Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1238/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1238/2015
DOSAR NR._ ORDIN DE PROTECȚIE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIANR. 1238
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13 OCTOMBRIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
GREFIER C. D. I.
P. DE PE L. TRIBUNALUL SUCEAVA - PROCUROR A. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta D. M. împotriva sentinței civile nr. 1013/10.09.2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind D. F...
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că greșit a fost calificată calea de atac ca fiind recursul, în loc de apel și pune în discuție calificarea căii de atac.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava este de acord că, în cauză, calea de atac este apelul și nu recursul.
Instanța califică calea de atac ca fiind apel, din componența completului făcând parte primii doi judecători, respectiv M. C. și T. M..
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosar de către apelanta D. M., prin care aceasta arată că renunță la judecarea apelului formulat, solicitând ca instanța să ia act de renunțarea la judecată și constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava solicită ra se lua act de renunțarea la judecarea apelului de către petenta apelantă.
După deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C-lung Moldovenesc – conform formularului menționat de art.26 alin.1 din Legea 217/2003 Republicată și înregistrată la 03 septembrie 2015, sub nr._ victima D. M. a solicitat emiterea unui ordin de protecție, cu caracter provizoriu, împotriva agresorului D. F., care să cuprindă: evacuarea temporară a acestuia din locuință; reintegrarea victimei în locuință; obligarea agresorului de a păstra o distanță minimă față de victimă de 500 m.; obligarea la păstrarea unei distanțe minime față de copiii victimei de 500 m.; obligarea la păstrarea unei distanțe minime de 500 m. față de locul de muncă a victimei; interzicerea oricărui contact cu victima; obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute și obligarea agresorului să-i monteze la locuință și dependințe vechile încuietori și să-i predea toate cheile.
La termenul din 10.09.2015i, victima prin apărătorul său și-a restrâns solicitarea arătând că renunță la capetele de cerere privind: obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute și a monta butucul și a-i preda toate cheile de la imobil, întrucât primul nu a fost dovedit, iar cheile i-au fost predate.
În motivarea cererii s-a arătat următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr.1012 din 07 august 2015 de către BNP Șcraba I. H., soțul său D. A. (în prezent decedat) i-a donat fiului său D. F. apartamentul nr.2 de pe ..11, din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager în favoarea ei – victima D. M..
Cu toate acestea, la data de 31 august 2015, în jurul orelor 12,00, agresorul a alungat-o din locuință, prin folosire de amenințări cu moartea și acte de violență, încât în imobil au rămas toate bunurile ei, de uz personal cât și cele dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul său soț.
Mai mult decât atât D. F. a schimbat încuietorile la locuință și dependințe punând-o în imposibilitatea de a pătrunde în interior, deși, nu are o altă posibilitate de a locui.
De asemenea, s-a susținut că la începutul lunii august 2015 D. F. instigat de unchiul său D. O. a amenințat-o cu moartea, afirmând că el este consumator de droguri și nimeni nu are ce-i face.
Victima și-a mai susținut afirmația că în ceea ce-l privește pe D. F. acesta este inculpat într-un dosar pentru comiterea unui accident rutier sub influența băuturilor alcoolice și a drogurilor și fără permis de conducere și că în ceea ce o privește pe ea a formulat o plângere penală împotriva lui la data de 31 august 2015.
Întrucât agresorul a lucrat la Poliția militară C. și la o unitate militară din Argestru – Vatra Dornei, s-a susținut că este posibil ca acesta să dețină arme asupra sa.
În raport de aceste aspecte s-a solicitat emiterea ordinului de protecție în sensul celor mai sus arătate.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
S-au anexat în copie: contratul de donație autentificat sub nr.1012 din 07 august 2015 de către BNP Șcraba I. H. și încheierea de legalizare nr.594 din 1 septembrie 2015 de către același BNP, cartea de identitate a victimei și extras din articolul ce a fost publicat în Monitorul de Suceava la data de 17 noiembrie 2014, în care se arată despre accidentul provocat de D. F..
