Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1533/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1533/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1533/2015
DOSAR NR._ ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1533
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE A. S.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta M. E., împotriva sentinței civile nr. 1894 din data de 05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâta apelantă, asistată de av. M. E. și av. H. L. pentru reclamantul intima, acesta fiind lipsă.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 al. 1 N. C.pr.civ., constată că Tribunalul Suceava este competent din punct de vedere general, material, funcțional și teritorial să soluționeze apelul formulată în conformitate cu dispozițiile N.C.pr.civ. Totodată, constată că apelanta a depus la dosar chitanța nr._/2015 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului formulat în cuantum de 10 lei (aceasta fiind anulată de președintele completului de judecată, apelul fiind legal timbrat) și răspuns la întâmpinare, în două exemplare, din care un exemplar este înmânat apărătoarei intimatului.
Apărătoarea pârâtei apelante solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar copie contract individual de muncă, în două exemplare, din care un exemplar este înmânat apărătoarei intimatului și chitanța nr. 126/2015 reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei. Totodată, arată că deși, inițial, a solicitat proba cu interogatoriul intimatului și proba cu martori, renunță la aceste probe, întrucât primul termen privind divorțul părților a fost la data de 25.11.2015, termen la care părțile oarecum s-au înțeles cu privire la stabilirea domiciliului celor doi minori. Mai arată că insistă în judecarea prezentului apel, având în vedere faptul că nu este încă pronunțată hotărârea cu privire la divorțul părților, iar părțile nu sunt relații bune, pârâtul amenințând deja că va declara apel la hotărârea primei instanțe.
Apărătoarea intimatului solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar împuternicire avocațială și copii după interogatoriu și încheierea ședinței de judecată din data de 25.11.2015 a Judecătoriei Fălticeni, în două exemplare, din care câte un exemplar este înmânat apărătoarei apelantei.
Instanța admite înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei de către părți și cele depuse astăzi, ca fiind concludente, utile și pertinente în soluționarea apelului în considerarea disp. art. 482 NC.pr.civ., cu raportare la art. 254 și art. 258 N.C.pr.civ..
Întrebate fiind, apărătoarele părților, arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte solicitări de probe, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea apelantei solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâta M. E. și, pe cale de consecință, a se dispune stabilirea domiciliului minorei M. T. E. la mamă, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț. Arată că a criticat sentința instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, apreciind că, în mod greșit, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta apelantă din prezenta cauză. Învederează faptul că, astfel cum a reieșit din probatoriul administrat în cauză, părțile sunt în proces de divorț și că, din căsătoria acestora au rezultat doi copii, respectiv M. C., în prezent, având vârsta de 17 ani și care a decis să rămână la fostul domiciliu comun al părților, apelanta fiind de acord și minora M. T. E., născută la 11.09.2002 care, în prezent locuiește cu mama sa în Fălticeni într-un apartament închiriat conform contractului de închiriere aflat la fila 27 dosar fond; că, intimatul se află la muncă în Germania, sens în care, față de toate aceste aspecte, consideră că în interesul superior al minorei este ca aceasta să locuiască la mamă și să beneficieze de o supraveghere efectivă, de altfel, apelanta se implică activ în viața ambilor minori, supraveghindu-i îndeaproape, însă, mai ales cu privire la minoră, față de vârsta minorei, respectiv de 13 ani, relația strânsă de atașament ca există între mamă și fiică, ce rezultă și din poziția exprimată la fila 37 dosar fond prin declarația martorei, manifestându-și opțiunea ca minora să rămână să locuiască cu mama sa, apărătoarea apreciază că este în interesul superior minorei ca aceasta să locuiască cu mama sa până la soluționarea definitivă a procesului de divorț. Mai solicită ca instanța să reanalizeze și probatoriul administrat la instanța de fond, respectiv martora audiată în cauză – G. A. (f.37), declarația minorei care își exprimă clar opțiunea de a dori să locuiască în continuare cu mama sa (f. 38) și având în vedere aceste aspecte și faptul că, în cauză, legea prezumă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prin raportare la art. 920 C.pr.civ., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată de la instanța de fond – f. 39 și din apel.
