Acţiune posesorie. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 5819/314/2012*
Dosar nr._ acțiune posesorie –recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.251
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: G.-P. V.
Grefier: S. E.-Ș.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții U. V. și U. C., împotriva sentinței civile nr. 4672 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salcea și Președintele C. Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent asistat de avocat L. M., care reprezintă și interesele juridice ale reclamantului recurent U. C., lipsă fiind acesta din urmă și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Avocat L. M. depune la dosar concluzii scrise și o . documente.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de apărătorul reclamanților recurenți.
Întrebat fiind, apărătorul reclamanților recurenți arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul celor prezenți.
Avocat L. M. pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței atacate. Din punctul său de vedere instanța de fond nu putea să soluționeze litigiul în cauză în lipsa unei expertize topo care a fost solicitată în ambele faze procesuale însă a fost respinsă de instanța de fond în mod nejustificat. Fără cheltuieli de judecată.
După deliberare,
T R I B U NA L U L
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 24.07.2012, reclamanții U. V. și U. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii 18/1991 de pe lângă Primăria orașului Salcea și Președintele C. Locale de aplicare a Legii 18/1991 de pe lângă Primăria orașului Salcea, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea prim pârâtei să îl pună în posesie cu suprafața de teren de 0,79 ha extravilan pe raza satului Văratic, orașul Salcea, aflat la locurile numite: „Fânaț”- 0,54 ha teren, „ În Fața Gării”- 0,25 ha teren proprietatea reclamanților conform titlului de proprietate nr. 1893/2000 și cu suprafața de 1 ha teren situată la locul numit „ P. I” în extravilanul satului Văratic, oraș Salcea, conform titlului de proprietate nr. 1897/2000. Reclamanții au solicitat, de asemenea, obligarea prim pârâtei la plata sumei totale de 20.000 lei reprezentând contravaloarea câștigului nerealizat de reclamanți de pe aceste terenuri, în ultimii 3 ani ca urmare a nepunerii în posesie efective prin predarea acestor terenuri și obligarea secund pârâtului la plata de daune cominatorii de câte 200 lei/zi până la predarea efectivă a terenurilor arătate mai sus. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în baza titlurilor de proprietate nr. 1893/2000 și nr. 1897/2000 au dobândit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren între care și cele arătate mai sus. Au mai arătat reclamanții că deși au fost întocmite procese verbale de punere în posesie, niciodată C. L. nu le-a predat efectiv aceste suprafețe de teren. Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, au depus la dosar înscrisuri (f. 3-4).
Legal citată, pârâta C. L. de fond funciar Salcea, jud. Suceava a depus la dosar întâmpinare (f.13), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că în registrul agricol din perioada 1959-1963 U. I. figura inițial cu suprafața de 6,85 ha teren, iar începând cu anul 1961 se diminuează suprafața totală cu 1,50 ha fiind emisă adeverința nr. 6110 din 19.12.1960, rezultând o suprafață totală de 5,35 ha. A mai arătat că în registrul agricol numitul U. I. figura cu două suprafețe la locul numit „ P.”, respectiv 1,86 ha și 1,00 ha. Ulterior, reclamanta prin cele două titluri de proprietate ( titlul de proprietate nr. 1893/2000 și 1897/2000 ) obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3, ha teren la locul numit „P.”, iar în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat cu numitul Hlamagă I. D. înstrăinează suprafața de 2 ha teren la locul numit „ P.”. Pârâta a susținut, de asemenea, că reclamanta a indus în eroare C. L. Salcea și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,54 ha teren la locul numit „ Fânaț”, conform titlului de proprietate nr. 1893/2000, suprafață care era vândută din anul 1995 de către U. I. numitului I. I.. În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 1897/2000 eliberat pe numele reclamantei și a fiului U. C., pârâta a arătat că acesta a fost întocmit în baza sentinței civile nr. 5301/1992 pentru suprafața de 2,56 ha. A susținut, de asemenea, că a respectat în totalitate Hotărârea judecătorească nr. 5301/2000 și dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate. Pârâta a apreciat că este inadmisibil ca după 12 ani de la emiterea celor două titluri de proprietate, după ce reclamanta a semnat fișele proces verbal de punere în posesie, după ce a înstrăinat majoritatea suprafețelor de teren din cele două titluri, să conteste faptul că nu a fost respectată procedura de întocmire a documentației premergătoare emiterii titlului de proprietate.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a fost pusă în posesie efectiv, după cum este consemnat în fișa proces verbal de punere în posesie, doar cu suprafața de 0,75 ha teren ocupat de pepiniera Salcea, situație cunoscută și de instanța care a pronunțat sentința nr. 5301/1992 în baza căreia s-a întocmit titlul de proprietate nr. 1897/2000. În consecință, pârâta a solicitat să se constate că titlurile de proprietate nr. 1893/2000 și 1897/2000 au fost întocmite și emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, a depus la dosar înscrisuri (f.16-36).
