Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 807/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1085/334/2014
Dosar nr._ Constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.807
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03 IUNIE 2015
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de reclamanta R. M., domiciliată în . Dorna Candrenilor, nr.708,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1183 pronunțată la data de 19.12.2014 de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimat fiind pârâtul H. C., domiciliat în . Dorna Candrenilor, județul Suceava și în loc. B.,județul B..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 iunie 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 07.07.2014, sub nr._ reclamanta R. M. a chemat în judecată pe pârâtul H. C. solicitând ca în baza probelor administrate să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 339/15.02.2012 de către BNP V. N., pentru lipsa obiectului, a cauzei și preț fictiv; să se constate nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare autentif. sub nr. 548/27.05.2011 de către BNP N. R. pentru lipsa obiectiv, a cauzei și lipsă preț; să se dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul radierii dreptului de proprietate dobândit de pârât în baza acestui contract, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 15.02.2012 împreună cu def. său soț a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare prin care aceștia îi vindeau pârâtului întreaga lor gospodărie, formată din teren în supraf. de_ mp dispus în trei trupuri, precum și construcțiile casă de locuit și anexe, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager în schimbul preșului de 60.000 lei, specificându-se în contract că prețul a fost achitat anterior autentificării contractului.
Prețul menționat în contract nu a fost achitat niciodată de către pârât, acestea neavând intenția de a-l plăti, fiind menționat în contract doar pentru a putea fi încheiat.
Se mai arată în acțiune că, reclamanta și def. ei soț fiind persoane în vârstă și fără a avea copii, în anul 2010 s-au înțeles cu pârâtul să-i ajute la strânsul fânului, fiind remunerat pentru munca prestată. Întrucât pârâtul nu avea unde locui, dormea în mașină și s-a plâns că este necăjit după divorțul de soție, reclamanta cu soțul acesteia - care între timp suferise un accident vascular, l-au primit la ei pentru a-i ajuta în gospodărie.
La insistențele pârâtului reclamanta și soțul acesteia au semnat un act notarial, după care au aflat ulterior că era antecontractul de vânzare cumpărare nr.548/2011 prin care reclamanta și soțul acesteia vindeau pârâtului toată agoniseala de o viață în schimbul a nimic, acest contract necuprinzând nici un preț și nici vreo altă obligație din partea pârâtului, deși pârâtul i-a asigurat că acesta reprezintă un contract de întreținere.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că în cursul anului 2011, l-au mandatat pe pârât să îi reprezinte la Primăria, la APIA, la notariat și oriunde are nevoie, întrucât aceștia erau în vârstă și nu se puteau deplasa. Pârâtul a făcut toate demersurile și și-a înscris terenul la rol agricol, apoi la APIA, în vederea obținerii subvenției, a trecut toate animalele pe numele său, după care și-a schimbat atitudinea față de reclamantă, iar după decesul soțului acesteia, a refuzat să o mai ajute în gospodărie, susținând că el este proprietar și face numai ce dorește el.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1225, 1226, 1235, 1655 c.civ., art. 948, 962, 966, 960, 1303 v.cod civ.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară, timbru în sumă de 1250 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție invocă lipsa coparticipării procesuale active.
S-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorii Carpea I. și P. I., la propunerea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1183 din 19.12.2014,Judecătoria Vatra Dornei a respins excepția lipsei coparticipării procesuale active, invocată prin întâmpinare de pârât, ca neîntemeiată.
A respins cererea reclamantei R. M., formulată în contradictoriu cu pârâtul H. C. I..
Pentru a hotărî astfel prima instanță cu privire la excepția lipsei coparticipării procesuale active invocată de pârât prin întâmpinare a reținut următoarele:
În motivarea excepției invocate, pârâtul a arătat că cererea de chemare în judecată este formulată numai de către vânzătoare – reclamantă nu și de către moștenitorul celui de-al doilea vânzător, respectiv pârâtul, aceasta fiind o necesitate juridică obiectivă, deoarece nu este de conceput ca același act, expresie a unuia și aceluiași consimțământ să fie în același timp valabil pentru o parte și nevalabil față de cealaltă.
Cu privire la excepția invocată, instanța constată că reclamanta și pârâtul, în calitate de succesibili ai defunctului R. D. au acceptat expres succesiunea acestuia din urmă, astfel încât reclamanta poate solicita constatarea nulității absolute a celor două acte juridice atât în nume propriu cât și ca moștenitoare a defunctului R. D..
