Întoarcere executare. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1083/86/2015

Dosar nr._ - revizuire –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 47

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 MARTIE 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: F. L.

JUDECĂTOR: C. M. N.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de recurentul C. C., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1571 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava –Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – PRIN DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA – reprezentată prin S. C., cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai, nr.6, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a li se da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.

După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar întâmpinarea remisă atât prin fax cât și prin serviciul de arhivă al instanței de către intimata pârâtă (filele 12-24). De asemenea, revizuientul a depus la dosar chitanța . nr._ din data de 06.03.2015 în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 1 leu, aferente cererii de revizuire promovate în cauză (fila 26).

Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii de revizuite formulate în cauză, constată revizuirea legal timbrată și dispune anularea acestora.

Totodată se constată că intimata pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de revizuire promovată în cauză și că ambele părți au solicitat a se face aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor prev. de art. 242 alin.4 Cod Procedură Civilă, referitore la judecarea cauzei și în lipsă.

Astfel, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată cererea de revizuire în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra revizuirii de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 05.06.2013, reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică Suceava a chemat în judecată pe pârâtul C. C. solicitând instanței întoarcerea executării pentru suma de 47.493,25 lei actualizată cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că pârâtul a formulat o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentând sentința civilă nr. 910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, care nu conținea în dispozitivul său cuantumul drepturilor salariale cuvenite, ci doar obligația pentru angajator de a le achita, drepturi care au fost calculate în mod interesat, abuziv și nelegal chiar de către intimat care deținea calitatea de expert, dar și de beneficiar al sumelor rezultate. executorul judecătoresc Ț. C. a achiesat acestei situații și a dispus necondiționat ca Direcția Silvică Suceava să achite în termen de o zi, suma de 59.060,62 lei, sumă pe care a și indisponibilizat-o prin poprire din conturile bancare.

Reclamanta a precizat că, întrucât drepturile salariale cuvenite pârâtului fuseseră achitate de bună voie de către angajator, a comunicat executorului judecătoresc această situație, solicitându-i-se să nu procedeze la distribuirea sumelor poprite, însă acesta, fără știința sa, a procedat la indisponibilizarea sumei de 59.106,22 lei, cu remiterea către pârât a debitului de 54.548,25 lei.

De asemenea, a precizat reclamanta că, în cadrul contestației la executare care a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._/314/2007, definitivă și irevocabilă, s-au îndreptat formele de executare în dosarul de executare nr. 449/2007 al B.E.J. Ț. C., în sensul că executarea silită se va face doar pentru suma de 6.055 lei, astfel încât se impune întoarcerea executării pentru suma de 47.493,25 lei.

În drept au fost invocate prevederile art. 722, art. 723 al. 3 Cod procedură civilă -art. 404 indice 2 vechiul Cod de procedură civilă.

În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-19, 77, 78, 85, 86, 136-140).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.510,73 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 02.09.2013 (filele 87-90) reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtul C. C. și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin răspunsul formulat la data de 10.03.2014 (filele 133-135), reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic, inadmisibilității acțiunii și necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 47.493,25 lei actualizată cu dobânda legală.

Pârâtul C. C. a formulat întâmpinare (filele 25-42), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului material la acțiune, lipsa capacității de folosință a Direcției Silvice Suceava și autoritatea de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, pârâtul a precizat că cererea de întoarcere a executării silite încalcă dispozițiile art. 373 ind. 3 al. 1 ind. 1 Cod procedură civilă, deoarece calculul drepturilor salariale făcute de expert și reținute de instanță nu s-a făcut în conformitate cu dispozitivul sentinței civile nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 701 din 30.10.2007 a Curții de Apel Suceava, iar prin contestația la executare formulată de către reclamantă nu s-a desființat titlul executoriu sau actele de executare pentru ca Direcția Silvică Suceava să poată cere repunerea părților în situația anterioară.

În dovedire pârâtul a depus la dosar înscrisuri (filele 43-69, 113-116, 159).

Prin precizările formulate la data de 16.09.2013 (filele 82, 83), pârâtul a solicitat suspendarea judecării cauzei, întrucât prin încheierea de ședință pronunțată la data de 09.07.2013, părțile fiind lipsă s-a dispus amânarea cauzei, ori în condițiile în care reclamanta nu a solicitat judecarea în lipsă, instanța trebuia să dispună suspendarea cauzei conform dispozițiilor art. 242 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și nu amânarea judecării cauzei.

Prin precizările formulate la data de 21.10.2013 și 28.10.2013 (filele 94-98), pârâtul a solicitat anularea cererii și a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Suceava și prescripția dreptului material la acțiune, iar prin precizările depuse la data de 04.11.2013 (filele 104, 105) a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava.

De asemenea, prin precizările formulate la data de 30.12.2013 (filele 110-112), pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, iar prin precizările formulate la data de 06.01.2014 (filele 117, 118), pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic T. A..

Prin completările depuse la dosar la data de 10.03.2014 (filele 141-158), pârâtul a solicitat admiterea excepției lipsei capacității de folosință a Direcției Silvice Suceava, a excepției inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, a excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantei.

Prin încheierea din data de 05.11.2013 instanța a respins ca neîntemeiate următoarele excepții invocate de pârât: excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei, T. A., excepția lipsei calității procesuale de folosință a Direcției Silvice Suceava, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția puterii de lucru judecat.

Prin încheierea din data de 04.03.2014 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârât: excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei pentru persoanele care au formulat cererea de repunere pe rol, excepția lipsei capacității de folosință a Direcției Silvice Suceava cu privire la cererea de repunere pe rol, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Suceava, excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic T. A..

Prin sentința civilă nr. 1351 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul C. C..

S-a admis acțiunea civilă având ca obiect „întoarcere executare” formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – prin Direcția Silvică Suceava, cu sediul în Suceava, .. 6, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul C. C., domiciliat în Gura Humorului, ., județul Suceava.

Pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei suma de_,25 lei, reprezentând suma achitată de reclamantă în cadrul dosarului de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C., precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând de la data de 05.06.2013 până la achitarea integrală a debitului.

Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2515,73 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentei cauze, instanța reține dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora Noul Cod de procedură civilă se aplică proceselor și executărilor silite începute după .. Conform art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. Or, în prezenta cauză reclamanta a solicitat întoarcerea executării, respectiv restituirea de către pârât a sumei de_,25 lei, care a fost primită de la reclamantă în cadrul dosarului de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C., prin urmare se referă la o executare silită începută anterior datei de 15.02.2013, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.

Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel încât instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât.

Pârâtul a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 404 ind. 1 C.p.c., deoarece executarea silită s-a efectuat în conformitate cu titlul executoriu – sentința civilă nr. 910 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 701 din 30.10.2007 a Curții de Apel Suceava, iar titlul executoriu sau executarea silită nu au fost desființate, astfel încât să fie admisibilă întoarcerea executării. Pârâtul a făcut referire la Decizia nr. 5/2012 a Î.C.C.J. – secțiile unite și a arătat că, pentru a se realiza întoarcerea executării trebuie să se înlăture temeiul executării prin anulare, desființarea executării sau să se invalideze executarea însăși.

Instanța a constatat că, într-adevăr, titlul executoriu în baza căruia s-a efectuat executarea silită față de reclamantă, sentința civilă nr. 910 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 701 din 30.10.2007 a Curții de Apel Suceava, nu a fost desființat, dar, prin sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația la executare formulată de RNP Romsilva în contradictoriu cu intimatul C. C. și au fost îndreptate formele de executare în dosarul de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C. din Suceava, în sensul că executarea silită urma să se facă pentru suma de 6055 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare. Or, prin această din urmă sentință s-au desființat în parte actele de executare efectuate față de reclamantă, stabilindu-se că acestea sunt valabile doar în limita sumei de 6055 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, astfel încât, raportat la dispozițiile art. 404 ind. 2 alin. 1 și 3 C.p.c. (potrivit cărora, în cazul în care instanța a desființat actele de executare, cel îndreptățit poate solicita instanței judecătorești competente potrivit legii restabilirea situației anterioare executării, dacă nu s-a dispus aceasta prin sentința prin care s-au desființat actele de executare), reclamanta poate cere instanței întoarcerea executării (îndreptarea formelor de executare presupune o desființare parțială a acestora, iar întoarcerea executării nu este condiționată de desființarea totală a actelor de executare, nefiind prevăzută în mod expres o astfel de condiție).

Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința nr. 310 din 20 iunie 2007 a Tribunalului Suceava – secția civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 701/30.10.2007 a Curții de Apel Suceava, pârâta Direcția Silvică Suceava a fost obligată să plătească reclamantului C. C. drepturile salariale reactualizate aferente perioadei mai 2005 – aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/12.03.2007, și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat constând în: premiile de Paști și de C., premiile cu ocazia Zilei Silvicultorului, primele de vacanță, tichetele de masă, uniformele prevăzute în anexa 6b la Contractul colectiv de muncă pentru anul 2006. De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată de 1000 lei.

În baza titlului executoriu menționat, la solicitarea pârâtului (din prezenta cauză) C. C. s-a pornit executarea executarea silită împotriva reclamantei R. Națională a Pădurilor Romsilva –Direcția Silvică Suceava, aceasta făcând obiectul dosarului nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C.. Prin procesul verbal de distribuție întocmit în dosarul de executare la data de 07.01.2008 (fila 18 dosar) s-a procedat la distribuirea sumei de_,22 lei, obținută în urma popririi conturilor reclamantei, suma de_,25 lei fiind distribuită pârâtului C. C..

Prin sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010(filele 6-7), pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._/314/2007, rămasă irevocabilă, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea R. Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava în contradictoriu cu intimatul C. C. și s-a dispus îndreptarea formelor de executare în dosarul de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C. din Suceava, în sensul că executarea silită urma să se facă pentru suma de 6055 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare.

