Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1237/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1237/2015
DOSAR NR._ ORDIN DE PROTECȚIE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1237
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
P. DE PE L. TRIBUNALUL SUCEAVA - PROCUROR A. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții C. Z. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 1011/09.09.2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta V. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: av. D. O. pentru pârâții apelanți și av. O. G. pentru reclamanta intimată (aceasta depunând la dosar împuternicire avocațială), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând că greșit a fost calificată calea de atac ca fiind recursul, în loc de apel, pune în discuția părților calificarea căii de atac.
Apărătoarele părților, luând pe rând cuvântul, arată că în prezenta cauză calea de atac este apelul și nu recursul.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava este de acord că, în cauză, calea de atac este apelul și nu recursul.
Instanța califică calea de atac ca fiind apel, din componența completului făcând parte primii doi judecători, respectiv M. C. și T. M..
Apărătoarele părților, întrebate fiind, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea pârâților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat (filele 5,6 dosar), cu acordarea onorariului avocat din oficiu.
Apărătoarea reclamantei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală, cu acordarea onorariului avocat din oficiu.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra apelului de față, constată următoarele :
Prin cererea adresată Judecătoriei C-lung Moldovenesc – conform formularului menționat de art. 26 alșin.1 din Legea 217/2003 republicată și înregistrată la 27 august 2015, sub nr._, victima V. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție, cu caracter provizoriu, prin care să se dispună, ca agresorilor: Cepil I. Și Cepil Z., fiul și respectiv nora sa, să li se impună interdicția obligării acestora la păstrarea unei distanțe minime de 3 m., față de ea.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
Agresorii sunt fiul și respectiv nora reclamantei și aceștia au exercitat asupra ei agresiuni fizice, repetate în timp și care au fost săvârșite la domiciliul său, ultima agresiune fiind săvârșită la 12 august 2015 și pentru care a avut nevoie de un număr de 10 – 12 zile îngrijiri medicale pentru vindecare conform certificatului medico-legal anexat.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
S-au depus la dosar în copie: certificatul medico-legal nr.623 din 12 august 2015 emis de Laboratorul de Medicină Legală Suceava și biletul de ieșire din spital emis de Spitalul Municipal C-lung Mold., precum și adeverința medicală nr. 2062 din 26 august 2015 emisă de medicul de familie C. F..
Deși, legal citată, pârâta Cepil Z. nu s-a prezentat în instanță, în timp ce pârâtul Cepil I. a negat că ar fi comis acte de agresiune împotriva mamei sale –reclamanta V. A..
La solicitarea reclamantrei au fost audiați martorii: Caza D. I. și C. D. (fila 32,33 dosar fond), iar la solicitarea pârâților au fost audiați martorii: H. V. și M. I. (fila 34,35 dosar fond).
La solicitarea instanței Secția 11 Rurală Pojorâta a înaintat adresa nr._ din data de 08 septembrie 2015.
Prin sentința civilă nr. 1011/09.09.2015, Judecătoria C-lung Moldovenesc a admis cererea, având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamanta V. A. –CNP:_, născută la 31 august 1993 în localitatea B., U.R.S.S, domiciliată în . Suceava, în contradictoriu cu pârâții: Cepil I. - CNP-_ născut la 23 septembrie 1969 în . Suceava cu domiciliu în ..346, . și Cepil Z. din comuna Izvoarele Sucevei, . și în consecință: în temeiul art. 23 alin.1 lit.d coroborat cu art. 24 alin.1 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, a emis, în sarcina pârâților și în favoareareclamantei, următorul ORDIN DE PROTECȚIE: a impus pârâților Cepil I. și Cepil Z. ambii din . Plosci, județul Suceava, cu caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni de zile, următoarea interdicție: - să păstreze o distanță de 3 m. față de reclamanta V. A.; a atras atenția pârâților asupra dispozițiilor cuprinse în art. 32 din Legea nr. 217/2003 R, care prevede că încălcarea acestor dispoziții „constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an”.; sentința civilă fiind comunicată Poliției comunei Izvoarele Sucevei, pentru a lua măsurile ce se impun, conform prevederilor art.31 din susmenționata lege; ordinul de protecție fiind executoriu conform art.29 alin.1 din Legea 217/2003 R, iar onorariul avocațial în sumă de 360 lei pentru avocatul P. E. D. (delegație nr.3777 din 31 august 2015), avansându-se din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Martorul C. D. I. a menționat că pe la mijlocul lunii august anul curent aflându-se la locul numit „Măgura„ din apropierea comunei Izvoarele Sucevei pentru a cumpăra niște animale de la un cetățean, în urma discuțiilor telefonice, pe care le avusese cu numita V. A., s-a întors pe la aceasta întrucât respectiva îi comunicase că are ea de vânzare doi viței.
În momentul în care au ajuns la o distanță de vreo 15 – 20 m. de locuința acesteia, martorul a relatat că l-a observat pe numitul Cepil I. că a tăbărât asupra victimei și a lovit-o cu un corp ce-l avea în mână (fără să-și poată da seama cu ce anume) și că respectiva a căzut la pământ, observând că era plină de sânge pe față.