Distinct de cele arătate, instanța constată că unele motive de nulitate invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt sancționate cu nulitatea absolută, ex. lipsa obiectului contractului de vânzare, nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau de excepție potrivit art. 1247 alin. 2 Cod civil.
Față de considerentele arătate, instanța va respinge excepția lipsei coparticipării procesuale active, invocată prin întâmpinare de pârât, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, defunctul R. D. a decedat la data de 26 martie 2014 iar reclamanta este soția supraviețuitoare a acestuia, fila nr. 31, 36 dosar.
Prin testamentul autentificat sub nr. 563/14.05.2010, defunctul R. D. l-a instituit pe pârât ca legatar universal, fila nr. 145 dosar.
La data de 27 mai 2011, la BNP R. N. a fost autentificat sub nr. 548/27.05.2011 antecontractul de vânzare cumpărare prin care reclamanta și defunctul său soț s-au obligat să transmită pârâtului dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile: teren vegetație forestieră în suprafață totală de 20.000 mp, teren în suprafață de 93.169 mp împreună cu construcțiile aflate pe acesta, teren fânaț în suprafață de 13.509, teren pădure în suprafață de 25.510 mp și teren în suprafață de 24.083 mp., fila nr. 20 dosar.
La data de 15 februarie 2012 la BNP N. V. a fost autentificat sub nr. 339/15.02.2012 contractul de vânzare prin care reclamanta și defunctul său soț i-au înstrăinat pârâtului nuda proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr._,_ și_ Dorna Candrenilor pentru prețul de 60.000 lei, fila nr. 15 – 17, 21 - 30 dosar.
Atât reclamanta cât și pârâtul au acceptat expres succesiunea defunctului R. D., filele nr. 32 și 147 dosar.
Cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011;
Față de disp. art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, instanța va avea în vedere la analizarea condițiilor de validitate ale antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011 disp. Cod civ. din 1864.
Din conținutul antecontractului de vânzare cumpărare în cauză, instanța reține că acesta reprezintă în fapt o promisiune unilaterală de vânzare întrucât a creat obligații numai pentru reclamantă și defunctul său soț, pârâtul neobligându-se să cumpere dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză.
Promisiunea unilaterală de vânzare a făcut ca în patrimoniul reclamantei și a defunctului său soț să se nască o obligație de a face. Instanța nu poate primi susținerile reclamantei în legătură cu faptul că antecontractului de vânzare cumpărare îi lipsește obiectul potrivit art. 948 și 962 Cod civ. din 1864 întrucât din conținutul acestuia rezultă clar și neechivoc obligația reclamantei și a defunctului său soț, respectiv transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor teren vegetație forestieră în suprafață totală de 20.000 mp, teren în suprafață de 93.169 mp împreună cu construcțiile aflate pe acesta, teren fânaț în suprafață de 13.509, teren pădure în suprafață de 25.510 mp și teren în suprafață de 24.083 mp.
În privința cauzei juridice a antecontractului, scopul imediat al acestuia îl constituie prefigurarea mentală a fiecărei părți a contraprestației celeilalte părți, a vânzătorului de a obține prețul lucrului vândut și a cumpărătorului de a obține lucrul. Când lipsa cauzei se datorează neprevederii ori absenței contraprestației, adică a scopului imediat, sancțiunea este cea a nulității absolute a actului (art. 966 Cod.civil din 1864).
Având în vedere caracterul unilateral al antecontractului de vânzare cumpărare în speță putem vorbi doar despre cauza obligației reclamantei și a defunctului său soț.
Raportat la speță lipsa scopului imediat ar însemna ca antecontractul să nu conțină mențiuni referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor respective. Ori, astfel cum rezultă din însăși cuprinsul antecontractului atacat, acesta cuprinde mențiunea în privința obligației promitenților vânzători de a transmite dreptul de proprietate.
Instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii condițiilor pe care cauza trebuie să le îndeplinească întrucât, în legătură cu antecontractul de vânzare cumpărare în litigiu cauza există, este reală și licită, potrivit art. 966 – 968 Cod civ. din 1864.
Instanța va înlătura susținerile reclamantei în legătură de lipsa prețului potrivit art. 1303 Cod civ. din 1864 întrucât existența obligației de a face a reclamantei și a defunctului său soț nu depinde de existența prețului, prețul fiind element esențial de validitate a vânzării.
Față de considerentele arătate, instanța va respinge cererea reclamantei în legătură cu constatarea nulității antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011.
