Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1032/2015. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1032/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 1032/2015

Dosar nr._ Exercitarea autorității părintești

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1032

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 SEPTEMBRIE 2015

PREȘEDINTE A. I. M.

JUDECĂTOR V. O. D.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, judecarea apelului declarat de către pârâta P. F., împotriva sentinței civile nr. 579 din data de 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul F. F..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la amânări fără discuții, se prezintă avocat S. C., pentru pârâta apelantă și avocat M. M., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Apărătorul pârâtei apelante precizează că în cauză s-a depus întâmpinare, aceasta nefiindu-i comunicată.

Instanța înmânează apărătorului pârâtei apelante duplicatul întâmpinării, cu precizarea că aceasta a fost formulată tardiv, după epuizarea procedurii prealabile.

Avocat S. C., pentru pârâta apelantă, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării.

Avocat M. M., pentru reclamantul intimat, arată că este de acord cu solicitarea apărătorului pârâtei apelante.

Instanța, având în vedere faptul că întâmpinarea a fost formulată tardiv (văzând că a fost depusă la dosar încă din 10.06.2015), respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul pârâtei apelante și lasă cauza la ordine.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă avocat S. C., pentru pârâta apelantă și avocat M. M., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța acordă cuvântul la probe.

Apărătorul pârâtei apelante depune la dosar un înscris prin care arată că face dovada solicitării plății alocației și solicită admiterea probei cu înscrisuri și cea testimonială.

Precizează că instanța de fond nu a luat în considerare depozițiile martorilor audiați, însă acestea reflectă realitatea, proba testimonială fiind deosebit de importantă pentru a se dovedi conduita reclamantului intimat.

Avocat M. M., pentru reclamantul intimat, arată că nu se opune probelor solicitate de către partea adversă, iar în cazul încuviințării acestora, pentru egalitate de tratament, solicită admiterea probei cu un martor, teza probatorie constând în dovedirea că în prezent reclamantului intimat îi este îngrădit dreptul de a lua legătura cu minora, acesta din data de 9 februarie 2015 nemaiavând posibilitatea de a mai lua legătura cu copilul prin mijloace tehnice de comunicare (telefon, online, etc.).

Apărătorul pârâtei apelante, având în vedere că în speță se solicită exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, arată că este de acord cu contraproba solicitată de către partea adversă.

Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicită de către pârâta apelantă, prin apărător, urmând ca utilitatea, pertinența și concludența acestora să fie apreciate prin coroborare cu ansamblul probator aflat la dosar.

Față de teza probatorie invocată de către pârâta apelantă, prin apărător, instanța respinge proba testimonială solicitată de către aceasta ca neutilă cauzei și, față de acest aspect, constată că, contraproba solicitată de către partea adversă nu mai subzistă.

Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.

Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.

Avocat S. C., pentru pârâta apelantă, invocă excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1311/2014 prin care s-a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă, reclamantul intimat nu a înțeles să formuleze apel împotriva acestei soluții, în termenul de apel de 30 de zile acesta a formulat o nouă acțiune prin care a solicitat, inițial, încredințarea minorei, iar ulterior a solicitat exercitarea autorității părintești exclusiv de către el, în cauză sunt incidente disp. art. 430-431 din noul Cod de procedură civilă atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta s-a sprijinit. Precizează că această excepție a fost invocată la instanța de fond la primul termen de judecată, însă prima instanță, în mod netemeinic și fără a motiva, a dispus ca asupra excepției să se pronunțe odată cu fondul, iar în speță nu s-a reținut conduita procesuală a reclamantului intimat în sensul că, inițial, pentru a evita invocarea excepției a solicitat încredințarea minorei, ca ulterior să solicite exercitarea autorității părintești în mod exclusiv.

Arată că exercitarea autorității părintești include și încredințarea copilului, o întărește, deși instanța a făcut o verificare nu a ținut cont de sentința civilă mai sus-menționată, acesta a respins excepția autorității de lucru judecat motivând existența unor împrejurări noi care ar putea să conducă la modificarea măsurii exercitării autorității părintești, aceste împrejurări s-au rezumat la faptul că pârâta apelantă nu a luat minora în străinătate, aceasta rămânând în grija bunicii materne care suferă de o boală gravă și care nu mai poate să-i asigure copilul îngrijire, însă aceste motive nu sunt reale și nu au fost probate.

Precizează că sentința civilă nr. 1311/2014 a rămas definitivă la data de 4 septembrie 2014, astfel că pârâta apelantă, până la această dată, nu avea cum să ia minora în străinătate, bunica maternă nu suferă de o boală gravă, creșterea și îngrijirea minorei de către bunicii materni a reprezentat o perioadă de tranziție și de pregătire a condițiilor pentru aducerea fetei la domiciliul pârâtei apelante din Italia, iar la data de 9 februarie 2014 minora a fost luată în Italia și a rămas definitiv în creșterea și îngrijirea mamei.

Menționează că situația nu s-a înrăutățit, din contră s-a îmbunătățit, iar comportamentul reclamantului intimat este inadecvat, acesta nu a mai achitat pensia de întreținere, în acest sens pârâta apelantă a formulat și o plângere penală, cu toate că reclamantul intimat nu a solicitat un program de vizitare minor, pârâta apelantă a fost de acord să-i permită tatălui vizitarea minorei, dar acesta nici măcar programul stabilit de comun acord nu l-a respectat.

Cu privire la motivarea instanței de fond cum că pârâta apelantă ar fi zădărnicit întocmirea anchetei sociale, arată că mama și copilul erau deja plecate în Italia, însă acest lucru nu poate conduce la admiterea acțiunii, aceasta constituind o sancțiune pentru fapte necomise. Motiv pentru care solicită admiterea apelului și a excepției autorității de lucru judecat, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Apărătorul reclamantului intimat solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în mod corect prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că s-au modificat împrejurările pentru exercitarea autorității părintești exclusiv de către pârâta apelantă, potrivit disp. art. 403 din noul cod civil instanța poate modifica măsurile cu privire la minori în condiția în care s-au schimbat împrejurările, în speță s-a făcut dovada cu martori că bunica maternă este bolnavă, aceasta este preocupată de starea sa de sănătate, iar în speță nu există identitate de obiect, întrucât în prezenta cauză s-a solicitat, pe lângă ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantul intimat, și stabilirea locuinței minorei și a unui program de vizitare minor.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, arată că în mod corect a fost respinsă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul intimat a solicitat încredințarea minorei, în subsidiar stabilirea unui program de vizitare, iar ulterior a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către el și în subsidiar modificarea programul de vizitare. Tot în mod corect a fost respinsă și excepția lipsei de interes, având în vedere că reclamantul intimat are interes în cauză în calitate de tată și dorește să-și exercite autoritatea părintească.

Precizează că lipsa de responsabilitate a reclamantului intimat invocată de către pârâta apelantă în susținerea excepțiilor, în realitate aceasta este o apărare de fond.

Pe fondul cauzei, precizează că în speță s-a făcut dovada condițiilor materiale ale reclamantului intimat, acesta câștigă sume considerabile din agricultură cu utilajele proprietate personală, viciile invocate de către partea adversă sunt niște inepții, nu au fost probate, în realitate se urmărește denigrarea reclamantului intimat, fotografia prin care s-a încercat a se convinge instanța că el se afla în bar cu minora nu este reală, aceasta a fost falsificată, aspect dovedit de altfel cu originalul aflat la f. 88, la acel moment tatăl și fetița aflându-se într-o cofetărie.

În speță s-a făcut dovada condițiilor morale ale reclamantului intimat, acesta este responsabil, în intervalul de 3 săptămâni cât minora a stat cu el, acesta s-a preocupat de sănătatea fetei, a dus-o la medic, fără cheltuieli de judecată.

În replică, apărătorul pârâtei apelante precizează că în speță s-a făcut dovada că în comună nu este nicio cofetărie.

Apărătorul reclamantului intimat precizează că, cofetărie în discuție, este în Fălticeni.

Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 11.09.2014 sub nr._ 72014, reclamantul F. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. F., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în urma probelor pe care le va face, să-i fie încredințată spre creștere și educare pe minora F. L.-M., născută la data de 14.10.2010, iar pârâta să fie obligată să contribuie la întreținerea minorei și să-i plătească cheltuieli de judecată.

In subsidiar, în situația în care cererea principala va avea alt rezultat decât cel solicitat de către el, reclamantul a solicitat stabilirea programului de vizitare după cum urmează:

- pentru programul lunar a solicitat ca primul si al treilea sfârșit de săptămâna de vineri ora 16,00 până duminica ora 16,00, minora să-i poată fi încredințata lui;

- pentru sărbătorile de iarnă, în zilele de C., din ajun ora 16 pana la data de 27.12 orele 16,00.

- în vacanțe, câte jumătate din cele din cursul anului, începând cu prima zi de vacantă ora 16,00 proporționale cu perioada acesteia.

- pe perioada vacantei de vară minora să-i fie încredințată o lună de zile.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta de la data de 12.10.2010 pana la data de 23.02.2012 căsătorie din care a rezultat minora Fasola L.-M., care i-a fost încredințată pârâtei conform sentinței civile nr. 407/23.02.2012 pronunțată de judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ .

In urma acestei hotărâri judecătorești minora a fost luată de pârâtă și dusa la părinții acesteia, care sunt în vârstă, care nu au locuință corespunzătoare și condiții materiale suficiente pentru a asigura copilului o bună creștere și dezvoltare. Copilul a fost luat și dus la ei numai în scopul ca pârâta să nu poată fi obligată la întreținere, fiind în fapt plecată la muncă in Italia, dovadă că nici acum nu contribuie cu nimic la creșterea și educarea copilului.

Având în vedere că până în prezent minora a fost crescută în condiții improprii de către bunicii materni, situație care nu a împiedicat-o sa fie puternic atașata sufletește de reclamant, vârsta sa, împrejurarea că el se poate ocupa personal de creșterea și educarea ei, că are condiții materiale mai bune decât pârâta și părinții acesteia, sunt argumente care vor determina instanța să-i încredințeze minora spre creștere șl educare.

De asemenea, a solicitat ca pârâta să fie obligată la întreținerea minorei, în raport de veniturile pe care le realizează și de nevoile copilului, precum și la cheltuieli de judecată.

In subsidiar, în situația în care cererea principală va avea alt rezultat decât cel solicitat de către el, reclamantul a solicitat stabilirea programului de vizitare după cum urmează:

- pentru programul lunar a solicitat ca primul si al treilea sfârșit de săptămâna de vineri ora 16,00 pana duminica ora 16,00, minora să-i poată fi încredințata lui;

- pentru sărbătorile de iarnă, în zilele de C., din ajun ora 16 pana la data de 27.12. orele 16,00.

- în vacanțe, câte jumătate din cele din cursul anului, începând cu prima zi de vacantă ora 16,00 proporționale cu perioada acesteia.