În considerentele sentinței civile menționate s-a reținut că prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (f. 102-116) s-a concluzionat, la obiectivul nr.1, că totalul drepturilor intimatului stabilite prin sentința 910/2007 a Tribunalului Suceava, modificată, inclusiv cheltuielile de judecată, se ridică la suma de 41.352 lei, iar la obiectivul nr. 2 s-a concluzionat că, din această sumă, contestatoarea a plătit suma de 35.297 lei, rămânând de plată suma de 6.055 lei.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit de exp. G. B. (filele 107-108 dosar nr._/314/2007 al Judecătoriei Suceava, atașat) reiese faptul că suma de_ lei a fost plătită de reclamantă pârâtului, prin ordin de plată, la data de 10.05.2007, iar suma de 1322 lei la data de 19.06.2007, deci anterior începerii executării silite a reclamantei în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 910/2007 a Tribunalului Suceava, în cadrul dosarului nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C..

Nemulțumirile pârâtului referitor la faptul că prin întoarcerea executării solicitată în prezenta cauză s-ar încălca autoritatea de lucru judecat în ce privește obligarea reclamantei la plata drepturilor sale salariale stabilite prin sentința civilă nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava, întrucât reclamanta invocă motive de stingere a obligației anterioare pronunțării hotărârii Tribunalului Suceava, respectiv plăți efectuate pe data de 10.05.2007 și 19.06.2007, puteau fi analizate în cadrul recursului promovat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1439 din 16.03.2010 a Judecătoriei Suceava, dar cererea de recurs s-a perimat, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 1547 din 10.11.2011 a Tribunalului Suceava. În aceste condiții, instanța nu poate analiza, raportat la criticile pârâtului, cele stabilite prin sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010 a Judecătoriei Suceava, respectiv faptul că reclamanta a achitat suma de_ lei din totalul de_ lei datorați în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, întrucât și sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, se impune cu autoritate de lucru judecat.

În drept, instanța a reținut că, potrivit art.404 ind.2 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării; dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.

D. fiind că prin sentința civilă nr. 1439 din 16.03.2010 (filele 6-7), pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._/314/2007, rămasă irevocabilă, au fost desființate parțial actele de executare din cadrul dosarului nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C., acestea fiind considerate valabile doar pentru suma de 6055 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, iar pârâtul a primit, în urma executării silite a reclamantei în cadrul dosarului menționat suma de de_,25 lei, în baza art. 404 ind. 2 alin. 1 și 3 C.p.c., instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de_,25 lei, achitată de reclamantă în cadrul dosarului de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C., precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând de la data de 05.06.2013 (data formulării acțiunii, care reprezintă momentul punerii în întârziere a pârâtului în ce privește plata sumei menționate) până la achitarea integrală a debitului.

Instanța a luat în considerare și faptul că, potrivit procesului verbal de distribuție din 07.01.2008, emis în dosarul de executare nr. 449/2007 al B.I.E.J. Ț. C., din suma de_,22 lei obținută prin poprire asupra conturilor reclamantei suma de 5557,97 lei a fost reținută de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu executor și cheltuieli de executare, sumă care, raportat la dispozițiile Legii nr. 188/2000 și Ordinului minstrului justiției nr. 2550/C/2006, depășește cu mult onorariul de executor și cheltuielile de executare aferente sumei de 6055 lei, datorate de reclamantă în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 910 din 20.06.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 701 din 30.10.2007 a Curții de Apel Suceava.

Față de soluția dată în cauză, în baza art. 274 C.p.c., instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2515,73 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente acțiunii formulate, achitate de reclamantă conform înscrisurilor de la fila 71 dosar).

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se caseze hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului pârâtul a solicitat să se constate că legiuitorul a admis prin prev.art.304/1 Cod proc.civilă, că recursul împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod proc. civilă, instanța de judecată putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Prin aceste prevederi instanța de recurs devine instanță devolutivă alături de instanța de fond. S. istoric al cauzei: Prin acțiunea introductivă de instanță, la data de 05.06.2013 reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava, prin reprezentant legal ing. S. C. în calitate de Director, în contradictoriu cu revizuientul în calitate de pârât, cere instanței de judecată ca în baza probatoriului administrat, să dispună întoarcerea executării pentru suma de 47.493, 25 lei actualizată cu dobânda legală cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond după administrarea probatoriului încuviințat, respingând excepțiile de procedură cât și cele de fond, admite acțiunea formulată de reclamantă și l-a obligat la plata sumei de 47.493,25 lei actualizată cu dobânda legală cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a arătat că, criticile aduse sentinței civile nr. 1351/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava se referă în principal la faptul că în mod greșit instanța de fond prin încheierea din data de 05.11.2013 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de acesta, luând ca dată de început a prescripției extinctive o dată greșită, alta decât cea prevăzută de legiuitor în Decretul nr. 167/1958; că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect „întoarcerea executării silite"; că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de repunere pe rol, fără să pună în discuție contradictorie excepția inadmisibilității acesteia cât și a lipsei calității procesuale active a persoanei care a formulat-o, excepții invocate de revizuient la termenul din data de 11.03.2014, prin adresă separată depusă prin serviciul de registratură al Judecătoriei Suceava la data de 05.03.2011, critici ce vor fi dezvoltate în cele urmează:

1 .Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune:

a). Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, „ Termenul de prescripție este de 3 ani..."

Atât în sistemul vechiului cod civil cât și în acela al Decretului nr. 167/1958 - legi aplicabile judecării prezentei cereri -, începutul prescripției are, în regulă generală, caracter abstract, obiectiv, iar nu subiectiv ori, după caz, mixt, din moment ce art. 1886 C civ. statuează că" Nici-o prescripție nu poate începe a curge înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere", în timp ce art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 declară, la rândul său, că " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune...".

Pentru aceasta a arătat că la data de 17.12.2007 contestatoarea RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 449/2007 al B. Ț. C. din Suceava, solicitând anularea actelor de executare întocmite în acest dosar cât și suspendarea executării silite.

La data de 16.03.2010 prin sentința civilă nr. 1439 pronunțată în dosarul civil nr._/314/2007, instanța Judecătoriei Suceava a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava, îndreptând formele de executare în dosarul execuțional nr. 449/2007 al B. Ț. C. din Suceava - fără să desființeze sau anuleze vreun act de executare, în sensul că executarea silită se va face pentru suma de 6.055 lei.

În termen legal, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1439 pronunțată în dosarul civil nr._/314/2007 de către Judecătoria Suceava, cerere care a fost înregistrată sub nr._ la Tribunalul Suceava. Prin încheierea din data de 13.07.2010, în temeiul prev. art. 242 (1) Cod proc.civ. instanța Tribunalului Suceava a dispus suspendarea cauzei, pentru ca la data de 10.11.2011 aceeași instanța de judecată să constate perimat recursul.

Efectele perimării sunt determinate, în termeni deosebit de semnificativi, în art. 254(1) Cod proc.civ. Potrivit acestui text, „perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în această instanță nu își produc efectele". Aceste dispoziții procedurale sunt de natură să evidențieze adevărata semnificație a principiului enunțat de art. 248 (1) Cod proc.civ. potrivit căruia „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs...se perima de drept." Concluzia care se impune cu evidență este aceea că perimarea are ca efect stingerea procesului civil în faza în care se află, împreună cu toate actele îndeplinite în cauză.

Prin stingerea procesului civil părțile sunt repuse în situația anterioară introducerii cererii.

Sancțiunea stingerii procesului civil produce efecte deosebit de energice în cazul rămânerii recursului în nelucrare înăuntrul termenului de perimare. în acest caz, sancțiunea se răsfrânge nu doar asupra complexului de acte procedurale îndeplinite în cauză, ci afectează însăși exercițiul căii de atac.

Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, „Prescripția se întrerupe:...b)prin introducerea unei cereri de chemare în judecată..."

Potrivit analizei cauzelor de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune prev. de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, cererea de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, pentru a produce efectul întreruptiv, se cere ca, acțiunea în justiție să fie efectivă, retragerea ori perimarea demonstrând neîndeplinirea acestei condiții.

Prin încheierea din data de 05.11.2013, instanța de fond a Judecătoriei Suceava a respins excepției prescripției dreptului la acțiune, motivând printr-un raționament juridic greșit că prin promovarea recursului de către subsemnatul împotriva sentinței civile nr. 1439/16.03.2010, cursul prescripției extinctive al dreptului la acțiune privind cererea de chemare în judecată având ca obiect „întoarcerea executării silite" ar fi fost întrerupt și că abia de la data de 10.11.2011 - dată la care s-a constatat perimarea de drept a recursului în dosarul civil nr._ al Tribunalului Suceava iar sentința civilă pronunțată la fond a rămas irevocabilă - s-ar fi născut pentru prima dată dreptul la acțiune al reclamantei din prezenta cauză.

Or, odată intervenită perimarea căii de atac în dosarul civil nr._ al Tribunalului Suceava, aceasta nu mai produce efecte întreruptive a cursului prescripției dreptului material la acțiune, considerându-se astfel că recursul nu a fost introdus.

b) Pe de altă parte, a precizat încă odată că în dosarul nr._/314/2007 al Judecătoriei Suceava, R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava în calitate de contestatoare și subsemnatul în calitate de intimat s-a judecat în contradictoriu într-o acțiune în realizarea dreptului, acțiune care a avut ca obiect "contestația la executare".

La data de 16.03.2010 prin sentința civilă nr. 1439 pronunțată în dosarul civil nr._/314/2007, instanța Judecătoriei Suceava a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava, îndreptând formele de executare în dosarul execuțional nr. 449/2007 al B. Ț. C. din Suceava, în sensul că executarea silită se va face pentru suma de 6.055 lei.

Potrivit disp.art.377 (1) Cod proc. civilă - cu referire la caracterul definitiv al unei hotărâri judecătorești - cât si prev.art. 300(1) Cod proc.civ. - cu referire la suspendarea executării unei hotărâri rog respectuos Onorata Instanță de control judiciar să constate că sentința civilă nr.1439 pronunțată în dosarul civil nr._/314/2007, a dobândit caracter definitiv la data de 16.03.2010 si că nimic nu a împiedicat reclamanta RNP Romsilva - Direcția Silvică Suceava să promoveze imediat după această dată (sau în termenul legal de 3 ani începând cu această dată) o cerere de chemare în judecată împotriva subsemnatului pentru pretențiile rezultate urmare a hotărârii judecătorești astfel obținută.