Apărătoarea intimatului apreciază că din punctul său de vedere apelul a rămas fără obiect raportat la interogatoriu și încheierea din dosarul de divorț, din care rezultă că, practic, ei s-au înțeles inclusiv cu privire la desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivare și că, de fapt, minora a locuit tot timpul cu mama acesteia, iar în ceea ce-l privește pe intimat, acesta a solicitat pe calea ordonanței președințiale stabilirea domiciliului minorei la acesta și având în vedere că părțile s-au înțeles în timpul procesului de divorț și că, practic, minorul va locui cu tatăl și minora cu mama. Pe fond, solicită ca instanța să constate că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la admisibilitatea ordonanței președințiale. Totodată, solicită și respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de pârâta apelantă, prin apărător, având în vedere susținerile din întâmpinare și înscrisurile depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 08.09.2015, reclamantul M. C. a formulat, în contradictoriu cu pârâta M. E., cerere având ca obiect - ordonanță președințială, prin care a solicitat stabilirea locuinței minorei M. T.-E., născută la data de 11 septembrie 2002, la domiciliul său, în .. 311, jud. Suceava.
În fapt, reclamantul a arătat că, pe rolul Judecătoriei Fălticeni se află înregistrat dosarul nr._, având ca obiect divorț cu minori, aflat în procedura prealabilă.
A precizat reclamantul că, întrucât de la data înregistrării cererii de divorț, dosar în care pârâta are calitatea de reclamantă, aceasta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora M. T.-E., lăsând în urmă celălalt copil al lor, respectiv minorul M. C., dar și faptul că minora este înscrisă la școala din Vadu Moldovei, iar mama acesteia s-a mutat în orașul Suceava, consideră că este necesar ca până la pronunțarea divorțului, minora să locuiască la domiciliul conjugal, respectiv în . școala.
A menționat că, în dosarul de fond nr._, pârâta a arătat că are un nou domiciliu, depunând în acest sens un contract de închiriere imobil.
A arătat reclamantul că nu cunoaște modalitatea prin care minora va ajunge zilnic la școala din Vadu Moldovei, cu un program care să-i permită frecventarea cursurilor la școala din comună.
În plus, a considerat că nu este oportun, dar nici sigur, ca pentru o minoră de vârsta ei, să circule zilnic între Suceava și Vadu Moldovei, schimbând un mijloc de transport în mun. Fălticeni. De asemenea, a arătat că nu este în interesul superior al minorei să acumuleze oboseală în exces, datorată drumului dintre Suceava și Vadu Moldovei, în condițiile în care la domiciliul conjugal, minora beneficiază de tot ce are nevoie pentru a putea să se ocupe de școală în liniște.
Reclamantul a considerat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate referitoare la urgența stabilirii locuinței minorei ce urmează a fi dovedite, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului cauzei, în speță dosarul nr._ .
În drept, au fost invocate disp. art. 996 și următoarele C.pr.civ.
În dovedirea cererii, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâta M. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că ele părțile sunt în proces de divorț ca urmare a relațiilor tensionate și a neînțelegerilor care există între ei și că, din căsătoria lor au rezultat doi minori, respectiv M. C., născut la 19.09.1998 și M. T. E., născută la 11.09.2002.
Menționează pârâta că, urmare a relațiilor tensionate din familie, a decis să plece de acasă, anunțându-l în prealabil pe reclamant despre intențiile sale. Astfel, și-a închiriat un apartament în Suceava, unde s-a mutat împreună cu minora M. T. E., minorul M. C. de 17 ani manifestându-și opțiunea de a rămâne cu tatăl său.
A mai arătat că a ales să se mute în Suceava întrucât fiica sa a dorit să studieze la o școală din Suceava, aceasta fiind în clasa a VII-a, în acest sens formulând o cerere de transfer a minorei la o școală din Suceava, aspect despre care a fost informat reclamantul.
