Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1546/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1546/2015

Dosar nr._ Partaj bunuri comune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 1546

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 DECEMBRIE 2015

PREȘEDINTE V. O. D.

JUDECĂTOR A. I. M.

GREFIER S. A.-M.

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de către reclamanta L. L. I. și de către pârâtul C. E., împotriva sentinței civile nr. 1783 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea părților, prin apărători, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 10 decembrie 2015.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelurilor de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 31.03.2011 sub numărul_, reclamanta L. L. I., în contradictoriu cu pârâtul C. E., a solicitat partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, obligarea pârâtului să-i restituie suma de 459 euro, echivalent în lei la data plătii, reprezentând chiria încasată de acesta pentru apartamentul situat în Suceava, .. 5. . pentru perioada 01.01._11, plus 90% din contravaloarea chiriei încasate începând cu data de 01.04.2011 si până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, atribuirea în natură către ea a imobilului situat în ., . din municipiul Suceava, iar către pârât a imobilului din Suceava, .. 5, ., ., urmând ca inechitățile valorice să fie compensate prin sultă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 1492 din 18.03.2010, modificată prin încheierea din data de 02.04.2010 a Judecătoriei Suceava, irevocabilă la data de 18.06.2010, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 17.06.1995.

În timpul căsătoriei părțile au dobândit împreună următoarele bunuri imobile:

- prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1619/07.02.1997 apartamentul situat în municipiul Suceava, ., ., apartament compus din 2 camere și dependințe, iar prețul achiziționării acestui apartament la data autentificării contractului de vânzare cumpărare a fost de 18.410.680 lei. Cu privire la cota sa de contribuție la acest apartament, reclamanta a apreciat-o ca fiind de 80%, motivat de faptul că suma cu care a fost achiziționat apartamentul, de 4.300.000 ROL, i-a fost dată personal, cu titlu de donație, de mama sa prin virament bancar. În perioada 1995 - 1997 veniturile reclamantei au fost net superioare față de veniturile realizate de pârât, reclamanta fiind inginer încă din anul 1991 la RENEL C. și având la dispoziție, pe lângă suma primită de la mama sa, și alte sume de bani economisite anterior căsătoriei.

- în anul 2004, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1462/18.05.2004, părțile au dobândit dreptul de proprietate pentru imobilul situat în Suceava ., ., județul Suceava, compus din 2 camere și dependințe. Prețul acestui imobil, potrivit mențiunilor din contract, a fost de 14.000 euro, din care suma de 10.500 euro a fost împrumutată doar de reclamantă, prin contractul de credit nr. 445/18.05.2004 încheiat cu BCR Suceava. Restul sumei, de 3500 euro, au reprezentat-o economiile reclamantei din salariu, cât și ajutorul din partea mamei sale, ea lucrând în acea perioadă la BCR Suceava și având venituri net superioare raportat la cele realizate de fostul soț. În anul 2007, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4697/5.08.2007, a înstrăinat apartamentul din . Județeană a Medicilor Generaliști Suceava, prețul fiind de 128.898 lei. Din acest preț a achiziționat în anul 2008, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 131/11.01.2008, apartamentul situat în municipiul Suceava, .. 5, ., .. Prețul înscris în contractul de vânzare cumpărare pentru acest imobil a fost de 97.200 lei. Prin urmare, cum prețul încasat pentru apartamentul din . în prețul plătit pentru achiziționarea imobilului din . apreciat că pentru acest imobil cota sa de contribuție este de 90%.

Acest contract de credit bancar a fost contractat și achitat în integralitate doar de către reclamantă, fostul său soț nedorind să aibă calitatea de împrumutat/coplătitor. Rata achitată de reclamantă pentru acel credit a fost de 140 euro lunar, ce reprezenta la data respectivă un procent de sub 20% din veniturile sale nete.

În ianuarie 2011, pârâtul reclamant a închiriat, cu suma de 170 euro/lună, apartamentul situat în .. 5. ., ., fără să o înștiințeze de existența acestui contract, motiv pentru care a solicitat să fie obligat să-i achite suma de 459 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând chiria încasată pentru perioada 01.01._11, plus 90% din contravaloarea chiriei încasate începând cu data de 01.04.2011 și pană la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.

În drept, reclamanta a invocat art. 30 alin.1 și 3 din Codul familiei.

Legal citat, pârâtul C. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a precizat că este acord cu partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, însă în procent de 50% pentru fiecare dintre părți. (f. 35-37).

În motivare a arătat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit un imobil apartament compus din două camere și dependințe situat în . . fiind egală (în realitate părinții lui i-au ajutat foarte mult și financiar și cu materiale, dar nu a dorit să solicite o cotă mai mare). Părțile s-au căsătorit la 17 iunie 1995 și cheltuielile de nuntă au fost suportate integral de părinții lui, C. D. și A.-Gerda. Suma de bani rezultată la nuntă le-a revenit în totalitate și a fost de 13.932.000 lei. Până la momentul cumpărării apartamentului din . locuit efectiv la părinții lui în Suceava (în același . cheltuit nici o sumă de bani, păstrând toate veniturile pentru achiziționarea apartamentului ce fusese obținut de către tatăl lui, pentru soți, în același imobil cu ei, pentru a-i ajuta cât mai mult. La data de 20 februarie 1997 a plătit integral apartamentul din . de 18.410.680 lei, care provenea din banii de la nuntă și veniturile lui (în perioada 1994 - ianuarie 1997 veniturile lui au fost peste 10.000.000 lei). De asemenea, amenajarea apartamentului din . contribuția totală a părinților lui, care au supravegheat lucrările și au achitat toate sumele datorate meseriașilor. Sumele la care s-a referit reclamanta că au fost avute anterior căsătoriei sunt aceleași sume și pentru el, având venituri anterior căsătoriei.

În ceea ce privește apartamentul de două camere din ., . fost de asemenea dobândit în timpul căsătoriei și părțile au o contribuție egală la dobândirea acestuia. Contractul de vânzare-cumpărare a fost făcut pe numele reclamantei pentru că au convenit să se prezinte doar ea la notariat, dar banii au fost comuni, s-a făcut mențiunea în contract că sunt căsătoriți și susținerea reclamantei că a achitat singură acest imobil a fost nereală. Creditul a fost contractat pe numele reclamantei pentru că era salariată la BCR, avea facilități ca lucrător bancar, dar nu înseamnă că 1-a plătit doar din veniturile sale, cât timp ambii trebuiau să suporte costurile gospodăriei - mâncare, întreținere, nevoi curente etc. Apartamentul a fost vândut în anul 2007 de către părți Asociației județene a medicilor generaliști Suceava. La data de 11 ianuarie 2008 părțile au cumpărat un alt apartament, ce face obiectul acestui partaj, apartament situat în .. 5, ., . familia fratelui său, C. D. și L.. Pentru că era vorba de rude nu au declarat la notariat întreaga valoare, dar s-a plătit prețul real, această diferență de 10.000 euro fiind achitată eșalonat în perioada 21 martie-16 mai 2008, prin extrase de cont, de la pârât la C. D.. Chiar dacă a achitat el toate sumele de bani nu a solicitat o contribuție în plus pentru că în acea perioadă părțile foloseau efectiv toți banii pentru a se întreține și a-și achita datoriile.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i restitui suma de 459 euro reprezentând chiria încasată pentru apartamentul din . arătat că aceasta a fost în eroare; contractul de închiriere a apartamentului a fost pentru 3 luni și jumătate, cu o chirie lunară de 500 lei, din care s-au achitat impozitele. Dacă reclamanta pârâtă insistă în plata unei părți din această sumă de cca 1000 lei, va formula și el cerere reconvențională pentru sumele pe care le-a achitat în perioada cât reclamanta a locuit în apartamentul de pe . a achitat facturile la Romtelecom, UPC etc. și pe care le-a achitat el, deși doar ea era ocupanta apartamentului.

Ca modalitate de partaj, pârâtul a solicitat atribuirea în lotul său a apartamentului din . vedere că la divorț i s-a încredințat spre creștere și educare minorul, că fiul său și-a petrecut toată copilăria în acel imobil, avându-i aproape pe părinții lui, ce locuiesc pe aceeași scară. Pârâtul a precizat că în vara anului 2010 a suportat în mod exclusiv cheltuielile cu reabilitarea termică a blocului de pe . sumă de 2084,70 lei, și a considerat că are un drept de creanță în această valoare care, dacă nu va fi recunoscut de reclamantă, urmează a formula cerere reconvențională.

Reclamanta pârâtă a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 39-42)

La data de 11.09.2012 reclamanta a depus la dosar completare la acțiune, prin care a solicitat includerea în masa bunurilor de partajat și a sumelor de bani depuse la bancă pe numele pârâtului, bani dobândiți în timpul căsătoriei și care au calitatea de bun comun. (f. 128).

Prin notele de ședință depuse la filele 495-497 dosar, reclamanta a solicitat includerea în masa bunurilor de partajat a sumelor de bani depuse la Banca Transilvania pe numele pârâtului la data de 31.07.2008, respectiv suma de_,22 lei (50.000 lei cont de economii, 5038,71 lei cont curent și 450,51 lei cont card maestro).

Cu referire la această solicitare, prin notele de ședință depuse la fila 516 dosar, pârâtul a arătat că acel cont la care s-a referit reclamanta este folosit în afara sumelor din salarii, pentru a se vira sumele aferente unui proiect de cercetare, care se întind pe perioada de 2-3 ani, și care după terminarea acestora sunt verificate, iar dacă se consideră plăți prea mari se dispune restituirea lor. A învederat instanței că prin decizia civilă nr. 983/04 martie 2013 Curtea de Apel București a menținut sentința civilă nr. 2070/14 mai 2012 a Tribunalului București, astfel că Universitatea Ș. cel M. Suceava a dispus ca el să restituie pentru proiectul PHARE 2004 o sumă de 2100 euro, ce urmează a fi reținută din salariu. Recalculările sunt în curs și pentru celelalte proiecte terminate sau în curs de execuție și nu se poate vorbi de sume ce pot fi partajate în cauză.

La termenul din data de 18 octombrie 2013 reclamanta a solicitat completarea masei de partajat cu suma de 38.300 lei. În motivare, reclamanta a arătat că în perioada martie - aprilie 2008 pârâtul a retras din contul propriu prin bancomat suma de_ lei. Această sumă nu s-a regăsit în nici o cheltuială făcută în interesul familiei, pârâtul menționând că a plătit-o fratelui său în contul apartamentului din . în ianuarie 2008. Având în vedere că în contractul de vânzare cumpărare s-a menționat explicit că apartamentul a fost achitat integral la data încheierii tranzacției și prețul a fost de 97.200 lei, a solicitat completarea masei de partajat în sensul arătat (f. 776).

Prin notele de ședintă depuse la termenul de judecată din data de 21 februarie 2014, pârâtul a precizat că sumele retrase de el în perioada martie - aprilie 2008 sunt sume achitate ca și diferență – 10.000 euro – pentru apartamentul din . care a făcut vorbire în întâmpinare, chiar el depunând în acest sens dovada la dosar. (f. 797-799).

Prin sentința civilă nr. 1783/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava s-a admis, în parte, acțiunea principală, astfel cum a fost modificată; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. E., privind constatarea unui drept de creanță în valoare de 2.084,70 lei, reprezentând cheltuieli cu reabilitarea termică făcute pentru imobilul din mun. Suceava, .. 5, . constatat ca părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, în proprietate comună, următoarele bunuri, în valoare totală de 338.404,52 lei:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, ., . (în valoare de 150.000 lei);

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, . (în valoare de 132.915,3 lei);

- suma de 55.489,22 lei aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania-Sucursala Suceava;

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte privind includerea în masa de împărțit a sumei de 38.300 lei;

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei-pârâte privind reținerea unei contribuții majorate de 74,63% în favoarea sa.

S-a constatat ca părțile au o contribuție de 60% reclamanta-pârâtă și 40% pârâtul-reclamant la dobândirea bunurilor comune, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 203.042,71 lei și respectiv de 135.361,81 lei.

S-a dispus încetarea stării de proprietate devălmașă între părți, astfel:

S-a atribuit reclamantei-pârâte L. L. I. următoarele bunur,i în sumă de 203.042,71 lei:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, ., . (în valoare de 150.000 lei);

- suma de 53.042,71 lei, reprezentând partea aferentă din suma de bani aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania-Sucursala Suceava;

S-au atribuit pârâtului-reclamant C. E. următoarele bunuri, în sumă de 135.361,81 lei:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, . (în valoare de 132.915,3 lei);

- suma de 2.446,51 lei, reprezentând partea aferentă din suma de bani aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania-Sucursala Suceava.

A fost obligat pârâtul-reclamant C. E. să plătească reclamantei-pârâte L. L. I. suma de 53.042,71 lei, reprezentând partea aferentă reclamantei-pârâte din suma de bani aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania.

