Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 178/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 5930/86/2014
Dosar nr._ despăgubire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 178/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Grefier L. A.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror J. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009 formulată de către reclamantul S. C. D.-CNP_0domiciliat în oraș F., ., jud Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-sector 5, București, . cu domiciliul procedural ales la sediul AJFP Suceava, ..7, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul S. C. D. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății având în vedere dispozițiile art.4 alin.4 din legea 221/2009.
Instanța, în temeiul art.255 și 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la despăgubiri invocată de către pârât prin întâmpinare și asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită respingerea excepției arătând că a promovat acțiunea în termen iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava solicită admiterea excepției invocate de pârât și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.08.2014 sub nr._, reclamantul S. C. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, în calitate de fiu al defunctului său tată S. P., fost deținut politic și condamnat de Tribunalul M. Iași la 4 ani închisoare corecțională, din care cu executare 6 ani, în baza Legii 221/02.06.2009 - art.5 pct 1 raportat la art.l pct 4, art 4 pct 1 teza a 2-a, art 5 pct (l)alin a) și art 6, recunoașterea caracterului politic al condamnării tatălui său și obligarea Statului R., la plata de daune morale în sumă de echivalent 100.000 euro.
În motivare a arătat că din cauza lipsirii de libertate a tatălui său el a suferit ca și copil, care a crescut fără tatăl său timp de 6 ani, din decembrie 1956, până în decembrie 1962, suferințe concretizate astfel:
- a fost obligat să-și abandoneze copilăria la numai 7 ani - când tata a fost prima dată arestat pentru un an în 1947 -și să lupte ulterior celei de a doua condamnări (1956), pentru întreținerea familiei lipsită de sprijinul tatălui;
- pe toată perioada de detenție a tatălui său, el împreună cu restul familiei, au fost terorizați de securitatea română și/sau de jandarmi și miliție ;în acest fel, erau vizitați aproape zilnic de unul din cele trei organe represive și erau amenințați, uneori bătuți, pentru a ști de frică și să nu ia legătura cu alți așa zis dușmani ai statului, sau să facă propagandă anticomunistă.
- personal, a fost persecutat în școli și în armată, pentru că era fiu de infractor politic și erau ca ciumați, fiind marginalizat și trebuia deseori să suporte pedepsele, ura și batjocura șefilor și a unora dintre colegi.
În fapt, tatăl său defunctul S. P., născut la data de 15 octombrie 1901, fiul lui S. D. și V. din Bucșoaia județul Suceava, a fost arestat la data de 28 decembrie 1956 de către securitatea comunistă din Suceava, pentru delictul de « agitație publică împotriva ordinii comuniste ».
Prin Hotărârea Penală nr. 92/23 februarie 1957, Tribunalul M. Iași, a dispus condamnarea tatălui său la 4(patru)ani de închisoare corecțională, dar în fapt a executat 6(șase) ani, fiind eliberat abia la data de 26 decembrie 1962 — așa cum rezultă și din FIȘA MATRICOLĂ PENALĂ trimisă de SNSAS. Tatăl său a mai fost reținut și în 1947 de securitatea comunistă, timp de peste un an, fără hotărâre de condamnare.
Din 1948 până în 1956 au fost terorizați de securitate, miliție și jandarmi, deseori în miez de noapte năvăleau în casă și-l luau pe tatal său, pe mama sa o băteau că se opunea iar ei copiii plângeau și se ascundeau pe sub paturi de frică.
Și pe timpul detenției tatălui său, au fost terorizați de aceleași organe comuniste, iar el personal a fost urmărit de securitate până la Revoluția din 22 Decembrie 1989.
Dacă suferințele tatălui său, rămân fără compensare morală, nu dorește ca suferințele sale provocate de hoarda comunistă, să rămână neplătite de S. R..
Destul a fost marginalizat, batjocorit, bătut și dat ca exemplu negativ, din vina că era fiu de infractor politic.