În același timp martorul a relatat că evenimentul respectiv s-a produs în apropierea pragului de la . a menționat că de față mai era o femeie blondă care o ținea de mână pe victimă.
În atare situație, el a relatat că s-a speriat, a fugit și s-a urcat în mașină și a plecat de la fața locului, întrucât i-a fost frică să nu fie luat și el la bătaie, iar seara când a discutat telefonic cu victima, aceasta i-a comunicat că a fost bătută de fiul și respectiv nora sa și că în urma acestei bătăi este internată în spital.
La rândul său, martora C. D. a susținut că locuiește în Italia și s-a întors în țară pe data de 3 iulie 2015, pentru a-și face o lucrare dentară și că în lipsa ei din țară de locuința sa se ocupă M. V. (vecină cu victima), persoană care stă cu ea în perioada cât se află în țară.
În jurul datei de 20 august 2015, în momentul în care ea – martora s-a întors de la medicul stomatolog a fost anunțată de către M. V. că a reușit să vorbească cu V. A. care i s-a plâns că a fost bătută de către fiul său și că este plină de sânge și i-a sugerat să cheme salvarea, la care ea a anunțat Serviciul 112 despre acest incident și a solicitat să meargă și poliția la fața locului.
Mai mult decât atât, martora a arătat că, ulterior, după ce victima a ieșit din spital a venit și a stat până a doua zi la locuința ei, ocazie cu care i-a relatat că în ziua când a avut loc incidentul se pregătea să plece de acasă, fiul său a tăbărât asupra sa, a lovit-o și i-a luat geanta în care avea banii și din cauza loviturilor primite (cu un topor sau cuțit, pentru că nu a înțeles bine) a căzut în stare de inconștiență din care și-a revenit mai târziu și așa se explică că a fost în măsură să vorbească cu M. V. atunci când a fost sunată.
Tot această martoră a menționat că în acele momente în care victima s-a aflat la ea i-a relata că și la începutul lunii august 2015 fiul său ar mai fi lovit-o și că acesta și copii lui nu-i permit să vorbească la telefon, iar nemulțumirile s-ar datora faptului că fiul ei ar fi păcălit-o în momentul în care ar fi încheiat un act prin care i-a înstrăinat toată averea.
În ceea ce-i privește pe martorii: H. V. și M. I. aceștia au relatat că victima ar fi nemulțumită de faptul că i-ar fi dat toată averea fiului său Cepil I. și datorită acestui aspect a încercat să anuleze actul respectiv și să îl despartă pe acesta de soție,deși au 7 copii împreună, motiv pentru care formulează diverse plângeri împotriva acestora.
Referitor la modul de comportare a agresorilor, martorii au arătat că aceștia se comportă frumos față de victimă și o ajută la recoltatul fânului și la treburile gospodărești.
Mai mult decât atât martora H. V. a susținut că personal a auzit-o pe victimă când a afirmat că vrea să-i bage pe fiul și nora sa în pușcărie.
Tot martorii au confirmat că în cursul lunii august au observat la domiciliul victimei o ambulanță, însă au explicat acest fapt prin aceea că victima ar fi căzut.
Potrivit art.23 alin.1 din Legea 217/2003 R: „persoana a cărui viață, integritate fizică sau psihică, ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:…..”.
Conform art.3 alin.1 din sus menționata lege: „în sensul prezentei legi, violența în familie, reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrală de libertate”, în timp ce prin articolul 4 lit.a este definitivă violența verbală prin: „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare”, iar la lit.c se menționează că prin violență fizică se înțelege „vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, ștrangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar”.
În speță, victimei i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.623 din 12 august 2015 de Laboratorul de Medicină Legală Suceava (fila 8 dosar), care concluzionează că aceasta prezintă leziuni traumatice care ar fi putut fi produse prin lovire cu/sau de corpuri dure și care necesită un număr de 10 – 12 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, menționându-se că aceasta a afirmat că la data de 12 august 2015 a fost victima unei agresiuni pe raza localității Izvoarele Sucevei.
Potrivit biletului de ieșire din spital (fila 9 ds.fd.) la diagnostic se menționează: „contuzie umăr stâng, excoriații index drept agresiune.
Potrivit adresei nr._ din 08 septembrie 2015 emisă de Secția 11 Poliție Rurală Pojorîta (fila 26 dosar fond) la data de 21 august 2015, orele 14,44 un echipaj din cadrul Secției 11 Poliție Pojorîta a fost sesizat de către M. V., prin apel SNUAU 112 despre faptul că numita Vorotneeac A. a fost agresată de către fiul ei Cepil I., motiv pentru care un echipaj s-a deplasat la fața locului și a constatat că aspectele sesizate se confirmă.
Mai mult decât atât s-a menționat că la fața locului a fost dirijat și un echipaj din cadrul serviciului de ambulanță care a preluat victima și a transportat-o la Spitalul Municipal C-lung Moldovenesc pentru îngrijiri medicale.