S-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta-pârâtă L. L. I. având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 1575 lei, reprezentând 90% chirie încasată, de acesta din urmă în perioada 01.02._11, astfel cum a fost precizată și a fost obligat pârâtul-reclamant să-i plătească suma de 882 lei, reprezentând 60% din chiria de 1470 lei încasată urmare a închirierii, în perioada 01.02._11, a imobilului apartament situat în mun. Suceava, .. 5, ., .> S-au compensat, în parte, cheltuielile de judecată și a fost oblig pârâtul-reclamant să achite reclamantei-pârâte suma de 1808,8 lei (din care nu face parte suma de 1149 lei taxă judiciară de timbru, care rămâne a fi suportată integral de reclamanta-pârâtă)

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Căsătoria părților, încheiată la data de 17 iunie 1995, a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1492 din 18 martie 2010, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Suceava, îndreptată prin încheierea din data de 02.04.2010 a aceleiași instanțe, irevocabilă la data de 18.06.2010 (filele 7-9).

Din susținerile părților, confirmate de martora M. L. (f. 56), a rezultat că părțile s-au despărțit în fapt începând cu luna august 2008. Din anul 2009 pârâtul reclamant a părăsit domiciliul comun, situat în apartamentul din mun. Suceava, . început să locuiască împreună cu copilul minor al părților, C. O., în apartamentul de pe ., pârâtul reclamant împreună cu minorul s-au mutat în satul Sf. I., unde locuiesc și în prezent împreună cu concubina pârâtului reclamant. Având în vedere faptul că despărțirea în fapt a soților a survenit începând cu luna august 2008, aspect recunoscut de ambele părți, la stabilirea masei de partajat s-au avut în vedere bunurile dobândite de aceștia până în luna august 2008.

Din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile imobile indicate de reclamantă în acțiune și evaluate potrivit raportului de expertiză și suplimentelor întocmite în cauză, și anume:

- apartamentul (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, imobil dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1619/07.02.1997 (f. 11-13), a cărui valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert C. Stelica la suma de 150.000 lei (f. 69-96);

- apartamentul (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, ., ., imobil dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131 din 11 ianuarie 2008 (f. 19-21). Instanța a apreciat că valoarea de piața a acestui apartament, fără reabilitarea termică, care a fost efectuată și al cărei cost a fost suportat de către pârâtul reclamant după ce părțile s-au despărțit, este de 132.915,3 lei. Instanța a avut în vedere că valoarea de piață a apartamentului, cu tot cu reabilitarea termică, stabilită prin raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert C. Stelica este în sumă de 135.000, iar pârâtul reclamant a suportat cu reabilitarea termică un cost de 2084,70 lei, conform chitanțelor depuse la dosar.

Cu privire la cererea reconvențională prima instanță a reținut că după momentul despărțirii în fapt și ulterior despărțirii din punct de vedere legal a părților pârâtul reclamant a suportat cheltuielile cu reabilitarea termică la apartamentul deținut în coproprietate, situat în mun. Suceava, .. 5, ., cuantumul acestor cheltuieli fiind în sumă de 2084,70 lei, conform chitanțelor de la fila 592 dosar. În interogatoriul administrat în cauză reclamanta pârâtă a recunoscut faptul că pârâtul reclamant a suportat cheltuielile cu reabilitarea termică a apartamentului (filele 535-536).

De asemenea, din materialul probator administrat în cauză, cu precădere din extrasele de cont aflate la filele 236-237 dosar, aferente conturilor deținute de pârât la Banca Transilvania, prima instanță a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunul mobil indicat de reclamantă în completarea la acțiune, respectiv suma de 55.489,22 lei aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului reclamant, deschise la Banca Transilvania-Sucursala Suceava;

Prima instanță a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtului reclamant în sensul că suma de 55.489,22 lei nu face parte din masa de partajat întrucât provine din plata unor proiecte de cercetare la care el lucra și că ar fi făcut dovada faptului că parte din această sumă trebuie deja returnată, sens în care s-a început restituirea ei către universitate. În sensul celor arătate, prima instanță a reținut că cea mai mare parte din această sumă, respectiv suma de 50.000 lei, era depusă la data de 31.07.2008 în contul de economii al pârâtului reclamant, fiind unanim cunoscut că virarea sumelor de bani nu se face de către un terț în contul de economii, ci în contul curent, revenindu-i titularului contului sarcina de a face operațiunea de a depune sumele de bani în contul de economii în vederea obținerii unei dobânzi pentru sumele depozitate. Pârâtul reclamant nu a probat în niciun mod faptul că această sumă de 55.489,22 lei ar fi fost obținută din plata de către Universitatea Ș. cel M. din Suceava a unor proiecte de cercetare la care lucra, iar din înscrisurile depuse de pârât la filele 516-520 dosar nu a reieșit că din suma de 55.489,22 lei angajatorul său ar fi reținut vreo sumă de bani. De asemenea, astfel cum a reieșit din extrasele de cont aflate la filele 807-817, corespunzătoare conturilor deținute de pârâtul reclamant la Banca Transilvania, suma de 55.489,22 lei se regăsește în continuare în conturile acestuia.

Prima instanță a apreciat că a fost neîntemeiată cererea reclamantei pârâte privind includerea în masa de împărțit a sumei de 38.300 lei, care ar fi fost retrasă de către pârâtul reclamant din conturile sale în perioada martie - aprilie 2008. Astfel, cu privire la această sumă reclamanta pârâtă a arătat că a fost retrasă de pârâtul reclamant în perioada martie - aprilie 2008 și nu s-a regăsit în nici o cheltuială făcută de acesta în interesul familiei, iar pârâtul reclamant a menționat că a plătit această sumă fratelui său în contul prețului apartamentului din . de la acesta în ianuarie 2008.

În componența masei bunurilor de împărțit s-au inclus bunurile comune care existau în patrimoniul părților la data de 31.07.2008, având în vedere cele reținute cu privire la despărțirea în fapt a părților, care a avut loc începând cu luna august 2008. Suma invocată de reclamantă, în cuantum de 38.000 lei, nu se mai afla în conturile pârâtului reclamant la 31.07.2008, fiind retrasă de pârât în lunile martie -aprilie 2008, după cum a reieșit din extrasele de cont aflate la filele 229-232. Față de dispozițiile art. 1169 Cod civil, conform cărora cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, prima instanță a constatat că îi revenea reclamantei pârâte sarcina de a face dovada faptului că această sumă a fost retrasă de către pârâtul reclamant din conturile sale cu scopul de a micșora masa bunurilor de împărțit și că suma nu a fost folosită de către pârâtul reclamant pentru cheltuielile familiei. Reclamanta pârâtă nu a probat faptul că suma de 38.000 lei a fost scoasă de pârâtul reclamant din conturile sale în scopul de a reduce componența masei bunurilor de împărțit și nici faptul că pârâtul reclamant a folosit acești bani în alt scop decât acela de a suporta cheltuielile familiei. Mai mult, dat fiind că buna credință se prezumă, a operat în sarcina pârâtului reclamant prezumția relativă că suma de 38.000 lei a fost folosită în interesul familiei. Prima instanță a apreciat că afirmația pârâtul reclamant în sensul că suma de 38.000 lei, aproximativ 10.000 euro, a fost plătită prin transferuri bancare în perioada martie - aprilie 2008 fratelui său ca diferență pentru prețul apartamentului din mun. Suceava, . de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131 din 11 ianuarie 2008 a fost reală, cu toate că în contractul încheiat de părți s-a menționat că prețul apartamentului în discuție, în sumă de 97.200 lei, a fost plătit în totalitate la data încheierii contractului. Convingerea instanței a fost dată și de faptul că a fost greu de crezut că la nivelul anului 2008 apartamentul din mun. Suceava, . costat doar 97.200 lei, în condițiile în care este de notorietate că în anul 2008 prețurile pe piața imobilară din România au cunoscut o înaltă creștere, fiind mai ridicate decât prețurile apartamentelor în anul 2012, iar conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Stelică C. valoarea de piață a apartamentului din . anul 2012 este de 135.000 lei, cu tot cu reabilitarea termică.

Față de cele arătate, prima instanță a constatat că valoarea totală a bunurilor mobile și imobile dobândite de soți în timpul căsătoriei este de 338.404,52 lei.

În ceea ce privește cota de contribuție pe care au avut-o părțile la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 30 și 31 din Codul familiei instituie o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă. C. propriu-zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie.

Având în vedere întreg probatoriul administrat, prima instanță a apreciat că în cauză a fost răsturnată prezumția relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, iar părțile au o contribuție de 60% reclamanta pârâtă și 40% pârâtul reclamant, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 203.042,71 lei și respectiv de 135.361,81 lei.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a apreciat contribuția soților la dobândirea bunurilor comune prin raportare la întreaga comunitate de bunuri obținută de părți și nu cu privire la fiecare bun în parte. Reclamanta pârâtă a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, dar diferența nu este atât de ridicată pe cât a pretins aceasta.

Astfel, în ceea ce privește apartamentul situat în mun. Suceava, ., ., imobil dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1619/07.02.1997 (f. 11-13) la un preț de 18.410.680 lei, prima instanță a apreciat că nu a fost reală susținerea reclamantei pârâte în sensul că mama sa i-a dat suma de 5.950.000 lei cu titlu de donație în vederea achiziționării apartamentului, în condițiile în care din înscrisurile de la filele 649-650 lei dosar a reieșit că o parte din sumă, respectiv suma de 4.300.000, a fost dată reclamantei pârâte de către mama sa cu titlu de restituire împrumut. În ceea ce privește restul sumei de 1.650.000 lei, prima instanță a apreciat că aceasta i-a fost dată reclamantei pârâte de către mama sa în vederea achiziționării și renovării apartamentului în discuție.

În același context, din înscrisurile depuse la filele 567-569, 792 dosar, prima instanță a reținut că a fost adevărată susținerea reclamantei pârâte în sensul că veniturile sale au fost net superioare veniturilor pârâtului reclamant în perioada iulie 1995 - februarie 1997, mai exact cu aproximativ 42% mai mari.

Nu a fost primită susținerea pârâtului reclamant că achiziționarea acestui apartament (din mun. Suceava, . făcută de părți din banii obținuți urmare a petrecerii de nuntă și din economiile pârâtului. Astfel, deși a fost adevărat că părțile au obținut ca și dar la nuntă o sumă considerabilă, în jur de 14.000.000, conform înscrisului de la fila 551 dosar, necontestat de părți, și cheltuielile de la nuntă au fost într-un cuantum ridicat, respectiv 12.560.000 lei, conform înscrisului de la fila 638 dosar, necontestat de părți. În plus, susținerile pârâtului reclamant în sensul că părinții săi au suportat cheltuielile de nuntă nu au fost probate în niciun mod. În ceea ce privește economiile pe care le-ar fi avut, pârâtul reclamant nu a probat faptul că ar fi avut economii și că le-ar fi utilizat la achiziționarea apartamentului. Mai mult, din înscrisul depus de reclamantă la dosar, respectiv scrisoarea trimisă de pârâtul reclamant către ea în perioada cât acesta a stat la studii în Franța, a rezultat că o mare parte din economiile făcute de pârâtul reclamant au avut ca destinație suportarea cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru ca să ajungă în Franța în vederea efectuării studiilor. De asemenea, prima instanță a reținut că aceste cheltuieli au fost diferite de cele de școlarizare, care au fost suportate de statul francez conform înscrisurilor depuse la filele 546-549 dosar.

Cu privire la același apartament, declarațiile martorilor M. L. (f. 57-58) și I. V. (f. 64) au confirat susținerea reclamantei pârâte, conform căreia la momentul cumpărării apartamentul situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava nu era locuibil, nefiind amenajat și dotat ca o locuință și că au fost necesare cheltuieli ridicate pentru ca apartamentul să devină locuibil, cheltuieli care practic s-au inclus în costul apartamentului. Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că reclamanta pârâtă nu a făcut dovada faptului că a achitat în totalitate cheltuielile de amenajare a apartamentului, în cuantum de peste 3.315.153, astfel cum a reieșit din înscrisurile aflate la filele 643-648 dosar. Faptul că reclamanta deține facturile cu privire la bunurile achiziționate în vederea amenajării apartamentului și că acestea au fost întocmite pe numele ei, precum și faptul că în perioada amenajării apartamentului pârâtul - reclamant era plecat la studii în Franța nu a atestat faptul că aceste cheltuieli de amenajare au fost suportate doar de către reclamanta pârâtă. Mai mult, martorii M. L. (f. 57-58) și I. V. (f. 64), persoane care s-au ocupat de amenajarea apartamentului și care lucrau la RENEL Filiala Suceava, au confirmat faptul că tatăl pârâtului reclamant, care la acea vreme era director la RENEL Filiala Suceava, a fost cel care i-a plătit pe muncitori pentru lucrările efectuate. Susținerea reclamantei pârâte în sensul că plata a fost făcută de tatăl pârâtului reclamant pentru că ea nu îi cunoștea pe muncitori a fost neîntemeiată în condițiile în care nu a fost probată.