In școli, în facultate și în armată, a fost umilit, trebuia să suporte ironiile șefilor comuniști, iar majoritatea școlilor le închideau ușa pentru că lor le era interzis să învățe mai mult de patru clase primare.
A arătat că nu a putut intra în posesia actelor premergătoare arestării tatălui său, deși a făcut eforturi în acest sens și nici a dovezilor din timpul detenției, de aceea nu s-a adresat în acest sens pânâ acum instanței.
A mai arătat că îi este cunoscut faptul că la marea majoritate a deținuților politici, li s-au respins acțiunile în daune morale, dar, pentru că în calea CEDO, trebuie mai întâi să epuizeze căile de atac din România, se conformează.
În drept a invocat următoarele:
- Legea 221/02.06.2009 cu modificări, cu mențiunea expresă că modificările aduse prin OUG 62/2010, au fost declarate ca neconstituționale de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1354/20.10.2010, așa încât, semnificația articolelor inițiale au rămas neschimbate.
- ART. 4 alin.(l) L.221/2009 ”persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. I alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnăriilor, potrivit art. 1 alin. (3).Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată."
- ART.4 alin. (3) L.221/2009: „ Instanța de judecată, este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România".
- ART.4 alin. (4) L.221/2009: „Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxa de timbru iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
- ART.l alin. (4) L.221/2009: „ Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4"
- ART. 5 alin. (3) L.221/2009: ,, Cererile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxă de timbru.
- ART.5 alin.(4) L.221/2009: „ Prezenta lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul -lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1,3 și 4, precum și persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătorești pentru săvârșirea de infracțiuni la care face referire prezenta lege.
- ART.6 L.221/2009.„Caracterul politic din prezenta lege va fi menționat pe hotărârile judecătorești prin care au fost pronunțate astfel de condamnări, în cazul în care se eliberează o asemenea copie de pe acestea.
-O.U.G. nr. 214/1999, art 1 și art. 2 alin. (1) lit e),
-Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, semnată la R. în 04.Nov. 1950, la care România a aderat în 2004: ART 1- Obligația de a respecta drepturile omului, ART 3- Interzicerea torturii „Nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante"". ART 9-alin. (1) și (2) ART. 3 din Protocolul Nr 7 la la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale- Dreptul la despăgubiri.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice –AJFP Suceava a formulat întâmpinare ( filele 25-28 dosar) prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare a arătat că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la_acțiune al reclamantului,având in vedere ca potrivit dispozițiilor art. 5 alin, (1) din Legea nr. 221/2009
acțiunea putea fi formulata in termen de 3 ani de la . legii.
Legea nr. 221/2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al României din 11.06.2009 si a intrat in vigoare in trei zile de la data publicării, astfel cum se precizează la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa. Întrucât acțiunea a fost introdusa dupa expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege, solicită admiterea excepției si respingerea acțiunii ca prescrisa. Dispozițiile art. 4 alin. (4) invocat de reclamant se refera la imprescriptibilitatea acțiunii in constatarea caracterului politic al condamnării, iar nu la acțiunea prevăzuta la art. 5, prin care se solicita despăgubiri.
Prin Decizia nr. 1358 din 21.10.2010 Curtea Constituționala a admis excepția de neconstitutionalitate ridicata de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice si a constatat ca prevederile art. 5 alin.1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter pohte si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, sunt neconstitutionale.
Potrivit disp. art. 31, alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale:
Prin Decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al F"archetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. si s-a stabilt că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr 1.360/2010, dispozițiile art 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Astfel a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata.
Dupa cum s-a reținut si in Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementarilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fiind adoptate reglementări privind: restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv, acordarea de compensații pentru acestea; reabilitarea celor condamnați din motive politice; acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite și de alte drepturi.
În materia restituirilor au fost adoptate: Legea fondului funciar nr 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, legea nr. 112/ 1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. S. a creat cadrul legislativ care să garanteze realizarea dreptului la restituire.