Totodată, s-a specificat că, în cauză, a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzut de art.193 cod penal și care este înregistrat sub nr.1306/P/2015 la P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
D. fiind raporturile tensionate dintre părți și pentru a se preveni o stare de pericol ce ar putea apărea, s-a apreciat că, în speță, cererea este întemeiată și va fi admisă ca atare și – în temeiul art. 23 alin.1 lit.d coroborat cu art. 24 alin.1 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, a emis, în sarcina agresorilor pârâți și în favoarea victimei reclamante, un ordin de protecție, prin care li se impune agresorilor: Cepil I. și Cepil Z., cu caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni de zile, următoarea interdicție: - să păstreze o distanță de 3 m. față de victima V. A..
Totodată li s-a atras atenția agresorilor asupra dispozițiilor cuprinse în art.32 din Legea nr. 217/2003 R, care prevede că încălcarea acestor dispoziții „constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an”.
În temeiul art.31 din Legea 217/2003 R ordinul de protecție se va comunica, de îndată, Structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Poliției comunei Izvoarele Sucevei, pentru a lua măsurile ce se impun, conform prevederilor art.31 din susmenționata lege, conform prevederilor art.31 alin.2 – 4 din Legea 217/2003 R.
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 217/2003 R ordinul de protecție este executoriu.
Onorariul avocațial pentru asistența agresorului în sumă de 360 lei pentru avocatul P. E. D. (delegație nr.3777 din 31 august 2015), se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și văzând și disp.art.27 și 30 din Legea 217/2003 R,
Împotriva sentinței mai sus-menționate, pârâții au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, respingerea cererii având ca obiect „ordin de protecție” formulată de reclamantă.
În motivarea a arătat că din materialul probator administrat în cauză nu se poate reține nici un act de agresiune, martorii audiați atât la propunerea victimei, cât și a apelanților neconfirmând susținerile victimei.
Au susținut că martorii nu au asistat la incidentul dintre părți, iar în relațiile furnizate de organele de poliței rezultă doar că este înregistrat un dosar penal, însă, nu și că se fac cercetări față de ei.
Au arătat apelanții că reclamanta a promovat mai multe acțiuni în instanță, care i-au fost respinse, iar în legătură cu ordinul de protecție precizează că sunt prejudiciați întrucât pentru a ajunge la imobilul lor, care este în aceeași curte cu a victimei, trebuie să treacă pe lângă aceasta.
Deși, legal citată, reclamanta nu a depus la dosar întâmpinare.
La termenul din data de 13.10.2015, instanța punând în discuție calea de atac în prezenta cauză, a calificat-o ca apel, fiind judecată de primii doi judecători din complet.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, instanța a dat eficiență prevederilor art. 23 al. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, reținând corect că se impune emiterea ordinului de protecție pentru înlăturarea stării de pericol în care se află reclamanta, ca urmare a manifestărilor de violență exercitate de pârâți asupra sa.
Nu pot fi reținute apărările apelanților relativ la lipsa dovezilor de violență, întrucât acțiunea a fost dovedită atât cu înscrisuri, cât și cu declarațiile martorilor C. D. I. și C. D..
Faptul că reclamanta ar dori să rezilieze contractul de întreținere pe care îl are cu pârâții, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât comportamentul violent al apelanților reiese și din biletul de ieșire din spital al reclamantei intimate, care confirmă o agresiune și din adresele Poliției Pojorâta din care rezultă că organele de poliție au constatat acte de agresiune ale fiului C. I. asupra mamei sale V. A., fiind întocmit și un dosar penal în acest sens.
De asemenea, martorii au relatat că au asistat la actele de violență ale pârâților, reclamanta fiind lovită de fiul său cu pumnii, adusă în stare de inconștiență și plină de sânge.
Cum, în raport de art. 3 al. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, actele comise de pârâți asupra reclamantei intră în categoria actelor de violență în familie, care justifică luarea măsurii cu caracter provizoriu în vederea protejării victimei.
Nefiind date motivele invocate, în baza art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Onorariul avocațial pentru asistența apelanților de câte 260 lei fiecare, în favoarea av. D. O., se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții C. Z. din comuna Izvoarele Sucevei, . și C. I. – CNP -_ născut la 23 septembrie 1969 în . Suceava cu domiciliu în ..346, ., împotriva sentinței civile nr. 1011/09.09.2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta V. A. – CNP_, născută la 31 august 1993 în localitatea B., U.R.S.S, domiciliată în . Suceava.
Onorariul avocațial de câte 260 lei pentru fiecare din cei doi pârâți apelanți, C. Z. și C. I., în favoarea av. D. O., se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. M. M. T. C. D. I.
RED. T..M.
JUD. GH. B.
TEHNOPRED. I.C.D.
6 EX. – 05.11.2015
câte 1 ex. pârâți apelanți
1 ex. reclamantei intimate
1 ex. P. de pe lângă Tribunalul Suceava
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1231/2015. Tribunalul SUCEAVA | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1238/2015. Tribunalul... → |
|---|