În ceea ce privește apartamentul situat în mun. Suceava, .. 5, ., ., imobil dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131 din 11 ianuarie 2008 (f. 19-21), prima instanță a apreciat a fi reală susținerea reclamantei pârâte în sensul că banii pentru cumpărarea acestui apartament au provenit din vânzarea unui apartament deținut de părți, situat în Suceava, . urma căreia părțile au primit suma de 128.898 lei, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4697/15.08.2007. (f. 17-18 dosar). În același timp, prima instanță a constatat că pentru dobândirea apartamentului situat în Suceava . părți în anul 2004, la prețul de 14.000 euro, conform contractului de vânzare - cumpăre autentificat sub nr. 1462/18.05.2004 (f. 14-16 dosar), părțile au contractat un credit de 10.500 euro prin contractul de credit nr. 445/18.05.2004 (f. 667-670 dosar). S-a apreciat că a fost nesinceră susținerea reclamantei pârâte în sensul că împrumutul de_ euro a fost contractat în exclusivitate de ea, în condițiile în care nu a fost probată. De asemenea, faptul că pârâtul reclamant nu a fost menționat în contractul de credit ca și împrumutat sau coplătitor nu a constituit o dovadă a faptului că acest credit a fost contractat doar de reclamata pârâtă, în condițiile în care aceasta era lucrător bancar, iar pârâtul reclamant a fost menționat în contract în calitate de soț.

Cu toate că împrumutul în sumă de 10.500 euro nu a fost contractat în exclusivitate de către reclamantă, probatoriul administrat a confirmat faptul că acesta a fost restituit într-o mai mare măsură din veniturile acesteia. Astfel, martora M. L. a confirmat susținerea reclamantei pârâte în sensul că pârâtul reclamant își cheltuia o mare parte din bani pentru achiziționarea unor produse în domeniul informatic, respectiv jocuri, calculatoare, telefoane și produse care țin de softul calculatorului. De altfel, pârâtul reclamant nu a probat faptul că își utiliza veniturile în aceeași măsură cu reclamanta pârâtă pentru a suporta cheltuielile uzuale ale familiei.

În același context, având în vedere înscrisul de la fila 655 dosar, prima instanță a apreciat ca fiind reală și susținerea reclamantei pârâte în sensul că la achiziționarea apartamentului situat în Suceava, . beneficiat de suma de_ lei, primită ca donație de la mama sa, B. Lucreția. Reclamanta a probat faptul că mama sa a obținut această sumă de_ în urma vânzării unui apartament, astfel cum a reieșit din contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1939 din 24.10.2002, aflat la fila 664 dosar. Prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiată susținerea pârâtului reclamant în sensul că suma de_ lei a fost trimisă de mama reclamantei pârâte către aceasta pentru ca să-i cumpere un apartament în Suceava, dat fiind că din contractul de vânzarea cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1928/05.07.2002, depus la fila 841 dosar, a reieșit că mama reclamantei pârâte a cumpărat prin intermediul acesteia un apartament în municipiul Suceava, dar prețul în sumă de_ lei a fost achitat de cumpărătoare la data de 05.07.2002, conform mențiunilor din contractul menționat.

În același timp, prima instanță a apreciat ca reală susținerea reclamantei pârâte în sensul că de-a lungul căsătoriei cu pârâtul reclamant o mare parte din cheltuielile casei au fost suportate de ea, având în vedere înscrisurile depuse la filele 704-730 dosar, înscrisuri care au atestat faptul că ea era cea care efectua plățile. Susținerea pârâtului reclamant în sensul că banii erau comuni, iar aceste plăți erau făcute de reclamanta pârâtă pentru că aceasta, în calitate de lucrător bancar, putea să facă plățile direct din cont nu a fost credibilă în condițiile în care, de exemplu, banii la asociație nu erau plătiți de reclamantă prin transfer bancar.

În același sens, facturile depuse de reclamantă la filele 821-826 dosar, care privesc produsele electronice cumpărate de pârâtul reclamant, au confirmat susținerea reclamantei în sensul că pârâtul își utiliza veniturile într-o măsură mai mică decât reclamanta în interesul familiei și pentru achiziționarea de bunuri imobile, și mai mult pentru satisfacerea pasiunilor proprii. Mai mult, faptul că pârâtul a avut o contribuție mai mică la dobândirea bunurilor imobile comune a reieșit și din faptul că acesta pe durata căsătoriei reușea să facă economii considerabile într-o lună raportat la venitul pe care îl câștiga, având în conturi la data despărțirii în fapt suma de 55.489,22 lei.

Pârâtul reclamant nu a probat afirmațiile potrivit cărora veniturile sale se îndreptau în mare măsură pentru asigurarea cheltuielilor de creștere și educare a minorului C. O., în timp ce martora N. V., fostă colegă de serviciu cu reclamanta, a arătat că reclamanta pârâtă era preocupată de casă și făcea tot timpul cumpărături după ce pleca de la serviciu (f. 63).

La atribuirea bunurilor, în special a apartamentului ( compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol ) situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, solicitat de ambele părți în lotul lor, instanța a avut în vedere faptul că reclamanta pârâtă este cea care a locuit în apartament din momentul în care pârâtul împreună cu minorul au părăsit domiciliul conjugal. În ceea ce privește susținerile pârâtului reclamant din notele de concluzii, instanța a apreciat că argumentele aduse nu au fost credibile. Astfel, minorul C. O., care locuiește împreună cu tatăl său, are în prezent 17 ani și 4 luni, iar la această vârstă nu se mai poate pune problema că prin atribuirea apartamentului în lotul pârâtului minorul ar beneficia de ajutorul bunicilor paterni, care locuiesc în același . ar fi facilitată legătura minorului cu bunicii paterni. Mai mult, pârâtul reclamant nu a negat faptul că de o perioadă îndelungată de timp, împreună cu minorul, locuiesc în satul Sf. I.. Probatoriul administrat nu a confirmat faptul că imobilul din . primit de către pârâtul reclamant ca locuință de serviciu, ci astfel cum a reieșit din contract, a fost dobândit de ambele părți printr-un contract de vânzare cumpărare. Totodată, la atribuirea bunurilor instanța a avut în vedere și faptul că pârâtul reclamant a înțeles să administreze imobilul din . la închirierea acestuia conform contractului depus la fila 588 dosar și la reabilitarea termică.

În condițiile în care sumele de bani obținute de părți în timpul căsătoriei se află în conturile pârâtului reclamant, deschise la Banca Transilvania, conturi la care reclamanta pârâtă nu are acces, instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 53.042,71 lei, reprezentând partea aferentă acesteia din suma de bani aflată la data de 31.07.2008 în conturile lui, deschise la Banca Transilvania.

În ce privește cererea relamantei privind plata chiriei, prima instanță a reținut că prin notele de concluzii depuse la dosar reclamanta și-a precizat această cerere și a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1575 lei, reprezentând 90% chirie încasată în perioada 01.02._11.

Din contractul de închiriere depus de pârât la filele 588-589, precum și din notificarea de la fila 589 dosar, ambele înregistrate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, instanța a reținut că în perioada 01.02._11 pârâtul a închiriat imobilul deținut în coproprietate de părți în Suceava, . un venit brut de 1750 lei. Având în vedere impozitul pentru închirierea locuinței, care trebuie suportat de pârâtul reclamant din suma încasată, instanța a constatat că venitul net obținut din închiriere a fost de 1470 lei.

Față de susținerea reclamantei, instanța a arătat că a fost lipsit de importanță faptul că pârâtul nu a probat că a achitat impozitul aferent sumei de 1750 lei, în condițiile în care acest contract de închiriere a fost înregistrat la Administrația Județean a Finanțelor Publice Suceava, astfel încât este cert că acest impozit va fi achitat de pârâtul reclamant, dacă nu a fost achitat deja.

Având în vedere cota reclamantei pârâte la dobândirea bunurilor comune și în condițiile în care aceasta, în calitate de coproprietar al imobilului apartament, are dreptul să beneficieze de fructele civile obținute din exploatarea sa sub forma închirierii imobilului, instanța a admis, în parte, cererea.

În temeiul art. 274-277 C.pr.civ. instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1808,8 lei (din care nu face parte suma de 1149 lei taxă judiciară de timbru, aferentă cererii reclamantei pârâte privind includerea în masa de împărțit a sumei de 38.300 lei, care rămâne a fi suportată integral de reclamantă, aflată în culpă procesuală pentru existența acestei cheltuieli).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta L. L. I., cât și pârâtul C. E..

În motivare pârâtul a arătat că un prim motiv de apel îl constituie includerea în masa bunurilor de partajat a sumei de 55.489,22 lei solicitată de reclamantă în completarea acțiunii cu motivarea existenței acestei sume de bani în conturile sale la momentul despărțirii în fapt, sumă ce provine din veniturile lui din timpul căsătoriei, necheltuite în folosul familiei.

În privința acestei sume de bani a explicat că o parte din ei provin din salarii, dar mai ales din proiecte de cercetare pe care le-a încheiat în anul 2006 și care urmează a fi verificate în perioada 2012-2015, așa cum a menționat la filele 151-152 dosar fond. Afirmația pe care a făcut-o a fost confirmată prin hotărîrea judecătorească depusă în copie la dosarul cauzei, în sensul obligării Universității Ș. cel M. la returnarea unor sume de bani exact pe unul din proiectele pentru care i s-a virat în cont suma de bani. A depus la dosar dovada obligării sale la returnarea banilor și dovada cu reținerea de pe statul de plată. Mai mult de atât, în prezent suma este returnată în totalitate.

Instanța de fond a considerat ca un argument al partajării banilor că au fost virați într-un cont de economii (acest lucru neputînd fi făcut de către un terț) și că în prezent se regăsește suma în contul său actual. Se pare că instanța nu a înțeles că există o diferență între cont de economii și depozit; în contul de economii el transfera salariul și orice sume de bani intrau din proiect pînă la finalizarea acestuia (a făcut precizarea în scris la fila 151 dosar fond). Faptul că ulterior suma de bani se regăsește în contul său nu înseamnă decît că a achitat sumele ce trebuiau returnate din salariul lunar, așa cum a rezultat din dovada depusă la dosar, fluturașul și hotărârea judecătorească. A solicitat excluderea acestei sume de bani de la masa de partajat, pentru motivele dezvoltate atît în precizările de la termenul din 11 decembrie 2012, cît și în notele de concluzii depuse la instanța de fond.

Un al doilea motiv de apel îl constituie stabilirea de către instanța de fond a unei contribuții a reclamantei de 60% la dobîndirea bunurilor în perioada căsătoriei. Este adevărat că prin sentința civilă nr. 1783/23 aprilie 2014 s-a motivat pe larg hotărîrea instanței de a stabili o cotă mai mare de contribuție a reclamantei pîrîte, însă argumentele instanței nu au fost decît interpretări greșite ale probelor depuse la dosar și a depozițiilor martorilor. Astfel:

- s-a reținut că reclamanta pîrîtă a avut venituri mai mari din salarii în perioada 1995-1997, dar s-a pierdut din vedere faptul că imobilul din . achiziționat în februarie 1997 și că ulterior au fost efectuate îmbunătățirile pentru a putea fi locuit, că în tot acest timp minorul a fost în grija părinților săi, care au înțeles în acest fel să îl ajute și că ei, părțile, erau de asemenea sprijiniți de părinții săi tocmai în compensarea acestei situații (declarațiile martorilor de la divorț în sensul celor menționate);

- deplasarea pîrîtului în Franța a fost interpretată de către instanță ca fiind o cheltuială pentru bugetul familiei, deoarece scrisoarea depusă de reclamanta pîrîtă L. L. I. din acea perioadă ar demonstra că el făcea economii pentru acoperirea cheltuielilor de transport, cazare și masă, pentru că doar cheltuielile de școlarizare au fost acoperite de statul francez. Nu a înțeles raționamentul instanței, dar din înscrisurile depuse, chiar și scrisoarea privată depusă de reclamanta pîrîtă, a reieșit dincolo de orice îndoială faptul că bursa a însemnat școlarizare, cheltuieli de transport, masă și cazare, el dorind ca din banii primiți să facă și economii pentru a putea beneficia întreaga familie de venituri suplimentare. Biletul de avion i-a fost înmînat personal de un funcționar al ambasadei Franței, iar bursa pe care o primea era foarte mare: 4.630 franci lunar, în condițiile în care un doctorand rezident francez primea doar 3.000 franci lunar. La nivelul anului 1996, peste 40% din familiile franceze aveau un venit lunar mediu pe familie mai mic de 3.500 FF. Adeverința depusă la dosar a făcut dovada unei burse substanțiale, din care se puteau acoperi toate costurile, astfel că nu a fost necesar să cheltuie din banii familiei. A fost total incorect ca instanța să constate că a plătit din banii familiei o bursă pe care a meritat-o datorită rezultatelor profesionale și care a fost în totalitate suportată de statul francez prin Ministerul Afacerilor Externe.