Pe cale de consecință, văzând dispozițiile legale în materie privind perimarea recursului, cauzelor de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune, cât și precizărilor formulate la lit. (b) din prezentele motive de recurs, rog respectuos Onorata Instanță de control judiciar să constate că dreptul material la acțiune privind întoarcerea executării silite al reclamantei intimate R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava s-a născut la data de 16.03.2010 și că raportat la data de 05.06.2013 când a fost introdusă cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, a intervenit prescripția dreptului la acțiune.

2. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având ca obiect „întoarcerea executării silite"

A solicitat instanței de control judiciar să constate că, referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect „întoarcerea executării silite, - excepție pe care a invocat-o în fața instanței de fond atât prin întâmpinarea formulată cât și în ședința publică la termenul din data de 11.03.2014, prin cerere depusă prin serviciul de registratură al Judecătoriei Suceava la data de 10.03.2014 -, raportat la cadrul procesual în care reclamanta a înțeles să se judece cu el, nu sunt îndeplinite condițiile premise si prevăzute expres de prev.art. 4041 (1) Cod proc.civ. respectiv faptul că nici titlul executoriu în cauză si nici executarea silită care a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 449/2007 al B. Ț. C. din Suceava nu au fost desființate sau anulate parțial/total.

Instanța de fond prin motivarea in sentinței civile nr. 1351/25.03.2014, respectiv pag.4, practic denaturează total dispozițiile sentinței civile nr. 1439/16.03.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul civil nr._/314/2007, adăugând la lege si afirmând total greșit, doar pentru a servi interesele reclamantei, că „prin această din urmă sentință s-au desființat în parte actele de executare efectuate..." și că „ îndreptarea formelor de executare presupune o desființare parțială a acestora...", pe când în realitate toate actele de executare au fost păstrate si doar îndreptate în privința sumei pentru care se efectua urmărirea silită.

Consideră că instanța de fond investită cu judecarea fondului prezentei cauze nu avea voie să confunde termenul de „îndreptat" cu „anulat" sau „desființat", deoarece sunt termeni cu înțeles și finalitate juridică diferită, și cu atât mai puțin nu avea voie să adauge la lege.

Pentru a ne afla în prezența raportului juridic de drept material care să permită introducerea acțiunii de întoarcere a executării, din textul legii reiese fără echivoc faptul că este necesară îndeplinirea alternativă a următoarelor condiții: a) să se fi procedat la executarea integrală sau chiar numai în parte a obligației stabilite prin titlul executor, și b) executarea să fie desființată fie ca efect al desființării titlului executoriu în condițiile art. 3791 Cod proc.civ., fie ca efect al admiterii contestației la executare.

Ambele ipoteze presupun desființarea tuturor actelor de executare și nu îndreptarea lor, pentru că atunci când a fost anulat doar un act de executare (sau îndreptat), și nu întreaga executare silită, nu se poate ajunge la întoarcerea executării silite, partea interesată având la dispoziție alt cadru procesual pentru recuperarea pretențiilor.

Potrivit disp.art. 4041 (1) Cod proc.civ.: „ în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia „.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, reclamanta R.N.P. - Direcția Silvică Suceava, atât prin reprezentantul legal cât și prin cel convențional -consilierul juridic -, și-a fixat cadrul procesual în care dorește să se judece cu el, indicând ca temei de drept prev. art. 4041 (1) Cod proc.civ., insistând prin fiecare RĂSPUNS depus la dosarul cauzei că „acesta este instituția și calea legală de urmat".

Consideră că raportat la natura speței din prezenta cauză cât și la dispozițiile instanței Judecătoriei Suceava din sentința civilă nr. nr. 1439 /16.03.2010 - dosar nr._/314/2007, cadrul procesual corect pe care putea să-l aleagă reclamanta era o „acțiune în pretențir și nicidecum „întoarcerea executării silite", această din urmă acțiune putând fi exercitată doar în anumite condiții cerute de către legiuitor respectiv dacă „ se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită", lucru care nu s-a întâmplat în nici-o situație.

În consecință, pentru considerentele arătate mai sus, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, care are ca obiect „întoarcerea executării silite,, este inadmisibilă, excepție ce se impune a fi reanalizată, să fie admisă și să se respingă acțiunea astfel formulată de R.N.P. - Direcția Silvică Suceava.

3. Referitor la excepția inadmisibilității cererii de repunere pe rol cât si a lipsei calității procesuale active a persoanei care a formulat-o, la cererea reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava, pe rolul instanței Judecătoriei Suceava a fost înregistrată cauza cu nr._, cauză care are ca obiect „întoarcerea executării silite", având temei de drept prev.art. 4041 (1) vechiul Cod proc.civ. respectiv prev.art. 722(1) Noul Cod de proc.civ.

La data de 07.01.2014, având în vedere lipsa părților din prezenta cauză, care au fost legal citate, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța Judecătoriei Suceava a dispus prin încheiere în baza prev.art. 242 (2) pct. 2 Cod proc.civ. suspendarea cauzei având ca obiect „întoarcerea executării silite" formulată de către reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

La data de 21.01.2014 Direcția Silvică Suceava depune la dosar prin serviciul de registratură al Judecătoriei Suceava o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Recurentul a solicitat a se constata că raportat la partea care a introdus cererea de chemare în judecată și care astfel a dobândit calitate de reclamantă, cererea de repunere pe rol a fost introdusă de o altă persoană cărei îi lipsește calitatea procesuală activă.

De asemenea, a mai solicitat să constate din lucrările dosarului că deși la data de 05.03.2014 a depus/trimis la dosarul cauzei atât prin serviciul de registratură cât și prin serviciul de poștă (filele 149 - 158 din dosarul de fond), completări suplimentare la întâmpinările depuse, completări care vizau și inadmisibilitatea cererii de repunere pe rol a cauzei care face obiectul dosarului mai sus arătat, prin care a solicit respingerea cererii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Silvice Suceava, instanța de fond nu a dorit să pună în discuție contradictorie această excepție, și a admis cererea de repunere pe rol fără să o mai analizeze. Mai mult, chiar instanța de fond pe rezoluția pusă pe Cererea de repunere pe rol (fila 123 din dosarul de fond), a cerut precizări reclamantei cu referire la calitatea procesuală activă a Direcției Silvice Suceava, cerere rămasă fără nici-un răspuns.

Potrivit disp.art. 245 (1) Cod proc.civ.; „ Judecata reîncepe: prin cererea de redeschidere făcută de una din părți...", așadar de către reclamant, pârât sau intervenientul principal, respectiv părțile cu o poziție procesuală independentă.

Motivat de faptul că în prezenta cauză calitate procesuală activă are R.N.P. Romsilva -Direcția Silvică Suceava iar calitate procesual pasivă el, cererea de repunere pe rol formulată de către o altă persoană care nu a dobândit legitimare procesuală respectiv Direcția Silvică Suceava, - neexistând nici-o identitate între persoana reclamantei și cea care a promovat cererea de repunere pe rol -, este inadmisibilă.

4. În privința apărărilor formulate de el pe fondul cauzei, a solicitat instanței de recurs să constate că legiuitorul a admis prin prev.art.304/1 Cod proc.civilă, că recursul împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod proc.civilă, instanța de judecată putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Prin aceste prevederi instanța de recurs devine instanță devolutivă alături de instanța de fond, motiv pentru care a solicitat a se avea în vedere toate apărările făcute de el în fața instanței de fond și să se respingă acțiunea reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava ca nefondată.

Pe cale de consecință, văzând toate motivele de recurs așa cum au fost formulate prin prezenta, a solicitat instanței de control judiciar admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1351 pronunțată de către instanța Judecătoriei Suceava la data de 25.03.2014 și rejudecând fondul cu respectarea drepturilor procesuale ale sale și dreptul la un proces echitabil, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

În drept cererea de recurs a fost întemeiată în baza prev.art.299 și urm. Cod de procedură civilă, în baza art.242(2) Cod proc.civ. a solicitat judecarea în lipsă.

Intimatul reclamant R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței nr. 1351/25.03.2014 ca temeinică și legală din următoarele motive:

Dată fiind inexistența vreunui temei de fapt sau de drept care sa poată fi dezvoltat ca o critica de fond relativa la temeinicia si legalitatea sentinței atacate, recurentul pârât uzitează si încearcă să valorifice în prezentul recurs, un sistem mozaic si alambicat de criterii și considerente pe care le consideră favorabile situației lui, prezentate exhaustiv pe 25 pagini, ridicând în fata instanței de control judiciar ca si la judecata in prima instanța o multitudine de excepții, chiar dacă nu au nici o legătura cu speța dedusă judecații, dar dezvoltând motivări bizare, denaturări si interpretări proprii.

Separat de aceasta, conceptual din punct de vedere juridic, recurent-pârâtul promovează o teza falsă potrivit căreia in condițiile art. 304 indice 1 C.pr. civila, instanța de recurs devine instanța devolutivă alături de instanța de fond si ca urmare, dezvolta argumentații în drept și promovează împrejurări de fapt complet opuse celor susținute în fața instanței de fond.

Ori și sub auspiciile acestui articol, recursul nu provoacă o nouă judecată în fond, fiind aplicabil art. 305 C.pr. civilă.

Deși problematica dedusă judecații este deosebit de clară și concretă, constând in obligarea sa de a returna suma de 47.493,25 lei devalizata din Patrimoniul D.S. Suceava, speră totuși să obțină o soluție juridică care să-i legitimeze acțiunea frauduloasă de încasare fără drept a acesteia printr-o procedura de executare silita abuzivă si nelegală, realizată în cârdășie cu un fost executor judecătoresc condamnat penal pentru fapte similare si exclus din profesie.