În ceea ce privește reabilitarea persoanelor condamnate din motive politice - prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuri de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 - s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, legiuitorul a fost preocupat constant de îmburătățirea legislației. Edificatoare în acest sens sunt: prevederile Decretutui Lege nr. 118/1990 ale Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste acte normative stabilesc o . drepturi: dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat; dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu; scutire de plata impozitelor si a taxelor locale; asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital je stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece călătorii gratuite anual, pe calea ferată română, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale; soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-au recăsătorit.
Prin Legea nr. 221/2009 s-au prevăzut despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001; repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Actele normative interne adoptate au avut in vedere recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea Constituționala a României a constatat că există două norme juridice –art.4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art 5 alin. 1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - cu aceeași finalitate, și anume acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice, declarând neconstitutional cei de-al doilea text legal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și louri Kiladze contra Geoigiei că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertățile fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Totodată, instanța de la Strasbourg are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenției nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983 în Cauza V. der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9 octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei). În materia reglementărilor privind reabilitarea, restituirea proprietăților confiscate sau acordarea de compensații pentru acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele contractante au o largă marjă de apreciere în stabilirea măsurilor specifice de implementare a politicilor sociale și economice, a condițiilor de acordare a despăgubirilor (Hotărârea din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei).
În același sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, prin Hotărârea nr. 1 din 8 februarie 1995, stabilind că măsura compensării prevăzută de Actul nr. XXXII din 1992, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale care își are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopeckv contra Slovaciei -s-a decis ca atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" în dobândirea proprietății. Totodată, prin Decizia asupra admisibilității din 2 decembrie 2008 în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, instanța de contencios al drepturilor omului a acordat o "importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei opeiațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia" ceea ce a condus la concluzia Curții în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o "speranță legitimă" în obținerea compensațiilor respective.
F. de aceste considerente, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin hotărârea penală nr.92/23.02.1957 a Trib. M. M.U. Iași, definitivă prin decizia nr.665/30.03.1957, tatăl reclamantului, numitul S. P., născut la data de 15 octombrie 1901, fiul lui S. D. și V. din Bucșoaia județul Suceava, a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională, pentru delict de agitație publică, faptă prevăzută de art.327alin.3 Cod penal fiind emis mandatul de arestare nr.7/1957.
Potrivit art.1 (1) din Legea nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Potrivit art.1 (2) din Legea nr.221/2009 fapta prevăzută de art.327alin.3 Cod penal, pentru care a fost condamnat autorul reclamantului constituie de drept condamnare cu caracter politic, motiv pentru care va fi admis primul capăt de cerere formulat de reclamant privind recunoașterea caracterului politic al condamnării dispuse prin hotărârea penală nr.92/23.02.1957 a Trib. M. M.U. Iași.
În ceea ce privește cererea de despăgubiri instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință va respinge acest capăt de cerere ca prescris .
Potrivit art. 5 (1) din Legea nr.221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la despăgubiri.
Cum legea a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, acțiunea introdusă la data de 19.08.2014 a fost formulată după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 5 (1) din Legea nr.221/2009, cererea de despăgubiri fiind prescrisă. Dispozițiile art. 4 alin. (4) invocate de reclamant se refera la imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea caracterului politic al condamnării, iar nu la acțiunea prevăzuta la art. 5, prin care se solicită despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind despăgubirile civile.
Admite în parte acțiunea având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009 formulată de către reclamantul S. C. D.-CNP_0domiciliat în oraș F., ., jud Suceava în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-sector 5, București, . cu domiciliul procedural ales la sediul AJFP Suceava, ..7, jud Suceava.
Constată caracterul politic al condamnării autorului S. P., dispusă prin hotărârea penală nr.92/23.02.1957 a Trib. M. M.U. Iași.
Respinge ca prescrisă cererea privind despăgubirile civile.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunic.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. A. L. A.
Red L.A
Tehnored. L.A
5 ex./ 13.02.2015
| ← Cereri. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul SUCEAVA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul... → |
|---|