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 18-19) cât și prin declarația dată în fața instanței (fila 23 – 24 ds.fd.) agresorul a solicitat respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție, invocând următoarele aspecte:
Pe data de 30 august 2015 a decedat tatăl său D. A., motiv pentru care a fost nevoit să vină în imobilul în care acesta locuise cu soția sa – victima D. M., pentru a se ocupa de cele necesare cu privire la înmormântarea lui.
În același timp, el a susținut că în ceea ce o privește pe D. M. aceasta a părăsit, fără nici un motiv, imobilul cu o zi înainte de a avea loc ceremonia de înmormântare și nu a mai venit nici măcar la înmormântarea soțului său.
De asemenea, a mai arătat că în următoarele 3 zile a locuit în acel imobil pentru a face obiceiurile ce se impun în astfel de momente după moartea tatălui său, timp în care a așteptat-o pe D. M. să vină să inventarieze bunurile ce se află în casă și să-i preda locuința, iar aceasta a venit pe data de 02 septembrie 2005 și în momentul în care a fost invitată în casă i-a relatat că ea nu intră decât cu organele de poliție așa încât el i-a spus să anunțe prin serviciul 112 să vină un polițist să constate că între ei nu există nici un fel de incident și că într-adevăr au venit doi lucrători de poliție care au constatat acest lucru.
Totodată el a recunoscut că a schimbat yala de la intrare, dar nu pentru a o împiedica pe victimă să intre în interior ci pentru că i s-a rupt cheia în broască și, în același timp, a spart lacătele de la dependințe întrucât a avut nevoie să intre în interior, iar victima luase cheile.
În acest sens pe data de 02 septembrie, i-a predat victimei toate cheile atât de la imobil cât și de la dependințe, cu mențiunea că, ulterior, el a mai revenit pe la locuința în discuție întrucât avea dublura de la chei pentru a constata dacă bunurile rămase de la defunctul său tată mai sunt sau nu acolo.
Agresorul a solicitat respingerea cererii pe considerentul că el nu a avut nici un fel de activitate prin care să aducă atingere integrității fizice victimei, nu a împiedicat-o în nici un fel pe aceasta să folosească imobilul, ținând seama că ea are un drept de uzufruct viager asupra acestuia cât și asupra dependințelor.
Mai mult decât atât la termenul de astăzi, D. F. a susținut că în dimineața acestei zile i-a predat, din nou, cheile de la apartament și de la dependinței, victimei, aspect confirmat și de aceasta.
La solicitarea victimei a fost audiat martorul Ț. D. (fila 38-39 dosar).
Trebuie menționat că, deși inițial, agresorul și-a propus proba cu doi martori, la termenul de astăzi, a renunțat la această probă.
Prin sentința civilă nr. 1013/10.09.2015, Judecătoria C-lung Moldovenesc a respins cererea, având ca obiect „ordin de protecție” formulată de victima D. M., fiica lui D. și A., CNP:_, domiciliată în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..11, județul Suceava, în contradictoriu cu agresorul D. F., fiul lui A. și S., posesor al CI . nr._, CNP:_ domiciliat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., . și a obligat victima să-i plătească agresorului D. F. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Agresorul D. F. este fiul defunctului D. A., în timp ce victima este fosta lui soție.
Prin contractul de donație autentificat sub nr.1012 din 07 august 2015 de către BNP Șcraba I. H., D. A. (în prezent decedat) i-a donat fiului său D. F. apartamentul nr.2 de pe ..11, din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager în favoarea soției sale - D. M..
Martorul audiat în instanță a susținut că a fost cumnat cu victima și știe că atât timp cât D. A. a trăit, între părți nu au existat nici un fel de neînțelegeri, cu mențiunea că în ceea ce-l privește pe agresor acesta a fost plecat o perioadă de timp la C. și s-a întors în localitate în urmă cu vreun an de zile.