Din asemenea considerente nici nu abordează fondul cauzei, nefiind interesat de stabilirea adevărului ci, toate criticile invocate ca motive de recurs vizează exclusiv soluționarea de către instanța de fond a excepțiilor ridicate de către pârât.

Însa evident ca aceste critici nu pot fi primite întrucât, soluționarea prin respingere a excepțiilor de către Judecătoria Suceava este temeinic argumentata in fapt si in drept, detaliindu-se prin considerentele sentinței atacate prevederile legale si împrejurările de fapt care au condus la aceasta hotărâre. Astfel, relativ la criticile privind greșita soluționare a excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocata in cauza, este evidenta lipsa de temei si confuzia totala in care se afla recurent-paratul atunci când pe de o parte la instanța de fond a motivat aceiași excepție prin trimitere la perimarea executării reglementata de art. 389 C.pr. civila si care operează in beneficiul debitorului, iar in recurs se invoca art. 405 indice 2 alin 3 care operează in situația când cererea de executare s-a perimat si nicidecum in situația unei acțiuni distincte, de întoarcere a executării așa cum este cea dedusa judecații.

Dar in stilul sau propriu invoca tot ce găsește prin acte normative si doctrina, indiferent daca are sau nu legătura cu prezenta cauza întrucât este convins ca o ilegalitate ca orice alta frauda este foarte greu de aparat.

Totodată, fără a înțelege natura si finalitatea unor instituții juridice le promovează fără nici un temei ajungând la concluzii dintre cele mai năstrușnice cum ar fi si cea potrivit căreia se impune cumularea termenele de prescripție dintr-un dosar având ca obiect contestație la executare cu termenele dintr-o alta acțiune distincta, respectiv întoarcerea executării, pentru a răspunde dorinței lui de prescriere a dreptului la acțiune.

Insa, așa cum precis si fără echivoc a decis instanța de fond in consens cu reglementările legale, dreptul la acțiune in sens material pentru recuperarea de către D.S. Suceava a sumei de 47.493,25 lei încasați fraudulos de către C. C-tin, a început sa curgă din momentul când Tribunalul Suceava a soluționat definitiv cauza având ca obiect contestație la executare, respectiv prin Decizia nr. 1547/10.11.2011, iar întoarcerea executării fiind promovata la data de 05.06.2013 este evident ca este înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.

Conchide că, din considerentele de fapt si de drept mai sus precizate motivele de recurs relative la greșita soluționare a excepției privind prescripția dreptului material la acțiune nu pot fi primite.

2. Cât privește criticile din motivele de recurs privind respingerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii, este evidenta inconsecventa si confuzia totala in care se afla recurentul care, atunci când a invocat-o la instanța de fond a făcut trimitere la o instituție reglementata de art. 1092 C. civil, respectiv acțiunea in repetițiune, iar in prezent isi dezvolta o argumentație axata pe prevederile art. 404 indice 1 pe care le interpretează ca fiind posibila judecarea unei acțiuni având calificarea juridica de întoarcere a executării doar in situația când titlul executoriu a fost desființat sau însăși executarea silita.

Ori o acțiune având ca obiect întoarcerea executării, întrucât in cadrul procedurii executării silite s-au produs neregularități in executare constând in devalizarea D.S.Suceava cu suma de 47.493,25 lei, iar prin hotărâre judecătoreasca definitiva s-au desființat actele de executare efectuate abuziv si nelegal fara a se dispune prin aceiași hotărâre si asupra restabilirii situației anterioare, este evident perfect admisibila.

Cum întoarcerea executării nu este condiționata de o desființare totala a actelor de executare, criticile relative la soluția de respingere a excepția invocata nu pot fi primite si recursul se impune a fi respins.

Pe cale de consecința, instituția întoarcerii executării pentru suma poprita si distribuita abuziv de către executorul judecătoresc către pârât este calea legala de urmat, deoarece nu mai este vorba despre un conflict de munca, nu mai sunt drepturi rezultate din raporturi de munca, ci din raporturi incidente unei proceduri nelegale de executare silită.

Este aberant ca, de către parat sa se stabilească cauza unei acțiuni prin indicarea ca fiind admisibila o acțiune in pretenții in situația când, devalizarea unității de către recurentul parat s-a realizat printr-o executare silita abuzivă si nelegală iar actele acte de executare astfel săvârșite au fost îndreptate de către instanța.

Mai mult decât atât, temeiul juridic (fundamentul legal) nu leagă instanța, care este îndreptățită si chiar obligată in considerentul rolului sau activ si a ocrotirii drepturilor legitime a pârtilor sa dea acțiunii calificarea juridica exactă, care poate fi si alta decât cea data de reclamant prin cererea de chemare in judecata, situație ce nu este data insa in prezenta cauza.

Totodată, cererea de chemare in judecata materializând acțiunea ca mijloc procesual de exercitare, nu ar putea fi respinsă ca inadmisibilă decât in măsura in care cauza privita prin prisma scopului:nu ar exista, de regula îndeplinita aprioric prin însăși deschiderea acțiunii, nu ar fi reala, determinata de un anumit scop și nu ar fi licita si morala, scopul urmărit sa contravină ordinii publice si bunelor moravuri.

Oricum, în nici un sistem de drept din lume nu s-ar putea legaliza o hoție printr-o hotărâre judecătoreasca pe considerentul că, partea prejudiciata nu ar fi calificat corect natura juridica a cererii sale, așa cum se zbate sa demonstreze si isi dorește visceral recurentul-parat pentru a rămâne în patrimoniu cu suma devalizată.

3. Relativ la faptul ca s-ar fi soluționat greșit la judecarea fondului excepția inadmisibilității cererii de repunere pe rol si a lipsei calității procesuale active a persoanei ce a formulat-o, este evident ca este vorba despre o critică pur formală, fără susținere în fapt sau in drept astfel încât nu poate fi primită atâta timp cat;

Într-adevăr, dintr-o eroare de redactare in cererea de repunere pe rol s-a transcris doar, Direcția S. Suceava în loc de R.N.P.ROMSILVA - Direcția S. Suceava, dar in antetul inscrisului apărea cu majuscule R. NAȚIONALA A PADURILOR-ROMSILVA.

Cu toate acestea si contrar susținerilor false si tendențioase din motivele de recurs, la dipoziția instanței, transmisă prin Citația din 22.01.2014 s-a comunicat de care reclamanta premergător primului termen, precizarea transmisa sub nr._/26.02.2014 potrivit căreia, cererea de repunere pe rol înregistrata sub nr._/20.01.2014 si depusa in instanța la aceiași data, s-a formulat in numele si pe seama Regiei Naționale a Pădurilor -ROMSILVA, conform împuternicirii nr._/AC/03.09.2013 emisa de către Directorul General al regiei.

Deci, la data de 05.03.2014 cand s-a invocat de către pârât, asa zisa excepție a lipsei calității procesuale active a D.S.Suceava de a formula cererea de repunere pe rol, de către unitatea noastră se comunica-se deja precizările de natura a fixa clar cadrul procesual sub aspectul părților.

Într-un alt „tom” cu motive de recurs datat 01.08.2011 se mai invoca prin criticile formulate o excepție a puterii lucrului judecat, in care se face trimitere la o contestație la executare, la faptul ca prin întoarcerea executării nu se pot formula aceleași apărări privind drepturile salariale si alte inepții care efectiv nu au nici o legătura cu prezenta cauza si puteau fi invocate eventual prin recursul promovat in acea acțiune de către C. C. si pe care 1-a lăsat să se perime

Nu a înțeles în primul rând chestiuni elementare relative la faptul ca, angajatorul nu a contestat niciodată drepturile salariale acordate de către instanța printr-o hotărâre definitivă, deci nu a fost o contestație la titlu, ci prin contestația la executare ce a făcut obiectul unei alte acțiuni, a invocat neregularități ale actelor de executare in condițiile când, după ce D.S.Suceava a achitat benevol acele drepturi, numitul C. C., in baza unor calcule efectuate de către el însuși, a inițiat și însușit in mod fraudulos prin executare silita o sumă în plus de 47.493,25 lei.

Ori prin prezenta acțiune intimata a solicitat si instanța de fond in mod temeinic si legal a admis, întoarcerea executări cu privire la aceasta suma de care D.S.Suceava a fost devalizată, si deci nu exista nici o identitate de cauza, obiect si părții care sa susțină existenta unei excepții constând in autoritate de lucru judecat iar criticile privind soluția de respingere a acestei excepții de către instanța de fond nu pot fi primite.

5. De asemenea, abordând . aceeași împrejurare potrivit căreia s-a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei in numele D.S.Suceava și nu a R.N.P.-ROMSILVA prin D.S.Suceava, se critica sentința recurată prin aceia ca, s-a respins greșit de către instanța de fond excepția lipsei capacității de folosința, reluându-se aceiași susținere mincinoasa potrivit căreia, unitatea noastră nu s-a conformat rezoluției magistratului de a preciza daca a formulat cererea in numele regiei.

Desigur, criticile nu pot fi primite si recursul se impune a fi respins din considerentele deja dezvoltate la punctul 3, ce privea excepția lipsei calității procesuale active a D.S.Suceava.

6. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic, de asemenea legal soluționata de către instanța de fond, se reiterează in recurs desi, exista la dosarul cauzei împuternicirea nr._/03.09.2013 emisa de către Directorul general al RNP-ROMSILVA, iar divagațiilor si inepțiilor relative la pensionare, sunt contracarate prin Contractul individual de munca nr. 678/10.10.2013 si Actului adițional la acesta.

În perioada de discontinuitate 01.10._13, de către consilierul juridic invocat, nu s-a desfășurat nici o activitate in dosarul cauzei.

Separat de aceasta, consilierul face doar reprezentare în instanță și numai directorul unității reprezintă interesele si îndeplinește atribuțiile R.N.P-ROMSILVA pe raza teritoriala in care sunt organizate direcțiile, astfel încât, doar neânsușirea de către acesta din urma a vreunui act procedural ar avea înrâurire in soluționarea cauzei.