Cu privire la contractul de vânzare autentificat sub nr. 339/15.02.2012:
Față de disp. art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, instanța va avea în vedere la analizarea condițiilor de validitate ale contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 339/15.02.2012 disp. Codului civil actual.
Reclamanta a invocat lipsa obiectului contractului de vânzare potrivit art. 1125 și 1226 Cod civ., mai precis lipsa prețului, simpla lui prevedere în cuprinsul contractului neîndeplinind condiția existenței prețului.
Potrivit art. 1225 cod civil „(1) Obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale.(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat și licit, sub sancțiunea nulității absolute. (3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.”
De asemenea potrivit art. 1.226 Cod civil (1) Obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul. (2) Sub sancțiunea nulității absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil și licit.”
Instanța a arătat că prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut iar în lipsa unui preț, vânzarea este lovită de nulitate absolută, deoarece obligația cumpărătorului nu are obiect iar obligația vânzătorului este lipsită de cauză.
În cauză, instanța a reținut din contractul de vânzare în litigiu că „Prețul vânzării convenit de noi părțile este de 60.000 lei, pe care vânzătorii, soții R. D. și R. M. declară că l-au primit integral de la H. C. I., înainte de data autentificării prezentului contract, prezentul act constituind chitanță liberatorie descărcătoare pentru suma de 60.000 lei, reprezintă prețul vânzării negociat și acceptat.”
Deși reclamanta invocă lipsa prețului în realitate dezvoltarea motivelor privește prețul nesincer în sensul că nu a fost cerut și plătit în realitate.
Prin preț sincer se înțelege un preț real pe care părțile să-l fi stabilit nu în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut și plătit în realitate, revenind în sarcina reclamantei să facă dovada caracterului fictiv al acestuia.
Declarația reclamantei și a defunctului său soț din cuprinsul contractului de vânzare cu privire la primirea integrală a prețului de 60.000 lei de la pârât face dovadă până la proba contrară între părțile contractului potrivit art. 270 alin. 2 Cod proc. civ.
Instanța a apreciat că depozițiile martorilor P. I. și Carpea I., filele nr. 135 dosar, în sensul că pârâtul avea o situație materială precară nu sunt de natură a face dovada contrară celor menționate în cuprinsul contractului de vânzare nr. 339/15.02.2012.
De asemenea, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui act secret din care să rezulte că prețul în realitate nu este datorat.
Mai susține reclamanta că potrivit art. 1235 Cod civil, contractul este nul întrucât îi lipsește cauza, adică motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
Spre deosebire de Cod civ. din 1864, Codul civil actual nu mai definește cauza și prin luarea în considerare a scopului imediat. Astfel, potrivit art. 1235 Cod civil „Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.”
Motivul determinant al încheierii actului juridic se poate referi fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane. El se caracterizează prin aceea că este concret și variabil de la o categorie la alta de acte juridice și chiar în cadrul aceleiași categorii de acte juridice civile și răspunde la întrebarea „pentru ce s-a încheiat actul juridic civil?”
Mai arată instanța că, cauza nu există atunci când partea nu are aptitudinea de a-și reprezenta corect faptele sale ori consecințele acestora. În alte cuvinte, lipsa cauzei se poate datora lipsei discernământului.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că aceasta și defunctul său soț nu au avut nici un motiv ca să înstrăineze bunurile imobile în litigiu se circumscriu scopului imediat (causa proxima) care, așa cum s-a arătat mai sus nu mai face parte din definiția cauzei ca și condiție de validitate a actului juridic civil.
În cauza de față, instanța a apreciat că scopul mediat există, fiind posibil ca reclamanta și defunctul său soț să-și fi dorit să transmită nuda proprietate pârâtului pentru ca din suma obținută să-și cumpere un alt lucru sau să achite cheltuielile legate de asistența medicală sau ca bunurile imobile în cauză să rămână în totalitate în patrimoniul pârâtului.
Instanța a avut în vedere că potrivit disp. art. 1239 alin. 1 Cod civil „contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută” iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară”.
În speță, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că ea sau defunctul său soț nu au avut aptitudinea de a-și prefigura corect consecințele contractului încheiat.
Împrejurarea că defunctul era foarte bătrân și bolnav, suferind în anul 2008 un accident ischemic nu face dovada că acesta nu avea cunoștința faptelor sale în lipsa unor dovezi din care să rezulte fără echivoc lipsa discernământului acestuia.