- reținerea de către instanță - în sensul depoziției martorei M. L. - că reclamanta pîrîtă cheltuia bani într-o măsură mai mare din salariul său în timp ce el achiziționa produse în domeniul informatic a fost o interpretare greșită, cît timp nu s-a reținut un aspect esențial: martora a recunoscut că are aceste informații de la reclamanta pîrîtă, personal nu a fost decît de două ori în apartamentul unde locuiau părțile. Ce știa martora, că majoritatea cumpărăturilor se făceau la sfârșit de săptămînă, că atît reclamanta cît și pîrîtul lucrau în domeniul informatic și erau necesare calculatoare în casă, sau că perioadic trebuiau upgradate aceste calculatoare. Facturile depuse de reclamanta pîrîtă au făcut dovada unor bunuri de specialitate pe care le cumpăra pîrîtul, fiind cunoscător în domeniu și pentru că reclamanta lucra la BCR tot în domeniul informatic, astfel că în mod firesc avea nevoie de un calculator la domiciliu, el la fel, minorului îi era necesar pentru a performa. De ce nu a depus reclamanta pîrîtă și facturile săptămînale de la magazinele din centrele comerciale și care erau toate pe numele său. Nu a crezut vreodată că va trebui să justifice alimentele cumpărate pentru hrana familiei și să păstreze chitanțele, așa cum a făcut reclamanta pîrîtă cu facturile ce o interesau (ceea ce a denotat și o preconstituire de probe a acesteia pentru orice eventualitate, dar evident doar ceea ce aparent o avantajează);

- de asemenea, a reținut instanța ca un argument al unei contribuții mai mari a reclamantei pîrîte la achiziționarea apartamentului din . fi beneficiat de o donație de_ lei ROL de la mama sa (sumă pe care aceasta o avea din vînzarea unui imobil în C.), dar nu a observat faptul că suma trimisă reclamantei pîrîte a fost scoasă de aceasta în decurs de 6 zile prin intermediul bancomatului, suma în discuție fiind la nivelul anului 2002, iar apartamentul din . cumpărat de părți la data de 18 mai 2004. Nu se poate vorbi de o donație pentru o sumă atît de mare în perioada în care nu a achiziționat nici un imobil și pe care L. L. I. a retras-o în totalitate prin bancomat într-un timp de 6 zile.

- un alt argument al instanței pentru a reține în favoarea reclamantei pîrîte o cotă mai mare de contribuție în dobîndirea bunurilor comune a fost faptul că el nu ar fi dovedit că veniturile sale se îndreptau în mai mare măsură pentru creșterea și educarea minorului C. O., în condițiile în care la dosar se află toate probele în acest sens: sentința Judecătoriei Suceava de încredințare a minorului către tată, cu toate argumentele bazate pe înscrisuri, depoziții martori, anchete sociale, audiere minor ș.a. Avînd toate argumentele reținute deja prin hotărîrea judecătorească, cu trimitere la un amplu probatoriu, instanța nu mai trebuia să aprecieze prin prisma unui martor audiat la partaj o situație de fapt reținută și intrată în puterea lucrului judecat vis-a-vis de investiția materială și afectivă a tatălui în creșterea și educarea minorului și nu trebuia să rețină, în contra oricărei evidențe, că pîrîtul reclamant C. E. „nu a probat afirmațiile că veniturile sale se îndreptau în mare măsură pentru asigurarea cheltuielilor de creștere și educare ale minorului"". A considerat că din întregul material probator a rezultat că ele, părțile, au avut o contribuție egală la dobîndirea bunurilor din timpul căsătoriei și cota ce trebuia avută în vedere la ieșirea din indiviziune trebuia să fie de 50% pentru fiecare parte.

Nu s-a avut în vedere de către instanță solicitarea pe care a facut-o ca reclamanta pîrîtă să prezinte dovada conturilor sale din bancă la momentul despărțirii în fapt pentru a face dovada că, dimpotrivă, aceasta își folosea veniturile pentru a economisi sume de bani.

De o foarte mare importanță a fost faptul că în perioada în care a invocat L. L. I. că el ar fi folosit veniturile sale exclusiv pentru a cumpăra produse IT și a-și satisface propriile pasiuni (calculatoare, telefoane ș.a.) reclamanta pîrîtă lucra la BCR ca IT Systems Administrator, adică în domeniul în care i s-a reproșat că ar fi achiziționat doar pentru el acest gen de produse, fosta sa soție folosind din plin sistemul informatic și avînd nevoie în permanență de upgradare a softurilor.

Mai mult de atît, în perioada 2004-2007 reclamanta a urmat cursurile celei de a doua facultăți la Universitatea „Ș. cel M." Suceava, facultate cu plată, pentru care a achitat costurile din banii comuni, dar instanța a reținut o contribuție mai mare a acesteia, ca avînd venituri mai mari în 1995-1997. In acest sens s-a contrazis și susținerea instanței că reclamanta pîrîtă se ocupa de familie, făcea cumpărături ; acest lucru nici nu era posibil pentru că lucra pînă la ora 18 și apoi mergea la cursuri, acesta fiind și motivul pentru care toți membrii familiei luau masa la părinții lui, care locuiau în același . în vedere instanța nici faptul că toate bunurile mobile achiziționate au rămas în posesia reclamantei pîrîte (în apartamentul din . din .-au cumpărat de către el toate electrocasnicele necesare pentru a locui cu minorul.

Cel de-al treilea motiv de apel a vizat modalitatea de lotizare aleasă de instanță în sensul atribuirii în lotul reclamantei pîrîte a imobilului apartament din . constant și justificat a solicitat includerea în lotul său a acestui imobil (a detaliat și în notele de concluzii argumentele invocate), instanța considerînd că a părăsit imobilul din . minorul la apartamentul din . de la acel momentul fosta sa soție a locuit în apartamentul din ., a considerat instanța de fond că minorul are 17 ani și nu mai necesită un ajutor din partea bunicilor paterni (care locuiesc într-un imobil pe aceeași scară de . el locuiește la concubina sa, preferând să administreze imobilul din . închirierea și reabilitarea termică a acestui apartament. A considerat că argumentele instanței nu subzistă în condițiile în care:

-prețul la imobilul apartament din . mult peste valoarea reținută de instanță din expertiza C. (de altfel, la dosar s-a depus punctul de vedere al expertului asistent L.) raportat la vechimea acestuia - cea 50 de ani - situarea la ultimul etaj, toate menționate în obiecțiunile la expertiză și dacă reclamanta pîrîtă a fost de acord cu această valoare trebuia inclus în lotul acesteia;

- nu s-a avut în vedere faptul că de 7 ani minorul se află în întreținerea sa exclusivă și le-ar fi mult mai ușor să locuiască în imobilul în care minorul a stat pînă la 12 ani, unde sunt părinții lui și unde ar fi mult mai confortabil pentru acesta să fie alături de bunici, în condițiile în care și aceștia sunt extrem de atașați de minor; în condițiile în care este o diferență de suprafață - cca 20 mp - între cele două apartamente se justifică atribuirea în lotul celui ce are minorul, care are nevoie de spațiu propriu la această vîrstă;

- așa cum a rezultat din contractul de vînzare-cumpărare depus la dosar, apartamentul din . fost atribuit inițial în chirie în virtutea faptului că era salariat la Electrica (astăzi EON), proprietarul spațiului; nu a părăsit de bună voie imobilul din . a sugerat instanța; a plecat împreună cu minorul pentru că efectiv nu se mai putea locui în același imobil cu reclamanta pîrîtă și pentru a evita orice discuții, diferende ce ar fi fost nocive pentru minor și real dăunătoare pentru sănătatea sa (suferă de diabet, este insulino dependent și este în evidența Spitalului Județean Suceava încă din anul 2005 și pe fond de stres se agravează boala). Practic, evitarea unor stări conflictuale, acceptarea unui spațiu mai mic de locuit și adaptarea minorului la un alt spațiu de locuit i s-a reproșat în prezent, în condițiile în care a vrut să-1 protejeze pe acesta și pe el. Faptul că a ales o cale civilizată, în detrimentul său la acel moment - dar pentru a evita conflicte, stări emoționale complicate pentru minor, a fost un argument pentru a include în lotul reclamantei pîrîte un imobil mai spațios, mai valoros, obținut de el în calitate de salariat al unității ce vindea imobilul, pe scară cu părinții săi;

- argumentul reținut de instanță, că a administrat imobilul și a făcut lucrări de reabilitare, ceea ce a justificat atribuirea în lotul său, nu a fost decît o interpretare „la rece" a înscrisurilor prezentate de el și a situației de fapt: a arătat că reabilitarea imobilului nu a făcut-o pentru că dorea acest lucru, ci pentru că întregul .-un program cu primăria Suceava, prin asociere cu Asociația de Proprietari, și au fost reabilitate toate apartamentele, el fiind nevoit să achite contravaloarea pe listele de la asociație. Închirierea a făcut-o la acel moment pentru a nu lăsa un imobil nelocuit să se degradeze;

- și faptul că în prezent locuiește cu concubina sa, în imobilul proprietatea acesteia, a fost folosit de instanță ca un argument împotriva atribuirii imobilului în lotul său, fără a se ține cont că a fost nevoit să locuiască într-un spațiu mai mare deoarece este împreună cu minorul, că nu este proprietatea sa locuința prezentă.

În motivarea apelului său, reclamanta L. L. I., a arătat că, fată de „respingerea, ca neîntemeiată, a cererii reclamantei-pârâie privind reținerea unei contribuții majorate de 74,63% în favoarea sa", nu s-au luat în considerare următoarele aspecte:

- suma dată în anul 1997 de mama sa, de 4.300,000 lei vechi, pentru achiziționarea apartamentului din . de donație și nu de restituire împrumut, deoarece în interogatoriu (fila 533 din dosar), apelantul pârât a precizat că nu au existat bani împrumutați către alți membrii ai familiei. La momentul virării banilor erau o tânără familie cu un copil de câteva luni, iar mama sa era inginer principal la RENEL, nu exista niciun motiv pentru care să-i împrumute bani, ci erau banii trimiși ei de mama sa pentru cumpărarea apartamentului. Ceea ce s-a scris pe ordinul de plată a fost un element conjunctural, obligatoriu, sugerat de lucrătorul bancar din C.;

- cât despre declarațiile martorilor pârâtului, potrivit cărora foștii săi socri au plătit echipei care a realizat lucrări de demolări, compartimentări, ar trebui reținut că executanții erau subordonați ai fostului său socru și aveau ca sarcină de serviciu realizarea lor (declarație martor Ignar V. fila 64 din dosar). Martorul M. L., în declarația sa, a identificat o bună parte din persoanele care au participat la amenajarea apartamentului ca fiind colegi care lucrau împreună la IRE Suceava, unde era director C. D., tatăl pârâtului (fila 57 din dosar), și care aveau ca sarcină de serviciu realizarea lucrărilor. Același M. L. a declarat că l-a văzut pe apelantul pârât la locul unde se amenaja apartamentul din Suceava, ., deși apelantul pârât C. E. era plecat din țară pe toata perioada efectuării lucrărilor, așa cum a rezultat din documentul prezentat la fila 546 din dosar, lucru care ar trebui să indice lipsa de sinceritate a martorului;

- concluzia instanței că deținerea de către ea a chitanțelor, facturilor, etc. care au aratat cheltuielile făcute la apartamentul din . fost suficientă pentru a demonstra că doar ea a suportat costurile, a fost de natură să o facă să se întrebe: dacă cineva îți face un cadou, îți prezintă factura? A susținut în continuare cu tărie faptul că ea a suportat toate cheltuielile cu amenajarea apartamentului, din salariul pe care îl primea și din banii primiți de la mama sa. Apelantul pârât nu a prezentat niciun înscris referitor la contribuția lui sau a părinților lui;

- în ceea ce privește creditul contractat de ea, în valoare de 10,500 euro, a prezentat în dosar că fostul soț nu a avut nicio calitate în acel contract și că ea a virat integral toate costurile aferente și întreaga rambursare a creditului. O eventuală implicare a fostului soț (de co-împrumutat sau co-plătitor) ar fi fost de natură să majoreze valoarea creditului contractat și să le rezolve problema locativă prin mutarea într-un apartament cu mai multe camere, având în vedere că locuiau împreună cu fiul de 7 ani la momentul respectiv în 2 camere. Suma împrumutată de ea a fost una care să nu o afecteze prea mult în susținerea majorității cheltuielilor familiei, având în vedere lipsa de participare a fostului soț la cheltuielile gospodăriei, așa cum a arătat în dosar.

A arătat că nu este de acord cu cota de numai 60% atribuită ei, având în vedere că doar suma primită în anul 2002 de la mama sa, de_ lei vechi, reprezenta contravaloarea unui apartament pe care aceasta îl deținuse în C., pe lângă veniturile sale considerabil mai mari decât ale apelantului parat. A arătat că solicită să se constate cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor de 75,70%, iar a apelantului pârât de 24,30 %.

Față de soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii privind includerea în masa partajabilă a sumei de 38.300 lei (aproximativ 10.000 euro la acel moment) a arătat că fostul soț nu a folosit în niciun fel această sumă în interesul familiei și nu a prezentat niciun document din care să rezulte că ar fi virat fratelui său acești bani. Instanța a precizat că apartamentul din . actul de vânzare-cumparare „a costat doar 97.200 lei", dar toți banii încasați pe apartamentul din . lei conform contractului de vânzare cumpărare aut sub nr. 1462/18.05.2004) plus completarea până la 50.000 euro au fost achitați către fratele apelantului pârât C. E., lucru care a rezultat din extrasele de cont, prin care toți banii rezultați din vânzarea apartamentului din . retrași de ea din conturile bancare. A precizat deja în dosar ca vânzarea-cumpărarea apartamentul din . avut loc în luna ianuarie 2008, iar cei 38.000 lei au fost retrași de C. E. din conturile proprii în lunile aprilie - mai 2008, adică dupa 4-5 luni de la tranzacție și cu 2-3 luni înainte de părăsirea domiciliului comun de către apelantul pârât. De aceea, solicită includerea în masa partajabilă a sumei de 38.300 lei.

