Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 1059/227/2014
Dosar nr._ evacuare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 104/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător C. L.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de către apelantul-pârât P. C.-Fălticeni, cu domiciliul ales la cab.av.P. M.-.-5, parter, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1670/15.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. F.-com Dolhești, . Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe si înregistrată la data de 30.03.2014 sub nr._, reclamanta B. F. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să se dispună evacuarea imediată a pârâtului P. C., ocupantul imobilului casă de locuit din satul/orasul Dolhasca, aflată pe terenul în suprafață de 300 mp. identic cu . al corpului de proprietate 103, jud. Suceava, fără drept, pentru lipsa de titlu, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza autorizației de construire din data de 24.09.2004 a edificat o locuință si anexe pe terenul în suprafată de 300 mp., identic cu . al corpului de proprietate dobândit de la P. C., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1111/20.05.2004.
Imediat după terminarea construcției, P. C., deși nu avea nici un drept asupra terenului si a imobilului, neavând nici un titlu sau act de proprietate, a scos-o în stradă. Susține că l-a acționat în judecată si neavând unde locui, a fost nevoită să stea cu chirie.
Menționează reclamanta că a câștigat procesul si deși s-a dispus încă din anul 2006 reintegrarea ei în spațiu, deși s-a deplasat cu executorul judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii, a fost scoasă a doua zi afară.
Susține că vreme de 5 ani de zile încearcă să intre în imobilul proprietatea sa, formulând si plângeri penale, însă se loveste de aceeași atitudine a pârâtului, de refuz de a părăsi locuința si de interzicere a ei de a intra în locuință.
Precizează că este o femeie în vârstă, fără copii, neavând nici un ajutor, pârâtul sperând probabil că prin amenințări si cuvinte urâte ea va ceda si îi va lăsa tot cea agonisit în decursul timpului.
Intrucât pârâtul a fost notificat în temeiul art. 1038 NCPC să părăsească imobilul proprietatea reclamantei iar acesta a refuzat și refuză acest lucru, reclamanta a promovat prezenta acțiune, insistând în admiterea acesteia.
In drept reclamanta a invocat disp. art. 1033-1041 NCPC.
In dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar (f.8-15).
Acțiunea a fost legal taxată (f.19).
Ulterior, la data de 18.04.2014 reclamanta a formulat precizări la cerere (f.31) prin care a arătat că imobilul casă de locuit în suprafată de 95 mp. este edificat de ea în baza autorizatiei de constructie nr. 79/24.09.2004 si înscris în CF_ UAT Dolhasca, conform încheierii_/12.09.2013 (încheierii de carte funciară pe care o anexează la prezenta) se află situat pe terenul în suprafață de 555 mp., intravilanul loc. Dolhasca, nr. cadastral_, notat cu C1 avizat de OCPI, având ca vecini:N- C. J., E – C. J. si P. C., S- A. T., F. R., drum si G. G., V- Borsan F., teren al cărui proprietar este tot ea reclamanta si pe care l-a dobândit prin cumpărare de la numitul Arsinel P. (contract nr. 951/21.08.2013 autentificat la Biroul Notarului Public C. E..
Susține că imobilul astfel dobândit îi este ocupat abuziv de către pârâtul din prezenta cauză, fără ca acesta să aibă vreun titlu, vreun drept de proprietate asupra casei de locuit si asupra terenului, care îi aparțin, asa cum rezultă din înscrisurile anexate la prezentul dosar.
A solicitat admiterea acțiunii asa cum a fost modificată, cu cheltuieli de judecată.
In drept a invocat disp. art. 204 al. 2 NCPC..
A depus la dosar înscrisuri (f.33-40).
Pârâtul P. C. a formulat si depus la dosar întâmpinare si cerere reconventională (f.27-28 dosar).
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei dovezii de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât el și reclamanta au edificat împreună casa de locuit și au avut o convenție de a locui împreună încă din anul 2004. Pe cale de cere reconvențională a solicitat să se constate că are un drept de creanță în cuantum de 90% din valoarea imobilului, întrucât a contribuit cu resurse financiare proprii la construirea casei, care se află pe terenul proprietatea acestuia.