Instanța a înlăturat depoziția martorului P. I. cu privire la faptul că defunctul R. D. nu avea discernământ în momentul încheierii contractului de vânzare întrucât din ancheta socială ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare nr. 339/15.02.2012, fila nr. 68 dosar rezultă că „ Din discuțiile purtate rezultă că sunt mulțumiți de modul în care sunt ajutați și au hotărât să încheie un act de vânzare cumpărare cu H. C-tin I./Din discuțiile purtate cu soții R. precum și din declarațiile acestora rezultă că nu au nevoie de asistență la încheierea contractului întrucât au cunoștință despre ceea ce doresc să întocmească.”
În continuare, reclamanta a susținut că fără manoperele dolosive ale pârâtului de a simula afecțiunea și grija față de aceasta și defunct nu ar fi încheiat nici un contract, temeiul de drept invocat fiind art. 1214 Cod civil.
Potrivit art. 1214 Cod civil “(1) Consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie. (2) Partea al cărei consimțământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială. 3) Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți.”
Spre deosebire de reglementarea anterioară, actual Cod civil prevede în art. 1214 Cod civil doar o singură cerință a dolului, respectiv ca acesta să provină de la cealaltă parte.
În cauza de față, împrejurarea că soții R. au fost ajutați în gospodăria proprie de pârât, care i-a ajutat atât în gospodărie cât și la efectuarea cumpărăturilor și aprovizionarea cu lemne pentru iarnă (potrivit anchetei sociale – fila nr. 68 dosar) iar în prezent între reclamantă și pârât există o relație de dușmănie potrivit depoziției martorului P. I., nu poate fi apreciată ca o manoperă frauduloasă, nejustificându-se reținerea existentei dolului prin sugestie sau captație.
Instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit că a avut viciat consimțământul prin dol, astfel încât va înlătura și aceste susțineri ale reclamantei.
Față de considerentele arătate, instanța a respins cererea reclamantei așa cum a fost formulată, ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că pârâtul a depus chitanța doveditoare a onorariului avocațial odată cu concluziile scrise, respectiv după închiderea dezbaterilor.
Având în vedere că dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată pretinse se face cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei potrivit art. 452 Cod proc. civ. instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta R. M., solicitând admiterea apelului si desființarea in totalitate a sentinței civile anterior menționate si rejudecând cauza pe fond să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, si obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata, pentru următoarele:
În motivare a arătat că prin sentința civila anterior menționata s-a respins acțiunea formulate de subsemnata apelanta-reclamanta, ca neîntemeiata.
Prin acțiunea introductiva subsemnata reclamanta a solicitat instanței:
- sa constate nulitatea Contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 339/15.02.2012 de către BNP Vasilut N., pentru lipsa obiectului (art. 1225, 1226), a cauzei (art. 1179 si 1235), doi (art. 1214) si pret fictiv (art. 1665);
- sa constate nulitatea Antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 548/27.05.2011 de către BNP N. R., pentru lipsa obiect (art. 948, 962vechiul C. civ), a cauzei (art. 966 vechiul C. civ.) si lipsa pret (art. 1303 vechiul C. civ.);
- repunerea pârtilor in situația anterioara, in sensul radierii dreptului de proprietate dobândit de parat in baza acestui contract din CF_,_ si_;
In considerentele hotărârii instanța de fond a apreciat ca susținerile ei, probate prin depozițiile celor doi martori sunt neîntemeiate atât cu privire la Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011 de către BNP N. R., a cărui nulitate a solicitat sa se constate pentru lipsa obiectului, întrucât antecontractul cuprinde doar obligații unilaterale din partea a vânzătorilor, fără ca pârâtul cumpărător sa fie obligat în schimb la vreo prestație, de asemenea pentru lipsa cauzei, întrucât in lipsa obligației corelative lipsește însăși cauza, adică motivul determinant pentru care cealaltă parte a încheia un astfel de contract, si lipsa prețului, adică obligația esențiala a oricărui contract sau antecontract de vânzare-cumpărare, instanța calificându-l fără vreo cerere in acest sens din partea pârâtului, drept o promisiune unilaterala de vânzare. Ori in privința cauzei juridice a antecontractului, scopul imediat al acestuia îl constituie prefigurarea mentala a fiecărei parți a contraprestației celeilalte parți, a vânzătorului de a obține prețul lucrului vândut si a cumpărătorului de a obține lucrul. Când lipsa cauzei se datorează neprevederii ori absentei contraprestației, adică a scopului imediat, sancțiunea este cea a nulității absolute a actului-conform art. 966 C. civ. Vechi, astfel daca însăși in cuprinsul antecontractului contraprestația lipsește atunci respectivul contract este nul absolut.