De fapt, consilierul juridic menționat având funcția de sef birou juridic, putea face oricând reprezentarea in instanța prin simpla delegare de către directorul D.S. Suceava întrucât acesta reprezintă legal regia, nefiind necesara nominalizarea s-a expresa de către directorul regiei, situație înregistrata in absolut toate cazurile aflate pe rolul instanțelor.

Dar în cauza dedusa judecații, tocmai pentru a se preveni excesele in invocarea de către pârâtul recurent a unor asemenea excepții, ambii consilieri juridici au fost nominalizat in împuternicirea emisa de către Directorul General al RNP-ROMSILVA, înscris aflat la dosarul cauzei.

De fapt chiar la o simpla analiza a motivelor de recurs depuse etapizat prin două înscrisuri distincte, cât și a apărărilor pe excepții formulate în prima instanță, transpare fără echivoc dovada certă a abuzului procedural practicat consecvent de către numitul C. C., cu încălcarea evidentă și a celor mai elementare norme de deontologie profesională și obligații de fidelitate față de instituție atâta timp cât, in calitatea sa de fost auditor si in prezent economist la Compartimentului Control Financiar de Gestiune din cadrul D.S.Suceava este chemat tocmai sa constate si înlăture astfel de acte de fraudare a patrimoniului.

Intimatul a conchis că, motivele de recurs invocate nu pot fi primite întrucât nu au o fundamentare în drept sau în fapt, motiv pentru care a reiterat solicitarea de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 1351/25.03.2014 ca temeinică și legală.

Prin decizia civilă nr. 1571 din 06.11.2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins recursul formulat de pârâtul C. C. împotriva sentinței civile nr.1351 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA, reprezentată prin C. S., ca nefondat.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Pârâtul C. C. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1351/25 martie 2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a respins în mod eronat excepțiile invocate de el, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune, a inadmisibilității acțiunii, excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei capacității de folosință a Direcției Silvice Suceava, și cea a lipsei dovezii calității de reprezentant legal a consilierului juridic.

Reține instanța de control judiciar, că în prezenta cauză, intimata – reclamantă, respectiv R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică Suceava, a formulat cerere pentru întoarcerea executării, pentru suma de 47.493,25 lei, actualizată cu dobânda legală, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Este de observat că excepțiile de care face vorbire recurentul – pârât au fost invocate și în fața instanței de fond, primind o dezlegare justă și temeinică.

Astfel, corect instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 1 alin. 1 Decret 167/1958, privind regimul juridic al prescripției extinctive.

Astfel, conform prevederilor legale menționate, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Potrivit art. 3 din același act normativ, termenul general de prescripție este de 3 ani și curge de la data nașterii raporturilor juridice.

În speță, este vorba despre întoarcerea executării, realizată în baza titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Suceava, după cum urmează:

Prin sentința civilă nr. 910/20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de către C. C., astfel cum a fost precizată, s-a anulat în parte decizia 321/12.03.2007 emisă de Direcția Silvică Suceava, în sensul înlăturării art. 2 a mențiunilor privind reîncadrarea cu delegație, până la organizarea și susținerea concursului, și a obligat pârâta, respectiv Direcția Silvică Suceava, să plătească reclamantului, drepturile salariale reactualizate aferente perioadei mai 2005 – aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/12.03.2007 și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat constând în; premiile de Paști și de C., premiile cu ocazia „Zilei Silvicultorului”, primele de vacanță, tichetele de masă, uniformele prevăzute în anexa nr. 6b la Contractul colectiv de muncă pentru anul 2006 și biletele de tratament aferent perioadei mai 2005 – aprilie 2007, calculate în funcție de sumele prevăzute în contractele colective de muncă pentru anii 2005 și 2006, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei (filele 13 – 14 dosar_ ).

Prin decizia civilă nr. 701/30 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava a admis recursul formulat de pârâta Direcția Silvică Suceava, a modificat parțial sentința atacată, respingând capătul de cerere privind plata biletelor de tratament.

În baza acestui titlu executoriu, pârâtul – recurent a din prezentul litigiu a demarat executarea silită, formându-se dosarul de executare nr. 449/2007 al BIEJ Ț. C., în care s-au emis acte de executare în limita sumei de 59.106,22 lei, în condițiile în care, din Referatul întocmit de Biroul juridic al RNP – Direcția Silvică Suceava, rezultă că această unitate a achitat de bună voie, suma de 33.975 lei, în baza Ordinului de plată nr. 855/ 10 mai 2007, precum și suma de 1322 lei, potrivit Ordinului de plată 130/19 iunie 2007, dar și suma de 2000 lei cu titlu de avans ridicat de către recurentul C. C., conform dispoziției de plată.

Prin sentința civilă nr. 1439 din 16 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar atașat_/314/200, având ca obiect contestație la executare, s-a statuat că, de fapt, se impune îndreptarea formelor de executare în dosarul de executare 449/2007 al BIEJ Ț. C., în sensul că executarea silită urmează a se face doar pentru suma de 6055 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare. Totodată, s-a dispus restituirea către contestatoarea RNP – Direcția Silvică Suceava, cauțiunea în sumă de 500 lei, achitată conform recipisei CEC nr._/1 din 21.02.2008.

Sentința a rămas irevocabilă la data de 10 noiembrie 2011, prin decizia 1547, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar_, având ca obiect contestație la executare, atașat prezentei cauze, prin care s-a constatat perimat recursul formulat de C. C., împotriva sentinței civile nr. 1439/16 martie 2010.

Prin urmare, în mod corect, prima instanță a reținut că față de data de 10 noiembrie 2011, reclamanta intimată RNP – Direcția Silvică Suceava a formulat prezenta cerere având ca obiect „întoarcerea executorii”, în termenul general de prescripție, de 3 ani, cu precizarea că data formulării acțiunii este data de 5 iunie 2013.

În atare împrejurări, sunt eronate susținerile recurentului – pârât referitoare la faptul că dreptul la acțiune s-ar fi născut la data de 16 martie 2010, deoarece, așa cum arătam anterior, data rămânerii irevocabile a sentinței este 10 noiembrie 2011, dată la care s-a soluționat recursul formulat de C. C..

În speță nu sunt incidente prevederile art. 405 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă, referitoare la perimarea executării, căci prin decizia sus - amintită, tribunalul nu a constatat perimată executarea silită, ci recursul formulat de C. C., împotriva sentinței Judecătoriei Suceava, prin care s-au îndreptat formele de executare până la limita sumei de 6055 lei.

De asemenea, în mod temeinic și legal, prima instanță a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al consilierului juridic al unității intimate, în condițiile în care, din analiza dosarului, rezultă fără echivoc, că d-nul consilier juridic T. A. a depus în original, împuternicirea nr._/AC/03.09.2013, în considerarea căreia Direcția Silvică Suceava, reprezentată legal prin director S. C. și consilieri juridici T. A. și C. G., a fost împuternicită să susțină interesele unității intimate, respectiv a RNP – Romsilva în acest dosar.

De precizat că normele generale de procedură, astfel cum au fost ele prevăzute prin art. 68 din Codul de procedură civilă, se completează cu normele speciale cuprinse în actele normative speciale, respectiv de Legea 514/2003, Statutul profesiei de consilier juridic și HG 229/2009.

Aceste aspecte de altfel, au fost corect sesizate de judecătorul fondului, așa încât soluția de respingere a excepției lipsei dovezii de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei intimate A. T. și a lipsei capacității de folosință a Direcției Silvice Suceava, este una temeinică și legală.

Astfel, este de observat că prezentul demers judiciar a fost inițiat de către R. Națională a Pădurilor ROMSILVA, și nu de Direcția Silvică Suceava, instituție care, de altfel, nu are calitatea de parte în acest dosar.

Așa fiind, instanța de control judiciar va înlătura ca neîntemeiate, și criticile formulate de pârâtul – recurent cu privire la aceste excepții.

Nici motivele de recurs referitoare la modul de soluționare a excepției puteri de lucru judecat nu sunt date.

Astfel, este de observat că sentința civilă nr. 910/20 iunie 2007 a fost pronunțată de Tribunalul Suceava ca instanță de fond, în cadrul unui litigiu specific de dreptul muncii, fiind aplicabile prevederile Codului muncii; ori, prezentul litigiu are ca obiect „întoarcerea executării”, etapă care finalizează procesul civil, și care se referă exclusiv, la procedura executării silite.

De asemenea, corect prima instanță a sesizat că în litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 126/11.01.2013, reclamantă este Direcția Silvică Suceava, motiv pentru care de altfel, instanța a și respins acțiunea pentru lipsa capacității de folosință a acestei reclamante, așa încât nu se poate pune problema triplei identități, de părți, obiect și cauză între prezentul dosar și nr._, atașat la prezenta cauză.

Referitor la faptul că nu există nicio încheiere de ședință din 4 martie 2014, din verificările dosarului de fond, tribunalul reține că a fost termen de judecată la data de 11 martie 2014, părțile de altfel, fiind de altfel, legal citate pentru acel termen, conform dovezilor de la filele 128 – 129 dosar fond. Mai mult, pârâtul – recurent a formulat și un memoriu pentru acel termen de judecată, așa încât este evident că în speță este vorba despre o eroare de tehnoredactare, ce putea fi soluționată în cadrul prevăzut de art. 281 Cod procedură civilă, chiar și din oficiu.

Prin urmare, tribunalul va înlătura și criticile formulate în legătură cu acest aspect, ca nefiind întemeiate.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată ca motiv de recurs de către recurentul – pârât, tribunalul reține că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.

Într-adevăr, titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 910/2007 nu a fost desființat, însă în cadrul unei contestații la executare, ce a format obiectul dosarului nr._/314/2007, prin sentința civilă nr. 1439 din 16 martie 2010, s-a dispus îndreptarea formelor de executare în dosarul de executare 449/2007 al BIEJ Ț. C., în sensul că executarea silită urmează a se face doar pentru suma de 6055 lei.