În ce privește compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtului reclamant să-i achite 1.808,80 lei, nu a înțeled cum a fost calculată aceasta sumă și a considerat că onorariul avocatului pârâtului-reclamant a fost prea mare, având valoarea de 4.000 lei, disproporționat față de volumul muncii depuse și față de onorariul avocatului său, de 1.500 lei și a solicitat reducerea cuantumului acestui tip de cheltuială pe care ea trebuie să-1 suporte pentru partea adversă.

Prin decizia nr. 184 din 10 februarie 2015 Tribunalul Suceava a respins apelul formulat de pârâtul C. E., a admis apelul formulat de reclamanta L. L. I. și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1783/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava, în sensul că: a constatat că părțile au o contribuție de 74% ( în loc de 60%) reclamanta pârâtă și 26% ( în loc de 40%) pârâtul reclamant, la dobândirea bunurilor comune, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 250.418 lei și respectiv 87.985 lei; a atribuit reclamantei-pârâte L. L. I. următoarele bunuri în sumă de lei: - apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol ) situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava (în valoare de 150.000 lei); a atribuit pârâtului-reclamant C. E. următoarele bunuri în sumă de 188.404,52 lei: - apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, ., . (în valoare de 132.915,3 lei ); - suma de 55.489,22 lei, aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania - Sucursala Suceava; a obligat pârâtul-reclamant C. E. să plătească reclamantei-pârâte L. L. I. suma de 100.418 lei cu titlu de sultă; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta-pârâtă având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 1575 lei, reprezentând 90% chirie încasată de acesta în perioada 01.02._11, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul-reclamant C. E. să plătească reclamantei-pârâte L. L. I. suma de 1087,8 lei, reprezentând 74% din chiria de 1470 lei, încasată de pârâtul-reclamant urmare a închirierii în perioada 01.02._11 a imobilului apartament situat în mun. Suceava, .. 5, ., ., în parte, cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta pârâtă să achite pârâtului reclamant suma de 644 lei (din care nu face parte suma de 1149 lei taxă judiciară de timbru, care rămâne a fi suportată integral de reclamanta-pârâtă); a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a obligat intimatul pârât să plătească apelantei reclamante suma de 228 lei cheltuieli de judecată din apel.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

În cauză s-a dovedit că părțile au dobândit următoarele bunuri:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava (în valoare de 150.000 lei );

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, ., jud. Suceava (în valoare de 132.915,3 lei );

- suma de 55.489,22 lei aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania - Sucursala Suceava.

Nu a fost întemeiată solicitarea apelantului pârât privind excluderea din masa de partaj a sumei de 55.489,22 lei, cu privire la care s-a reținut existența în conturile acestuia la data despărțirii în fapt și faptul că nu a fost cheltuită în folosul familiei, în condițiile în care acesta nu a dovedit aspectele invocate în argumentarea soluției propuse.

Astfel, înscrisurile depuse de apelantul pârât în cursul judecății în primă instanță (filele 517-520) și în apel (fila 59) nu au fost de natură a dovedi susținerea acestuia că sumele aflate la data de 31.07.2008 în conturile sale de economii provin din plata unor proiecte de cercetare și că această sumă a fost returnată în totalitate către universitate.

Extrasul din procesul verbal de constatare încheiat la data de 5.06.2008 de Direcția Control și Antifraudă Fonduri Comunitare (fila 519 ) a atestat faptul că în perioada 18.03._08 s-au efectuat verificări la Universitatea „Ș. cel M.” Suceava privind proiectul RO 2004 /_.22 (în care era implicat și pârâtul), privind modul în care au fost respectate clauzele contractuale, eligibilitatea cheltuielilor, legalitatea și regularizarea achizițiilor publice, fără însă a atesta rezultatul verificărilor.

Adeverința nr._/23.10.2014 eliberată de Universitatea „Ș. cel M.” Suceava a atestat faptul că pârâtului i s-au efectuat următoarele rețineri pe statul de plată: în aprilie 2013 suma de 2806 lei, în mai suma de 2806 lei, sume reprezentând recuperarea cheltuielilor neeligibile din proiectul PHARE RO 2004 /_.22, fără a fi dovedită legătura dintre aceste rețineri și veniturile încasate până în luna august 2008, respectiv dacă aceste sume au profitat patrimoniului comun al celor doi soți.

Astfel, corect prima instanță a reținut că suma de 55.489,22 lei face parte din masa bunurilor comune, fiind dobândită în timpul căsătoriei, în condițiile în care pârâtul nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv că această sumă provine din plata unor proiecte de cercetare și că ar fi fost restituită către universitate. Suma regăsindu-se în contul de economii a fost puțin probabil că are legătură cu sumele plătite/virate de Universitate, cu valoare de prezumție simplă, prima instanță reținând că plata de către Universitate putea fi făcută în contul curent și nu în contul de economii.

Nici critica apelantei reclamante în sensul că în masa de partaj s-ar fi impus a fi inclusă și suma de 38.000 lei retrasă de C. E. din conturile proprii în lunile aprilie - mai 2008, nu a putut fi primită. Banii fiind retrași în timpul căsătoriei, s-a prezumat că au fost cheltuiți în folosul căsătoriei, iar reclamanta nu a făcut proba contrară. Mai mult, instanța a reținut ca dovedit faptul că banii au fost utilizați pentru plata prin transfer bancar în perioada martie - aprilie 2008 de către pârâtul reclamant fratelui său ca diferență pentru prețul apartamentului din mun. Suceava, . de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131 din 11 ianuarie 2008, iar apelanta nu a adus critici concrete sub acest aspect.

În ceea ce privește modalitatea de lotizare, tribunalul a constatat că în mod corect a fost inclus în lotul reclamantei apartamentul din . de apelantul pârât nefiind întemeiate, prin raportare la dispozițiile art.673 indice 9 Cod de procedură civilă. Soluția a fost justificată având în vedere valoarea apartamentelor, cota de contribuție a părților (apartamentul cu o valoarea de circulație mai mare fiind atribuit coindivizarului cu o cotă de contribuție mai mare), împrejurarea că reclamanta este cea care dintotdeauna a locuit în acest apartament. Pârâtul împreună cu minorul locuiește de o perioadă lungă de timp în satul Sf. I., la domiciliul concubinei, astfel încât nu a fost reală susținerea privind necesitatea atribuirii apartamentului cu suprafața mai mare soțului căruia i s-a încredințat minorul, pentru a se asigura necesitatea de spațiu a acestuia.

Probatoriul administrat nu a confirmat că imobilul din . primit de pârât ca locuință de serviciu, în contractul de vânzare – cumpărare (fila 11,12) menționându-se că sunt cumpărători numiții C. E. și C. L. I., fără a se atesta împrejurarea invocată de apelant.

Corect a reținut instanța, ca un argument în atribuirea în lotul pârâtului a apartamentului din . că acesta a făcut îmbunătățiri și a administrat acest imobil. Împrejurarea că reclamanta pârâtă nu a contestat valoarea acestui apartament, astfel cum a fost indicată în raportul de expertiză întocmit de expert C. S., nu reprezintă un criteriu care trebuie avut în vedere la formarea și atribuirea bunurilor în lot.

Verificând criticile formulate de apelanți cu privire la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, tribunalul a reținut că aceasta se stabilește prin raportare la întreaga comunitate de bunuri, și nu cu privire la fiecare bun în parte. Corect prima instanță a apreciat că reclamanta pârâtă a avut o contribuție mai ridicată decât pârâtul reclamant la dobândirea bunurilor comune, având în vedere că în toată perioada cât părțile au conviețuit împreună, până la data despărțirii în fapt, veniturile reclamantei pârâte au fost considerabil mai mari decât ale pârâtului reclamant, conform fișelor fiscale și adeverințelor depuse de părți la filele 567-569, 571-578, 624-636 și 792 dosar, ale căror informații au fost sintetizate în centralizatorul depus de reclamanta pârâtă la fila 818 dosar. Totodată, a avut în vedere că reclamanta a fost cea care a suportat într-o mare măsură cheltuielile de zi cu zi ale familiei.

De asemenea, corect instanța a avut în vedere că reclamanta pârâtă a beneficiat la achiziționarea bunurilor imobile comune de sume de bani primite de la mama sa, B. Lucreția.

Spre deosebire de prima instanță, Tribunalul a apreciat că la stabilirea cotei de contribuție trebuie avute în vedere toate sumele trimise reclamantei de către mama sa, respectiv atât suma de_ lei, cât și suma totală de 5.950.000 lei.

Astfel, având în vedere înscrisul de la fila 655 dosar, corect prima instanță a apreciat ca fiind reală susținerea reclamantei pârâte în sensul că la achiziționarea apartamentului situat în Suceava, . de_ euro, reclamanta pârâtă a beneficiat de suma de_ lei primită ca donație de la mama sa, B. Lucreția.

Faptul că banii au fost trimiși în anul 2002, iar apartamentul a fost achiziționat în 2004 nu a prezentat relevanță, reclamanta dovedind cu înscrisurile depuse la dosar (filele 368, 374, 428, 443, 445 - 450, 456, 704 – fond și filele 26 - 44 apel) că banii primiți de la mama sa au fost plasați în depozite, fiind retrași cu ocazia cumpărării apartamentului.

De asemenea, Tribunalul a reținut că în ceea ce privește apartamentul situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava, dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1619/07.02.1997 (f. 11-13) la un preț de 18.410.680 lei, a fost reală susținerea apelantei că mama sa i-a dat suma de 5.950.000 lei cu titlu de donație în vederea achiziționării apartamentului, aspect care a rezultat din înscrisurile de la filele 649 - 650 lei dosar coroborat cu răspunsul pârâtului la interogatoriu (fila 533 dosar).

Față de susținerea reclamantei că ceea ce s-a scris pe ordinul de plată a fost un element conjunctural, sugerat de lucrătorul bancar și de răspunsul pârâtului la interogatoriu, în sensul că nu a împrumutat bani membrilor familiei, s-a apreciat că mențiunea funcționarului bancar „restituire împrumut” în recipisa de trimitere a sumei de 4.300.000 (fila 533) nu a corespuns adevărului, suma reprezentând un dar din partea mamei reclamantei.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că reclamanta pârâtă are o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 74%, iar pârâtul reclamant de 26%.

Nu s-a contestat faptul că reclamanta pârâtă a realizat venituri mai mari în cursul căsătoriei (în perioada 1995-1997 cu aproximativ 42% mai mari), însă apelantul pârât a invocat în susținerea cotei egale ajutorul primit de la părinții săi pentru efectuarea îmbunătățirilor la apartamentul de pe .> Apelanta reclamantă a susținut că ea a suportat în întregime cheltuielile privind îmbunătățirile efectuate la acest imobil.

Tribunalul, raportat la înscrisurile depuse la dosar și la declarațiile martorilor audiați în cauză, a reținut că a fost dovedită contribuția părinților pârâtului în ceea ce privește manopera.

Astfel, instanța raportându-se la declarațiile martorilor M. L. (f. 57-58) și I. V. (f. 64), persoane care s-au ocupat de amenajarea apartamentului și care lucrau la RENEL Filiala Suceava, a reținut că aceștia au confirmat faptul că tatăl pârâtului reclamant, care la acea vreme era director la RENEL Filiala Suceava, a fost cel care i-a plătit pe muncitori pentru lucrările efectuate.

S-a avut în vedere însă și faptul că în acea perioadă pârâtul era plecat la studii în Franța, iar reclamanta a primit bani de la mama sa, că aceasta a achiziționat materiale pentru amenajarea apartamentului, conform facturilor aflate în posesia sa.

Prin urmare, nu s-a putut reține că cheltuielile de amenajare a acestui apartament au fost suportate doar de către reclamantă, însă instanța a apreciat că aceasta a suportat aceste cheltuieli într-o proporție mai mare decât pârâtul.

Coroborând înscrisurile de la dosar, respectiv dovada achitării de către reclamantă a facturilor pentru utilități și extrasele privind contul pârâtului (filele 704 -730, 821-826), cu declarațiile martorilor M. L. și N. V., corect a reținut prima instanță că reclamanta a fost cea care a suportat mai cu seamă cheltuielile privind gospodăria.

De asemenea, cu toate că împrumutul în sumă de 10.500 euro nu a fost contractat în exclusivitate de către reclamantă, prima instanță, prin raportare la probatoriul administrat, a reținut și nu s-a contestat faptul că această sumă a fost restituită într-o mai mare măsură din veniturile reclamantei pârâte.

Pârâtul a criticat hotărârea primei instanțe arătând că greșit s-a reținut ca nedovedit faptul că veniturile sale se îndreptau în mod deosebit spre creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie, invocând hotărârea de divorț. Or, constatările jurisdicționale din sentința civilă nr. 1492/18.03.2010 a Judecătoriei Suceava, prin care minorul a fost încredințat tatălui, au vizat în mod deosebit relația afectivă dintre tată și fiu, faptul că tatăl este implicat în procesul educațional (rezultatele excepționale fiind atestate și de înscrisurile atașate în apel filele 65-72), fără a fi date dezlegări în privința contribuției materiale din timpul căsătoriei a celor doi părinți implicați în creșterea și educarea copilului.

Atât reclamanta cât și pârâtul au făcut cheltuieli pentru dezvoltarea profesională, dovadă fiind facturile privind produsele IT achiziționate de pârât (în interes propriu, dar și al minorului, dovadă fiind rezultatele deosebite obținute în acest domeniu de minor), precum și împrejurarea că reclamanta în perioada 2004-2007 a urmat a doua facultate.