Cu privire la capătul de cerere al constatării nulității Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 339/15.02.2012 de către BNP Vasilut N., pentru lipsa obiectului (art. 1225, 1226), a cauzei (art. 1179 si 1235), doi (art. 1214) si preț fictiv (art. 1665), instanța a apreciat ca susținerile subsemnatei reclamante, dovedite prin depozițiile martorilor audiați, sunt nefondate considerând ca simpla prevedere a prețului in cuprinsul contractului tine loc de prestație a cumpărătorului, astfel ca sub acest aspect contractual este perfect valabil, deși ea a făcut dovada ca prețul stipulate in contract este unul fictive ce nu a fost stabilit cu intenția de a fi plătit, pârâtul neavând posibilitatea sau măcar intenția de a-l plăti vreodată. De asemenea instanța, fără a fi administrat vreo proba in acest sens, sau fără a reieși din vreo proba administrate a apreciat ca exista scopul încheierii contractului, fiind posibil ca vânzătorii sa fi dorit sa transmită nuda proprietate pentru a cumpăra un alt lucru sau pentru a achita cheltuieli medicale, deși din tot probatoriul administrat rezulta contrariul.
De asemenea au fost înlăturate si depozițiile martorilor cu privire la folosirea de către comparator a manoperelor dolozive sub forma captației si sugestiei întrucât in ancheta sociala se menționează ca paratul i-a îngrijit bine pe vânzători, ori tocmai aceasta susținere face sa se presupună ca nu s-a dorit niciodată încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, de a cărui esența este prețul, iar in lipsa acestuia cu toate elementele sale: sincer, nederizoriu si stabilit cu intenția de a fi plătit, contractual este nul, ci probabil un contract de întreținere, pârâtul având posibilitatea sa ceara adaptarea contractului in termenul legal.
Așa cum rezulta din întreg probatoriul administrat în cauza:
- prețul menționat in contract nu a fost achitat niciodată, paratul ne având niciodată intenția de a-l plați fiind trecut in contract doar pentru ca acesta sa poată fi încheiat, lucru care rezulta din declarațiile martorilor, paratul neavand posibilitatea plații acestui preț si nici intenția de a plați ceva in schimbul averii noastre.
- starea de sănătate a soțului meu era una foarte greva, acesta nu avea discernământ, chiar paratul a solicitat Primăriei Comunei Dorna Candrenilor numirea unui curator, iar ancheta sociala întocmita cu ocazia încheierii contractului cuprinde mențiunea ca vânzătorii sunt bine îngrijiți de cumpărător si ca acesta locuiește cu ei, fără a se menționa natura contractului ce urma sa se încheie.
- dupa data încheierii contractului, paratul a început treptat sa-si schimbe comportamentul față de ei, a început sa refuze sa îi mai ajute la treburile gospodărești, a început sa-le ceară tot timpul bani pentru a îi mai ajuta, iar starea de sănătate a soțului ei s-a agravat, acesta devenind imobilizat la pat, inconștient, iar ei i-a fost foarte greu sa-l îngrijească singura paratul refuzând aproape mereu sa o ajute si cerându-i din ce in ce mai mulți bani. In luna martie 2014 soțul ei a decedat.
- dupa decesul soțului, pârâtul a început sa se comporte tot mai urat, refuzând sa o mai ajute in gospodărie, iar la cerința sa da a-i explica ce se întâmpla, acesta i-a spus ca el este proprietar si ca face numai ce dorește el.
- totodată a aflat ca paratul si-a înscris terenul la Rolul agricol al Primăriei Dorna Candrenilor, apoi, anul acesta l-a înscris si la APIA în vederea obținerii subvenției pentru suprafața, si-a trecut si toate animalele pe numele sau, tot pentru a beneficia de subvenție, astfel ca ea a rămas fără nici un venit după munca de o viata, singura sursa de venituri fiind pensia de agricultor de 350 lei, deși aveam 13 ha teren si mai multe animale, iar banii agonisiți de-a lungul vieții folosindu-i pentru tratarea soțului, înmormântarea acestuia si pentru dobândirea actelor prin care pârâtul i-a luat tot fără a obține nimic în schimb.