A solicitat să-i fie încredințată spre creștere si educare minora, iar locuința acesteia sa fie la domiciliul lui situat în localitatea Bogdanesti nr.527, județul Suceava.

In drept si-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 397, art. 400 si art. 504 Cod civil.

Reclamantul a formulat cerere modificatoare (f.24-27) prin care a înțeles să solicite în principal că exercitarea autorității părintești cu privire la minora Fasola L.-M., sa se facă doar de către el, in temeiul art.398 Cod civil.

In subsidiar, în condiția în care nu va fi admisă cererea principala, a solicitat ca exercitarea autorității părintești să se facă de ambii părinți, în temeiul art.397 Cod civil.

Totodată, a solicitat ca locuința minorei sa se stabilească la domiciliul său, potrivit art. 400 Cod civil.

Pe lângă susținerile din cererea de chemare în judecată, reclamantul a mai arătat faptul că în prezent pârâta se află în Italia, unde trăiește în concubinaj cu un bărbat de naționalitate albaneză cu care este însărcinată.

A mai menționat că pârâta nu a fost în țară din luna ianuarie 2014 si nici pe minoră nu a luat-o în Italia pe perioada vacantei, așa cum ar fi fost normal. Mai mult, a considerat ca pârâta avea posibilitatea sa o ia pe minoră în Italia, sa se ocupe personal de creșterea si educarea ei, mai ales ca este la o vârsta fragedă si are nevoie în primul rând de afecțiunea părinților si în al doilea rând de cea a bunicilor, afecțiune care constă în prezența fizică si nu în convorbiri telefonice sau în sumele de bani trimise din Italia.

Din punctul lui de vedere pârâta a părăsit-o pe fetită. In schimb minora locuiește cu bunicii materni care sunt în vârstă, cu probleme de sănătate si care în niciun caz nu sunt în măsură să-i acorde o creștere si educare corespunzătoare, așa cum ar putea el să o facă, ca fiind tatăl minorei si cu care în mod firesc minora ar trebui sa locuiască.

Potrivit dispozițiilor art.400 alin.2 C.civil, instanța stabilește locuința copilului la unul din părinți, iar potrivit alin.3, în mod excepțional instanța poate stabili locuința la bunici sau la alte persoane. Domiciliul minorei este stabilit la locuința bunicilor, în condiția în care nu s-a dovedit vreo situație excepțională care să justifice aceasta măsură.

Având in vedere toate apărările formulate, cat si interesul superior al minorului reclamantul a considerat că se impune ca exercitarea autorității părintești să se facă doar de către el, iar locuința acesteia să fie stabilită la domiciliul acestuia.

A susținut că „Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".

Acest principiu este preluat de legislația noastră din Convențiile internaționale semnate și ratificate de România, care au devenit parte din dreptul intern, cum ar fi în principal Convenția cu privire la apărarea drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, precum și Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, adoptată la data de 29 mai 1993 și ratificată de România prin Legea nr. 84/1994.

Instanțele judecătorești au statuat că interesul copilului se apreciază prin examinarea complexității elementelor ce concura la precizarea acestei noțiuni - Curtea de Apel C. dosar nr. 988/2008.

De asemenea, potrivit art. 31 din Legea nr. 272/2004:

(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. (3). În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Interesul superior al copilului se apreciază în raport cu un complex de factori, precum condițiile materiale, dar și garanțiile morale pe care le oferă fiecare dintre părinți, precum și relațiile afective dintre părinți și copii, nu mai puțin, este necesară asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor, nu în ultimul rând, relațiile afective dintre aceștia și copil.

Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat ca, în subsidiar, în condiția în care nu va fi admisă cererea principala, autoritatea părinteasca să se stabilească în comun așa cum s-a stabilit prin sentința de divorț nr. 407/23.02.2012.

A solicitat aceasta întrucât prin sentința civilă nr. 1311/10.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit ca autoritatea părintească să se facă doar de către pârâtă.

A precizat reclamantul că în cadrul acelui dosar a solicitat ca autoritatea părinteasca să se facă de către el, însă deși a avut apărător ales, nu a avut parte de apărare, nu a fost învățat ca trebuie administrat un anumit probatoriu, astfel încât a pierdut procesul, si deși a solicitat apărătorului sa formuleze apel, acesta nu 1-a declarat, iar în momentul când și-a dat seama de acest fapt, era tardiv, fiind ieșit din termen, nemaiavând posibilitatea de a uza de calea de atac.

A menționat că împrejurările avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr.1311/2014 s-au schimbat, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii.

In ceea ce privește dreptul de vizitare a minorei solicitat prin acțiunea introductivă, reclamantul a înțeles să solicite si modificarea acestuia, in următoarea manieră:

- în primul weekend si al treilea din lună așa cum a solicitat prin acțiune, respectiv de vineri începând cu ora 16,00 pană duminică ora 16,00;

-10 zile in perioada sărbătorilor de iarnă pe stil vechi, având în vedere că el si familia sa sunt ortodocși pe stil vechi, la domiciliul său;

- o săptămâna în vacanta de primăvara si o lună in vacanta de vară (luna august) să ia minora la domiciliul său;

- de ziua acesteia de naștere, să petreacă un an la domiciliul reclamantului si un an la domiciliul pârâtei.

După comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâta a depus întâmpinare (f.43-46) prin are a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Pe cale de excepție a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecat.

In motivare, a arătat că prin sentința definitiva si irevocabila nr. 1311 din 10 iulie 2014, a Judecătoriei Fălticeni, pronunțata în dosarul nr._, instanța a respins cererea reclamantului F. F., având ca obiect „exercitarea autorității părintești" ca nefondată si a admis cererea reconvențională a mamei, dispunându-se exercitarea autorității părintești asupra minorei Fasola L. M., exclusiv de către aceasta.

Pe cale de consecința cererea reclamantului a căzut sub incidența autorității de lucru judecat.

A invocat excepția lipsei de obiect, deoarece mama minorei, Pohoata F., potrivit sentinței nr. 1311/2014, exercită în mod exclusiv autoritatea părintească.

Apoi, a invocat excepția lipsei de interes deoarece reclamantul nu a solicitat un program de vizitare a minorei nici în dosarul nr._ având ca obiect „divorț" si nici în dosarul nr._, având ca obiect „exercitarea autorității părintești".

Instanța a mai stabilit în sentința nr.1311/10.07.2014, că lipsa unor solicitări pentru un program de vizitare de către reclamant urmează a fi interpretat de către instanța, ca dovada a relei sale credințe.

Comportamentul reclamantului față de minoră pe timpul vizitelor a fost așa cum a stabilit instanța, pe baza probelor administrate, unul vicios, neadecvat, lipsit de grija părinteasca, la care s-a adăugat nerespectarea în mod repetat a programului de vizită, etc. care au dovedit dezinteresul reclamantului pentru creșterea, educarea si sănătatea minorei;

Mai mult, instanța a stabilit că o legătura între tată si fiică raportata la conduita reclamantului este nociva pentru copil, în total dezacord cu interesul superior al copilului așa cum este reglementat de Legea nr.272/2004.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de încredințare a minorei si stabilirea unui program de vizitare pentru motivele reținute pe baza probelor administrate de către instanță în sentința nr.1311/10 07 2014, prin care s-a dispus exercitarea autorității părintești exclusiv de către Pohoata F., mama minorei.

In susținere a arătat că cererea de încredințare a minorei formulată de reclamant nu conține nicio motivare reală, nu conține niciun element asigurător, de garanție precum că acesta ar putea să se ocupe de creșterea si educare minorei, conduita acestuia demonstrând contrariul.

Reclamantul nu are un loc de munca stabil, nu are venituri garantate, viciile pe care le are reclamantul, consumul de băuturi alcoolice, frecventarea jocurilor de noroc, anturajul, afectează grav procesul educațional, formativ si personalitatea minorei.

A susținut că luare minorei în baruri, la ore târzii, expunerea în anturaje necorespunzătoare pentru un copil de 4 ani, neseriozitatea, lipsa de responsabilitate în respectarea înțelegerilor de reclamant privind perioada în care minora era lăsată la domiciliul acestuia. La începutul acestui an a reținut minora 3-4 săptămâni, fiind nevoie de intervenția politiei pentru aducerea acesteia la locuința stabilită de instanță.

A precizat că reclamantul continuă același comportament șicanator si jignitor la adresa minorei si bunicilor. Deși a fost atenționat de Politia ., că trebuie să respecte hotărârea instanței de exercitare a autorității părintești exclusiv de mamă, reclamantul sună la ore târzii, nepotrivite, solicită să stea de vorbă cu minora si adresează injurii si cuvinte obscene bunicilor acesteia.

Așa cum a reținut si instanța reclamantul nu manifesta grijă față de minoră, o lasă nesupravegheată, în grija părinților săi în etate de peste 80 de ani. Copilul s-a întors din programul de vizită lovită si mirosind a fum de țigară.

A mai arătat că la aceste motivări se adaugă si faptul că atitudinea si conduita reclamantului exclude orice posibilitate de consultare în problemele de interes pentru minoră. Pârâtul recurge la amenințări cu lovirea si moartea, îi adresează pârâtei injurii si cuvinte vulgare, practic pe acesta neitersându-1 problemele de fond ce vizează creșterea si educarea minorei.

A susținut pârâta că de creșterea si educarea minorei se ocupă exclusiv ea cu un important sprijin din partea părinților săi.

Minora beneficiază de o locuința corespunzătoare, are toate condițiile materiale, dispune de resursele financiare necesare care sa-i asigure o creștere si educare sănătoasa, optima, raportata la realitățile social-economice actuale. La acestea se adaugă atașamentul puternic al minorei fata de pârâtă precum si dragostea cu care este înconjurata de părinții acesteia.

A arătat că lucrează de aproape șapte ani, cu contract de munca la o mare societate hotelieră - Portrait Suites, din R., are un salariu bun care îi conferă condiții foarte bune de trai si posibilități de creștere si educare a minorei.

A menționat că are asigurat dreptul la ședere si dreptul la muncă în spațiul comunitar, lucru atestat de documentele de identitate eliberate de autoritățile italiene.

Determinant în viata si activitatea sa profesionala este grija față de minoră, căreia dorește sa-i asigure un trai decent, lipsit de griji si bineînțeles o creștere, dezvoltare si formare profesională corespunzătoare. Exercitarea autorității părintești exclusive îi oferă posibilitatea ca minora sa fie alături de ea, să se ocupe îndeaproape de educarea ei, de îndrumarea școlară, sa-i ofere o copilărie fericită, fiind excluse neplăcerile, șicanările din partea reclamantului, categoric cu o influență nefastă pentru minoră.