A solicitat incuviințarea probelor cu inscrisuri si martori.
In drept a invocat disp. art. 205 si art. 209 Cod pr. civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare si cerere reconvențională (f.51-52 dosar).
Susține că pe rolul Judecătoriei Fălticeni ea a promovat o acțiune de evacuare, cu aceleași părti din prezentul dosar (dosar mr._ ), acțiune ce a fost respinsă pe motiv că nu este proprietara terenului cumpărat de la pârât ci, imobilul casă se află pe terenul proprietatea lui Arsinel C..
Intre timp, după pronunțarea sentintei, numitul Arsinel C. si-a clarificat situatia juridică a terenului prin sentința civilă nr.296/09.02.2011, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1193 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ), fiind-i constituit dreptul de proprietate.
Menționează reclamanta că ulterior a încheiat cu moștenitorul acestuia numitul Arsinel P. contractul de vanzare-cumpărare nr. 951/21.08.2013, devenind proprietara terenului de 55 mp. curti-constructii situat in intravilanul loc. Dolhasca, devenind si proprietara terenului.
Consideră că, în acest condiții sunt îndeplinite disp. art. 1202 Cod civil, în speță neexistând identitate de cauză, deoarece în primul proces nu si-a întemeiat actiunea pe contractul de vanzare-cumpărare încheiat cu paratul iar în prezentul dosar si-a întemeiat actiunea pe un contract de vanzare-cumpărare autentificat ulterior pronunțării primei hotărâri (CA Iasi, Decizia civilă nr. 1960/1999).
Atât timp cât nu există identitate de părti, obiect, cauză, reclamanta consideră că se impune respingerea exceptiei autorității de lucru judecat.
Reclamanta susține că excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivat de lipsa dovezii de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, se impune a fi respinsă întrucât la dosarul cauzei există procesul verbal de mediere, procedura fiind îndeplinită la termenul legal solicitat de instanță.
Cu privire la cererea reconvențională reclamanta consideră că este inadmisibilă potrivit procedurii de evacuare pe care și-a întemeiat acțiunea, pretențiile pârâtului urmând a fi valorificate numai pe care separată.
Aceste susțineri le-a reiterat reclamanta si prin notele scrise de la pag. 59-61 dosar).
La acest termen de judecată, a fost audiat martorul C. D. (f.95 dosar).
Prin sentința civilă nr.1670/15.09.2014 a Judecătoriei Fălticeni, prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, invocată de P. C. în calitate de pârât.
A respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată pârâtul P. C..
A admis cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată de reclamanta B. F. (CNP_) – cu domiciliul în satul Dolhestii M., ., în contradictoriu cu pârâtul P. C. (CNP_) – cu domiciliul în orasul Dolhasca, jud. Suceava, având ca obiect evacuare.
A dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit in suprafață de 95 mp, situat în . jud. Suceava, înscris în CF_ UAT Dolhasca.