- despre faptul ca acest contract conține prețul de_ lei a aflat in momentul in care s-a interesat despre ce se mai poate face pentru a nu rămâne pe drumuri la bătrânețe, insa nu au discutat niciodată despre vreo vânzare si despre vreun preț, paratul ne având niciodată intenția de a ne plăti ceva pentru gospodărie, si nici nu ar fi avut posibilitatea de a le plăti acest preț, întrucât paratul nu are nici un fel de venituri, nu lucrează nicăieri, si nici nu a lucrat, nu are casa, acesta fiind găzduit si întreținut de ei din anul 2010, când locuia in mașina.
Așa cum se poate desprinde din toata probele administrate, ea reclamanta si soțul meu nu au avut niciodată intenția de a-și vinde gospodăria, la care au muncit toata viata, cu atât mai mult cu cat nu obțineau nimic in schimbul acestei vânzări, astfel consideră ca, conform art. 1235 C. civ. contractul este nul întrucât îi lipsește cauza, adică motivul care determina fiecare parte sa încheie contractul, pentru ei vânzătorii neexistând nici un motiv, si neavând nici obiect - conform art.1225, 1226 C. civ. - întrucât prețul-prestația cumpărătorului si obiectul contractului nu exista, simpla lui prevedere in cuprinsul contractului neîndeplinind condiția existentei prețului, efectul acestui contract - în cazul lor, al vânzătorilor, fiind doar acela de a rămâne fără nimic, iar cumpărătorul a obținut 13 ha teren, casa si toate anexele gospodărești fără a se obliga si a plăti nimic in schimb.
Fără manoperele dolosive ale paratului, de a simula afecțiunea si grija față de ei, nu ar fi încheiat nici un contract.
De asemenea, conform art. 1665 C. civ., vânzarea este anulabila atunci când prețul este stabilit fără intenția de a fi plătit, iar așa cum a arătat mai sus părțile nu au negociat si nici nu au stabilit nici un preț, nici nu au avut intenția de a vinde vreodată ceva, astfel ca prețul prevăzut in contractul de vânzare-cumpărare a fost trecut doar pentru ca sa se poată întocmi acest gen de contract, fără a se fi avut vreodată intenția de a se fi plătit, așa cum a arătat si anterior paratul nu a avut si nici nu are mijloacele material pentru plata prețului, el nu a obținut si nici nu obține venituri, neputând fi vorba de a plăti un astfel de preț.
- cu privire la apărările de fond, invocate de pârât solciită a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele motive:
- conform art. 270 al. 2 C. Proc. Civ., declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovada, până la proba contrara, atât între părți cât si față de oricare alte persoane, astfel ca mențiunea din cuprinsul contractului precum ca prețul de_ lei s-a plătit anterior încheierii contractului, conform declarației părților face dovada până la proba contrara, iar nu până la înscrierea în fals, așa cum susține pârâta. Această dovada făcând-o prin depozițiile martorilor audiați in cauza.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele C. proc. Cîv.
Intimatul H. C. I. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că, prin motivele de apel reclamanta nu face decât să reitereze motivele cererii de chemare în judecată prin care arată că, la data de 27.05.2011, respectiv 15.02.2012, împreună cu soțul său - decedat în prezent - a încheiat cu pîrîtul antecontractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011 la BNP N. R. și contractul de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 339/15.02.2012 la BNP V. N. avînd ca obiect terenul în suprafață de 130.761 mp cu construcțiile casă de locuit și anexe cu rezerva dreptului de uzufruct viager și prețul de 60.000 de lei achitat anterior autentificării contractului de vînzare - cumpărare, preț care însă, nu a fost achitat niciodată întrucît pîrîtul avea o situație materială precară.Mai susține reclamanta - apelantă faptul că intenția nu a fost de a vinde terenul și că pîrîtul a folosit manopere dolosive prin simularea afecțiunii și grijii față de ea și soțul său.Mai mult decît atît, reclamanta arată că soțul ei, R. D., era grav bolnav și nu avea discernămînt. Față de aceste motive invocate se solicită nulitatea antecontractului de vînzare - cumpărare pentru lipsa obiectului, a cauzei și a prețului și nulitatea contractului de vînzare - cumpărare pentru lipsa obiectului, cauzei, doi și preț fictiv.
Nulitatea unui act juridic este o sancțiune ce intervine, în cazul în care, la momentul încheierii actului juridic, nu se respectă dispozițiile referitoare la condițiile de validitate ale actului, indiferent dacă condițiile sînt de fond sau de formă.