F. de motivele arătate, pârâta a solicitat instanței respingerea cererii reclamantului de încredințare a minorei si de stabilire a unui program de vizitare

In drept a invocat disp. art.205, 206, 429-431 Cod proc. civilă; Legea 272/2004.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f.58-61 dosar) prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă si înlăturarea apărărilor acesteia.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de parată, a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că, de la data pronunțării sentinței civile nr.1311/10.07.2014 s-au modificat împrejurările care au condus la stabilirea exercitării autorității părintești doar de către pârâtă. Astfel, mama pârâtei care se ocupă în fapt de creșterea si educarea minorei a fost diagnosticată cu o boală gravă (cancer de piele), fiind preocupată de tratamentele ce le urmează si în niciun caz nu se mai poate ocupa de minoră în mod corespunzător. Potrivit dispozițiilor art. 403 Cod civil, instanța poate modifica masurile cu privire a minori, în condiția în care s-au schimbat împrejurările. Or, acest aspect reprezintă o schimbare a împrejurării care a condus la stabilirea exercitării autorității părintești exclusive de către parata, în lumina dispozițiilor legale sus citate.

In ce privește celelalte doua excepții, respectiv a lipsei de obiect pe motiv că pârâta exercita exclusiv autoritatea părinteasca nu poate fi primită, de asemenea nici excepția lipsei de interes pe motiv că reclamantul nu ar fi solicitat program de vizita nu este dată, motivările pârâtei nu au nicio legătură cu excepțiile pe care le-a invocat, drept pentru care solicită respingerea lor.

Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a susținut că desfășoară activități agricole cu utilajele ce le deține în proprietate, aspect ce-l probează cu certificatul de producător eliberat de Primăria Bogdanesti. Pe lângă această activitate, mai desfășoară si activități de construcții, din ambele câștigă sume consistente de bani, cu care ar putea să o întrețină pe minoră corespunzător, fiind ajutat si de părinții săi în acest sens.

Viciile pe care a susținut parata ca le-ar avea sunt pure invenții, menite să-l denigreze, a susținut că nu consumă alcool decât ocazional si nu are mania jocurilor de noroc.

Nu a dus niciodată fetița în baruri așa cum a susținut pârâta în mod mincinos. Cu privire la acest aspect, a învederat instanței că, în cadrul dosarului nr._ in care s-a pronunțat sentința civilă nr.1311/2014, pârâta a depus o fotografie cu fetița, care de altfel a fost hotărâtoare pentru instanța la pronunțarea hotărârii prin care a stabilit exercitarea autorității părintești de către pârâtă, din care ar rezulta că fetita se afla într-un bar, fotografie ce se afla la fila 74 dosar nr._ .

Aceasta fotografie este trucată de către parată, motiv pentru care va depune fotografia originală din care rezultă că fetita se afla împreună cu el într-o cofetărie unde manca o prajitură.

A susținut că permanent a fost un părinte responsabil în relația cu fiica sa, iar în cele trei săptămâni de care face vorbire pârâta, în care a stat fetita la el, o ducea zilnic la bunicii materni unde petrecea mai multe ore, după care o lua acasă la el, iar cat timp era plecat la muncă minora stătea ori cu părinții săi si cu un verișor, ori la bunicii materni, nicidecum nu o lăsa permanent în grija părinților săi.

In perioada celor 3 săptămâni a dus-o pe minoră la medicul oftalmolog, întrucât acuza dureri de ochi, iar medicul a recomandat portul de ochelari, aspect ce l-a comunicat paratei însă a tratat cu indiferentă acest lucru, de asemeni, întrucât minora nu se simțea bine, a mers la medicul pediatru care i-a comunicat ca suferă de anemie carențială, întrucât nu este alimentată corespunzător vârstei ei, a dus-o si la medic ORL, aspecte ce le-a probat cu înscrisuri medicale, care au denotat grija deosebită ce el o are pentru sănătatea si dezvoltarea normală a fetitei.

A mai arătat că nu este real nici faptul ca ar fi sunat la ore târzii, el nu a sunat niciodată după ora 20.30.

Pârâta si părinții ei sunt cei care-l jignesc tot timpul când se duce să o vadă pe minoră, părinții pârâtei au aruncat cu bolovani, l-au jignit, astfel că el nu o poate vedea pe minoră decât prin gard sau când se duce la grădinița pe care o frecventează, nepermițându-i-se să o ia pe fetiță la domiciliul său, să petreacă un timp împreună, să aibă legături si cu bunicii paterni, așa cum ar fi normal.

La data de 14.10.2014 a fost ziua de naștere a minorei, si de asemeni nu i s-a permis să ia minora la el, să o ducă în oraș, să petreacă un timp cu ea si cu bunicii paterni, fiind nevoit să se ducă la grădiniță să o vadă si sa-i ducă un cadou.

De asemeni, întrucât nu i se permite să aibă legături cu minora, este nevoit sa lase sume de bani pentru aceasta la un magazin din apropierea domiciliului ei, aspect ce-l probează cu o declarație olografa dată de numitul Nastaca C..

A arătat că pârâta nu se ocupă personal de creșterea si educarea minorei, fiind plecată în străinătate, iar pe fetita o vede de maxim 2 ori pe an, condițiile locative lasă de dorit, părinții paratei nu au baie, nici apă curentă, în schimb el are condiții locative foarte bune, are o casă nou construită, cu toate condițiile, are baie, apă curentă, aparatură electrocasnică de actualitate etc., s-ar putea ocupa personal de creșterea si educarea minorei, de sănătatea acesteia daca s-ar impune, de alimentarea ei potrivit vârstei în vederea unei dezvoltări armonioase. A mai precizat că din informațiile ce le deține de la cunoștințe comune, cunoaște că pârâta a fost dată afară de la locul de muncă din Italia.

Nu este normal ca exercitarea autorității părintești cu privire la minoră sa se facă doar de către pârâtă, în condiția în care aceasta locuiește la aprox. 2000 km distanta, că o vede de 2 ori pe an, si nu se poate ocupa îndeaproape de creșterea si educarea minorei așa cum a susținut, sigur că lipsește cu desăvârșire si relația afectivă de care vorbește pârâta, motive pentru care a solicitat respingerea tuturor apărărilor paratei si admiterea acțiunii lui astfel cum a fost precizată si completată.

Prin sentința civilă nr. 579 din data de 25 februarie 2015, Judecătoria Fălticeni a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

A admis în parte acțiunea având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, formulată de reclamantul F. F., în contradictoriu cu pârâta P. (F.) F..

A dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei F. L. M., născută la data de 14 octombrie 2009, să revină în comun ambilor părinți.

A stabilit în favoarea reclamantului un drept de a avea legături personale cu minora, după următorul program:

- să o ia la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri ora 16,00 până duminică ora 16,00;

- să o ia la domiciliul său câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă pe stil vechi, 3 zile în vacanța de primăvară și două săptămâni în vacanța de vară;

- să o ia la domiciliul său, de ziua de naștere a minorei, o dată la doi ani.

A respins cererea de stabilire a locuinței minorei la domiciliul reclamantului și de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere, ca nefondate.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 20 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, conform prevederilor art. 248 Cod pr. civilă potrivit cărora instanta se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum si asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, la termenul de judecată din 25.11.2014, după ce în prealabil a pus în discuția părților, a dispus respingerea excepțiilor lipsei de obiect a cererii si lipsei de interes a reclamantului pe motivele dezvoltate în încheierea mai sus menționată.

In ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că aceasta nu a fost dată, respingând-o din următoarele motive:

Potrivit art. 431 al. 1 Cod pr. civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

In speță, hotărârea judecătorească în funcție de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat este sentința civilă nr. 1311/10 iulie 2014 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, ce are ca obiect „exercitare autoritate părintească” formulată de reclamantul-pârât F. F., cu cerere reconvențională având același obiect, „exercitare autoritate părintească”.

In prezenta cauză ce într-adevăr privește aceleași părți, s-a solicitat pe lângă exercitarea exclusivă a autorității părintești de către tată și stabilirea locuinței minorei la acesta, în subsidiar cerându-se stabilirea unui program de vizitare a acestuia.

Analizând cele două cauze, instanța a constatat că doar sub aspectul cererii privind exercitarea autorității părintești ar exista identitate de obiect, celelalte capete ale cererii de față, nefăcând obiectul cauzei înregistrată sub nr._ însă, nici cu privire la primul capăt de cerere instanța nu a putut reține autoritatea de lucru judecat.

Astfel, potrivit art. 403 Cod civil în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori.

Din interpretarea acestui text de lege reiese că în materia raporturilor dintre părinți si copii, forța obligatorie a unei hotărâri judecătorești are caracter relativ, aceasta durând până la schimbarea împrejurărilor de fapt ce au fost avute în vedere la luarea măsurilor.

Cum în cauza de față s-a invocat existența unor împrejurări noi ce ar putea conduce la modificarea măsurii exercitării autorității părintești privind minora, respectiv faptul că după acordarea exclusivă a exercitării autorității părintești pârâta a lăsat-o pe minoră în continuare în grija părinților săi, deși avea posibilitatea să o ia cu ea în străinătate, lipsind-o astfel de afecțiunea ambilor părinți, apoi că bunica maternă, în grija căreia se află minora suferă de o boală gravă, excepția autorității de lucru judecat nu a fost dată nici cu privire la acest capăt de cerere astfel că instanța a respins-o ca nefondată.

Analizând fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Părțile au fost căsătorite, din relația lor rezultând minora F. L. M., născută la data de 19.10.2009.

Prin sentința civilă nr. 407/23.02.2012 a Judecătoriei Fălticeni această căsătorie a fost desfăcută prin divorț, din culpa comună a părților, exercitarea autorității părintești asupra minorei revenind ambilor părinți, domiciliul acesteia fiind stabilit la mamă.

La data de 06.03.2014 reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu o cerere înregistrată sub nr._ prin care a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorei, cu obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere.

Cererea a fost calificată în raport de prevederile noului Cod civil ca o acțiune în exercitarea exclusivă a autorității părintești.

In cadrul aceluiași dosar a formulat cerere reconvențională pârâta P. F. solicitând la rândul ei să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra copilului minor al părților să-i revină în exclusivitate.

Prin sentința civilă nr. 1311/10.07.2014 a Judecătoriei Fălticeni a fost respinsă cererea reclamantului-pârât, admisă cererea reconvențională, dispunându-se exercitarea autorității părintești asupra minorei exclusiv de către mamă.

In cauza de față, reclamantul a dorit, în principal, ca pe viitor exercitarea autorității părintești să-i fie acordată lui în exclusivitate, urmând ca și locuința minorei să fie stabilită la domiciliul său, invocând faptul că pârâta locuiește în continuare în străinătate, lăsând pe fiica lor la părinții săi, ce sunt în vârstă, cu probleme de sănătate, minora fiind astfel privată de afecțiunea părinților.

A considerat că atât timp cât mama o vede pe fiica lor de maxim 2 ori pe an, lucrând la o distanță de 2.000 km de aceasta, deși avea posibilitatea să o ia cu ea în străinătate, din momentul în care a obținut exercitarea exclusivă a autorității părintești, nu este normal ca el, tatăl fetiței, să fie lipsit de dreptul de a se ocupa îndeaproape de creșterea și educarea ei.