Întrucât reclamantul s-a opus transferului, a vorbit cu directorul școlii pentru a nu aproba transferul, întrucât el nu este de acord, deși fiica l-a rugat să-i permită transferul fiind spre binele ei. În acest context, pentru ca fiica sa să poată studia în continuare la școala din . închiriat un apartament în Fălticeni, unde și celălalt copil urmează cursurile liceale, astfel încât să le poată fi aproape ambilor minori.
A mai arătat pârâta că reclamantul este plecat la muncă în Germania, motiv pentru care consideră că cererea acestuia nu poate fi primită, interesul superior al minorilor fiind ca aceștia să fie supravegheați îndeaproape de un părinte, de a avea pe cineva care să se îngrijească de ei și să le ofere suportul de care au nevoie.
A mai precizat că ea a fost cea care i-a îngrijit mereu pe minori de la nașterea acestora, reclamantul fiind mereu plecat la muncă în străinătate sau când era în țară pleca în delegație în interes de serviciu.
În drept, au fost invocate disp. art.205 și urm. C.pr.civ.
În dovedire, a solicitat proba și înscrisuri, proba testimonială cu martora G. A. și audierea minorei M. T. E..
Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat stabilirea locuinței minorei M. T. E., la domiciliul său, în mun. Fălticeni, .. 21, ., jud. Suceava, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț.
În fapt, a arătat că, așa cum a arătat prin întâmpinare, pe rolul Judecătoriei Fălticeni este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect divorț, aflat în procedura prealabilă.
În ceea ce o privește pe minora M. T. E., a apreciat că vârsta sa, relația strânsă de atașament care există între ea și aceasta, precum și faptul că are nevoie de îngrijire o ocrotire permanentă, consideră că este în interesul superior al acesteia să locuiască cu ea în apartamentul închiriat în mun. Fălticeni, până la soluționarea procesului de divorț.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 920 C. pr.civ., art. 997 și urm. C. pr.civ., art. 453 C. pr.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martora G. A. și audierea minorei M. T. E..
Prin sentința civilă nr. 1894/05.10.2015, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată cererea promovată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta M. E., având ca obiect - ordonanță președințială și a respins și cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile se află în procedura prealabilă cu dosarul nr._, ce are ca obiect divorț cu minori.
In prezenta cauză, atât reclamantul, pe cale principală, cât și pârâta, pe cale reconvențională, au solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, cu argumentele arătate prin cerere.
Din perspectiva definiției, ordonanța președințială este o procedură specială prin intermediul căruia cel ce afirmă o aparență de drept, solicită instanței să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, toate acestea, bineînțeles cu condiția dovedirii.
Aparența de drept este în favoarea celui ce o reclamă, dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Raportat la aceasta, temeinicia pretențiilor reciproce formulate de părți, în condițiile art. 32 alin(1), respectiv, 249 alin(1) teza I din NCPC, nu au rezultat din probatoriul administrat.
Chiar dacă pârât-reclamanta a încercat să facă această dovadă, prin depoziția martorei G. A.( fila 36 dosar), acest fapt nu a putut fi reținut, în condițiile în care această cerință, trebuie cumulată și corelată cu celelalte cerințe, indicate mai sus.
Or, în condițiile în care reclamantul pârât se află plecat în străinătate, minora locuiește în Municipiul Fălticeni, cu mama sa, într-un apartament închiriat( fila 27 dosar), frecventează cursurile gimnaziale la aceeași școală, are o relație bună cu ambii, cu mama mai mult, aspecte ce au rezultat din depoziția minorei( fila 37 dosar), caracterul urgent și vremelnic, grabnic, starea de pericol care să poată convinge instanța în luarea unei astfel de măsuri, neputând fi reținută.
Pe de altă parte, în cadrul procesului de divorț, după administrarea probatoriului adecvat, vor fi rezolvate și capetele accesorii, privitoare la minoră.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționate, a declarat apel pârâta M. E., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare, apelanta a arătat că sentința este dată cu interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauză, că părțile sunt în proces de divorț, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, aflându-se în procedura regularizării și că din căsătorie au rezultat cei doi minori, respectiv Mariuță C. - născut la data de 19 septembrie 1998 și Mariuță T.-E. - născuta la data de 11 septembrie 2002. Minorul Mariuță C., având în vedere și vârsta acestuia - 17 ani, a decis să rămână la fostul domiciliu comun al părților, în . pe care apelanta a înțeles să o respecte, aceasta continuând să se îngrijească totuși de soarta minorului.