În cauză a fost administrată proba cu martorii D. Ș. (f. 93), L. M. (f.94) și I. M. (f.118).
Prin sentința civilă nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanții U. V. și U. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și Președintele C. Locale de aplicare a Legii 18/1991 Salcea.
Prin decizia nr. 786 pronunțată la data de 28 martie 2014 s-a admis recursul declarat de către reclamanții U. V. și U. C., s-a casat sentința civilă nr. 3169/14.05.2013 a Judecătoriei Suceava și s-a trimis spre rejudecare cauza Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 07.05.2014 sub nr. 07.05.2012 *.
La data de 06.06.2014 pârâta C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Salcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 4672 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), s-a respins cererea formulată de reclamanții U. V. și U. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și Președintele C. Locale de aplicare a Legii 18/1991 Salcea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 5301/08.07.1992 pronunțată în dosarul nr. 4964/1992 rămasă definitivă și irevocabilă (f. 27 dosar nr._ al Judecătoriei Suceava) s-a admis plângerea formulată de reclamanții U. V. și U. C. împotriva hotărârii nr. 1633 din data de 01.08.1991 și s-a reconstituit reclamanților în indiviziune dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha la locul numit „P.”.
În baza sentinței civile anterior menționate a fost emis de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Suceava titlu de proprietate nr. 1897/13.06.2000 pe numele reclamanților U. V. și U. C., titlu în care este menționată suprafața de 1 ha teren arabilă la locul numit P. II situată în extravilanul satului Văratic.
S-a reținut că potrivit înscrisului aflat la fila 30 dosar, s-a emis fișa proces verbal de punere în posesie la data de 12.05.2000 care a fost semnată de reclamanți și pe care a fost trecută și suprafața de 1 ha teren situat la locul numit P. II. Astfel cum este menționată pe procesul verbal de punere în posesie și cum recunoaște și prim pârâta în întâmpinarea depusă la dosar pentru suprafața de 0,75 ha teren din suprafața de 1 ha teren la locul numit P. II reclamanții nu au fost puși în posesie pentru că această suprafață este ocupată de pepiniera silvică Salcea.
A mai reținut prima instanță că reclamanții în mod nejustificat contestă refuzul prim pârâtei de a-i pune în posesie cu suprafața de 0,75 ha teren la locul numit P. II pe vechiul amplasament în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la această suprafața de teren nu s-a făcut pe vechiul amplasament dat fiind că acesta era ocupat. Astfel, tocmai pentru că reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la această suprafața de 0,75 ha teren nu s-a făcut pe vechiul amplasament situat la locul numit P. II pe calea plângerii prev. de art. 64 din Legea nr. 18/1991 nu poate fi cenzurat refuzul comisiei locale de a realiza punerea în posesie pe vechiul amplasament.
În ceea ce privește efectuarea în cauză a unei expertize topo-cadastrale, instanța a apreciat că nu se impune dat fiind că aceasta nu era utilă soluționării cauzei în condițiile în care cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin sentința civile nr. 5301/08.07.1992 pronunțată în dosarul nr. 4964/1992 al Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, că reconstituirea suprafeței de 0,75 ha teren la locul numit P. II nu se face pe vechiul amplasament care este ocupat de pepiniera silvică Salcea.