La momentul încheierii atît a antecontractului de vînzare - cumpărare cît și contractului de vînzare - cumpărare erau îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții așa cum sînt prevăzute de art.948 vechiul cod civil și art.1.179 N.C.Civ., respectiv, capacitatea de a contracta, consimțămîntul valabil al părții ce se obligă, obiect determinat și licit și cauză licită și morală.
Examinând motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de nulitate a antecontractului de vînzare - cumpărare autentificat sub nr. 548/27.05.2011 și contractului de vînzare - cumpărare nr.339/15.02.2012 raportate la probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, declarații martori propuși de reclamantă ), mai precis cele patru motive: lipsa obiectului, lipsa cauzei, dolul și prețul fictive, respectiv lipsa obiectului, cauzei și a prețului, se arată următoarele:
Cu privire la capacitatea de a contracta, ambele părți, atît reclamanta cît și soțul acesteia, aveau capacitate de exercițiu deplină.
În ceea ce privește consimțămîntul acestora, acesta a fost liber exprimat și în cunoștință de cauză, respectiv cu intenția de a înstrăina imobilele deținute de aceștia, intenția de înstrăinare către pîrît fiind de altfel manifestată și anterior în anul 2011 cu ocazia întocmirii testamentului autentic în privința consimțămîntului neviciat și liber exprimat se arată și faptul că la recomandarea notarului,care a autentificat contract, de a se adresa autorității tutelare din cadrul Primăriei Dorna Candrenilor pentru a fi asistați la încheierea contractului aceștia au dat o declarație la Primăria Dorna Candrenilor prin care și-au manifestat voința de a înstrăina terenurile ce fac obiectul contractului de vînzare și de a încheia acest contract în aceste condiții nu au dorit să mai fie asistați de autoritatea tutelară la momentul încheierii contractului. Afecțiunea și grija pîrîtului față de vînzători, invocată de reclamantă în susținerea existenței dolului, ca manopere dolosive nu poate fi reținută. Pîrîtul nu a simulat această preocupare față de părțile contractante. Această afecțiune și grijă se manifestă și în prezent față de reclamantă în ciuda atitudinii ostile a acesteia astfel că nu se poate vorbi de simulare.Ca o dovadă a preocupării pârâtului față de reclamantă și defunctul vînzător și a grijii pe care le-a purtat-o este și adresa înaintată Primăriei . depus la dosarul cauzei de către reclamantă).
În susținerea manoperelor dolosive folosite de pîrît pentru a-i determina pe vînzători să perfecteze contractul de vînzare - cumpărare și a faptului că se solicită nulitatea acestui act, reclamanta a arătat că prin atitudinea ulterioară încheierii contractului a pîrîtului, aceasta nu a mai putut să se folosească de bunurile din gospodărie.Acest lucru este contrazis prin însăși clauzele contractului de vînzare cumpărare care arată în mod clar că, vînzătorii au un drept de uzufruct viager iar cumpărătorul intră de fapt în stăpînirea imobilului după stingerea dreptului de uzufruct.Ca atare, nimic nu o împiedică pe reclamantă să își valorifice cele două atribute ale dreptului de proprietate, respectiv aceea de a folosi imobile și de a culege fructele proprietății.
O condiție de validitate pentru consimțămînt este ca acesta să provină de la o persoană cu discernămînt
Cu toate că această cerință a consimțămîntului nu se confundă cu condiția capacității, între ele există o strînsă legătură.
Astfel, persoanele fizice cu capacitate deplină de exercițiu sînt prezumate că au discernămîntul necesar pentru a încheia acte juridice civile. Această prezumție nu este una absolută, ci relativă, putînd fi răsturnată prin dovada lipsei voinței conștiente în momentul întocmirii actului.
Pentru a se dispune anularea contractului de vînzare-cumpărare este însă necesar să se dovedească, în mod neechivoc, lipsa de discernămînt a vînzatorului, respectiv a defunctului R. D., nu și-a lipsei discernamîntului reclamantei, în momentul întocmirii actului, or, în speță, nu s-a probat, în mod cert, absența desăvîrșită a discernămîntului.Mai mult decît atît, în condițiile în care reclamanta, așa cum afirmă, cunoștea că defunctul nu avea discernămînt de ce nu a adus la cunoștință acest fapt, terțelor persoane implicate în perfectarea actelor și de ce a permis ca defunctul R. D. să semneze documente? Oare nu pentru că de fapt, voința reală a ambilor vînzători a fost aceea de a înstrăina pîrîtului terenurile ce au făcut obiectul vînzării și de a primi prețul vînzării, intenție de înstrăinare care de altfel a fost manifestată ( și recunoscută de către reclamantă prin acțiune - f.3, alin.l, răspuns la întîmpinare - f.2 cu ocazia întocmirii testamentelor în anul 2010.