A mai arătat că, în prezent, locuiește împreună cu minora, în Fălticeni, într-un apartament închiriat (conform contractului de închiriere aflat la dosarul cauzei), astfel continuând sa se implice activ și în viața minorului, mai ales în contextul în care acesta urmează cursurile unui liceu din Fălticeni, iar locuința apelantei este în Fălticeni, intimatul, în schimb, fiind plecat la muncă în Germania.
Ori, interesul superior al minorilor este ca aceștia să fie supravegheați îndeaproape de un părinte, de a avea pe cineva care să se îngrijească de ei, să le oferte suportul de care aceștia au nevoie.
Apelanta a mai arătat că ea a fost cea care s-a îngrijit efectiv de minori încă de la nașterea acestora, intimatul fiind mai mereu plecat la muncă în străinătate sau, când lucra în țară, acesta pleca mai mereu în interes de serviciu, în delegație, astfel că, relația între minori și intimat este mai rece, acesta necunoscând nevoile efective ale copiilor.
În ce o privește pe minora Mariuță T. E., apelanta a apreciat că, dată fiind vârsta sa, relația strânsă de atașament care există între ea și minoră, precum și faptul că are nevoie de îngrijire si ocrotire permanentă, în interesul superior al acesteia este să locuiască la domiciliul mamei, în mun. Fălticeni, ..21. ., jud. Suceava, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
A mai arătat apelanta că a închiriat un apartament în Fălticeni tocmai pentru ca minora să fie mai aproape de școală și pentru a se putea îngriji și de minor, care studiază la un liceu din Fălticeni, prezența permanentă a mamei în viața minorilor fiind necesară, având în vedere vârsta acestora, precum și faptul că amândoi sunt elevi și sunt ținuți de un anumit program.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 si urm.C.pr.civ., art. 920 C.pr.civ., art. 997 și urm.C.pr.civ.
În dovedire, a depus la dosar: înscrisuri, martori, interogatoriul intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul M. C. a solicitat respingerea apelului formulat de către apelantă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1894/05.10.2015 a Judecătoriei Fălticeni, cu cheltuieli de judecată, motivat de următoarele aspecte:
În fapt, a solicitat pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței minorei M. T. E., la domiciliul său în .. 311, jud. Suceava, motivat de interesul superior al minorei ce frecventează cursurile școlii din . că este în interesul acesteia să nu fie nevoită să facă zilnic drumul dintre Fălticeni și Vadu Moldovei, doar pentru a merge la școală, în condițiile în care minora a locuit până la momentul în care a plecat cu apelanta în locuința din Vadu Moldovei, fiind înconjurată de familie, prieteni și colegi.
Mai mult decât atât, la momentul la care el, intimatul a introdus cererea de chemare în judecată pe cale de ordonanță președințială, minora împreună cu apelanta nici măcar nu aveau domiciliul în Fălticeni, ci în Suceava, după cum singură, apelanta depusese contract de închiriere la dosarul de divorț, astfel fiind vorba despre o distanță mult mai mare de parcurs zilnic de minoră doar pentru a merge la școală.
Motivat de aceste aspecte, până la finalizarea dosarului de divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni, sub nr._, în calitate de părinte, având în vedere interesul superior al copilului său, s-a văzut nevoit să formuleze ordonanța președințială din prezenta cauză.
A mai arătat intimatul, că, pârâta apelantă, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat stabilirea domiciliului minorei la noul domiciliu al acesteia, din mun. Fălticeni, depunând un alt contract de închiriere.
Instanța de fond, în urma audierii minorei a respins ambele cereri formulate.
Intimatul a mai arătat că, în măsura în care, în urma probatoriului administrat, respectiv audierea minorei, dar și declarația martorei propuse de către pârâta-apelantă, ce a declarat în fața instanței că în realitate, apelanta, nu are un serviciu și nu are posibilități materiale pentru creșterea și educarea celor doi copii, consideră că apelul este nefondat.