Potrivit art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Apoi disp. art. 263 Cod civil coroborat cu prevederile Legii nr. 272/2004 prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului.

In determinarea interesului major al minorei, instanța va trebui să țină seama de mai multe criterii de apreciere, respectiv: vârsta acestuia, conduita ambilor părinți, situația materială a fiecăruia, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de copil.

In cauza de față, ținând seama de declarațiile martorilor audiați, de referatul de anchetă psihosocială întocmit de Primăria . apreciat că este în interesul minorei F. L. ca ambii părinți să-și poată exercita autoritatea părintească, astfel încât aceasta să se simtă iubită și ocrotită atât de mamă cât și de tată, să poată comunica fără interdicții cu ambii părinți și să se bucure de afecțiunea acestora.

Astfel, instanța a reținut că reclamantul dorește să mențină o legătură firească cu fiica sa, iar din momentul în care nu i s-a mai permis să-și exercite autoritatea părintească asupra acesteia, a continuat să se intereseze de fetiță mergând la grădiniță pentru a o vedea, fiind nevoit să apeleze la alte persoane pentru a-i lăsa alimente, hăinuțe, bunicii materni, la care locuia aceasta nepermițându-i acest lucru.

Instanța a considerat atunci când a modificat măsura exercitării autorității părintești că legătura dintre tată și fiică este nocivă pentru copil, că acesta nu ar da dovadă de afecțiune, ci doar de indiferență și neglijență.

Aceste aspecte au fost reținute doar pe baza declarației martorului P. M., tatăl pârâtei, reclamantului nefiindu-i acordat un tratament egal privind probele, instanța revenind de la audierea unui martor propus de acesta.

Și în această cauză pârâta a susținut că prezența tatălui în preajma copilului nu este una benefică, aspect ce a încercat să-l dovedească cu declarația aceluiași martor, tatăl său, P. M., dar și cu cea a martorei R. I.-C., sora sa, însă din aceste declarații a reieșit mai mult starea tensionată ce există între bunicii paterni și reclamant, ori între părinții fetiței și nicidecum nu a relevat o stare de pericol asupra minorei, atunci când se află împreună cu tatăl său.

Deosebit de acestea, instanța a constatat că atât după divorțul părților și implicit dispunerea exercitării autorității părintești de către ambii părinți, cât și după modificarea acestei din urmă măsuri, minora nu a locuit cu mama sa, fiind lăsată de aceasta doar în grija bunicilor, venind rareori acasă să o vadă, ea fiind plecată în Italia, situație apreciată de instanță a nu fi benefică unei dezvoltări armonioase a minorei, aceasta fiind privată și de dreptul de a menține relații firești cu celălalt părinte ce i-ar putea acorda mai multă atenție, afecțiune, astfel încât fetița să nu se simtă abandonată de ambii părinți.

A invocat reclamantul faptul că fetița este influențată de bunicii materni ce-i interzic să se întâlnească cu el, insuflându-i teamă, sens în care a solicitat întocmirea unui raport de anchetă psihosocială de către reprezentanți ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

Acest raport nu a putut fi întocmit deoarece la data de 5 februarie 2015, când reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava s-au deplasat la domiciliul părților, minora nu era acasă, bunica maternă comunicându-le acestora că este plecată împreună cu pârâta în Municipiul Suceava, iar la data de 13 februarie 2015, data stabilită pentru întâlnirea cu minora și părinții acesteia, aceștia nu s-a mai prezentat, întrucât pârâta împreună cu fetița au plecat din țară.

Faptul că pârâta a zădărnicit administrarea acestei probe, poate crea suspiciunea că nu a dorit ca instanța să cunoască cu adevărat care este relația dintre tată și fiică, dacă prezența tatălui în preajma acesteia este sau nu nocivă, dacă minora simte nevoia unei relații mai apropiate cu tatăl său, în așa fel încât creșterea și educarea acesteia să fie cât mai armonioasă.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, ținând seama de faptul că probatoriul administrat nu a convins instanța că atitudinea, comportamentul reclamantului ar fi nociv pentru minoră, ba dimpotrivă, tatăl manifestă dragoste, interes, preocupare pentru copilul său, în conformitate cu prevederile art. 403 raportate la cele ale art. 397 Cod civil, instanța a apreciat că este în interesul minorei ca aceasta să se bucure de ocrotirea, afecțiunea, atașamentul ambilor părinți, sens în care, a admis în parte cererea reclamantului, dispunând ca pe viitor exercitarea autorității părintești asupra minorei să revină în comun acestora.

Solicitarea reclamantului de exercitare exclusivă a autorității părintești nu a fost primită de instanță, dată fiind vârsta fragedă a fetiței, nevoia pe care o are la această vârstă de a fi în preajma mamei, de a se simți ocrotită și iubită în egală măsură atât de mamă, cât și de tată, apreciindu-se astfel că pentru o bună creștere, educare, dezvoltare armonioasă a acesteia, este necesar ca ambii părinți să-și exercite drepturile și obligațiile ce le sunt conferite.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de schimbare a locuinței minorei de la domiciliul mamei la domiciliul său, instanța a considerat-o nefondată, fiind respinsă, apreciind că acele criterii avute în vedere de instanță când a dispus cu privire la acest aspect nu s-au schimbat, minora având asigurate condiții bune de creștere, educare la domiciliul mamei.

Fiind menținută locuința minorei la domiciliul mamei, instanța nu a încuviințat nici cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea acesteia.

Conform dispozițiilor art. 401 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 16 din Legea nr. 272/2004, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În caz de neînțelegeri între părinți, instanța decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.

În sensul legii, relațiile personale dintre părinte și copil se pot realiza prin întâlniri ale acestora, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o anumită perioadă, corespondența ori altă formă de comunicare cu copilul.

Astfel, pentru a stabili un program adecvat și totodată eficient pentru întreținerea de către reclamant a legăturilor personale cu fiica sa, instanța a ținut seama de interesul major al acesteia de menținere a unei legături apropiate cu tatăl său, cu familia acestuia, dar și de nevoia tatălui de a fi alături de copilul său în anumite perioade clar determinate.

În atare situație, instanța a admis solicitarea subsidiară a acestuia și a stabilit un drept de vizitare a minorei, ce urmează a o lua la domiciliul său după următorul program:

- în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de vineri, ora 16,00 până duminică ora 16,00;

- câte o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă pe stil vechi, 3 zile în vacanța de primăvară și două săptămâni în vacanța de vară;

- de ziua de naștere a minorei, o dată la doi ani.

La stabilirea acestui program, instanța a ținut seama de atitudinea tatălui față de fetiță, în sensul că după separarea părinților și apoi după ce nu i-a mai fost acordat dreptul de a-și exercita autoritatea părintească, acesta s-a interesat de fetiță, mergând la grădiniță ca s-o întâlnească, apelând la terțe persoane pentru a-i oferi pachete cu alimente, hăinuțe, dar și de faptul că atât tatăl cât și copilul au nevoie să petreacă cât mai mult timp împreună, fie la sfârșit de săptămână, fie în vacanțe, fiind absolut necesar ca și tatăl să se implice responsabil în creșterea și educarea copilului său.

Faptul că acesta dorește ca fetița să locuiască chiar și perioade scurte de timp cu el, poate da acesteia o mai mare siguranță în plan afectiv, făcând-o să aibă încredere în ambii părinți, să se convingă că nu este abandonată de unul dintre ei, aspect ce cu siguranță va avea influențe pozitive în evoluția sa viitoare.

Susținerile pârâtei privitoare la faptul că tatăl nu ar avea suficientă grijă de fetiță în aceste scurte perioade, întrucât lucrează zi lumină, că la locuința acestuia climatul familial nu ar fi favorabil unei dezvoltări armonioase a acesteia, deoarece în aceeași casă locuiește un nepot ce are un comportament nu tocmai potrivit, nu au fost primite de instanță, câtă vreme programul de vizită stabilit ține seama de timpul în care tatăl ar putea fi la domiciliu cu copilul său, fiind vorba de sfârșitul de săptămână, ori sărbători religioase, perioade în care se poate ocupa personal de minoră.

Conform prevederilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 20 lei, cheltuieli de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru, calculată proporțional cu pretențiile admise.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta prin care a arătat că aceasta este netemeinica si nelegala, nu corespunde si nu reflecta situația de fapt din cauza supusa judecații, iar la pronunțare ei instanța de fond nu a ținut cont de considerentele reale, de probele administrate si motivările formulate.

In susținerea apelului a evidențiat următoarele:

I. În planul excepțiilor, a invocat si a solicitat admiterea excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul ca, in Dosarul nr._ prin Sentința civila nr. 1311/10 07 2014, rămasa definitiva, prin neapelare la data de 04 09 2014, Judecătoria Fălticeni a respins cererea având ca obiect„exercitarea autorității părintești formulata de reclamantul Fasola F. si a admis cererea reconvenționala, dispunând ca exercitarea autorității părintești asupra minorei Fasola L. M., să se facă exclusiv de către mama acesteia Pohoata F..

Reclamantul nu a formulat apel împotriva Sentinței nr. 1311/10 07 2014, preferând ca in termenul de apel sa formuleze o noua acțiune, inițial pentru încredințarea minorei si ulterior modificată prin solicitarea exercitării exclusive a autorității asupra minorei Fasola L. M..

Evidenta incidența a dispozițiunilor art. 430 si 431 C. proc. civ., atât in ceea ce privește dispozitivul cat si considerentele pe care acesta se sprijină, a invocat-o pe cale de excepție, in cele doua întâmpinări depuse, respectiv la cererea inițiala si ulterior la cererea modificatoare, solicitând instanței sa constate si sa admită excepția autorității de lucru judecat.

La primul termen de judecata din 25 11 2014, a invocat si motivat, cu înscrisuri cererea de admitere a excepției autorității de lucru judecat; instanța fără nici un fel de motivare, netemeinic si nelegal a dispus ca asupra excepției sa se pronunțe o data cu fondul. Deși la dosar era depusa sentința definitiva de exercitare a autorității părintești exclusiv de către ea, a solicitat atașarea Dosarului nr. 867/227/ 2014, pentru ca instanța sa cunoască motivările si considerentele pe care se sprijină hotărârea.

Deși a fost atașat dosarul nr._ si a solicitat din nou admiterea excepției, aceasta fiind clara, evidenta si fara echivoc instanța a respins solicitarea formulata.

Instanța nu a reținut nici conduita procesuala mai mult decât incorecta a reclamantului care, realizând incidența invocării autorității de lucru judecat, a promovat inițial o acțiune având ca obiect încredințarea minorei pe care ulterior a modificat-o, solicitând exercitarea autorității exclusiv asupra minorei Fasola L. M.. Evident in cele doua dosare se regăsește același obiect.

A considerat ca instanța de fond ar trebui ca din oficiu sa verifice daca pe rolul instanței au mai existat dosare in care sa fie aceleași părți, in temeiul aceleași cauze si având același obiect, activitate ce se regăsește constant in practica instanțelor sucevene.

Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, motivând existente unor împrejurări noi care ar putea sa conducă la modificarea măsurii exercitării autorității părintești.

Aceste împrejurări noi, menționate in motivarea instanței s-au rezumat la faptul ca parata nu a luat-o pe minora cu ea in străinătate, aceasta rămânând in grija părinților săi si faptul ca bunica materna, in grija căreia se afla minora, suferă de o boala grava.

Motivarile instanței pe langa faptul ca nu au fost reale si nu au fost probate sunt lipsite de temeinicie din următoarele considerente:

- situația de fapt si împrejurările la data introducerii acțiunii de către reclamant, respectiv sfârșitul lunii august 2014 nu se modificase cu nimic cu cele existente la data de 04 09 2014, data la rămas definitiva sentința nr._, pronunțata in dosarul nr._ ;

- evident ca situația de fapt existenta in privința condițiilor de creștere si îngrijire a minorei nu se puteau modifica radical la doar câteva săptămâni de la pronunțarea sentinței de către Judecătoria Fălticeni, o asemenea modificare ar fi putut sa intervină doar atunci când intervenea o situație excepționala (ex. decesul mamei sau bunicilor, pierderea locuințe etc.)

- referitor la starea de sănătate a bunicii minorei, la dosarul cauzei a depus adeverința eliberata de Dispensarul . s-a menționat ca aceasta nu suferă de o boala incurabila care sa o împiedice in sprijinirea fiicei in creșterea si educarea minorei;

- de asemenea, motivarea instanței cum că nu a luat la domiciliul din Italia minora pe timpul vacantei de vara nu are nici un suport de temeinicie. In mod evident ca acest lucru nu era posibil in condițiile in care sentința prin ca s-a dispus exercitarea exclusiva a autorității părintești a rămas definitiva prin neapelare la data de 04 09 2014;

- creșterea si îngrijirea minorei de către părinții ei a reprezentat o perioada de tranziție si de pregătire a condițiilor pentru aducerea, creșterea si educarea minorei de către ea la domiciliul său din Italia. Evident ca acest deziderat major pentru pârâtă, pentru familia sa, si mai presus pentru fetita, nu 1-a putut realiza decât după rămânerea definitiva a sentinței de exercitare exclusiva a autorității părintești;

- astfel, la data de la data de 09 02 2014, in mod legal a luat minora la domiciliul său din Italia, aceasta rămânând definitiv in creșterea, îngrijirea, educarea si formarea profesionala a ei;

- în susținerea admiterii excepției, a arătat ca in intervalul de timp de la rămânerea definitiva a sentinței de exercitare exclusiva a autorității părintești situația de fapt privind creșterea si educarea a minorei nu s-a schimbat, nu s-a înrăutățit ci ea s-a îmbunătățit cu mult, iar invocarea schimbării împrejurărilor, menționata in motivare a fost ireala si nedreapta. In luna octombrie 2014 a fost timp de trei săptămâni in tara, alături de fiica sa, i-a organizat aniversarea zilei de naștere la grădinița si domiciliu, excursii in județ, efectuarea de cumpărături de sezon, la care se adaugă trimiterea de sume de bani pentru a sigura cele necesare, inclusiv pentru cadourile de C. si Anul Nou. Totodată a pregătit condițiile pentru luarea minorei la domiciliul său din Italia.

- din păcate reclamantul, din motive numai de el știute, in aceasta perioada, a căutat in permanenta sa mențină o situație tensionata fata de familia pârâtei, a încălcat in mai multe rânduri sentința de exercitare exclusiva a autorității părintești, a căutat sa o discrediteze pe ea si părinții ei, sa influențeze negativ minora prin discuții si sfaturi ce nu au nimic comun cu calitatea de părinte.

II. Pe fondul cauzei, a considerat ca motivările invocate de instanța in admiterea cererii de exercitare in comun a autorității părintești si de acordare a unui program de vizitare au fost lipsite de temeinicie, nu au corespuns situației de fapt si nu au servit interesului superior al minorului din următoarele motive:

- așa cum a arătat, in intervalul de timp foarte scurt de la rămânerea definitiva a hotărârii de exercitare a autorității părintești in mod exclusiv de către ea si pana la formularea acțiunii de către reclamant împrejurările nu s-au schimbat așa cum nici conduita si comportamentul acestuia;

- deși a fost atașat cauzei Dosarul nr._, instanța de fond nu a ținut cont de motivările si considerentele care au determinant motivat instanța sa dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către mama minorei. Astfel s-a trecut cu ușurința peste comportamentul si viciile reclamantului, acesta devenind doar in câteva săptămâni un părinte model, atașat de minora, exemplu de conduita si care poate sa-si aducă o contribuție majora in creșterea si educarea acesteia;

- instanța de fond a motivat ca intre bunicii minorei si reclamant exista o situație tensionata fără a preciza corect si obiectiv cine se face vinovat si care sunt cauzele generatoare. Or, o asemenea abordare a condus la concluzia greșita ca nu exista nici un pericol ca minora sa fie împreuna cu tatăl sau.

- din păcate instanța nu a reținut o . aspecte comportamentale cu o influenta negativa fata de minora dintre care a evidențiat:

- buna credința a fostei soții si bunicilor care deși nu exista un program de vizitare au fost de acord sa-i permită tatălui vizitarea minorei. Acesta insa a manifestat neseriozitate, lipsa de responsabilitate, in mai multe rânduri nerespectând programul stabilit, întârziind chiar doua săptămâni, pentru aducerea minorei fiind necesara intervenția organelor de politie;

- pe timpul acestor vizite minora era lăsata in grija părinților reclamantului, persoane trecute de 80 de ani, care nu puteau sa o îngrijească, sa-i asigure igiena personala, spălatul hainelor si nici nu puteau sa o duca la grădinița; de fiecare data minora se întorcea acasă neîngrijita, cu hainele murdare si afectata de lipsa de la grădinița;

- comportamentul vicios, anturajul necorespunzător al reclamantului care frecventează localuri si discoteci, consumul de băuturi alcoolice si deosebit de periculos faptul ca minora a fost luata cu el in localuri la ore nepotrivite, A probat acest aspect cu fotografia depusa in dosarul nr._, fotografie postata de reclamant pe internet si recunoscuta la termenul la care a fost depusa la dosar;

- deși a fost atenționat de organele de politie, reclamantul a continuat sa sune la domiciliul bunicilor minorei de cele mai multe ori in stare de ebrietate, la ore târzii solicitând sa vorbească cu fetita, iar la refuzul acestora a adresat injurii, expresii jignitoare si cuvinte obscene;

- nu a fost adevărata motivarea instanței precum ca ar fi zădărnicit întocmirea unui raport de ancheta psihosociala, prin luarea in Italia a minorei, înainte de efectuarea acestuia. Plecarea in Italia a fost determinata de programarea pentru evaluarea minorei pentru grădinița si scoală in intervalul 09-14 02 2015. A solicitat atât ea si părinții ei ca evaluarea psihosociala si raportul sa se facă mai devreme de data stabilita, insa acesta cerere nu a fost admisa. In condițiile in care instanța a renunțat la administrare acestei probe, in mod evident ea nu poate fi folosita in motivarea hotărârii. Situându-se in perimetrul obiectivului, discuțiile cu un copil de 5 ani nu se pot constitui in probe pentru soluționarea unei probleme de cea mai mare însemnătate cum este cea de exercitare a autorității părintești

- faptul ca bunicii minorei au depus la Postul de politie Bogdanesti, jud. Suceava, plângere penala, sub aspectul săvârșirii de către Fasola F. a infracțiunilor de amenințare si nerespectarea hotărârilor judecătorești.

In motivarea cererii de admitere a apelului si respingere a acțiunii având ca obiect exercitarea in comun a autorității părintești si a programului de vizitare a adus in atenția instanței de control judiciar si următoarele aspecte:

- de la pronunțarea hotărârii de divorț (23.02.2012) si pana la prezenta acțiune modificatoare reclamantul nu a formulat nici o cerere de vizitare a minorei, aceasta echivalând cu dezinteresul pentru problemele de viata si educație a fiicei sale;

- reclamantul a refuzat sa-i pună la dispoziție pârâtei sau părinților ei copii după actele de identitate astfel ca minora nu a putut beneficia de alocația de stat timp de 5 ani, cat a fost in tara. Așa cum a arătat, a obținut acest drept in urma cu o luna in Italia, in baza hotărârii de exercitare exclusiva a autorității părintești;

- atitudinea si conduita reclamantului au exclus orice posibilitate de consultare in problemele de interes pentru minora cu pârâta. Fostul soț recurge la amenințări cu lovirea si moartea, îi adresează injurii si cuvinte vulgare, practic pe acesta neitersandu-1 problemele de fond ce vizează creșterea si educarea minorei. Sigurele motivații pentru cererile adresate instanței au vizat problemele de orgoliu si neplata pensiei de întreține. De data recenta, pentru a influenta minora de nu pleca cu ea in Italia i-a vorbit despre condițiile înfricoșătoare, de groaza din Italia, de faptul ca va fi abandonata, aspecte de natura sa sperie si afecteze minora. Aceste aspecte au fost cunoscute de educatoarele de la gradinita din . au consiliat si ajutat minora pentru refacerea echilibrului emoțional;

- solicitarea si obținerea in instanța a exercitării autorității părintești, exclusive, a reprezentat pentru ea o necesitate obiectiva. I s-a oferit posibilitatea ca minora sa fie acum alături de ea, sa se ocupe personal si îndeaproape de educarea ei, de îndrumarea școlara, sa-i ofere o copilărie fericita, fiind excluse împotrivirea reclamantului in a lua minora cu ea in Italia (unde are un serviciu stabil, venituri bune, locuința corespunzătoare), neplăcerile, șicanările din partea acestuia, categoric cu o influenta nefasta pentru minora.

- necesitatea menținerii exercitării autorității părintești de către pârâtă a probat-o in fata instanței de fond arătând ca împrejurările si situația de fapt s-au schimbat dar in mod pozitiv pentru minora, creând premisele si posibilitatea de a lua cu ea fetita in Italia. De asemenea in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a detaliat motivele de respingere a acțiunii insa acestea nu au fost luate in considerare;

- a considerat ca motivările instanței au fost lipsite de consistenta, superficiale si nu au oferit argumente reale, probate, care sa înlocuiască o hotărâre temeinica si legala, cu implicați majore in creșterea, educarea si formarea profesionala a unui minor.

Concluzionând, arătând cu toata responsabilitatea părinteasca ca, interesul superior al minorei îl constituie exercitarea exclusiva a autorității părintești de catre ea, conduita si comportamentul reclamantului fata de minora, de pârâtă si familia sa, dovedesc cu prisosința ca acesta nu a fost si nu este un factor de coagulare a eforturilor educaționale pentru minora, mai mult încercările de discreditare a ei si familiei, împiedicarea obținerii alocației timp de 5 ani, nerespectarea înțelegerilor privind programul de vizitare, ducerea minorei in locuri neadecvate, conduita si anturajul acestuia nu oferă nici un fel de garanții.