Din actele medicale existente la dosarul cauzei nu a reieșit că, vînzatorul defunct ar fi avut afecțiuni psihiatrice care să-i afecteze discernămîntul, afecțiunile prezentate prin actele medicale datînd din perioada 2004, 2008, 2010 ( pentru 2011 este prezentat doar un bilet de trimitere) și arătînd doar afecțiuni cardiace, neurologice, hepatice astfel încît nu se poate concluziona că nu a avut discernămînt la momentul încheierii contractului de vînzare - cumpărare. Nici lipsa de mobilitate a defunctului vînzător, aspect contrazis chiar în cuprinsul acțiunii de către reclamantă care arată că acesta pleca de acasă, nu poate conduce la concluzia lipsei discernamîntului. Susținerile martorilor audiați în cauză nu pot fi primite sub aspectul lipsei discernamîntului nefiind persoane cu pregătire de specialitate pentru a-și exprima punctul de vedere asupra sănătății mintale a defunctului vînzător.
În consecință, neexistând probe dincolo de orice îndoială rezonabilă că defunctul vînzatorul a avut discernământul abolit la momentul contractării, se apreciază ca nefondat acest motiv de nulitate relativă.
Cu privire la obiectul contractului simpla invocare a lipsei obiectului și a cauzei cu trimitere la inexistența prețului ca operațiune de fapt nu poate fi primită. Situația de fapt este contrazisă de conținutul contractului care cuprinde mențiunea plății prețului de 60.000 de lei înainte de data autentificării contractului și mențiunea faptului că actul juridic respectiv reprezintă chitanță liberatorie descărcătoare pentru plata prețului.Aceaste mențiuni servesc drept dovadă a primirii banilor pînă la proba contrarie.
Susținerea reclamantei că nu avea o situație materială care să îi permită achitarea prețului de 60.000 de lei ca și contraprestație, este lipsită de relevanță față de motivul de nulitate invocat, deoarece ceea ce trebuie analizat este dacă intenția părților a fost de stabili, de comun acord, un preț care să fie real, datorat, și nu a de a face aprecieri asupra posibilităților financiare ale lui. O persoană se poate obliga valabil, chiar în situația în care este insolvabilă la momentul contractării, iar neexecutarea culpabilă a unei obligații contractuale atrage sancțiunea specifică a rezolutiunii, nicidecum a nulității.
Or, în cauză, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor P. I. și Cârpea I. nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială că prețul a fost fictiv. Martorul Cârpea I. declară faptul că tot ceea ce cunoaște în legătură cu împrejurările referitoare la încheierea contractului de vînzare cumpărare provine doar din relatările reclamantei, nicidecum din constatările personale.
Martorul P. I. nu oferă suficiente elemente care coroborate cu celelalte probe să conducă la concluzia că prețul stabilit în contract a fost fictiv. De altfel, nici nu oferă suficiente amănunte legate de împrejurările încheierii contractului de vînzare -cumpărare declarînd aspectele reținute în acțiunea introductivă întocmai cum au fost expuse fără alte elemente care să formeze convingerea că acesta cunoaște în mod direct modalitatea în care s-a încheiat contractul de vînzare - cumpărare.
Ca atare nici sub acest aspect, probatoriul administrat în cauză nu poate fi relevant apreciindu-se ca nefondate și aceste motive de nulitate.
În ceea ce privește antecontractul de vînzare - cumpărare se arată faptul că natura juridică a acestuia este a unei promisiuni unilaterale de vînzare conform căreia numai în sarcina promitenților - vînzători s-au născut obligații de vînzare, el neavînd nici o obligație de cumpărare. în atare situație motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de constatare a nulității absolute a antecontractului de vînzare -cumpărare pentru lipsa obiectului, a cauzei și prețului nu pot fi primite întrucît convenția viza doar obligația de a face, obligație născută în sarcina reclamantei.
Avînd în vedere cele menționate mai sus, solicită respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea apelantei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 899/2015. Tribunalul... → |
|---|