Executorie.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată, reclamanta B. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. evacuarea acestuia din imobilul casă de locuit in suprafață de 95 mp, situat în . jud. Suceava, înscris în CF_ UAT Dolhasca, pentru lipsă de titlu. A arătat că în baza autorizației de construire nr. 79 din 24.09.2004 a edificat imobilul casă de locuit pe terenul în suprafață de 555 mp, intravilanul satului Dolhasca nr. cadastral_, teren al cărei proprietară este în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013, autentificat de către BNP C. E.. Apreciază că imobilul astfel identificat este ocupat abuziv de pârât, care nu deține vreun titlul sau vreun drept de proprietate asupra casei de locuit și asupra terenului pe care este edificată, în condițiile în care terenul și casa îi aparțin așa cum rezultă din înscrisurile depuse.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei dovezii de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât el și reclamanta au edificat împreună casa de locuit și au avut o convenție de a locui împreună încă din anul 2004. Pe cale de cere reconvențională a solicitat să se constate că are un drept de creanță în cuantum de 90% din valoarea imobilului, întrucât a contribuit cu resurse financiare proprii la construirea casei, care se află pe terenul proprietatea acestuia.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, ca urmare a existenței sentinței civile nr. 2659 din 17.12.2009 a Judecătorie Fălticeni, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a unei acțiuni de evacuare între aceleași părți și din același imobil, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Pe cale de consecință, pentru incidența autorității de lucru judecat, este necesară existența unei triple identități de obiect, cauză și părți între două cauze civile. Analizând îndeplinirea acestei condiții, prima instanță a constatat că deși între cele două acțiuni nr._ și nr._ există identitate parțială de părți și obiect, nu este realizată condiția identității de cauză. În prezenta acțiune, se solicită evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit în suprafață de 95 mp C1, situat pe suprafața de teren de 555 mp, înscrisă în CF sub nr._, pe numele reclamantei B. F., în temeiul contractului vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013, autentificat de către BNP C. E., în timp ce în dosarul_ reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din același imobil, situat conform susținerii reclamantei pe suprafața de 300 mp teren ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 autentificat de BNP A..
Față de cele de mai sus, prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de P. C. în calitate de pârât.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivat de lipsa dovezii de participare la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât pe de o parte, la fila 40 dosar se află procesul verbal nr. 10 din 01.04.2014, din care rezultă că reclamanta a fost informată cu privire la avantajele medierii, iar pe de altă parte la momentul când instanța se pronunță asupra excepției este în vigoare și își produce efectele Decizia Curții Constituționale nr. 266 din 2014, conform căreia art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt neconstitutionale.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârât, față de dispozițiile art. 1042 alin. 1 C.pr.civ. prima instanță a respins-o ca inadmisibilă, urmând ca pretențiile sale să fie valorificate numai pe cale separată, întrucât în procedura specială a evacuării nu poate fi formulată cerere reconvențională.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care este situată casa de locuit C1 in suprafață de 95 mp, din . jud. Suceava, înscrisă în CF_ UAT Dolhasca, prin contractele de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 autentificat de BNP A. și contractul de vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013, autentificat de către BNP C. E.. De asemenea constată că autorizația de construire nr. 79 din 24.09.2004, în baza căreia a fost ridicat imobilul a fost emisă pe numele reclamantei B. F..
De cealaltă parte, pârâtul P. C. deși a susținut că a avut o convenție cu reclamanta la momentul construcției casei, de a locui împreună, și că nu s-a făcut dovada încetării dreptului său în calitate de locatar, nu a făcut dovada vreunei convenții în acest sens, vreunui contract de locațiune sau oricărui titlu care să îi dea dreptul să locuiască în imobilul construit. Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 907 din 14.03.1998 de către BNP L. C., invocat de către pârât are ca obiect suprafața de teren de 300 mp, teren pe care pârâtul și P. E. l-au vândut reclamantei prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 autentificat de BNP A..
Din declarația martorului C. D., a cărui valoare probatorie va fi apreciată ținând cont de faptul că martorul a fost în trecut în serviciul pârâtului, respectiv a lucrat la construcția casei și a fost plătit de către acesta, rezultă că pârâtul a fost cel care i-a dat suma de 3500 de lei pentru munca prestată la ridicarea imobilului, bani despre care apreciază că aparțin pârâtului. A mai arătat martorul că materialele folosite la construcția casei au fost cumpărate cu bani achitați de către pârât, în prezent se poate locui doar într-o cameră a imobilului în care locuiește pârâtul, iar reclamanta nu locuiește în acest imobil.
Chiar și în ipoteza în care se apreciază că pârâtul a avut o contribuție la construcția imobilul, acest fapt nu îi dă dreptul de a locui în acesta, construcția aparținând reclamantei în virtutea regulilor din materia accesiunii imobiliare artificiale prev. de art. 577 și urm. C.civil.