Ceea ce a format convingerea instanței pentru stabilirea cotei de contribuție au fost aspectele reținute mai sus, privind veniturile realizate de părți, contribuția părților la cheltuielile comune și ajutorul primit de la părinți.

Solicitarea apelantei pârâte privind reducerea onorariului de avocat plătit de pârâtul reclamant s-a apreciat a fi neîntemeiată, față de dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, având în vedere valoarea pricinii și munca depusă de avocat în cauză. Cuantumul cheltuielilor de judecată suportat de fiecare parte a fost corect stabilit prin raportare la înscrisurile de la dosar, iar suma datorată cu acest titlu a fost calculată având în vedere capetele de cerere admise, cota de contribuție și regulile privind compensarea.

În temeiul art.274 Cod de procedură civilă, intimatul, ca parte căzută în pretenții, a fost obligat a plăti apelantei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxă de timbru, în limita motivelor admise.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, ambele părți din proces.

În dezvoltarea motivelor, pârâtul C. E. a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cât timp nu a răspuns tuturor motivelor de critică aduse hotărârii instanței de fond, existând contradicție între considerente (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă) și în același timp aplicarea legii a fost încălcată în litera și spiritul acesteia, rezultând o soluție profund nelegală (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Așa cum știu cu toții cei ce sunt profesioniști ai dreptului, legea se aplică nu doar în litera, ci și în spiritul ei, lucru ce nu a fost făcut în speța de față în condițiile în care instanța a ignorat unele aspecte scoase în evidență de către pârâtul reclamant, care au fost probate cu înscrisuri în dosar, și nu a răspuns acestor critici, mai ales în condițiile în care în considerente a făcut trimitere la probe care au fost total diferite de cum le-a interpretat instanța, și nu a răspuns deloc la critici susținute de probe la care a făcut referire pârâtul, ducând în final la o contradictorialitate între considerentele hotărârii.

Astfel, instanța a făcut referiri la cheltuieli suportate de pârât la studii în Franța - reținând că doar școlarizarea a fost plătită de statul francez - dar la dosar au depuse înscrisurile din care a rezultat plata tuturor cheltuielilor, inclusiv a cazării, transportului și mâncării de către Franța sub forma bursei în bani plătită și care era extrem de generoasă la acel timp, permițând chiar posibilitatea economisirii unor sume de bani. Deși a făcut referiri la aceste înscrisuri în considerente, instanța nu le-a inclus pe toate și soluția a fost în acest sens nelegală, ducând la concluzia unei contribuții financiare mai mari a reclamantei pârâte pentru perioada respectivă.

Motivarea instanței a fost, de asemenea, contradictorie față de reținerea unei contribuții mai mari a reclamantei la întreținerea familiei, făcând referire la constatările jurisdicționale din sentința civilă nr. 1492/2010 a Judecătoriei Suceava, dar reținând în același timp un interes deosebit al tatălui pentru educația minorului și achiziționarea de produse IT, însă doar la nivel emoțional. În mod cert din sentința sus - menționată nu a rezultat că minorul a fost încredințat tatălui pentru că era o relație afectivă deosebită între aceștia, ci pentru că efectiv ocupându-se permanent de minor a contribuit la creșterea și întreținerea sa aproape exclusiv, ceea ce a dus la concluzia că acest tip de contribuție nu a fost avut în vedere în condițiile în care reclamanta, neavând timp pentru minor, nu a fost necesar să se plătească separat o persoană care să aibă grija sa atât în ceea ce privește alimentația, treburile casnice, cât și în ceea ce privește pregătirea școlară. Practica juridică în materie este clară în a reține o contribuție a părintelui care a susținut și în alte forme decât financiar familia, ca în situația de față (cu precizarea că pârâtul a susținut-o și financiar).

Deși instanța de apel a avut la dosar adeverința nr._/23 octombrie 2014 eliberată de Universitatea „Ș. cel M." Suceava în sensul reținerii din salariul pârâtului a unor sume consistente pentru recuperarea cheltuielilor neeligibile din proiectul PHARE la care a lucrat, nu a reținut că ar fi dovedită o legătură între veniturile încasate până în august 2008 și care ar fi profitat familiei, ignorând sentința judecătorească de la București, depusă în copie la dosar, care a făcut vorbire clară de perioada în care s-au încasat sumele pentru acest proiect și care era perioada căsătoriei părților.

Pentru a majora cota reclamantei apelante la dobândirea bunurilor comune instanța a motivat că ar fi avut venituri mai mari în perioada 1994 - 1997 (1997 este și anul cumpărării imobilului din . motivat și că în această perioadă pârâtul a fost ajutat de părinții săi, mai mult chiar, că aceștia au suportat mare parte din sumele necesare pentru amenajarea apartamentului, iar soluția a fost bazată pe o contradictorialitate de afirmații și motivări ale instanței. Tot instanța de apel a interpretat într-o manieră proprie mențiunile din ordinul de plată - încălcând prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă - considerând că lucrătorul bancar a greșit notând „restituire împrumut", în realitate fiind o donație, deși la momentul respectiv nici reclamanta și nici mama acesteia nu au contestat mențiunile și nu este posibilă o greșeala a unui lucrător bancar care să evidențieze o cu totul altă tranzacție decât cea efectiv făcută. Cum s-ar putea accepta că mama reclamantei a donat fiicei o sumă de bani, a observat că este o altă mențiune pe ordinul de plată, dar o acceptă că așa ar fi sugerat un funcționar de la bancă.

Instanța de apel a ignorat și critica adusă de pârâtul apelant raportat la faptul că suma de_ lei rol, invocată de reclamantă ca fiind donată de mama sa, a fost în realitate retrasă în totalitate prin bancomat în perioada 28 octombrie - 6 noiembrie 2008, reținând în schimb o situație nouă și anume că a fost plasată de reclamantă în depozite bancare! Nu s-a avut în vedere nici faptul că suma susținută a fi primită ca donație este cu 2 ani anterioară cumpărării de către părți a imobilului din . achiziționării imobilului din . asemenea, deși la dosar a criticat și faptul că nu putea exista o donație cât timp mama reclamantei a cumpărat un imobil pentru sine în Suceava, nu s-a răspuns acestor critici.

Stabilirea unei cote de 74% pentru reclamantă și 26% pentru pârât nu a avut nici o explicație, și aceasta trebuia să existe cât timp modificarea cotelor ca și cuantum a fost făcută în apel, sub acest aspect decizia fiind nemotivată. În afara faptului că s-au înșiruit mai multe aspecte legate de contribuția mai mare sau mai mică a părților în proces, nu s-a menționat clar cum s-a ajuns la acest procent, pentru a înțelege pârâtul care a fost rațiunea instanței în a stabili acest procent și nu altul.

Cel de-al treilea motiv de apel al pârâtului apelant a fost legat de lotizarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, fără a se răspunde însă criticilor pârâtului apelant, și anume: cea legată de preț și cea legată de faptul că imobilul inițial achiziționat era cel în care locuiau la momentul cumpărării și fusese atribuit ca locuință de serviciu. Fiind trecută o perioadă mare de timp de la momentul primirii în chirie a acestui imobil, nu a avut posibilitatea de a depune înscrisuri, dar instanța trebuia să aibă în vedere faptele de notorietate coroborate cu celelalte înscrisuri de la dosar, dar nu a răspuns acestei critici. A considerat că nu s-a răspuns pentru că răspunsul nu era favorabil reclamantei: la fila 11 dosar fond se află depus contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul din . dincolo de orice discuție că proprietarul vânzător nu era Statul R., ci RENEL, iar singurul din familie care era angajat RENEL era pârâtul apelant, imobilele nevânzându-se decât angajaților RENEL; nu putea cumpăra acest imobil reclamanta dacă pârâtul nu era angajat RENEL și nu ar fi primit apartament în acest imobil (a se vedea prevederile Legii Nr. 85/1992 și HCA a RENEL din 1994).

Prețul imobilelor, așa cum au rezultat din expertiză, le-a contestat prin obiecțiunile depuse la dosar, obiecțiuni susținute de poziția expertului asistent ing. L., dar nu au fost avute în vedere de instanța de fond sau cea de apel, deși a mai menționat acest lucru; era o critică consistentă adusă soluției de la fond pentru că influența foarte mult valoarea imobilelor sulta ce urma a fi achitată. A arătat că imobilul din Republicii este construit în anul 1995 și are o suprafață de 65,26 mp, rezultând un preț de 667 euro pe mp, iar la cel din M. V., construit în 1961, cu 45,86 mp, a rezultat un preț de 667 euro pe mp, instanța de apel nerăspunzând acestor critici. Ca o soluție a neluării în seamă a criticilor instanța putea dispune atribuirea în lotul reclamantei apelante a imobilului din M. V., or, instanța a motivat menținerea lotizării de la fond cu efectuarea de îmbunătățiri și posesie, ceea ce a fost de asemenea în contradicție cu probatoriul administrat: îmbunătățirile constând din reabilitatea blocului din . le-a făcut pârâtul pentru că a dorit acest lucru ci pentru că a fost un proiect demarat prin primărie pentru întreg blocul și acest lucru, l-a dovedit prin înscrisuri. În același timp, o situație ce trebuia avută în vedere în contra reclamantei - îmbunătățiri la imobilului din . indicată în favoarea acesteia, deși s-a opus în scris acestor îmbunătățiri efectuate în timpul procesului.

Faptul că a plecat cu minorul din imobilul din . fost coroborat cu probatoriul din dosarul de divorț și încredințare minor, în sensul că nu se mai putea locui împreună și pentru a evita conflictele a plecat în altă locație, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții nelegale.

Față de cele sus menționate, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea apelului său așa cum a fost formulat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.

La rândul său, reclamanta a criticat decizia instanței de apel, arătând că:

1. în conținutul Hotărârii, la pag. 19, în legătură cu suma de 38.300 lei a aratat că instanța „a reținut ca dovedit faptul că banii au fost utilizați pentru plata prin transfer bancar în perioada martie - aprilie 2008 de către pârâtul reclamant fratelui său ca diferență pentru prețul apartamentul din mun. Suceava, . de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131/11.01.2008", aspect nedovedit de către apelant, la dosar neexistând nicio dovadă a transferului bancar.

2. A solicitat partajarea bunurilor dobândite astfel:

- atribuirea în natură către reclamantă a imobilului situat în municipiul Suceava, ., ., județul Suceava, și pârâtului-reclamant a imobilului situat în municipiul Suceava, .. 5, .;

- cota de 80% din valoarea apartamentului din municipiul Suceava, ., ., județul Suceava, evaluat la 150.000 lei, respectiv suma de 120.000 lei,

- cota de 90% din apartamentul din municipiul Suceava, .. 5, ., evaluat la 132.915,30 lei, respectiv suma de 119.623,77 lei,

- cota de 50% din suma de 55.489,22 lei aflată în conturile pârâtului reclamant la data despărțirii în fapt, deschise la Banca Transilvania, adică 27.744,61 lei,

- cota de 50% din suma de 38.300 lei, retrasă de C. E. din conturile proprii în lunile apr-mai 2008, după 4-5 luni de la cumpărarea apartamentului din . 19.150 lei.

Totalul sumei solicitate de reclamantă este de: 286.518,38 lei =120.000 lei + 119.623,77 lei + 27.744,61 lei+ 19,150 lei

Față de solicitarea sa din cererea de apel de a-i fi atribuită cota de 74,63 lei din masa partajabilă, a menționat că acest procent se referea la masa partajabilă de 376.704,52 lei, ce conținea și suma de 38.300 lei.

Deoarece instanța nu a admis includerea sumei de 38.300 lei în masa partajabilă, s-a admis o masă partajabilă de: 338.404,22 lei = 150.000 lei + 132.915,30 lei + 55.489,22 lei

A solicitat să se constate că prin cumularea cotei de 80% din apartamentul situat în . de 90% din apartamentul situat în . cu 50% din cei 55.489,22 lei aflați în conturile pârâtului reclamant a rezultat suma de: 267.368,38 lei=120.000 lei + 119.623,77 lei + 27.744,61 lei, reprezentând 79% din totalul de 338.404,52 lei masa partajabilă admisă și nu suma de 250.418 lei, cât a rezultat din aplicarea procentului de 74%.

De aceea, a solicitat corectarea procentului atribuit la 79% din masa bunurilor partajabile, de asemenea corectarea valorii sultei datorate la 117,368 lei și a chiriei plătite de către reclamantul pârât (din valoarea încasată de acesta) la 1.161,3 lei, având în vedere masa partajabilă admisă de 338-404,52 lei.

A precizat că a formulat cu bună-credință solicitarea procentului de 74,63% din masa partajabilă, fiind convinsă că ține de jurisprudența instanțelor de judecată să desemneze câte un procent pentru fiecare parte și neregăsind în aceeași jurisprudență formularea unei cereri alternative (de 79% în acțiunea de față) în cazul în care o sumă de bani nu este admisă ca făcând parte din masa partajabilă. Pe de altă parte este evident că instanța nu putea să acorde mai mult decât s-a cerut și de aceea a solicitat reanalizarea probelor și a arătat că procentul de 70% solicitat prin prezenta nu înseamnă mai mult decât s-a cerut prin cererea de apel, ci a rezultat raportat la masa partajabilă admisă.

