reiese din certificatele medico-legale care atesta faptul ca a fost atins dreptul fiecăruia dintre reclamanți la integritate fizica, iar in urma faptei ilicite săvârșita de către parați, reclamanții au avut nevoie de 14 si respectiv 7 zile de îngrijiri medicale
Vinovăția reprezintă latura subiectiva a răspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de voința si conștiința a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculos.
Din coroborarea probelor cu înscrisuri cu declarațiilor martorilor date in fața instanței, cele date in cursul urmăririi penale, cât si cu declarațiile paraților date in cursul urmăririi penale, instanța a considerat că in cauza este îndeplinita si condiția vinovăției paraților aceasta fiind probata sub forma intenției.Din coroborarea tuturor probelor administrate, instanța a reținut ca prin fapta săvârșita in data de 12.03.2013, pârâtul a săvârșit o fapta ilicita in sensul de acțiune prin care, încâlcindu-se normele dreptului obiectiv, au adus prejudicii dreptului subiectiv la integritate fizica al reclamanților
Din probele administrate instanța a reținut ca exista o legătura de cauzalitate intre fapta ilicita săvârșite de pârat si prejudiciul suferit de reclamanți, in sensul ca acest efect negativ a fost rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite, respectiv a pârâtului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamanți.
Cu privire la daunele materiale, instanța a constatat că, prin depozițiile martorilor audiați cât și prin înscrisurile depuse la dosar,reclamanții au făcut dovada prejudiciului în cuantum de 2000 lei, astfel că a dispus obligarea pârâtului la plata acestei sume .
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamanți, instanța a cenzurat cuantumul acestora la suma de5000 lei, pentru fiecare din cei doi reclamanți.
Pentru a se opri la această sumă, instanța a avut în vedere faptul că stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse integrității fizice si onoarei unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecătorului care, insa, trebuie sa aibă in vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecații, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora
În contextul celor sus menționate, instanța a apreciat că suma de 18.000 lei, respectiv câte 9000 lei, pentru fiecare reclamant, apare ca fiind o suma disproporționata si nerezonabila in raport cu suferințele fizice si psihice încercate de reclamanți in urma faptei săvârșite de parat.
F. de toate cele ce preced, statuând in echitate, in lipsa unor criterii legale, instanța a apreciat ca suma de 5000 de lei, pentru fiecare din cei 2 reclamanți, este o suma rezonabila, proporționala cu prejudiciul suferit, si suficienta pentru repararea prejudiciului încercat de aceștia.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului F. C. să plătească reclamanților suma de 2000 lei, cu titlu de daune materiale. De asemenea, a dispus obligarea pârâtului F. C. să plătească fiecăruia din cei doi reclamanți câte 5000 lei, cu titlu de daune morale.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu, instanța a constatat că și aceasta este întemeiată, având în vedere înscrisurile de la filele 68-71 din dosar, din care rezultă că, pentru îngrijirile medicale acordate reclamanților s-a cheltuit suma de 386,19 lei.
Prin urmare, în baza art. 313 din Legea 95/2006, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu și a dispus obligarea pârâtului să-i plătească intervenientului suma de 386,2 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare de care au beneficiat reclamanții.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâtul F. C. a C., solicitând admiterea apelului si schimbarea in parte a soluției de fond, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate de către instanța de fond, de la suma de 5000 lei pentru fiecare reclamant, la suma de 1000 lei pentru fiecare reclamant.
În motivarea apelului său pârâtul a arătat că, nu a făcut opoziție la acțiune, asumându-și astfel consecințele materiale ale faptei pe care a săvârșit-o (care a fost determinata tot de atitudinea violenta a reclamanților asupra mamei F. A., în vârsta de peste 80 de ani, pe care chipurile, aceștia ar fi luat-o în întreținere, scopul fiind însa unul pur material), fiind vorba despre daunele materiale si a sperat ca instanța de fond, să aprecieze corect limita daunelor morale, care oricum, nu se ridică la suma de 18.000 lei pentru ambii reclamanți, așa cum s-a solicitat.