Față de cele de mai sus, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată de reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâtul P. C., având ca obiect evacuare și să dispună evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit in suprafață de 95 mp, situat în . jud. Suceava, înscris în CF_ UAT Dolhasca, situat pe suprafața de teren de 555 mp, din intravilanul satului Dolhasca nr. cadastral_.
Având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ. prima instanță l-a obligat să plătească reclamantei suma de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că Soluția apelată este pronunțată fără a se fi cercetat fondul cauzei dar și dată cu aplicarea greșită a legii.
Sub un prim aspect, în mod nelegal a fost respinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat doar pentru motiv că reclamanta s-a prevalat în acest nou litigiu identic cu cel ce a format obiectul dosarului civil nr._, de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.951/21.08.2013 fără ca terenul achiziționat prin acest act autentic translativ al proprietății să fi fost identificat ca fiind ocupat de construcția casă de locuit din care s-a dispus evacuarea mea prin soluția apelată.
Desi în cauza ce a format obiectul dosarului civil nr.299/227/ 2006 s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate din care rezultă că o parte din construcția casă de locuit se află amplasată pe terenul proprietatea mea achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.907/14.03.1998 act ce nu a fost anulat, totuși instanța de fond a ignorat atât existența actului meu de proprietate cât și conținutul raportului de expertiză doar pe baza afirmaților reclamantei că terenul achiziționat în anul 2013 ar fi afectat de această construcție.
În concluzie, excepția autorității de lucru judecat este dată iar Judecătoria Fălticeni în mod nelegal a respins-o ca nefondată.
Iar pe fondul cauzei, de asemenea soluția de admitere cererii nu este legală atât timp cât terenul achiziționat d reclamantă nu a fost identificat. Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii reconvențională formulată de către pârât nu este motivată nici în fapt și nici în drept cum nu este motivată nici reținerea de către judecătorul fondului a dovezii dreptului de proprietate exclusiv al reclamantei pentru întreaga suprafață de teren pe care se află situată casa de locuit atât timp cât eu dețin o parte din acest teren încă din anul 1998 conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.907/1998.
Mai mult, procedura evacuării prevăzută de art.1039 cod proc civilă, este una specială, nefiind respectată de către reclamantă, în cauza dedusă judecății lipsind notificarea sa.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului cu consecința desființării sent.civ. nr.1670/2014 și trimiterii spre rejudecare a cauzei în vederea efectuării unei expertize.
În drept: art.466, 476, 480 al.3 cod proc.civilă
Intimata B. F. a formulat întâmpinare ( filele 24-27 ).
În apărare a arătat că
Potrivit art. 1041 NCC " hotărârea de evacuare este executorie si poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea pârtilor ".
Sentința civila apelata a fost pronuntata la data de 15.09.2014
iar apelul declarat de paratul P. C. a fost formulat la
data de 29.09.2014, impunâdu-se respingerea acestuia ca tardiv formulat.
In mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocata de parat prin întâmpinare, considerând ca in speța nu exista identitate de cauza nefiind îndeplinite cond prev de art. 1202 cod Civil..
. Judecătoriei Fălticeni a fost promovata o acțiune de evacuare in care figurau ca parti tot ele părțile din prezentul dosar ( dosar nr._ ) ,actiune ce a fost respinsa pe motiv ca nu este proprietara terenului cumpărat de la parat si imobilul casa se afla pe terenul proprietatea lui ARSINEL C..
Practic după pronunțarea acelei sentințe civile numitul Arsinel C. si-a clarificat situația juridica a terenului ,prin S.C. nr._11 rămasa definitiva prin D.C. nr. 1193 a Tribunalului Suceava ( dosar nr._ ) -sentințe ce se afla la dosarul cauzei fiindu-i constituit dreptul de proprietate .