Mai mult, s-a reținut că reclamanții nu au probat faptul că au solicitat să fie puși în posesie cu suprafața de 0,75 ha teren în altă parte decât pe vechiul amplasament, iar din adresa nr. 436 din 21.02.2012 emisă de Primăria Orașului Salcea instanța constată că s-a adus la cunoștința reclamanților faptul că suprafața de teren de 0,75 ha pentru care nu au fost puși în posesie va fi trecută la despăgubiri întrucât C. de Fond Funciar Salcea nu dispune de teren pentru reconstituire în natură.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au arătat că se impune efectuarea unei expertize topo pentru identificarea suprafețelor de teren ce le aparțin și dacă posesia acestor suprafețe este exercitată de Pepiniera Silvică Salcea, să se constate dacă există vreo suprapunere scriptică cu vreun alt titlu și cum a fost posibilă o eventuală dublă reconstituire sau terenul este liber și pot fi puși în posesie.
Astfel, au solicitat în contradictoriu cu C. L. Salcea punerea în posesie cu suprafața de 1,79 ha teren, 3 parcele situate în extravilanul satului Văratec, orașul Salcea, suprafață pentru care s-au eliberat titlurile de proprietate 1893/2000 și 1897/2000 însă nu li s-au predate niciodată aceste suprafețe.
Recurenții, prin concluziile scrise depuse la dosar de apărătorul reclamanților recurenți, au invocat aceleași argumente în susținerea motivelor de recurs, care au fost prezentate atât în cererea de chemare în judecată, cât și pe parcursul derulării litigiului.
În drept a invocat disp.art.299, 304 pct.9 și art.304/1 Cod proc.civilă.
Analizând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art.304 pct.9 și art.304/1 Cod proc.civilă, în raport cu probatoriul administrat în cauză, cu dispozițiile legale incidente și considerentele sentinței civile, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de casare s-a stabilit ca instanța de trimitere să analizeze cererea reclamanților, de obligarea a pârâților să-i pună în posesie cu suprafața de 0,75 ha teren, parte din suprafața de 1 ha teren la locul numit „P. II”, situat în extravilanul satului Văratic, oraș Salcea.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, reiese că amplasamentul pretins în mod expres de reclamanții recurenți, corespunde vechiului amplasament al proprietății autorilor lor, după care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. Examinând considerentele sentinței civile nr.5301/8.07.1992 pronunțată în dosar nr.4964/1992 al Judecătoriei Suceava, se observă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, de 0,50 ha și respectiv 0,25 ha teren situat în extravilanul satului Văratic, s-a făcut condiționat de calitatea de acționari ai societății în administrarea căreia se află aceste suprafețe, terenul fiind ocupat de Pepiniera Salcea, situație recunoscută dealtfel și de către reclamanții recurenți.
Prin urmare, instanța de fond în mod justificat a respins proba cu expertiză topo cadastrală solicitată de către recurenți, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, fiind evident faptul că vechiul amplasament al terenului în litigiu este cunoscut, acesta fiind ocupat de Pepiniera Silvică Salcea, iar reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren s-a făcut condiționat de faptul că recurenții pot dobândi la cerere calitatea de asociați la Pepiniera Silvică.
În aceste condiții, cum din sentința civilă de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu rezultă în mod expres că vechiul amplasament al terenului ce s-a reconstituit este ocupat de Pepiniera Silvică Salcea, obligația intimatei C. L. de Fond Funciar Salcea să efectueze punerea în posesie a reclamanților recurenți nu subzistă, nefiindu-i imputabilă neîndeplinirea acestei obligații.
La soluționarea cauzei, instanța de fond a dat dovadă de rol activ potrivit art.229 pct.4 Cod proc.civilă, încuviințând probatoriul necesar care să aducă dezlegarea pricinii, astfel că susținerea recurentului, că instanța de judecată a soluționat superficial litigiul nu poate fi reținută.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 al.1 Cod proc.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții U. V. și U. C., ambii domiciliați în mun. Suceava, ., ..B, ., împotriva sentinței civile nr. 4672 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Salcea și Președintele C. Locale de aplicare a Legii 18/1991 Salcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015 .
Președinte, Judecător, JudecătorGrefier,
S. A. C. L. G.-P. ValentinaSveduneac E. Ș.
Red.SA.
Tehnored.SEȘ
2ex/6.05.2015
| ← Expropriere. Sentința nr. 749/2015. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