Hotărârea instanței de fond a echivalat pentru pârâtă ca o adevărata sancțiune pentru fapte pe care nu le-a comis. Aceasta sentința este de natura sa provoace consecințe deosebite, sa distrugă edificiul prezenței minorei alături de mama, cu consecințe majore in plan educațional, formativ si in perspectiva a formarii profesionale.

F. de motivele arătate, a solicitat admiterea apelului si pe cale de consecința respingerea cererii de exercitare exclusivă a autorității părintești de reclamant si a programului de vizitare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 430-431; 466;468;470-471;476-481 C.proc.civ.

Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:

1. Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocata de parata, in mod corect s-a dispus respingerea de către instanța de fond, având in vedere ca, de la data pronunțării S.C. nr.1311/10.07.2014 s-au modificat împrejurările care au condus la stabilirea exercitării autorității părintești doar de către parata.

A probat faptul ca mama paratei care se ocupa in fapt de creșterea si educarea minorei a fost diagnosticata cu o boala grava (cancer de piele), fiind preocupata de tratamentele ce le urmează si in nici un caz nu se mai poate ocupa de minora in mod corespunzător. Potrivit dispozițiilor art. 403 C. civil, instanța poate modifica masurile cu privire a minori, in condiția în care s-au schimbat împrejurările. Or, acest aspect reprezintă o schimbare a împrejurării care a condus la stabilirea exercitării autorității părintești exclusive de către parata, in lumina dispozițiilor legale sus citate.

In ce privește celelalte doua excepții, respectiv a lipsei de obiect pe motiv ca parata exercita exclusiv autoritatea părinteasca nu poate fi primita, de asemeni nici excepția lipsei de interes pe motiv ca nu ar fi solicitat program de vizita nu este data, motivările paratei nu au nici o legătura cu excepțiile pe care le-a invocat, drept pentru care in mod corect s-a dispus si respingerea acestor excepții.

2. Cu privire la fondul cauzei, a probat in dosarul de fond condițiile morale si materiale ale sale, respectiv faptul ca desfășoară activități agricole cu utilajele ce le deține in proprietate, aspect ce l-a probat cu certificatul de producător eliberat de Primăria Bogdanesti. Pe lângă aceasta activitate, mai desfășoară si activități de construcții, din ambele câștigă sume consistente de bani, cu care poate sa o întrețină pe minora corespunzător în perioada cat se va desfășura programul de vizita, fiind ajutat si de părinții ei in acest sens.

Viciile pe care a susținut parata ca le-ar avea au fost pure invenții, menite sa îl denigreze, nu consumă alcool decât ocazional si nu are mania jocurilor de noroc.

Nu a dus-o niciodată de fetita in baruri așa cum a susținut parata in mod mincinos. Cu privire la acest aspect, a probat ca în cadrul dosarului nr._ in care s-a pronunțat S.C. nr.l3ll/20l4, parata a depus o fotografie cu fetita, care de altfel a fost hotărâtoare pentru instanța la pronunțarea hotărârii prin care a stabilit exercitarea autorității părintești de către parata, din care ar rezulta ca fetita se afla într-un bar, fotografie ce se afla la fila 74 dosar nr._ .

Aceasta fotografie a fost falsificata de către parata, aspect ce l-a dovedit prin depunerea fotografiei originale din care rezulta ca fetita se afla împreuna cu el . manca o prăjitura, iar pentru acest motiv a formulat plângere penala împotriva paratei pentru infracțiunile de fals si uz de fals, ce se afla in curs de cercetare ta Postul de Politie Bogdanesti.

A relatat aspectul ca in dosarul nr._ unde parata invoca ca nu a formulat apel, a avut parte de o apărare defectuoasa, nu i s-a spus ce probe trebuia sa administreze, ca trebuie sa aducă martori, spunându-i-se ca este suficienta o declarație de martor autentificata, astfel ca nu a administrat nici o proba judiciara, pentru acest motiv a pierdut procesul, iar hotărârea judecătoreasca a înmânat-o avocatului care nu i-a declarat apel in termen așa cum i-a cerut.

Permanent a fost un părinte responsabil in relația cu fiica sa, iar in cele trei săptămâni de care a făcut vorbire parata in care a stat fetita la el, o ducea zilnic la bunicii materni unde petrecea mai multe ore, după care o lua acasă la el, iar cat timp era plecat la munca minora stătea ori cu părinții lui, ori la bunicii materni, nicidecum nu o lăsa permanent in grija părinților.

In perioada celor 3 săptămâni a dus-o pe minora la medic oftalmolog, întrucât acuza dureri de ochi, iar medicul a recomandat portul de ochelari, aspect ce l-a comunicat paratei insa a tratat cu indiferenta acest lucru, de asemeni, întrucât minora nu se simțea bine, a mers la medicul pediatru care i-a comunicat ca suferă de anemie carentiala, întrucât nu este alimentata corespunzător vârstei ei, a dus-o si la medic ORL, aspecte ce le-a probat cu înscrisuri medicale, care au denotat grija deosebita ce o are pentru sănătatea si dezvoltarea normala a fetitei.

A menționat ca parata si părinții ei sunt cei care îl jigneau tot timpul când se ducea sa o vadă pe minora, părinții paratei au aruncat cu bolovani in el, fosta soacra i-a arătat fundul, iar fostul socru l-a amenințat ca-i va tăia gatul daca se mai apropie de poarta lor, astfel ca el nu o poate vedea pe minora decât prin gard sau când se duce la grădinița pe care o frecventează, nepermițându-i-se sa o ia pe fetita la domiciliul său, sa petreacă un timp împreună, sa aiba legături si cu bunicii paterni, așa cum ar fi normal. La data de 14.10.2014 a fost ziua de naștere a minorei, si de asemeni nu i s-a permis sa o ia la el, sa o ducă in oraș, sa petreacă un timp cu ea si cu bunicii paterni, fiind nevoit sa se ducă la grădinița sa o vadă si sa-i ducă un cadou. De asemeni, întrucât nu i se permite sa aibă legături cu minora, este nevoit sa lase sume de bani pentru aceasta la un magazin din apropierea domiciliului ei, aspect ce l-a probat cu o declarație olografa data de numitul Nastaca C..

Parata nu s-a ocupat personal de creșterea si educarea minorei, fiind plecata in străinătate, iar pe fetita o vede de maxim 2 ori pe an, condițiile locative lasă de dorit, părinții paratei nu au baie, nici apa curenta, in schimb el are condiții locative foarte bune, are o casa nou construita, cu toate condițiile, are baie, apa curenta, aparatura electrocasnica de actualitate etc., s-ar putea ocupa personal de creșterea si educarea minorei, de sănătatea acesteia daca s-ar impune, de alimentarea ei potrivit vârstei in vederea unei dezvoltări armonioase. Din informațiile ce le deține de la cunoștințe comune, cunoaște faptul ca parata a fost data afara de la locul de munca din Italia.

Nu este normal ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora sa se facă doar de către parata, in condiția in care aceasta locuiește la aprox. 2000 km distanta, ca o vedea pe minora de 2 ori pe an, si nu se poate ocupa îndeaproape de creșterea si educarea minorei așa cum a susținut, sigur ca lipsește cu desăvârșire si relația afectiva de care a vorbit pârâta, motive pentru care a solicitat respingerea apelului pârâtei si menținerea sentinței civile atacate ca fiind legala si temeinica.

Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:

Între părți a mai existat un litigiu anterior, având același obiect, exercitarea autorității părintești. Acesta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1311/2014, a Judecătoriei Fălticeni, dată în dosarul nr._ (dosar atașat).

Prin această sentință s-a respins cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamantul F. F., s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. F..

În consecință, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să revină exclusiv mamei.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut următoarele:

„Potrivit referatului de anchetă socială (fila 73 dosar), întocmit de către autoritatea tutelară Bogdănești, județul Suceava, rezultă că, minora dispune de condițiile necesare creșterii și educării într-un climat familial stabil, corespunzător, atât mama cât și bunicii, manifestând o preocupare permanentă în acest sens.

Elocventă este depoziția martorului P. M., potrivit căruia ..,, Împreună cu fiica mea am gândit că e bine pentru copil să păstreze relațiile cu tatăl său…”, sens în care, …,, eu și soția mea îi pregăteam hăinuțele și de vineri până duminică o lăsam la tatăl său.”(reclamant - pârâtul), cu toate că, prin sentința civilă mai sus menționată, nu s-a stabilit un drept de vizită în favoarea acestuia.

Totodată, martorul arată că reclamant – pârâtul are un comportament neadecvat, atât în societate( frecventează barurile, jocuri de noroc), lasă copilul nesupravegheat, aceasta revenind la domiciliu lovită de un nepot al reclamant - pârâtului, mirosind a fum de țigară, dar cel mai grav aspect relatat de martor și constatat de către instanță, este faptul că minora îl însoțește pe reclamant- pârât în baruri (a se vedea foto – pag 74!).

A mai afirmat martorul, iar reclamant - pârâtul a confirmat, că acesta, după sărbători a reținut minora la domiciliul său, aproximativ 3-4 săptămâni, invocând că minora ar avea o afecțiune gravă la ochi, fiind necesară intervenția organului de poliție pentru a fi înapoiată minora. De altfel, a sunat-o și pe pe pârât – reclamantă în Italia, care a revenit imediat în țară, deși abia plecase, speriind-o.

Din actele medicale nu rezultă o astfel de situație, dimpotrivă dovedesc atitudinea șicanatoare a reclamant – pârâtului față de pârât – reclamantă și părinții acesteia.( fila 78 dosar).

Comportamentul șicanator al reclamantului – pârât este evident și ca urmare a faptului că, sună bunicii paterni la ore târzii, solicitând să vorbească cu minora, iar atunci când este refuzat, amenință, jicnește, așa cum relatează bunicul matern.

Indiferent de motivația pe care dă reclamant - pârâtul gestului său, de merge împreună cu minora în baruri, locuri total neadecvate pentru un copil (recunoscută de către acesta) și de o importanță covârșitoare, în contextul probator supus aprecierii instanței.

În speța de față, având în vedere probele administrate în dosar, expuse în extenso, mai sus, instanța consideră că pentru moment, o legătură între tată și fiica sa, în vârstă foarte fragedă, de 4 (patru) ani, față de conduita reclamant – pârâtului față de aceasta, este cu adevărat nocivă pentru copil și în total dezacord cu principiul interesului superior al copilului reglementat de legea cadru: Legea nr. 272/2004.

Nu se poate reține că tatăl ar da dovadă de afecțiune față de propriul copil, in condițiile în care locurile frecventate de acesta împreună cu minora, fac dovada nu numai a indiferenței ci și a neglijenței față de evoluția psihică și fizică a acesteia, un real abuz asupra minorei, pe cale de consecință, o lipsă de asumare conștientă și responsabilă a rolului de părinte, situație pe care reclamant – pârâtul nu o poate contrazice, fiind incidente dispozițiile art. 89 din Legea nr.272/2004.