Ulterior a incheiat cu moștenitorul acestuia numitul ARSINEL P. contractul de vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013 ,devenind si proprietara terenului de 555 mp teren curți construcții situate in intravilanul orașului Dolhasca, devenind așadar si proprietara terenului, fiind intabulata atat cu construcția cat si cu terenul asa cum rezulta si din înscrisurile aflate la dosar. De altfel asa cum rezulta atat din inscrisurile depuse cat si din planurile de situație depuse la instanța de fond construcția casa de locuit nu se afla pe proprietatea paratului. Pe imobilele proprietatea sa ,de pe a cărei evacuare o solicitat paratul nu deține nici un act de proprietate care sa-l îndreptățească sa-i ocupe imobilele.
Așadar atat timp cat in primul proces ( dosar nr._ ) el reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe contractul de vânzare cumpărare incheiat cu paratul ( nr. 111 din 20.05.2004 ) iar in prezentul litigiu și-a întemeiat acțiunea pe un contract de vânzare cumpărare autentificat ulterior pronunțării primei hotărâri ( C. ,Decizia Civila nr. 1960 /1999,jurisprudent ape anul 1999,pag.l87 ) in mod corect instanța de fond a considerat ca nu sunt întrunite condiții privitore la tripla identitate ,respectiv ca in speța de fata nu exista identitate de cauza .
Privitor la nemotivarea respingerii cererii reconventionale consideră ca apelantul este in eroare ,practic instanța de fond nici nu avea ce motiva ,intrucat potrivit art. 1042 alin 1 cod civil prev clar ca "paratul chemat in judecata nu poate formula cerere reconventionala, pretentiile sale putând fi valorificate numai pe cale separata" .
Așadar acesta procedura pe care și-a intemeiat acțiunea este o procedura sumara, derogatorie de la dreptul comun ce se judeca potrivit art. 1041 NCC " de urgenta si cu dezbateri sumare ,oferindu-i proprietarului posibilitatea de a obține in cadrul unei proceduri accelerate ( evident daca face dovada proprietății ,ceea ce eu reclamant intimat a facut-o cu inscrisuri ) o decizie judiciara favorabila in baza căreia pot reintra in stăpânirea bunului ce le aparține.
Dispozițiile legale in materie interzic in acesta materie paratului sa formuleze cerere reconventionala, solutia fiind judicioasa tocmai in considerarea caracterului special si sumar al procedurii cercetate..
De asemenea in mod eronat apelantul susține ca nu mi-am indeplinit obligația de a notificare paratul inainte de a formula acțiunea pe rolul instanțelor judecătorești.
Întrucât paratul apelant din prezenta cauza nu are calitatea de locatar ,intre ei părțile neexistand nici o convenție de a locui ,ci are calitatea de ocupant iar ea reclamanta de proprietar ( asa cum rezulta din inscrisurile depuse la instanța de fond ) a notificat paratul conf disp art. 1038 NCc ,dovada in acest sens existând la dosar ,indeplinidu-și obligațiile legale.
Asa cum a precizat „fiind vorba de o procedura cu dezbateri sumare in cadrul căreia a făcut dovada proprietății existând la dosar ( acte de proprietate ,extrase de cont ,sentinte civile ,planuri de situație ) fara ca paratul sa-i opună vreun act de proprietate asupra imobilelor a căror evacuare o solicită consideră ca efectuarea unei expertize nu este admisibila ,nefiind utila prezentei cauze .
Consideră ca se impune respingerea apelului si menținerea sentinței ca fiind legala si temeinica.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, ca urmare a existenței sentinței civile nr. 2659 din 17.12.2009 a Judecătorie Fălticeni, prin care s-a dispus respingerea ca nefondată a unei acțiuni de evacuare între aceleași părți și din același imobil, corect prima instanță a reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități, în privința condiției.
Deși între cele două acțiuni înregistrate sub nr._ și nr._ există identitate de părți și obiect, nu este realizată condiția identității de cauză întrucât în prezenta acțiune, se solicită evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit în suprafață de 95 mp C1, situat pe suprafața de teren de 555 mp, înscrisă în CF sub nr._, pe numele reclamantei B. F., în temeiul contractului vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013, autentificat de către BNP C. E., în timp ce în dosarul_ reclamanta a solicitat evacuarea pârâtului din același imobil, situat conform susținerii reclamantei pe suprafața de 300 mp teren ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 autentificat de BNP A..