Fiind o apreciere subiectiva, a acestor daune morale, apreciere însă bazată pe criterii obiective, vizând acea „baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale”, așa cum motivează însăși instanța de fond, suma redusă acordată, atunci se impune să fie luată în considerare si împrejurarea ca prin fapta lor de lovire, îndreptată asupra mamei sale, i s-a creat o stare de tulburare puternică (reclamanții nefiind la prima faptă de acest gen), că la momentul altercației nu au fost de față persoane străine de familie, incidentul nu a fost mediatizat la nivel local, că aprecierea organelor de urmărire penală este aceea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, că reclamanții s-au mutat apoi pe raza orașului Gura Humorului, apoi pe raza municipiului Cîmpulung M., astfel încât, nu au mai avut incidență cu persoanele de pe raza comunei Moldovita-satul Rîșca. In consecința imaginea sau prejudiciul moral suferit, este unul minim si solicită sa fie încadrat bănește corespunzător.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 al.1 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți G. E. și G. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că instanța de fond a apreciat in mod corect cuantumul daunelor morale la care a fost obligat F. C. a lui C. respectiv 5.000 lei pentru intimata reclamantă G. E. și 5.000 lei pentru intimatul G. E..
Solicită respingerea criticii formulată prin cererea de apel ce vizează doar cuantumul daunelor morale acordate subsemnaților intimați, pentru următoarele considerente:
Apelantul solicită schimbarea în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor morale acordate, pe considerentul că, actele de violență la care au fost supuși au fost determinate de o pretinsă manifestare violentă a lor față de defuncta F. A., mama lui F. C. a C. și a intimatei G. E..
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 07.10.2013 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria C. M. in D.396/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G. E. și G. E. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, art. 180 alineat 1 din vechiul cod penal, față de partea vătămată F. A., întrucât fapta nu există.
Potrivit motivării din Referatul Poliției Moldovița, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, din declarația numitului F. C., rezultă că acesta nu are cunoștință cu privire la cele întâmplate, ci doar a găsit-o pe mama sa, F. A., in împrejurările menționate.
Față de autoritatea de lucru judecat a soluției din penal și față de împrejurarea că apelantul F. C. nu a avut cunoștință cu privire la cele întâmplate în locuința numitei F. A., critica apelantului privind „starea de tulburare puternică... ca urmare a faptei de lovire îndreptată împotriva mamei mele, persoană in vârstă „ nu poate fi reținută.
Apelantul critică sentința primei instanțe pe considerentul că fapta prezintă o gravitate minimă iar imaginea și prejudiciul moral suferit este unul minim.
Daunele morale la care a fost obligat apelantul de câte 5.000 lei pentru fiecare din victimele agresiunii, au fost corect apreciate de prima instanță și reprezintă:
-frica, durerea, spaima provocate de inculpat cu ocazia săvârșirii infracțiunii. Apelantul i-a amenințat cu moartea, prin lovire cu toporul, (el are deja o condamnare pentru omor, cf. cazierului anexat) și le-a interzis să mai locuiască în casa proprietatea lor, li s-a creat o stare de nesiguranță, astfel încât au promovat o acțiune posesorie ce a format obiectul D._ al Judecătoriei C. M., prin S.C.756 din 7 iulie 2014, definitivă prin neapelare, fiind admisă acțiunea posesorie formulată.
Sentința - dispozitivul si motivarea acesteia - este autoritate de lucru judecat față de F. C. și F. A., iar F. C. a fost obligat să le predea liniștita posesiune și să se abțină de la orice act de tulburare a posesiei asupra construcțiilor casă de locuit CI, respectiv încăperile dormitor, bucătărie, hol de acces și ., șură c.3 și terenul de 3535 m.p. din . locul „Acasă”. F. C. a fost obligat să le plătească suma de 1.500 lei cu titlu de daune-interese compensatorii pentru prejudiciul suferit ca efect al tulburării și pierderii posesiei. Sentința este pe larg motivată, rezultă fără echivoc că la data de 12.03.2013 au fost agresați de pârâtul F. C., prin violență, au fost nevoiți să părăsească locuința, li s-a interzis să mai locuiască în aceeași casă cu mama F. A., cu care au gospodărit efectiv și întreținut-o în natură, la domiciliul creditoarei obligației, din primăvara anului 2010, când s-au mutat din municipiul Reșița, la Moldovița și până în luna martie 2013.
-au fost făcuți de rușine în comună, au fost nevoiți să se mute în orașul Gura Humorului, la distanță de locuința agresorului F. C., foarte multe persoane cunoscute au aflat de agresiunile la care au fost supuși, fiindu-le știrbită onoarea și reputația in localitate.
-pârâtul este o persoană violentă, recidivist (conform fișei de cazier anexate), și i-a amenințat cu moartea în repetate rânduri, dacă îndrăznesc să se apropie de terenul și construcțiile proprietatea lor.