A solicitat cotele de contribuție de 80%, respectiv 90% din cele două imobile descrise mai sus încă de la deschiderea acțiunii de partaj. Sumele de bani din conturile pârâtului reclamant pentru care a solicitat cota de 50% au apărut pe parcursul derulării acțiunii, la solicitarea instanței formulată către Banca Transilvania, ea neavând cunoștință de acele sume și nefiind împuternicită niciodată pe acele conturi. Pârâtul reclamant a beneficiat întreaga căsătorie de buna sa credință și a profitat de rezultatele muncii sale (atât ca bani câștigați din salariu, cât și ca muncă în gospodărie) și ale mamei sale, pentru a-și economisi toți banii proprii, așa cum a arătat în conținutul dosarului.

În legătură cu aspectele descrise a făcut o cerere de îndreptare eroare materială depusă la instanță în data de 19.02.2015 și respinsă cu precizarea că „modificarea soluției date prin reținerea unei cote de 79% față de 74% presupune o reanalizare a probelor, care nu se poate realiza pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială”.

În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2015 reclamanta, constatând că recursul său a fost formulat înafara termenului prevăzut de lege, a solicitat să se ia act că renunță la judecata acestuia. În contextul dat, apărătoarea pârâtului a invocat excepția netimbrării recursului, excepție ce s-a impus a fi analizată cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 al. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 153 din 21 mai 2015, Curtea de Apel Suceava a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanta L. L. I., a admis recursul declarat de pârâtul C. E., a casat decizia civilă nr. 184/10.02.2015 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, curtea asupra excepției invocate, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În speță, conform dovezii aflate la fila 13 dosar, reclamantei i s-a comunicat la 30.04.2015 obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 4025 lei și un timbru judiciar de 0,3 lei până la data de 14.05.2015 și de a depune la dosar dovada în acest sens. Cu toate acestea, deși legal citată, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație.

În atare situație, Curtea a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor legale citate, anulând recursul declarat de reclamantă ca netimbrat.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, în raport de lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Pârâtul a criticat soluția instanței de apel, arătând că „nu s-a răspuns tuturor motivelor de critică aduse hotărârii instanței de fond, existând contradicție între considerente (art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă) și în același timp aplicarea legii a fost încălcată în litera și spriritul acesteia rezultând o soluție profund nelegală (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă)”.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâtul a arătat că instanța a ignorat unele aspecte scoase în evidență de el și care au fost probate cu înscrisuri în dosar și nu a răspuns acestor critici, mai ales în condițiile în care a făcut trimitere în considerente la probe diferite/interpretate diferit față de instanța de fond; că nu s-a răspuns deloc la critici susținute de probele la care el a făcut referire.

În concret, pârâtul a făcut referire la faptul că instanța de apel a reținut că doar școlarizarea – din perioada bursei de studii – ar fi fost plătită de statul francez, deși la dosar au fost depuse înscrisuri care au relevat plata tututor cheltuielilor (inclusiv transport, cazare, masă); că, deși a depus la dosar adeverința nr._/23 octombrie 2014 eliberată de Universitatea „Ș. cel M.” Suceava, care a relevat reținerea din salariul său a unor sume consistente pentru recuperarea cheltuielilor din proiectul PHARE la care a lucrat, totuși nu s-a reținut că ar fi dovedită legătura de cauzalitate între veniturile încasate până în luna august 2008, care au profitat familiei, și s-a ignorat hotărârea judecătorească de la București, care a prevăzut clar perioada în care s-au încasat acești bani, ce se situează în timpul căsătoriei părților; că s-a ignorat critica sa raportat la faptul că suma de_ lei (rol) a fost în realitate retrasă în totalitate prin bancomat în perioada 28 octombrie – 6 noiembrie 2008 și nu s-a avut în vedere că această sumă este cu 2 ani anterioară cumpărării imobilului din . achiziționării apartamentului din . nu s-a răspuns criticii sale cum că nu putea exista o donație cât timp mama reclamantei a cumpărat pentru sine un imobil în municipiul Suceava; că nu s-a răspuns nici criticilor sale privind lotizarea: cea legată de preț și cea legată de faptul că imobilul din . în care el locuia la momentul cumpărării, fiind primit anterior ca locuință de serviciu.

Cum a rezultat și din considerentele anterior expuse, ca și din modul de redactare a cererii de apel (f. 8 – 13 dosar apel), pârâtul a formulat trei motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii primei instanțe, vizând: 1. includerea în masa bunurilor de partajat a sumei de 55.489,22 lei; 2. stabilirea unei contribuții a reclamantei de 60% la dobândirea bunurilor în perioada căsătoriei; 3. modalitatea de lotizare aleasă de prima instanță în sensul atribuirii în lotul reclamantei a imobilului apartament din .> În susținerea fiecăruia dintre aceste motive, pârâtul a adus argumente, cu referiri concrete la probele administrate în cauză, coroborarea acestora și puterea lor doveditoare.

În mod evident, referirile pârâtului din memoriul de recurs la cereri ce nu au fost analizate/cărora nu li s-a răspuns de către instanța de apel au vizat argumente aduse în dezvoltarea celor trei motive expuse.

Din examinarea deciziei atacate a rezultat că instanța de apel a analizat, în devoluțiune, probatoriul administrat în cauză, inclusiv în calea ordinară de atac, și a răspuns celor trei critici formulate de pârât, argumentele aduse în susținerea acestora vizând interpretarea probelor administrate.

Prin urmare, nu s-a putut aprecia că sub acest aspect hotărârea instanței de apel nu a cuprins motivele pe care se sprijină, conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, criticile privind modul de apreciere/ignorarea probelor administrate au vizat netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii, neputând fi încadrate în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În practica și doctrina judiciară este unanim admis că instanța de judecată este în drept să grupeze argumentele aduse de părți în susținerea unui motiv de apel/recurs și să le răspundă printr-un considerent comun, mai ales atunci când nu s-au administrat probe noi în calea de atac și/sau situația de fapt reținută de prima instanță nu s-a modificat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 din codul de procedură civilă – când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii – vizează respectarea, de către judecătorul cauzei, a dispozițiilor imperative ale articolului 261 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format confingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Acestea reprezintă o garanție a respectării dreptului părților la un proces echitabil, asigurând atât înțelegerea de către acestea a soluției pronunțate, cât și posibilitatea exercitării controlului judiciar în căile legale de atac.

În contextul dat, Curtea a apreciat a fi întemeiată critica privind nemotivarea/motivarea contradictorie a soluției date de instanța de apel motivului privind cota de contribuție pe care au avut-o părțile la dobândirea bunurilor supuse împărțelii.

Astfel, în speță ambele părți au investit instanța de apel cu critici privind cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune stabilite de prima instanță, de 60% pentru reclamantă și de 40% pentru pârât.

Admițând apelul declarat de reclamantă, prin decizia atacată Tribunalul a stabilit o cotă de contribuție a acesteia de 74% și respectiv de 26 % a pârâtului.

Deși considerentele hotărârii au relevat că instanța de apel a analizat probele administrate în cauză sub acest aspect, totuși acestea nu au cuprins motivele care au condus la stabilirea procentelor menționate.

De altfel, prin memoriile de recurs formulate, ambele părți au formulat critici sub acest aspect, pârâtul arătând că din considerente ar rezulta, pe de o parte, că și el a beneficiat de sprijinul și ajutorul părinților săi, iar pe de altă parte că a avut o contribuție mult diminuată la achiziționarea bunurilor comune comparativ cu reclamanta, iar aceasta din urmă că, potrivit celor reținute de Tribunal, cota sa de contribuție ar fi de 79%, iar nu de 74% cum s-a stabilit.

În lipsa argumentelor care au condus la stabilirea cotelor procentuale menționate nu a putut fi exercitat controlul judecătoresc al deciziei în calea extraodinară de atac a recursului, fiind necesară reanalizarea probelor administrate la instanța de fond, respectiv verificarea situației de fapt, nepermisă în această fază procesuală.

Așa fiind, Curtea, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 raportat la disp. art. 312 alin. (5) din Codul de procedură civilă a admis recursul declarat de pârât și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția I civilă sub nr._ .

Examinând apelurile părților, prin prisma criticilor formulate și a considerentelor sentinței apelate, tribunalul reține următoarele:

Nu este întemeiată solicitarea apelantului pârât privind excluderea din masa de partaj a sumei de 55.489,22 lei cu privire la care s-a reținut existența în conturile acestuia la data despărțirii în fapt și faptul că nu a fost cheltuită în folosul familiei, în condițiile în care acesta nu a dovedit aspectele invocate în argumentarea soluției propuse.

Astfel, înscrisurile depuse de apelantul pârât în cursul judecății în primă instanță (filele 517-520) și în apel (fila 59, I ciclu procesual) nu sunt de natură a dovedi susținerea pârâtului în sensul că sumele aflate la data de 31.07.2008 în conturile sale de economii provin din plata unor proiecte de cercetare și că această sumă a fost returnată în totalitate către universitate.

Extrasul din procesul verbal de constatare încheiat la data de 5.06.2008 de Direcția Control și Antifraudă Fonduri Comunitare (fila 519 ) atestă faptul că în perioada 18.03._08 s-au efectuat verificări la Universitatea „Ș. cel M.” Suceava privind proiectul RO 2004 /_.22 (în care era implicat și pârâtul) privind modul în care au fost respectate clauzele contractuale, eligibilitatea cheltuielilor, legalitatea și regularizarea achizițiilor publice, fără însă a atesta rezultatul verificărilor.

Adeverința nr._/23.10.2014 eliberată de Universitatea „Ș. cel M.” Suceava atestă faptul că pârâtului i s-au efectuat următoarele reținerii pe statul de plată: în aprilie 2013 suma de 2806 lei, în mai suma de 2806 lei, sume reprezentând recuperarea cheltuielilor neeligibile din proiectul PHARE RO 2004 /_.22, fără a fi dovedită legătura dintre aceste rețineri și veniturile încasate până în luna august 2008, respectiv dacă aceste sume au profitat patrimoniului comun al celor doi soți.

În ceea ce privește modalitatea de lotizare, tribunalul constată că în mod corect a fost inclus în lotul reclamantei apartamentul din . de apelantul pârât nefiind întemeiate, prin raportare la dispozițiile art.673 indice 9 Cod de procedură civilă.

Soluția este justificată având în vedere, valoarea apartamentelor, cota de contribuție a părților (apartamentul cu o valoarea de circulație mai mare fiind atribuit coindivizarului cu o cotă de contribuție mai mare), împrejurarea că reclamanta este cea care dintotdeauna a locuit în acest apartament .Pârâtul împreună cu minorul a locuit de o perioadă lungă de timp în satul SF. I., la domiciliul concubinei,astfel încât nu este reală susținerea privind necesitatea atribuirii apartamentului cu suprafața mai mare soțului căruia i s-a încredințat minorul, pentru a se asigura necesitatea de spațiu a acestuia.

Corect a reținut instanța ca un argument în atribuirea în lotul pârâtului a apartamentului din . că acesta a făcut îmbunătățiri și a administrat acest imobil. Împrejurarea că reclamanta pârâtă nu a contestat valoarea acestui apartament astfel cum a fost indicată în raportul de expertiză întocmit de expert C. S. nu reprezintă un criteriu care trebuie avut în vedere la formarea și atribuirea bunurilor în lot. De altfel, în prezent copilul părților este major, plecând la studii la facultate.

Se va înlătura și critica reclamantei-apelante cu privire la includerea în masa de partajat a sumei de 38.000 lei.

Banii fiind retrași în timpul căsătoriei se prezumă că au fost cheltuiți în folosul căsătoriei, iar reclamanta nu a făcut proba contrară.

Mai mult instanța a reținut ca dovedit faptul că banii au fost utilizați pentru plata prin transfer bancar în perioada martie - aprilie 2008 de către pârâtul reclamant fratelui său ca diferență pentru prețul apartamentului din mun. Suceava, . de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 131 din 11 ianuarie 2008.

În acte s-a trecut o sumă mult mai mică (a recunoscut și reclamanta în instanță la termenul din 26 noiembrie 2015 că valoarea imobilului din . fost de peste 40.000 euro), iar cei 38.000 lei reprezintă exact 10.000 euro la momentul 11 ianuarie 2008 și au fost plătiți lunar vânzătorilor. La fel întreaga sumă obținută din apartamentul din . inclusă în apartamentul din .>

Reclamanta a urmat a doua facultate în perioada 2004-2007, dar nu la o facultate particulară, ci la facultatea de stat Universitatea „Ș. cel M.” Suceava unde a beneficiat de bursă timp de 3 semestre datorită rezultatelor bune obținute. Cuantumul taxei de studiu a fost de 1600 lei/anual, din care trebuie dedusă bursa, taxă ce reprezintă mai puțin de 4% din venitul său anual.

Verificând criticile formulate de apelanți cu privire la cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, tribunalul constată următoarele:

Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește prin raportare la întreaga comunitate de bunuri obținută de părți și nu cu privire la fiecare bun în parte.