Prin sentința civilă nr.2659/17.12.2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul nr._ s-a reținut că locuința reclamantei nu se află pe terenul cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 ci pe terenul care a fost proprietatea lui A. C. .
Or, în prezenta acțiune reclamanta invocă actul încheiat ulterior pronunțării sentinței civile nr.2659/17.12.2009, cu numitul A. C., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art.431(1) Cod de procedură civilă, corect prima instanță, a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de P. C. în calitate de pârât.
În cauză, acțiunea principală a fost soluționată, conform procedurii speciale reglementată de dispozițiile art.1033 -1044 Cod de procedură civilă, astfel încât în ceea ce privește cererea reconvențională, corect a reținut prima instanță incidența dispozițiilor art. 1042 alin. 1 C.pr.civ conform cărora pârâtul chemat în judecată, potrivit acestei proceduri nu poate formula cerere reconvențională, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.
Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii reconvenționale a fost motivată prin raportare la dispozițiile art. 1042 alin. 1 C.pr.civ, astfel criticile apelantului sunt nefondate.
De asemenea, în mod eronat apelantul susține că nu a fost îndeplinită obligația privind notificarea pârâtului înainte de a se promova acțiunea, conform art.1039 Cod de procedură civilă, dovada comunicării notificării fiind atașată la fila12 dosar, fiind semnată de pârât.
Contrar susținerii apelantului, așa cum rezultă extrasul de carte funciară eliberat la data de 12.09.2013 (fila34) construcția edificată în baza autorizației de construire nr. 79 din 24.09.2004 emisă pe numele reclamantei B. F. este situată pe terenul corespunzător parcelei cadastrale nr._, dobândit de reclamantă în baza contractului vânzare cumpărare nr. 951 din 21.08.2013, autentificat de către BNP C. E.. Acestea sunt înscrisurile care fac dovada dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr.2659/17.12.2009 a Judecătoriei Fălticeni pronunțată în dosarul nr._ s-a reținut că locuința reclamantei nu se află pe terenul cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 ci pe terenul care a fost proprietatea lui A. C., iar aceste constatări se opun cu autoritate de lucru judecat pârâtului din prezenta cauză.
Faptul că apelantul pârât a arătat că deține o parte din terenul pe care este situată casa încă din anul 1998, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.907/1998 nu este de natură a se aprecia că acesta se prevalează de un titlu de proprietate asupra bunului ocupat, în condițiile în care bunul achiziționat în baza contractului sus menționat a fost înstrăinat de pârât în favoarea reclamantei, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1111 din 20 mai 2004 autentificat de BNP A..
Fondul litigiului a fost analizat, astfel raportându-se la faptul că reclamanta a dovedit calitatea de proprietar asupra bunului în litigiu deținut fără titlu de pârât, corect prima instanță în temeiul art.1033 Cod de procedură civilă a dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit înscris în CF_ UAT Dolhasca.
Situația de fapt a fost corect reținută în baza probelor administrate în cauză, fiind neîntemeiată susținerea apelantului privind necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize, având în vedere și dispozițiile art.254alin.6 Cod de procedură civilă potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Prin urmare, constatând că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
În temeiul art.453 coroborat cu art.452 și art.451 alin.1 Cod de procedură civilă, cererea intimatei privind cheltuielile de judecată va fi respinsă ca nefondată, întrucât nu este susținută de înscrisuri doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul-pârât P. C.-Fălticeni, cu domiciliul ales la cab.av.P. M.-.-5, parter, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.1670/15.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă B. F.-com Dolhești, . Suceava, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. A. C. L. L. A.
Red L.A.
Jud.fond N. Șepelea
Tehnored.L.A.
5 ex./ 25.02.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 207/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