Așadar, actele de executare emise în baza titlului executoriu au fost desființate parțial, ele fiind menținute doar pentru suma de 6055 lei, ori prevederile art. 404 ind. 2 Cod procedură civilă dau posibilitatea părții interesate, de a solicita pe cale separată, repunerea în situația anterioară demarării executării silite, în speță fiind vorba despre o desființare parțială a acestora.

De altfel, corect judecătorul fondului a reținut că legiuitorul nu condiționează întoarcerea executării silite de desființarea totală a actelor de executare.

Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar are în vedere că, așa cum arătam anterior, pe de o parte, reclamanta – intimată din prezenta cauză, a executat de bună – voie, sumele reprezentând drepturi salariale, și alte drepturi, așa cum au fost stabilite inițial, prin sentința civilă 910/2007, astfel cum rezultă din Referatul întocmit de Biroul juridic al RNP – Direcția Silvică Suceava, respectiv suma de 33.975 lei, în baza Ordinului de plată nr. 855/ 10 mai 2007, precum și suma de 1322 lei, potrivit Ordinului de plată 130/19 iunie 2007, dar și suma de 2000 lei cu titlu de avans ridicat de către recurentul C. C., conform dispoziției de plată.

Pe de altă parte, C. C. a inițiat demersuri pentru punerea în executare a titlului executoriu menționat anterior, fiind întocmit astfel, dosarul de executare silită nr. 449/2007 al BIEJ Ț. C., în care s-au emis acte de executare în limita sumei de 59.106,22 lei.

Prin sentința civilă nr. 1439 din 16 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar atașat_/314/200, având ca obiect contestație la executare, s-a dispus îndreptarea formelor de executare în dosarul de executare 449/2007 al BIEJ Ț. C., în sensul că executarea silită urmează a se face doar pentru suma de 6055 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare. Totodată, s-a dispus restituirea către contestatoarea RNP – Direcția Silvică Suceava, cauțiunea în sumă de 500 lei, achitată conform recipisei CEC nr._/1 din 21.02.2008.

Practic, prin prezenta cerere, reclamanta intimată solicită restituirea sumei de_,25 lei, sumă pe care pârâtul – recurent a primit-o de la unitatea intimată.

Astfel, potrivit procesului verbal de distribuție emis în dosarul de executare silită, s-a realizat distribuirea sumei de_,25 lei în favoarea pârâtului – recurent, la data de 7 ianuarie 2008.

În condițiile în care raportul de expertiză efectuat în cauză a demonstrat că suma de_ lei a fost plătită de către reclamanta – intimată în baza Ordinului de plată la data de 10 mai 2007, iar suma de 1322 lei, la data de 19 iunie 2007, anterior începerii executării silite, și în condițiile în care s-a dispus îndreptarea formelor de executare în limita sumei de 6055 lei, este evident că în speță se impune repunerea părților în situația anterioară executării silite demarate de către pârâtul – recurent.

Astfel, potrivit art. 404 ind. 2 alin. 1 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și restabilirea situației anterioare executării, iar conform alineatului 3, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii – speța de față.

Având în vedere împrejurările de fapt, care au fost corect determinate pe baza probelor administrate în cauză, raportate la contextul legislativ menționat anterior, care a fost judicios aplicat și interpretat în speță de către judecătorul fondului, instanța de control judiciar conchide că soluția primei instanțe este temeinică și legală, nefiind date cauze de casare/modificare ale sentinței, astfel cum au fost prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă.

Mai mult, criticile formulate în recurs au fost susținute și în fața primei instanțe, primind o justă dezlegare.

Așa fiind, în baza art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins recursul formulat de C. C. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 1571 din 06.11. 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava și plata cheltuielilor de judecata.

Prin prezenta cerere de revizuire a arătat că împrejurările de fapt nu au fost corect determinate pe baza probelor administrate în prezenta cauză, raportat la contextul legislativ, care nu a fost judicios aplicat și interpretat de către judecătorul fondului și instanța de control judiciar.

Un prim motiv pentru analiza cererii de revizuire constă în faptul că instanța de judecată s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Instanța de judecată a luat în considerare, fără a fi formulată o solicitare în acest sens, faptul că, potrivit procesului verbal de distribuție din 07.01.2008, emis in dosarul de executare nr.449/2007 al B.I.J. Ț. C., din suma de 59.106,22 lei obținută prin poprire asupra conturilor reclamantei suma de 5.557,97 lei a fost reținută de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu executor si cheltuieli de executare, sumă care, raportat la dispozițiile Legii nr. 188/2000 si Ordinul ministrului justiției nr.2550/C/2006, depășește cu mult onorariul de executor și cheltuielile de executare aferente sumei de 6.055 lei, datorate de reclamantă în baza titlului executoriu - Sentința Civila nr. 910 din 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 701 din 30.10.2007 a Curții de Apel Suceava.

În condițiile în care prin Sentința Civila nr.1439 din 16.03.2010 pronunțată de judecătorie, rămasă irevocabilă, s-a stabilit că executarea silită urma să se facă pentru suma de 6055 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare, ulterior, fără a exista nici o cerere în acest sens, instanța de judecată a hotărât că executarea silită urma să se facă pentru suma de 6055 lei, eliminând cheltuielile de judecată, doar pentru a-i servi intereselor R.N.P.Romsilva Direcția S. Suceava, încălcând in acest fel principiul disponibilității.

" Nici o dispoziție legală nu prevede posibilitatea instanței de a se pronunța asupra vreunei chestiuni neceruta de nici una din părți și pusă în discuție din oficiu de instanță."(Trib Suprem sec.civ. dec, nr.736/1972)

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient prin

cererea de recurs si anume sa constate faptul ca, prin contestația la executare si cererea de

întoarcerea executării silite, D.S.Suceava invoca motive de stingere a obligației de plată

stabilite prin dispozitivul Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, anterioare începerii executării silite în baza titlului executoriu Sentința civilă nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, a cărei executare s-a solicitat, și anume: data 10.05.2007, pentru suma de 33.975 lei, cu 40 de zile înaintea pronunțării Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava ; data de 19.06.2007, pentru suma de 1.322 lei, cu o zi înaintea pronunțării Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava.

În mod constant doctrina si jurisprudența în materie au statuat că contestatorul poate face apărări de fond pe calea contestației la executare în cazul în care invocă motive de stingere a obligației de plată, când acestea sunt posterioare hotărârii ce se execută, iar nu fapte sau împrejurări anterioare hotărârii.

În acest sens, revizuientul a invocat dec. nr.70 din 22 ian.1958 a Tribunalului Suprem, potrivit căreia: "Prin urmare, sub acest aspect interesează numai plățile survenite ulterior pronunțării sentinței și în vederea executării acesteia, nu și plățile anterioare" (Trib.Suprem,col.civ.dec. nr.70 din 22 ian.1958, in Repertoriu 1 nr.795, pag.899) R.N.P.Romsilva a invocat motive de stingere a obligației de plata stabilite prin dispozitivul Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, anterioare începerii executării silite in baza titlului executoriu Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, și anume data de 10.05.2007 si data de 19.06.2007, iar instanța le-a acceptat în mod netemeinic.

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient prin

cererea de recurs și anume să se constate faptul ca apărările formulate de D.S. Suceava privind plata drepturilor salariale, prin contestația la executare care a făcut obiectul dosarului civil nr._/314/2007 cât și prin cererea de întoarcerea executării silite, au MAI FOST FĂCUTE de D.S.Suceava și prin recursul nr._ din 24.07.2007 împotriva Sentinței civile nr. 910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, considerând sentința civilă netemeinică și nelegală.

În acest sens, a solicitat a se constata că D.S. Suceava, prin recursul nr._ din 24.07.2007 împotriva Sentinței civile nr. 910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, la pct. 3, consemnează: Direcția Silvică Suceava, unitate fără personalitate juridica, prin cererea de repunere pe rol este și parte și reprezentant.

În materie procedurală o atare exigență este impusă, sub sancțiunea nulității, de disp.art.112 alin.l si art.133 C.Proc.Civ.

Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient prin cererea de recurs și anume să constate faptul că, la cererea de repunere pe rol, din data de 20.01.2014, nu se afla procura pentru exercitarea drepturilor de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată în scris sub semnătură legalizată, așa cum prevăd disp. art. 68 C.Proc. civ., coroborat cu disp. Art 245 alin. 1 C.Proc.Civ., care prevăd în mod imperativ că: "Judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părți, când ea s-a suspendat prin învoirea pârtilor sau prin lipsa lor".

La repunerea pe rol, trebuie dovedită calitatea reprezentantului, „arătarea" doar prin indicarea numelui nefiind suficientă în lipsa unui act care să-i justifice prezența la proces.

„La repunerea pe rol a cauzei, părțile sa fie citate din nou, procedându-se ca si la introducerea acțiunii (Trib.Suprem, s.civ.dec.nr.722 din 20.03.1973).

Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient prin cererea de recurs și anume să se constate puterea lucrului judecat, reglementat de legislația în vigoare, nu poate fi judecat decât o singură dată și ca atare o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a asigura o administrare uniformă a justiției.

Dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

În speță, principiul autorității de lucru judecat căruia i s-a dat eficiență corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate.

În condițiile în care apărările formulate de reclamanta privind plata drepturilor salariale au fost respinse de Tribunalul Suceava, prin Sentința civila nr.910/20.06.2007, și de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr.701/30.10.2007, pe calea întoarcerii executării D.S.Suceava nu poate invoca, din nou, aceleași apărări, ca o consacrare a principiului autorității lucrului judecat, potrivit art. 1201 C. Civ. CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de procedurile judiciare anterioare, repunerea in discuție a situației soluționate definitiv și irevocabil prin alte hotărâri constituie o încălcare a art. 6 din Convenție.

Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată, inferioară în grad, într-o procedură ulterioară.

„Dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp, fiind responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru asigurarea obligațiilor pozitive ce îi revin" — Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iunie 2003 în cauza Ruianu împotriva României, publicată în M.O. al României,partea 1, nr.1139 din 2 dec. 2004. "Curtea amintește jurisprudența sa constantă, conform căreia art. 6 protejează și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părți.

În consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată succesiv"- Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotărârea din 22 iunie 2004 in cauza Pini si Bertani și Manera și Atripaldi împotriva României, par. 176, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.l245 din 23 dec.2004.

Constatarea făcută prin sentința civilă nr. 910/20.06.2007 și de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr.701/30.10.2007 a fost contrazisă prin sentința civila nr. 1439 din 16.03.2010, în mod netemeinic.

Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient prin

cererea de recurs și anume să se constate faptul că in mod greșit instanța de judecata, prin

încheierea din 11.03.2014, arata ca ""T. A. este angajat al R.N.P.Romsilva-

D.S.Suceava pentru întreaga perioada la care piritul a făcut referire" in condițiile in care,

incepind cu data de 01.10.2013, au încetat raporturile de munca ale consilierului juridic T. A. cu R.N.P.Romsilva-D.S. Suceava si au fost reluate incepind cu data de 14.10.2013.

Instanța de judecata in mod greșit a respins ca neintemeiata excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic T. A., prin încheierea din 11.03.2014, fara a tine cont de faptul ca imputernicirea este data de R.N.P.Romsilva la data de 03.09.2013, iar la data de 01.10.2013, au incetat raporturile de munca ale consilierului juridic T. A. cu D.S. Suceava". Totodată a incetat si efectul juridic al imputernicirii date de R.N.P.Romsilva, la data de 03.09.2013, dupa data de 01.10.2013.

La data de 10.10.2013, a fost încheiat contractul individual de munca nr.678 pentru perioada 14.10._14, care nu produce efecte juridice retroactive, iar imputernicirea nr._/AC/03.09.2013 a fost data pentru vechiul raport de munca care a incetat la data de 01.10.2013.

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de subsemnatul prin

cererea de recurs si anume a motivelor de recurs depuse în termen, cu referire la începutul

prescripției dreptului la acțiune cât și a termenului când se naște dreptul la acțiune:

In acest sens va rog sa aveți in vedere jurisprudența in materie: Hotărâre judecătorească definitive atacată cu recurs.

Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. C. proc. civ., art. 376, art. 377 alin. (1) pct. 3, art. 405 alin. (2) "Formularea recursului împotriva hotărârii definitive, si în condițiile în care o asemenea cerere nu a fost admisă, nu împiedică partea care a câștigat în mod definitiv litigiul să solicite învestirea cu formulă executorie; lipsa demersurilor în acest sens se datorează pasivității creditorului, prescripția executării silite fiind sancțiunea unei asemenea cereri. Cu privire la rămânerea irevocabilă a sentinței ce constituie titlu executoriu, tribunalul constată că acest aspect este lipsit de relevanță deoarece potrivit art. 405 alin. (2) C. proc. civ., termenul de prescripie începe sâ curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, or, acest drept se naște la momentul rămânerii definitive a sentinței iar nu la data rămânerii sale irevocabile.

Astfel, potrivit art. 376 C. proc. civ. se învestesc cu formulă executorie hotărârile definitive, nefiind necesară rămânerea lor irevocabilă, iar sentința ce constituie titlu executoriu a rămas definitivă la data de 16.03.2010., data pronunțării deciziei prin care s-a respins apelul promovat împotriva sa [potrivit art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.]

Este lipsit de relevanță și momentul la care a devenit irevocabilă hotărârea ce constituie titlu executoriu, deoarece, potrivit art. 405 alin. (2) C. proc. civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, or, acest drept se naște la momentul rămânerii definitive a sentinței, iar nu la data rămânerii sale irevocabile" Trib. București, s. a IlI-a civ., decizia nr. 1013 din 18 iunie 2007,nepublicată.

Ca regulă generală, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.

Având în vedere ordinea dispozițiilor din Decretul nr. 167/1958, care instituie reguli speciale privind începutul prescripției extinctive, ca și dispozițiile din alte acte normative - izvoare de drept civil, care stabilesc asemenea reguli, motivat de faptul că acțiunea civilă care face obiectul cauzei, este din categoria „acțiunilor în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desființat pentru rezoluțiune sau alta cauză de ineficacitate " și a fost promovată urmare a admiterii contestației la executare care a făcut obiectul dosarului civil nr._/314/2007 al Judecătoriei Suceava în temeiul sentinței civile nr. 1439/16.03.2010, potrivit legii data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantei din prezenta cauză ( cât și începutul prescripției dreptului la acțiune) este data rămânerii definitive a hotărârii mai sus arătate, hotărâre judecătorească prin care s-au îndreptat actele de executare .

Potrivit art. 377 (1) pct.2 Cod proc.civ. sunt hotărâri definitive: hotaririle date in prima instanța care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata.

Rezultă de aici că sentința civilă nr. 1439/16.03.2010 a dobândit caracter definitiv la data pronunțării ei, respectiv data de 16.03.2010, moment în care a început să curgă și prescripția dreptului la acțiune privind restituirea prestațiilor făcute în temeiul actelor de executare îndreptate pe calea contestației la executare si nu data de 10 noiembrie 2011, cind sentința a rămas irevocabila, prin decizia 1547, pronunțata de Tribunalul Suceava in dosar_, având ca obiect contestație la executare, atașat prezentei cauze, prin care s-a constatat perimat recursul împotriva sentinței civile nr.1439/16.03.2010.

De la data de 16.03.2010, dată la care s-a născut dreptul la acțiune a reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava și până la data de 05.06.2013 dată la care a fost introdusă acțiunea civilă care face obiectul prezentei cauze, a trecut o perioadă mai mare de

3 ani, legiuitorul sancționând lipsa de diligentă a titularul dreptului la acțiune prin prescripție.

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut si anume sa constate faptul ca raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, prin care s-au calculat drepturile sa la riale nu tine cont de titlul executoriu - Sentința civila nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava care obliga D.S.Suceava sa plătească drepturile salariale reactualizate aferente perioadei mai 2005-aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/30.03.2007 a D.S.Suceava.

Prin dispozitivul Sentinței civile nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava, D.S.Suceava era obligata sa plătească drepturile salariale reactualizate aferente perioadei mai 2005-aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/30.03.2007, dupa cum urmează: salariul de baza 1323 lei lunar; indemnizația de conducere 10% ; spor vechime 25%; spor fidelitate 15% ; - spor pentru control financiar preventiv 25%.

Raportul de expertiza contabila întocmit in cauza, nu a ținut cont de drepturile salariale stabilite de instanța de judecata definitiv si irevocabil, potrivit titlului executoriu Sentința civila nr.910/20.06.2007.

Drepturile salariale stabilite, așa cum rezulta si din raportul de expertiza contabila, au fost calculate in mod greșit, după cum urmează:

- pentru luna mai 2005, expertul a lut in calcul in mod greșit salariul de baza de 1122 lei in loc de 1323 lei, ;

- pentru lunile 01.06._06 expertul a lut in calcul salariul de baza de 1178 lei in loc de 1323 lei;

- pentru lunile 01.06._06 expertul a lut in mod greșit in calcul salariul de baza de 1260 lei in loc de 1323 lei;

- pentru lunile 01.01._07 expertul a luat in calcul corect salariul de baza in suma de 13231ei.

- luna aprilie 2007 nu a fost luata in calculul drepturilor salariale de către expertul contabil desemnat.

Sporul de conducere a fost luat in calcul in mod greșit la calculul drepturilor salariale de expertul contabil, in loc de 10% s-a calculat 7%.

Sporul pentru control financiar preventiv de 25%, pentru perioada 01.05._06, nu a fost luat in calcul de expertul contabil desemnat.

Raportul de expertiza contabila întocmit, prin care au fost calculate drepturile salariale, nu tine cont de titlul executoriu Sentinței civile nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava care a obligat D.S.Suceava sa plătească drepturile salariale reactualizate aferente perioadei mai 2005-aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/30.03.2007.

Raportul de expertiza contabila întocmit este netemeinic si nu poate sta la baza cererii de întoarcerea executării silite.

În susținere, invoc jurisprudenta: " Indiferent, insa de felul contestației, pe aceasta cale nu se pot invoca de cit acele apărări de fond care privesc cauze de stingere a obligației inscrise in titlu excutoriu, intervenite dupa raminerea definitiva a hotărârii, o soluție contrara conducind la incalcarea puterii de lucru judecat a hotar ir ii a cărei executare s-a cerut". Executarea silita in procesul civil, ediția IV-a revăzuta si adăugită ; universul juridic, Bucuresti-2011, p. 185-186.

In privința lămuririi hotărârii, judecătorești pot exista 2 proceduri diferite. Pe lingă procedura contestației la executare, Codul de procedura civila ne pune la dispoziție art. 281 ind 1, care prevede: "In cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la inteleșul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea sa lămurească dispozitivul sau sa Mature dispozițiile potrivnice."

Cu privire la incidența acestor proceduri, înalta Curte de Casație si Justiție, Secția civila si de proprietate intelectuala, s-a pronunțat prin Decizia civila nr. 1493 din 18 februarie 2011: "Lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu poate fi solicitata, in egala măsura, pe doua cai procesuale: cea prevăzuta de art. 2811 C.proc.civ., respectiv cea descrisa de art. 399 alin. 1 teza a Il-a C.proc.civ., pretențiile, in ambele cazuri, având obiect identic, respectiv lămurirea înțelesului, a întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești. Nu exista, insa, o opțiune a pârtii intre cele doua cai procesuale, exercițiul dreptului la acțiune fiind subordonat unei restricții de ordin temporal, deduse din prevederile art. 399 C.proc.civ., anume începerea executării silite.

Ca principiu rezultat din cel al necesitații stabilității raporturilor juridice, pe calea contestației la executare, ca regula generala, nu se poate aduce in discuție insusi fondul cauzei, dreptul supus deja judecații.

De altfel, Instanța Suprema, Secția de contencios administrativ si fiscal, prin Decizia nr. 3340 din 29 iunie 2007 a statuat:

"Pe aceasta cale nu se pot aduce completări dispozitivului hotărârii cu pretenții care nu au fost valorificate in cursul judecații acestei cauze cu care instanța nu a fost investita."