Mai mult, faptul că nu a solicitat în subsidiar și stabilirea unui program de vizitare( de altfel nici în primă instanță, nu a solicitat așa ceva – sentința civilă nr. 407/2012), urmează a fi interpretat de către instanță, ca o dovadă a relei sale credințe.

Această atitudine, coroborată cu modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată conduce instanța spre concluzia că, unicul scop al reclamantului - pârât este pur pecuniar, respectiv, de a obține foloase materiale, bănești, de la fosta soție, care un loc de muncă stabil, bine plătit, el nefăcând dovada unui loc de muncă, folosindu-se de propriul copil”.

Sentința a fost pronunțată la data de 10 iulie 2014, fiind comunicată reclamantului la data de 4 august 2014 (f. 125, dosar atașat). Ulterior, sentința a rămas definitivă, prin neapelare.

Prezenta acțiune a fost introdusă la foarte scurt timp, la data de 11 septembrie 2014. Sentința pronunțată în dosarul anterior beneficiază de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 403 din noul Cod de procedură civilă care prevede că ”în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.

Rezultă că pentru înlăturarea dispozițiilor acesteia trebuie dovedită schimbarea de esență a împrejurărilor avute inițial în vedere.

Sarcina probei revine celui care urmărește înlăturarea sentinței inițiale, pretinzând modificarea împrejurărilor, în speță, tatălui minorei, întrucât cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, în beneficiul pârâtei operând autoritatea de lucru judecat provizorie.

Deci, trebuie să se probeze că după sentința inițială s-au schimbat în mod hotărâtor împrejurările concrete avute în vedere de aceasta.

Nu se pot reține probe care ar contrazice cele reținute de sentința anterioară, deci pentru împrejurări care au avut loc până la pronunțarea acesteia, pentru asigurarea autorității de lucru judecat. Aceasta constituie o componentă a principiului securității raporturilor juridice, fiind evidențiat și în jurisprudența CEDO (cauza A. contra României, cauza A. contra României).

În speță, nu s-a făcut o asemenea dovadă.

S-a întocmit o anchetă socială (f. 84, judecătorie) din care nu rezultă schimbarea împrejurărilor avute în vedere de sentința anterioară, în sensul înrăutățirii situației minorei în privința mamei și bunicilor materni.

Reclamantul a depus două declarații extrajudiciare (f. 68 și 69, judecătorie). Acestea nu respectă principiul nemijlocirii și contradictorialității, nefiind date în instanță, adversarul neavând ocazia de a adresa întrebări, de a se apăra. De altfel, acestea sunt generale, nu rezultă că privesc perioada ulterioară sentinței inițiale.

S-au mai depus fotografii care să contrazică cele din dosarul inițial (f. 88, judecătorie). În prezentul dosar nu se pot aduce critici soluției din dosarul anterior, pentru respectarea autorității de lucru judecat, ci se pot dovedi doar împrejurări noi, ulterioare. Criticile aduse soluției din dosarul anterior trebuiau valorificate prin exercitarea căilor legale de atac, nu pe calea unei acțiuni ulterioare distincte.

Declarațiile martorilor propuși de reclamant (f. 105 și urm., judecătorie) sunt generale, nu rezultă aspecte noi întâmplate strict după sentința anterioară. Mai mult, aceștia fac vorbire și de perioada anterioară pronunțării sentinței inițiale, aspecte ce nu pot fi reținute, întrucât tind la încălcarea autorității de lucru judecat (de exemplu, martorul Aporcoșoae P.-D. face vorbire de evenimente din anul 2013).

Pe de altă parte, martorii propuși de pârâtă (f. 108 și urm., f. 121 și urm., judecătorie) confirmă menținerea condițiilor avute în vedere de sentința inițială, oferite de mamă și bunicii materni. În acest sens, s-au depus și o . fotografii (f. 111, judecătorie).

Deci, reclamantul trebuia să dovedească că după sentința anterioară au intervenit împrejurări noi determinante, că s-a schimbat în esență situația concretă avută în vedere de sentința inițială.

D. așa se putea răsturna autoritatea de lucru judecat provizorie. Nu s-au produs asemenea probe, față de cele arătate, pe larg, mai sus. Se are în vedere și perioada foarte scurtă de timp dintre cele două litigii.

În mod greșit, sentința apelată aduce critici primei sentințe, nr. 1311/2014 ”Instanța a considerat atunci când a modificat măsura exercitării autorității părintești că legătura dintre tată și fiică este nocivă pentru copil, că acesta nu ar da dovadă de afecțiune, ci doar de indiferență și neglijență.

Aceste aspecte au fost reținute doar pe baza declarației martorului P. M., tatăl pârâtei, reclamantului nefiindu-i acordat un tratament egal privind probele, instanța revenind de la audierea unui martor propus de acesta”.

D. cu ocazia exercitării căilor legale de atac se pot reține asemenea critici, în speță, sentința civilă nr. 1311/2014, a Judecătoriei Fălticeni a rămas definitivă.

Greșit, sentința apelată a reținut că pârâta nu a dovedit comportamentul necorespunzător al tatălui. Acesta a fost reținut prin sentința anterioară, revenind reclamantului sarcina de a proba că nu mai persistă un asemenea comportament. Această probă trebuia să privească strict perioada ulterioară primei sentințe și să evidențieze împrejurări concrete, contrare celor reținute prin sentința civilă nr. 1311/2014.

Mama minorei este plecată în străinătate la muncă, nu și-a abandonat copilul, fetița fiind lăsată în grija bunicilor materni, care manifestă interes pentru creșterea și educarea acesteia. Nu rezultă că bunica maternă nu se mai poate ocupa de fetiță, că starea de sănătate a indisponibilizat-o, etc. De reținut că acesta este singurul argument pentru respingerea autorității de lucru judecat, evidențiat în întâmpinarea depusă în apel.

De altfel, în prezent, din înscrisurile și mijloacele materiale de probă depuse de apelantă (f. 32 și urm., apel) rezultă că, aceasta locuiește împreună cu fetița în Italia, ocupându-se personal de creșterea și educarea ei.

Prin întâmpinarea depusă în apel, reclamantul-intimat tinde să înlăture cele reținute în dosarul anterior, ceea ce nu este permis, pentru asigurarea autorității de lucru judecat.

În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, se impune admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței civile, în sensul respingerii cererii pentru exercitarea autorității părintești, pentru autoritate de lucru judecat.

Se impune însă menținerea programului de vizitare. Este de esență a menține anumite legături și cu tatăl, pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a minorei, în condițiile în care reclamantul a probat un interes pentru minoră, conform declarațiilor de martori. Mai mult, chiar apelanta a permis anterior vizitarea minorei de către tată, fiind stabilită deja o bază a relațiilor minoră-tată (s-au depus fotografii în care minora se află în compania tatălui, servind o prăjitură). Trebuie separate aceste relații de relațiile dintre părinți, iar tensiunile dintre aceștia nu trebuie să influențeze relațiile fiecărui părinte cu minora.

Acordarea unui program de vizitare este mai puțin decât exercitarea autorității părintești, cele două sunt deci distincte, iar acordarea ultimei exclusiv în favoarea mamei nu poate exclude ”de plano” dreptul de vizitare pentru tată. Cu atât mai mult, cu cât litigiul anterior se impune cu autoritate de lucru judecat doar în privința autorității părintești.

Faptul că tatăl nu a solicitat anterior un drept de vizitare nu poate conduce la negarea acestui drept în prezent.

De remarcat că nu s-a criticat modalitatea de exercitare a programului de vizitare, deci perioadele stabilite de prima instanță, ci acordarea acestuia. Acestea sunt limitele criticilor aduse de apelantă.

Instanța de apel apreciază că este in interesul superior al minorei să aibă anumite legături și cu tatăl său, separarea lor totală fiind contrară intereselor minorei pentru asigurarea unei dezvoltări normale.

Conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată din primă instanță, față de modul de soluționare a fondului cauzei.

Conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, va obliga intimatul la plata către apelantă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată din apel, reprezentând ½ din onorariul de avocat, față de soluția dată fondului cauzei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite apelul declarat de către pârâta P. F., domiciliată în . și cu domiciliul ales la av. S. C. – Suceava, .. 1, cam. 30, împotriva sentinței civile nr. 579 din data de 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimat fiind reclamantul F. F., domiciliat în ., jud. Suceava.

Schimbă în parte sentința civilă nr.579/25.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, sens în care:

Admite excepția autorității de lucru judecat.

Respinge capătul de cerere având ca obiect "exercitare autoritate părintească" pentru autoritate de lucru judecat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței vizând capetele de cerere - "dreptul la legături personale"; respectiv "stabilire locuință minor".

Compensează cheltuielile de judecată ale părților din primă instanță.

Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 04.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

A. I. M. V. O. D. S. A.-M.

Red. A.I.M.

Judecător P. M.

Tehnored. S.A.M.

5 ex./14.09.2015

I. Caracteristica cererii în raport

de care s-a admis recursul – Exercitarea autorității părintești

II. Soluția în recurs – Admite apelul. Schimbă în parte sentința civilă nr.579/25.02.2015 a Judecătoriei Fălticeni, sens în care: Admite excepția autorității de lucru judecat. Respinge capătul de cerere având ca obiect "exercitare autoritate părintească" pentru autoritate de lucru judecat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței vizând capetele de cerere - "dreptul la legături personale"; respectiv "stabilire locuință minor". Compensează cheltuielile de judecată ale părților din primă instanță. Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Fălticeni Decizia nr. 1032/4.09.2015

Sentința nr. 579/2015 Dosar nr._

Judecător: P. M. Complet: A. I. M.

V. O. D.

Între părți a mai existat un litigiu anterior, având același obiect, exercitarea autorității părintești. Acesta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1311/2014, a Judecătoriei Fălticeni, dată în dosarul nr._ (dosar atașat).

Prin această sentință s-a respins cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamantul F. F., s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. F..

În consecință, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești să revină exclusiv mamei.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut următoarele:

„Potrivit referatului de anchetă socială (fila 73 dosar), întocmit de către autoritatea tutelară Bogdănești, județul Suceava, rezultă că, minora dispune de condițiile necesare creșterii și educării într-un climat familial stabil, corespunzător, atât mama cât și bunicii, manifestând o preocupare permanentă în acest sens.

Elocventă este depoziția martorului P. M., potrivit căruia ..,, Împreună cu fiica mea am gândit că e bine pentru copil să păstreze relațiile cu tatăl său…”, sens în care, …,, eu și soția mea îi pregăteam hăinuțele și de vineri până duminică o lăsam la tatăl său.”(reclamant - pârâtul), cu toate că, prin sentința civilă mai sus menționată, nu s-a stabilit un drept de vizită în favoarea acestuia.