În același timp, martorul a susținut că are cunoștință că D. F. a venit acasă cam cu o lună de zile înainte de a muri tatăl său și a sta lângă el și că a doua zi după decesul acestuia mergând în apartament a constatat că D. M. nu se afla acolo, iar din discuțiile purtate cu persoanele din apropiere a înțeles că D. F. împreună cu unchiul său D. O. i-ar fi impus victimei să meargă la notariat să renunțe la dreptul de uzufruct viager și să-i lase lui apartamentul și întrucât ea a refuzat ar fi alungat-o și nu au primit-o nici la înmormântare.
De asemenea, el a mai susținut că din discuțiile pe care le-a purtat cu D. M. a înțeles că ea nu vine în acel apartament pentru că se teme de D. F. să nu vină să o omoare având în vedere comportamentul anterior al acestuia și ținând seama că acesta se află sub influența nefastă a unchiului său D. O. care l-ar determina să facă acest lucru, mai ales că ambii au amenințat-o, anterior, cu moartea.
Tot astfel, martorul a confirmat că în dimineața acestei zile, în prezența sa, D. F. i-a înmânat victimei un rând de chei de la apartament și dependințe.
În același timp martorul a susținut că, în prezent, agresorul locuiește la mama sa, în altă parte și că în prezența lui victima a verificat dacă lucrurile pe care le avea în apartament nu au fost luate în lipsa sa și a constatat că erau acolo.
Analizându-se susținerile părților, în raport de actele depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că solicitarea pentru emiterea ordinului de protecție nu este întemeiată . fiind respinsă ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art.23 alin.1 din Legea 217/2003: „persoana a cărui viață, integritate fizică sau psihică, ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Conform art.5 din aceiași act normativ: „În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale”.
În raport de aceste prevederi și ținând seama de relațiile dintre părți, în sensul că:
- victima este soția defunctului D. A., iar
- agresorul este fiul acestuia, se poate observa că acestea nu se încadrează în noțiunea de membru de familie așa cum prevăd dispozițiile sus citatului text.
Singura situație în care s-ar putea aplica prevederile prezentei legi s-ar regăsi în articolul 5 lit.c, respectiv atunci când „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc”, dar trebuie observat că în astfel de situații este impusă condiția ca acestea să „conviețuiască”, ori, în speță, agresorul nu locuiește cu victima, ci la o altă adresă.
Așadar, instanța de fond, în raport de cele mai sus arătate, a respins solicitarea de emitere a ordinului de protecție împotriva agresorului.
Victima a fost obligată să-i plătească agresorului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului de avocat, având în vedere culpa procesuală a acesteia.
Conform art.453 alin.1 din codul de procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art.451 alin.1 din același cod: „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condiții art.330 alin.( 3 ), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile acuzate de necesitarea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Împotriva sentinței mai sus-menționate, petenta a declarat recurs, oral, după pronunțarea sentinței, în temeiul disp. art. 404 al(2) C.pr.civ., aplicabile conform disp. art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea legii nr. 217/2013, însă, în termenul de recurs de 3 zile de la pronunțarea sentinței și înainte ca dosarul cauzei să fie înaintat la instanța competentă pentru recurs, petenta a menționat că renunță la calea de atac și a formulat o cerere prin care a solicitat instanței a lua act de renunțarea la calea de atac.
La termenul din data de 13.10.2015, instanța punând în discuție calea de atac în prezenta cauză, a calificat-o ca apel, fiind judecată de primii doi judecători din complet.
Prin declarația de la fila 6 dosar, apelanta a arătat că înțelege să renunțe la judecată apelului, astfel că în baza art. 406 C.pr.civ., instanța va lua act de această renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Ia act de renunțare la judecata apelului declarat de petenta D. M. fiica lui D. și A., CNP:_, domiciliată în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, .. 11, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1013/10.09.2015 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimat fiind D. F., fiul lui A. și S., posesor al CI . nr._, CNP:_ domiciliat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. M. M. T. C. D. I.
RED. .M.C..
JUD. GH. B.
TEHNOPRED. I.C.D.
5 EX. – 27.10.2015
1 ex. petentei apelante
1 ex. intimatului
1 ex. P. de pe lângă Tribunalul Suceava
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1284/2015. Tribunalul... → |
|---|