Corect prima instanță a apreciat că reclamanta pârâtă a avut o contribuție mai ridicată decât pârâtul reclamant la dobândirea bunurilor comune având în vedere că în toată perioada cât părțile au conviețuit împreună până la data despărțirii în fapt veniturile reclamantei pârâte au fost considerabil mai mari decât ale pârâtului reclamant, conform fișelor fiscale și adeverințelor depuse de părți la filele 567-569, 571-578, 624-636 și 792 dosar ale căror informații au fost sintetizate în centralizatorul depus de reclamanta pârâtă la fila 818 dosar. Totodată, se are în vedere că reclamanta a fost cea care a suportat într-o mare măsură cheltuielile de zi cu zi ale familiei.

De asemenea, corect instanța a avut în vedere că reclamanta pârâtă a beneficiat la achiziționarea bunurilor imobile comune ale părților de sume de bani primite de la mama sa B. Lucreția.

Spre deosebire de prima instanță, Tribunalul apreciază că la stabilirea cotei de contribuție trebuie avute în vedere toate sumele trimise reclamantei de către mama sa, respectiv atât suma de_ lei cât și suma totală de 5.950.000 lei.

Faptul că banii au fost trimiși în anul 2002, iar apartamentul achiziționat în 2004, nu prezintă relevanță, reclamanta dovedind cu înscrisurile depuse la dosar (filele 368,374,428,443,445-450, 456, 704 –fond și filele 26-44 apel) că banii primiți de la mama sa au fost plasați în depozite, fiind retrași cu ocazia cumpărării apartamentului.

De asemenea, Tribunalul reține că în ceea ce privește apartamentul situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava dobândit de părți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1619/07.02.1997 (f. 11-13) la un preț de 18.410.680 lei este reală susținerea apelantei în sensul că mama acesteia i-a dat suma de 5.950.000 lei cu titlu de donație în vederea achiziționării apartamentului, aspect care rezultă din înscrisurile de la filele 649-650 lei dosar coroborat cu răspunsul pârâtului la interogatoriu (fila 533 dosar).

Față de susținerea reclamantei că ceea ce s-a scris pe ordinul de plată a fost un element conjunctural, sugerat de lucrătorul bancar și răspunsul pârâtului la interogatoriu în sensul că nu a împrumutat bani membrilor familiei se apreciază că mențiunea funcționarului bancar „restituire împrumut” în recipisa de trimitere a sumei de 4.300.000 (fila 533) nu corespunde adevărului, suma reprezentând un dar din partea mamei reclamantei.

Nu se contestă faptul că, reclamanta pârâtă a realizat venituri mai mari în cursul căsătoriei (în perioada 1995-1997 cu aproximativ 42% mai mari) ,însă apelantul pârât invocă în susținerea cotei egale ajutorul primit de la părinții săi pentru efectuarea îmbunătățirilor la apartamentul de pe .> Apelanta reclamantă susține că ea a suportat în întregime cheltuielile privind îmbunătățirile efectuate la acest imobil.

Tribunalul raportat la înscrisurile depuse la dosar și la declarațiile martorilor audiați în cauză, reține că este dovedită contribuția părinților pârâtului în ceea ce privește manopera .

Astfel, instanța raportându-se la declarațiile martorilor M. L. (f. 57-58) și I. V. (f. 64), persoane care s-au ocupat de amenajarea apartamentului și care lucrau la RENEL Filiala Suceava, a reținut că aceștia confirmă faptul că tatăl pârâtului reclamant, care la acea vreme era director la RENEL Filiala Suceava, a fost cel care i-a plătit pe muncitori pentru lucrările efectuate.

Se are în vedere însă și faptul că în acea perioadă pârâtul era plecat la studii în Franța, iar reclamanta a primit bani de la mama sa, că aceasta a achiziționat materiale pentru amenajarea apartamentului, conform facturilor aflate în posesia sa .

Prin urmare, nu se poate reține că cheltuielile de amenajare a acestui apartament au fost suportate doar de către reclamantă, însă instanța apreciază că aceasta a suportat aceste cheltuieli într-o proporție mai mare decât pârâtul .

Deplasarea pârâtului în Franța nu a fost privită ca o cheltuială pentru bugetul familiei, ci referitor la susținerea pârâtului în sensul că a contribuit la dobândirea bunurilor comune cu economiile sale, s-a reținut faptul că o mare parte din economiile făcute de acesta au avut ca destinație suportarea cheltuielilor de transport, cazare și masă pentru ca să ajungă în Franța în vederea efectuării studiilor. Cât despre economiile făcute din bursă, pârâtul a precizat singur că nu a făcut nicio economie: „asta este dar sunt cam strâns la…cu banii. Și dacă trebuie să plătesc și cheltuielile de întoarcere este o catastrofă”. La fila 640 dosar fond pârâtul a scris pe 5 ianuarie 1996 în scrisoarea trimisă reclamantei referitor la costurile de întoarcere în țară, după ce arăta cât costa trenul, cazarea în Paris, masa, taxiul, etc. că, „… deci cam toate economiile pe care le-am făcut destul de greu se duc”. Corect prima instanță a arătat că aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de școlarizare care au fost suportat de statul francez conform înscrisurilor depuse de pârâtul reclamant la filele 546-549 dosar.

Coroborând înscrisurile de la dosar, respectiv dovada achitării de către reclamantă a facturilor pentru utilități și extrasele privind contul pârâtului (filele 704 -730, 821-826 ) cu declarațiile martorilor M. L. și N. V., corect a reținut prima instanță că reclamanta a fost cea care a suportat mai cu seamă cheltuielile privind gospodăria .

De asemenea, cu toate că împrumutul în sumă de 10.500 euro nu a fost contractat în exclusivitate de către reclamantă, prima instanță prin raportare la probatoriul administrat a reținut și nu s-a contestat faptul că această sumă a fost restituită într-o mai mare măsură din veniturile reclamantei pârâte.

Apelantul pârât critică hotărârea primei instanțe, arătând că greșit s-a reținut ca nedovedit faptul că veniturile sale se îndreptau în mod deosebit spre creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie, invocând hotărârea de divorț .

Or, constatările jurisdicționale din sentința civilă nr.1492/18.03.2010 a Judecătoriei Suceava, prin care minorul a fost încredințat tatălui, vizează în mod deosebit relația afectivă dintre tată și fiu, faptul că tatăl este implicat în procesul educațional (rezultatele excepționale fiind atestate și de înscrisurile atașate în apel filele 65-72), fără a fi făcute dezlegări în privința contribuției materiale din timpul căsătoriei, a celor doi părinți implicați în creșterea și educarea copilului.

Atât reclamanta cât și pârâtul au făcut cheltuieli pentru dezvoltarea profesională, dovadă fiind facturile privind produsele IT achiziționate de pârât (în interes propriu, dar și al minorului dovadă fiind rezultatele deosebite obținute în acest domeniu de minor) precum și împrejurarea că reclamanta în perioada 2004-2007 a urmat a doua facultate.

S-a arătat deja că, contribuția foștilor soți se raportează la universalitatea de bunuri comune. Se pot face însă calcule pe bunuri individual determinate, pentru a rezulta, la final, contribuția prin raportare la universalitatea comunității de bunuri, în acest sens apelanta a indicat o . calcule, inclusiv în apel, în al doilea ciclu procesual.

Se au în vedere și aspectele reținute în decizia de casare.

Valoarea masei de partajat este următoarea: 150.000 lei, contravaloarea apartamentului din mun. Suceava, ., .+ 132.915,30 lei, contravaloarea apartamentului din mun. Suceava, .. 5, ., . 55.489,22 lei, aflată în conturile pârâtului –reclamant la data despărțirii în fapt.

Rezultă suma totală de 338.404 lei.

Față de cele, pe larg, arătate mai sus, pentru apelantă se va reține: 70%, cotă de contribuție din apartamentul din . decât a solicitat reclamanta, rezultând și contribuția părinților pârâtului, cota de 90% din apartamentul din mun. Suceava, .. 5, ., evaluat la 132.915,30 lei, respectiv suma de 119.623,77 lei, cota de 50% din suma de 55.489,22 lei aflată în conturile pârâtului – reclamant la data despărțirii în fapt, deschise la Banca Transilvania, adică 27.744,61 lei.

Modul de calcul a fost detaliat de reclamantă la solicitarea instanței de apel, în rejudecare, în precizările depuse pentru termenul de judecată din 26.11.2015. Aceste calcule nu au fost contestate concret de pârât, în propriile precizări, ci doar generic.

Calculele reclamantei din „precizări” se confirmă, față de resursele materiale ale părților, analizate, pe larg, mai sus, cu excepția îmbunătățirilor suportate și de părinții pârâtului.

Rezultă astfel pentru reclamantă următoarele sume: 105.000 lei+_,77 lei+27.744,61=252.368,38 lei.

Rezultă astfel, o cotă totală de contribuție, pentru reclamantă, de 74,57%, raportat la valoarea totală a masei partajabile.

C. rezultată este similară cu cea acordată în apel, în primul ciclu procesual.

Văzând că recursul reclamantei a fost anulat ca netimbrat, prezenta rejudecare a apelului fiind dispusă ca urmare a admiterii recursului pârâtului-reclamant, se impune respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, ce se aplică și după casare și rejudecarea fondului.

Cu alte cuvinte, reclamanta poate obține, față de anularea recursului său și admiterea recursului adversarului, cel mult aceeași cotă de contribuție ca cea acordată în primul ciclu procesual al apelului, deci 74%.

Față de acestea, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul formulat de pârâtul reclamant și va admite apelul formulat de reclamanta pârâtă.

Se va schimba în parte sentința civilă nr.1783/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava în sensul că se va constata că părțile au o contribuție de 74% ( în loc de 60%) reclamanta pârâtă și 26% ( în loc de 40%) pârâtul reclamant, la dobândirea bunurilor comune, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 250.418 lei și respectiv 87.985 lei, iar pentru egalizarea loturilor, pârâtul va fi obligat a plăti reclamantei sulta corespunzătoare. Se va recalcula suma datorată de pârâtul reclamant cu titlu de chirie și de către reclamanta pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, în funcție de cota de contribuție reținută.

Solicitarea apelantei pârâte privind reducerea onorariului de avocat plătit de pârâtul reclamant este neîntemeiată, față de dispozițiile art.274 alin.3 Cod de procedură civilă, având în vedere valoarea pricinii și munca depusă de avocat în prezenta cauză.

Cuantumul cheltuielilor de judecată suportat de fiecare parte a fost corect stabilit prin raportare la înscrisurile de la dosar, iar suma datorată cu acest titlu a fost calculată având în vedere capetele de cerere admise, cota de contribuție și regulile privind compensarea.

În temeiul art.274 Cod de procedură civilă intimatul ca parte căzută în pretenții va fi obligat a plăti apelantei suma de 728 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxă de timbru, în limita motivelor admise, din ambele cicluri procesuale ale apelului.

Față de respingerea apelului pârâtului-reclamant, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată către acesta.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de pârâtul C. E., domiciliat în sat Af. I., .. 329, . și la av. L. A. – Suceava, .. 10, ., împotriva sentinței civile nr. 1783 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .

Admite apelul formulat de reclamanta L. L. I., domiciliată în Suceava, ., . civile nr. 1783 din data de 23 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ .

Schimbă în parte sentința civilă nr.1783/23.04.2014 a Judecătoriei Suceava în sensul:

Constată că părțile au o contribuție de 74% (în loc de 60%) reclamanta pârâtă și 26% (în loc de 40%) pârâtul reclamant, la dobândirea bunurilor comune, cuvenindu-se fiecărei părți o valoare de 250.418 lei și respectiv 87.985 lei .

Atribuie reclamantei-pârâte L. L. I. următoarele bunuri în sumă de lei:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava (în valoare de 150.000 lei);

Atribuie pârâtului-reclamant C. E. următoarele bunuri în sumă de 188.404,52 lei:

- apartament (compus din 2 camere, bucătărie, baie și hol) situat în mun. Suceava, .. 5, ., . (în valoare de 132.915,3 lei);

- suma de 55.489,22 lei, aflată la data de 31.07.2008 în conturile pârâtului-reclamant deschise la Banca Transilvania - Sucursala Suceava;

Obligă pârâtul-reclamant C. E. să plătească reclamantei-pârâte L. L. I. suma de 100.418 lei cu titlu de sultă.

Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta-pârâtă L. L. I. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. E. având ca obiect obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 1575 lei, reprezentând 90% chirie încasată de acesta din urmă în perioada 01.02._11, astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâtul-reclamant C. E. să plătească reclamantei-pârâte L. L. I. suma de1087,8 lei, reprezentând 74% din chiria de 1470 lei încasată de pârâtul-reclamant urmare a închirierii în perioada 01.02._11 a imobilului apartament situat în mun. Suceava, .. 5, ., .> Compensează, în parte, cheltuielile de judecată și obligă reclamanta pârâtă să achite pârâtului reclamant suma de 644 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (din care nu face parte suma de 1149 lei taxă judiciară de timbru care rămâne a fi suportată integral de reclamanta-pârâtă)

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă intimatul pârât să plătească apelantei reclamante suma de 728 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

V. O. D. A. I. M. S. A.-M.

Red. A.I.M.

Judecător fond T. R.

Tehnored. S.A.M.

5 ex./04.01.2016

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....		Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1032/2015.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1546/2015. Tribunalul SUCEAVA