Totodată, martorul arată că reclamant – pârâtul are un comportament neadecvat, atât în societate( frecventează barurile, jocuri de noroc), lasă copilul nesupravegheat, aceasta revenind la domiciliu lovită de un nepot al reclamant - pârâtului, mirosind a fum de țigară, dar cel mai grav aspect relatat de martor și constatat de către instanță, este faptul că minora îl însoțește pe reclamant- pârât în baruri (a se vedea foto – pag 74!).

A mai afirmat martorul, iar reclamant - pârâtul a confirmat, că acesta, după sărbători a reținut minora la domiciliul său, aproximativ 3-4 săptămâni, invocând că minora ar avea o afecțiune gravă la ochi, fiind necesară intervenția organului de poliție pentru a fi înapoiată minora. De altfel, a sunat-o și pe pe pârât – reclamantă în Italia, care a revenit imediat în țară, deși abia plecase, speriind-o.

Din actele medicale nu rezultă o astfel de situație, dimpotrivă dovedesc atitudinea șicanatoare a reclamant – pârâtului față de pârât – reclamantă și părinții acesteia.( fila 78 dosar).

Comportamentul șicanator al reclamantului – pârât este evident și ca urmare a faptului că, sună bunicii paterni la ore târzii, solicitând să vorbească cu minora, iar atunci când este refuzat, amenință, jicnește, așa cum relatează bunicul matern.

Indiferent de motivația pe care dă reclamant - pârâtul gestului său, de merge împreună cu minora în baruri, locuri total neadecvate pentru un copil (recunoscută de către acesta) și de o importanță covârșitoare, în contextul probator supus aprecierii instanței.

În speța de față, având în vedere probele administrate în dosar, expuse în extenso, mai sus, instanța consideră că pentru moment, o legătură între tată și fiica sa, în vârstă foarte fragedă, de 4 (patru) ani, față de conduita reclamant – pârâtului față de aceasta, este cu adevărat nocivă pentru copil și în total dezacord cu principiul interesului superior al copilului reglementat de legea cadru: Legea nr. 272/2004.

Nu se poate reține că tatăl ar da dovadă de afecțiune față de propriul copil, in condițiile în care locurile frecventate de acesta împreună cu minora, fac dovada nu numai a indiferenței ci și a neglijenței față de evoluția psihică și fizică a acesteia, un real abuz asupra minorei, pe cale de consecință, o lipsă de asumare conștientă și responsabilă a rolului de părinte, situație pe care reclamant – pârâtul nu o poate contrazice, fiind incidente dispozițiile art. 89 din Legea nr.272/2004.

Mai mult, faptul că nu a solicitat în subsidiar și stabilirea unui program de vizitare( de altfel nici în primă instanță, nu a solicitat așa ceva – sentința civilă nr. 407/2012), urmează a fi interpretat de către instanță, ca o dovadă a relei sale credințe.

Această atitudine, coroborată cu modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată conduce instanța spre concluzia că, unicul scop al reclamantului - pârât este pur pecuniar, respectiv, de a obține foloase materiale, bănești, de la fosta soție, care un loc de muncă stabil, bine plătit, el nefăcând dovada unui loc de muncă, folosindu-se de propriul copil”.

Sentința a fost pronunțată la data de 10 iulie 2014, fiind comunicată reclamantului la data de 4 august 2014 (f. 125, dosar atașat). Ulterior, sentința a rămas definitivă, prin neapelare.

Prezenta acțiune a fost introdusă la foarte scurt timp, la data de 11 septembrie 2014. Sentința pronunțată în dosarul anterior beneficiază de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 403 din noul Cod de procedură civilă care prevede că ”în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”.

Rezultă că pentru înlăturarea dispozițiilor acesteia trebuie dovedită schimbarea de esență a împrejurărilor avute inițial în vedere.

Sarcina probei revine celui care urmărește înlăturarea sentinței inițiale, pretinzând modificarea împrejurărilor, în speță, tatălui minorei, întrucât cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, în beneficiul pârâtei operând autoritatea de lucru judecat provizorie.

Deci, trebuie să se probeze că după sentința inițială s-au schimbat în mod hotărâtor împrejurările concrete avute în vedere de aceasta.

Nu se pot reține probe care ar contrazice cele reținute de sentința anterioară, deci pentru împrejurări care au avut loc până la pronunțarea acesteia, pentru asigurarea autorității de lucru judecat. Aceasta constituie o componentă a principiului securității raporturilor juridice, fiind evidențiat și în jurisprudența CEDO (cauza A. contra României, cauza A. contra României).

În speță, nu s-a făcut o asemenea dovadă.

S-a întocmit o anchetă socială (f. 84, judecătorie) din care nu rezultă schimbarea împrejurărilor avute în vedere de sentința anterioară, în sensul înrăutățirii situației minorei în privința mamei și bunicilor materni.

Reclamantul a depus două declarații extrajudiciare (f. 68 și 69, judecătorie). Acestea nu respectă principiul nemijlocirii și contradictorialității, nefiind date în instanță, adversarul neavând ocazia de a adresa întrebări, de a se apăra. De altfel, acestea sunt generale, nu rezultă că privesc perioada ulterioară sentinței inițiale.

S-au mai depus fotografii care să contrazică cele din dosarul inițial (f. 88, judecătorie). În prezentul dosar nu se pot aduce critici soluției din dosarul anterior, pentru respectarea autorității de lucru judecat, ci se pot dovedi doar împrejurări noi, ulterioare. Criticile aduse soluției din dosarul anterior trebuiau valorificate prin exercitarea căilor legale de atac, nu pe calea unei acțiuni ulterioare distincte.

Declarațiile martorilor propuși de reclamant (f. 105 și urm., judecătorie) sunt generale, nu rezultă aspecte noi întâmplate strict după sentința anterioară. Mai mult, aceștia fac vorbire și de perioada anterioară pronunțării sentinței inițiale, aspecte ce nu pot fi reținute, întrucât tind la încălcarea autorității de lucru judecat (de exemplu, martorul Aporcoșoae P.-D. face vorbire de evenimente din anul 2013).

Pe de altă parte, martorii propuși de pârâtă (f. 108 și urm., f. 121 și urm., judecătorie) confirmă menținerea condițiilor avute în vedere de sentința inițială, oferite de mamă și bunicii materni. În acest sens, s-au depus și o . fotografii (f. 111, judecătorie).

Deci, reclamantul trebuia să dovedească că după sentința anterioară au intervenit împrejurări noi determinante, că s-a schimbat în esență situația concretă avută în vedere de sentința inițială.

D. așa se putea răsturna autoritatea de lucru judecat provizorie. Nu s-au produs asemenea probe, față de cele arătate, pe larg, mai sus. Se are în vedere și perioada foarte scurtă de timp dintre cele două litigii.

În mod greșit, sentința apelată aduce critici primei sentințe, nr. 1311/2014 ”Instanța a considerat atunci când a modificat măsura exercitării autorității părintești că legătura dintre tată și fiică este nocivă pentru copil, că acesta nu ar da dovadă de afecțiune, ci doar de indiferență și neglijență.

Aceste aspecte au fost reținute doar pe baza declarației martorului P. M., tatăl pârâtei, reclamantului nefiindu-i acordat un tratament egal privind probele, instanța revenind de la audierea unui martor propus de acesta”.

D. cu ocazia exercitării căilor legale de atac se pot reține asemenea critici, în speță, sentința civilă nr. 1311/2014, a Judecătoriei Fălticeni a rămas definitivă.

Greșit, sentința apelată a reținut că pârâta nu a dovedit comportamentul necorespunzător al tatălui. Acesta a fost reținut prin sentința anterioară, revenind reclamantului sarcina de a proba că nu mai persistă un asemenea comportament. Această probă trebuia să privească strict perioada ulterioară primei sentințe și să evidențieze împrejurări concrete, contrare celor reținute prin sentința civilă nr. 1311/2014.

Mama minorei este plecată în străinătate la muncă, nu și-a abandonat copilul, fetița fiind lăsată în grija bunicilor materni, care manifestă interes pentru creșterea și educarea acesteia. Nu rezultă că bunica maternă nu se mai poate ocupa de fetiță, că starea de sănătate a indisponibilizat-o, etc. De reținut că acesta este singurul argument pentru respingerea autorității de lucru judecat, evidențiat în întâmpinarea depusă în apel.

De altfel, în prezent, din înscrisurile și mijloacele materiale de probă depuse de apelantă (f. 32 și urm., apel) rezultă că, aceasta locuiește împreună cu fetița în Italia, ocupându-se personal de creșterea și educarea ei.

Prin întâmpinarea depusă în apel, reclamantul-intimat tinde să înlăture cele reținute în dosarul anterior, ceea ce nu este permis, pentru asigurarea autorității de lucru judecat.

În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, se impune admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței civile, în sensul respingerii cererii pentru exercitarea autorității părintești, pentru autoritate de lucru judecat.

Se impune însă menținerea programului de vizitare. Este de esență a menține anumite legături și cu tatăl, pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a minorei, în condițiile în care reclamantul a probat un interes pentru minoră, conform declarațiilor de martori. Mai mult, chiar apelanta a permis anterior vizitarea minorei de către tată, fiind stabilită deja o bază a relațiilor minoră-tată (s-au depus fotografii în care minora se află în compania tatălui, servind o prăjitură). Trebuie separate aceste relații de relațiile dintre părinți, iar tensiunile dintre aceștia nu trebuie să influențeze relațiile fiecărui părinte cu minora.

Acordarea unui program de vizitare este mai puțin decât exercitarea autorității părintești, cele două sunt deci distincte, iar acordarea ultimei exclusiv în favoarea mamei nu poate exclude ”de plano” dreptul de vizitare pentru tată. Cu atât mai mult, cu cât litigiul anterior se impune cu autoritate de lucru judecat doar în privința autorității părintești.

Faptul că tatăl nu a solicitat anterior un drept de vizitare nu poate conduce la negarea acestui drept în prezent.

De remarcat că nu s-a criticat modalitatea de exercitare a programului de vizitare, deci perioadele stabilite de prima instanță, ci acordarea acestuia. Acestea sunt limitele criticilor aduse de apelantă.

Instanța de apel apreciază că este in interesul superior al minorei să aibă anumite legături și cu tatăl său, separarea lor totală fiind contrară intereselor minorei pentru asigurarea unei dezvoltări normale.

Conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, se vor compensa cheltuielile de judecată din primă instanță, față de modul de soluționare a fondului cauzei.

Conform art. 453 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, va obliga intimatul la plata către apelantă a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată din apel, reprezentând ½ din onorariul de avocat, față de soluția dată fondului cauzei.

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Pensie întreţinere. Decizia nr. 1385/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pensie întreţinere. Decizia nr. 1385/2015. Tribunalul SUCEAVA Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1232/2015. Tribunalul SUCEAVA Pensie întreţinere. Decizia nr. 1234/2015. Tribunalul SUCEAVA Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine. Sentința nr. 1510/2015. Tribunalul SUCEAVA