Intimatul arată că, într-adevăr, este plecat pentru o scurtă perioadă de timp în Germania, pentru a aduna resursele financiare necesare creșterii și educării minorilor, dar păstrează legătura în mod constant cu cei doi copiii pentru a-i ajuta să treacă mai ușor peste perioada divorțului înaintat de către apelantă.
A menționat intimatul că, el a fost întotdeauna cel care a susținut în primul rând financiar familia și că este profund îngrijorat de posibilitățile financiare și de mediul în care trăiește acum minora, mai ales și datorită declarațiilor martorei propuse de către apelantă la fondul cauzei.
A precizat că nu sunt adevărate susținerile apelantei, cum că s-ar implica activ în viața minorului M. C., întrucât, chiar dacă acesta frecventează cursurile unui liceu din Fălticeni, apelanta în calitate de mamă, nu l-a chemat niciodată pe minor la domiciliul ei din Fălticeni, pentru a-i da o masă caldă sau să-l întrebe dacă are nevoie de ajutor la școală sau să-i propună să rămână peste noapte la ea.
A mai arătat că, minorului M. C. nu îi lipsește absolut nimic la locuința din Vadu Moldovei, fiind în grija bunicilor, având camera lui unde își poate face liniștit temele și se poate îngriji de școală, dar îi este dor de sora lui, care nu a mai venit la domiciliul din Vadu Moldovei de când a plecat împreună cu mama ei, deși i-a spus în repetate rânduri că poate merge acasă oricând dorește.
Pentru toate aceste motive, intimatul considerând apelul nefondat, a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel formulate, cu dispozițiile legale incidente în materie și probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține următoarele considerente:
Prin cererea reconvențională formulată în cauză, apelanta a solicitat stabilirea locuinței minorei, Mariuță T. E. la domiciliul său în mun. Fălticeni, .. 21, ., până la soluționarea definitivă a cererii de divorț.
Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 996 al. 1 C.pr.civ. pentru ca cererea de stabilire provizorie a locuinței minorei, pe cale de ordonanță președințială, să fie admisibilă, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: aparența de drept, urgența, neprejudecarea fondului cauzei și caracterul vremelnic al măsurii ordonate de instanță.
Prin sentința civilă apelată în cauză, instanța de fond a respins ambele cereri formulate, reținând că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Tribunalul reanalizând aceste condiții, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor aduse de apelant, reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat că acestea nu sunt îndeplinite în cauză.
Mai este de reținut faptul că, condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale sunt strâns legate între ele, având în vedere specificul măsurii provizorii cu privire la stabilirea locuinței celor doi copii minori pe tot timpul desfășurării procesului, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 496, 497 C.civ. raportat la art. 919 C.pr.civ.
În ceea ce privește aparența de drept, aceasta trebuie să existe la momentul formulării cererii, însă, având în vedere interogatoriul părților din dosarul de divorț dat în ședința publică din 25.11.2015, când au declarat că sunt de acord cu stabilirea locuinței minorului C. la tată și a minorei T. la mamă, realizându-se astfel o prejudecare a fondului cauzei sub acest aspect, tribunalul constată că, față de aceste aspecte, nu pot fi reținute ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale reglementate prin dispozițiile legale sus-menționate.
Prin urmare, în temeiul art. 480 C.pr.civ. și față de considerentele de mai sus, tribunalul urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta M. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. M., cu sediul în mun. Suceava, ., nr.6, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 1894 din data de 05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. C., CNP_, cu domiciliul procesual la Cabinet de avocat H. L. - av. stagiar L. A. D., cu sediul în orașul Gura Humorului, ., jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2015.
Președinte, A. S. | Judecător, D. D. | |
Grefier, C. D. I. |
RED. S.A.
JUD. M.R.
TEHNORED. I.C.D.
4 EX. – 15.12.2015
. EX. PÂRÂTEI APELANTE
1 EX. RECLAMANTULUI INTIMAT
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul SUCEAVA | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1231/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