-G. E. a fost transportată de urgență la spital, cu diagnosticul de „Traumatism cranio-facial toracic și abdominal; agresiune; comoție cerebrală”. Și-a pierdut cunoștința timp de mai multe ore, a suferit dureri foarte mari, a fost lovită cu brutalitate cu pumnii și picioarele.
-Agresiunile au avut loc la prânz, în jurul orei 13, când pârâtul a pătruns în încăperea în care locuiau. In prezent manifestă un sentiment de frică, nesiguranță, întrucât F. C. a mai fost condamnat și a executat o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, eliberat condiționat la 23.07.1997, cu un rest de pedeapsă de 1094 zile.
- G. E. este cardiac, a fost operat pe cord, are BY Passuri coronariene, dar cu toate acestea pârâtul l-a lovit în zona pieptului și în zona umărului stâng, violențe care i-au pus în pericol viața.
-Au suferit traume psihice și fizice, le-a fost atinsă integritatea corporală, sănătatea, personalitatea, pârâtul le-a încălcat dreptul la onoare, dreptul la demnitate, dreptul la respectarea vieții private, dreptul la imagine.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea S.C. 448 din 17 aprilie 2014 ca fiind legală, temeinică, cuantumul daunelor morale acordate, de 5.000 lei fiecare intimat, fiind corect apreciat și stabilit in considerarea întregului material probatoriu administrat .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 alineat 1 N.CP.C, art. 205 și următoarele Cod procedură civilă nou.
Examinând sentința prin motivele de apel invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Este a se reține, în acest sens, că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
Față de probele cauzei Tribunalul apreciază ca suma de cîte 5000 lei la care a fost obligat apelantul, are efecte compensatorii pentru reclamanții intimați si nu constituie venit nejustificat pentru aceștia din urma.
Necontestat că sub aspectul daunelor morale, orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat, și o suferință psihică - așa cum este si cazul pârtilor civile G. E. si G. E., din speța dată. S-a apreciat că, oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte. În cauză întemeiat judecătorul instanței de prim grad s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către părțile civile, care în speța dată, s-a apreciat ca nu este neglijabilă, având în vedere multiplele leziuni corporale suferite de către părțile vătămate - leziuni corporale si traumatisme care au fost stabilite în mod obiectiv, prin acte(le) medico-legale anexate la dosar fil. 9-13. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, în mod just instanța de fond a avut în vedere ca sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a primit o sancțiune cu caracter administrativ.. De asemenea,Tribunalul constată că prima instanța a avut în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța de control judiciar apreciază că valoarea daunelor morale acordate reclamanților nu este nici exagerată și nici nerezonabilă. În raport de împrejurările anterior reținute, având deci în vedere prejudiciul moral suferit de către părțile civile G. E. si G. E., decurgând din traumele fizice și psihice suportate de către aceștia, din sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea victimelor la viața socială, profesională și de familie, ținând totodată seama ca acordarea de despăgubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv (rolul unor astfel de despăgubiri fiind acela de a se da o compensare victimei, pentru vătămările psihice suferite - ca urmare a agresiunii fizice exercitate asupra acesteia de către agresor și pentru alterarea condițiilor sale de viață, ulterior momentului când a avut loc . făptuitorului asupra lor), instanța găsește ca suma de 500 lei (RON), cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile pârâtului.
Se are în vedere și suferința fizică a părților civile resimțită ca urmare a loviturilor primite și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de spitalizare și de îngrijiri medicale, operațiile medicale efectuate, de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada destul de lungă a recuperării, dar si faptul ca reclamantul G. E. este cardiac, cu operație si BY Passuri coronariene.
Față de toate acestea Tribunalul concluzionează ca prejudiciul moral acordat nu este prea mare și față de vârsta părților civile și nivelul intelectual al acestora.
În contextul tuturor celor de mai sus găsind că motivațiile apelantului sunt nejustificat formulate și că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.
Date fiind și prevederile art. 453 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul F. C. a C., domiciliat în comuna Moldovița, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile 448 pronunțată la data de 17.04.2014 de Judecătoria Cîmpulung M. în dosar nr._, intimați fiind intervenientul în nume propriu S. M. Cîmpulung M. cu sediul în ., județul Suceava, reclamanții G. E. și G. E., ambii cu domiciliul în mun.Cîmpulung M., Calea Bucovinei, nr.75, ., .,județul Suceava.
Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. L. L. A. S. A.
Red.CL
Tehnored.SA/6ex/30.01.2015
Judecător fond V. L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 178/2015.... | Cereri. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