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de subsemnatul si anume Sa constate faptul că, contestația la executare nu este si nu poate fi cosiderata ca un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica insusi titlul executoriu. Aceste imprejurari pot constitui doar temei pentru exercitarea cailor legale de atac, iar nu si pentru exercitarea contestației la executare.

Pe calea contestației la executare nu pot fi invocate acte sau imprejurari de natura a diminua sau stinge datoria, daca asemenea acte sau imprejurari existau la data soluționării cauzei.

R.N.P.RomsiIva- Direcția S. Suceava, prin intermediul cererii contestației la executare si a cererii de intoarcere a executării silite a invocat acte si impreiurari de natura a anula sau modifica insusi titlu executoriu Sentința Civila nr.910 din 20.06.2014, cu toate ca aceste acte existau la data soluționării cauzei Sentința Civila nr.910 din 20.06.2014, fiind respinse de instanța de judecata.

A invocat in acest sens următoarele acte: Ordinul de plata din data 10.05.2007, pentru suma de 33.975 lei, cu 40 de zile inaintea pronunțării Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava ; Ordinul de plata din data de 19.06.2007, pentru suma de 1.322 lei, cu o zi inaintea pronunțării Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava; dec, nr.454/02.12.2003 a Curții Constituționale: "In cadrul soluționării contestației instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei si care sunt de natura sa repună in discuție hotariri care emana de la organe cu activitate jurisdictionala, in fata cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile avind posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările necesare.O soluție contrara, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil."

Instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de subsemnatul si anume sa constate faptu ca, executorul judecătoresc este îndreptățit sa calculeze drepturile salariate, in cf. cu Sentința civila nr. 910 din 20.06.2007 a Tribunalului Suceava care obliga D.S.Suceava sa plătească drepturile sa la riale reactualizate aferente perioadei mai 2005-aprilie 2007, la nivelul stabilit prin art. 3 din decizia nr. 321/30.03.2007 a D.S.Suceava, in dosarul de executare 449/2007 întocmit de BEIJ Ț. C.. Aceste drepturi sint in cuantum de 59.106,22 lei.

Diferența de 47.493,25 lei, dintre calculul făcut de executorul judecătoresc si calculul făcut de expertul contabil, suma pentru care s-a formulat cerere de întoarcerea executării silite, provine din calculele greșite făcute de expertul contabil la calcularea drepturilor sala riale, asa dupa cum am arătat mai sus, lucru consemnat in scris de expertul contabil prin raportul de expertiza contabila;

Luarea in calcul de către expertul contabil a sumelor plătite inaitea pronunțării Sentinței civile nr.910/20.06.2007 a Tribunalului Suceava, si anume data de 10.05.2007 si data de 19.06.2007, pentru suma de 33.975 lei, respectiv 1.322 lei - in mod netemeinic.

Pe cale de consecință, văzând motivele de revizuire așa cum au fost formulate prin prezenta, a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea sentinței civilă nr. 1351 pronunțată de către instanța Judecătoriei Suceava la data de 25.03.2014 și decizia civilă nr. 1571 din 06. 11. 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava și rejudecând cu respectarea drepturilor sale procesuale și dreptul la un proces echitabil, respingerea cererii de chemare în judecată formulată reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava.

Prezenta revizuire a fost întemeiată pe disp. art.322 pct. 2 si art. 9 Cod de procedură

civilă, iar în baza art.242(2) Cod proc.civ. solicitat judecarea în lipsă.

Intimata pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA a formulat întâmpinare prin care a solicitat:

1. Pe excepție - respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila întrucât hotărârea instanței de recurs atacate nu evoca fondul

2. Pe fond - respingerea cererii de revizuire ca nefondata și menținerea Deciziei civile nr. 1571/06.11.2014 ca temeinica si legală.

În motivare a arătat următoarele:

In legătura cu admisibilitatea revizuirii, onorata instanța trebuie sa constata daca hotărârea atacata evoca fondul.

Ori, pentru ca o hotărâre pronunțata in recurs sa fie considerata ca evoca fondul trebuie ca instanța de control judiciar sa fi admis recursul, sa fi casat sau modificat sentința judectoriei nesusceptibila de apel, pronunțându-se asupra raporturilor juridice deduse judecații

Ori in prezenta cauza, prin Decizia civila nr. 1571/06.11.2014 Tribunalul Suceava respinse recursul, deci nu schimba situația de fapt in urma analizei probelor si pe cale de consecința nu este susceptibila de revizuire.

Admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire face de prisos cercetarea fondului.

Daca totuși, din considerente proprii, excepția invocata nu va fi primita pe fondul cauzei solicitam respingerea cererii de revizuire ca nefondata intrucat nu exista nici o inadvertența intre cea ce s-a cerut si cea ce instanța a pronunțat.

Ca si in recurs, revizuentul uzitează si incerca sa valorifice in prezenta cale extraordinara de atac, un sistem mozaic si alambicat de criterii si considerente pe care le considera favorabile situației lui, ridicând in fata instanței de control judiciar o multitudine de inepții, chiar daca nu au nici o legătura cu speța dedusa judecații, dezvoltând motivări bizare, denaturări si interpretări proprii.

Separat de aceasta, dezvolta argumentații in drept si promovează imprejurari de fapt care privesc alte acțiuni, ce au făcut obiectul altor judecați in care s-a dispus prin hotărâri definitive si irevocabile, ce nu au nimic comun cu întoarcerea executării unde s-a pronunțat Sentința nr. 1351/25.03.2014 asupra căreia s-a exercitat controlul judiciar prin Decizia nr. 1571/06.11.2014 supusa prezentei revizuiri.

Ori, obligarea revizuentului de a returna suma de 47.493,25 lei devalizata din patrimoniul D.S. Suceava, nu poate fi înlăturata printr-o soluție juridica pronunțata . de atac inadmisibila, care sa-i legitimeze acțiunea frauduloasa de incasare fara drept a acesteia printr-o procedura de executare silita abuziva si nelegala, realizata in cârdășie cu un fost executor judecătoresc condamnat penal pentru fapte similare si exclus din profesie.

Separat de aceasta, in abordare fondul cauzei face trimitere la conținutul si considerentele unor hotărâri judecătorești cum ar fi Sentința civila nr. 1439/16.03.2010 a Judecătoriei Suceava, Sentința nr. 910/20.06.2010 a Tribunalului Suceava, Decizia nr. 701/30.10.2007 a Curții de Apel Suceava, care au soluționat irevocabil alte dosare, nu au făcut obiectul judecații recursului in care s-a pronunțat Decizia 1571/2014 atacata cu revizuire in prezenta cauza.

Nefiind interesat de stabilirea adevărului, care consta in însusirea frauduloasa de către revizuent a unei sume de bani printr-o procedura nelegala de executare silita, se dezvolta un istoric al unor litigii relative la care „crede,, ca s-a dat sau nu s-a dat ce s-a solicitat prin cererile introductive de instanța, denaturează datele prezentate si da interpretări proprii unor texte de lege care nici nu au aplicabilitate in judecarea unei revizuiri care are in vedere in primul rand îndreptarea unor erori de fapt.

Insa evident ca aceste critici nu pot fi primite întrucât, punctual;

a. prin decizia criticata instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra onorariului executorului judecătoresc.

b. D.S. Suceava prin acțiunea având ca obiect întoarcerea executării nu a invocat niciodată motive de stingere a obligației de plata stabilite prin Sentința nr. 910/2007 a Tribunalului Suceava, iar cauza in care s-a pronunțat hotărârea supusa revizuirii nu acea ca obiect contestație la executare. Pe cale de consecința, instanța de recurs nu putea sa soluționeze o cerere ce făcuse obiectul unei alte judecați.

c. prin întoarcerea executării D.S. Suceava nu a formulat apărări privind plata drepturilor salariale ci doar relative la încasarea necuvenita, prin forme de executare silita ilegale, a unor sume nedatorate, in afara drepturilor salariale.

Deci prin decizia din recursul la intoarcerea executării nu se putea decide cu privire la ce se soluționase definitiv in acțiunea având ca obiect contestația la executare

d. nu exista autoritate de lucru judecat in planul apărărilor dezvoltate, ci doar in materia triplei identități respectiv; parti, obiect si cauza, fiind exclusa aceasta excepție atâta timp cat una este cauza in cadrul unei contestații la executare si alta . ca obiect intoarcerea executării.

Trimiterile la textele de lege privind soluționarea conflictelor de munca nu au nici o aplicabilitate in cauza, iar instanța de recurs in soluționarea acestei cai de atac ce privea legalitate unei sentințe pronunțate in cauza privind intoarcerea executării nu putea sa se pronunțe asupra cererii adresate angajatorului privind plata salariilor in termen de 15 zile.

Evident ca, revizuentul este ., nu distinge intre instituții juridice, insiruie cu o ignoranta greu de inteles tot ce găsește prin divese lucrări sau practica judiciara, cu speranța deșartă de a ramane in patrimoniu cu sume incasate fraudulos.

e. instanța sa pronunțat si a constatat ca au fost date condițiile impuse de legiuitor pentru formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei suspedate din lipsa pârtilor, atâta timp cat prin inscris existente la dosar se precizează faptul ca cererea este formulata in numele si pe seama RNP -ROMSILVA prin D.S. Suceava.

f. la dosarul cauzei exista delegare din partea conducerii RNP-ROMSILVA de a fi reprezentata in cauza de către director, respectiv consilier juridic din structura D.S. Suceava, practica unanima întâlnita in toate cauzele, iar instanța de recurs s-a pronunțat si asupra acestui aspect pin respingerea recursului formulat de către revizuent.

g. în cadrul acțiuni privind intoarcerea executării, soluțiile pronunțate nu contravin puterii lucrului judecat, nu s-au repus in discuție chestiuni litigioase deja soluționate, stabilindu-se pentu prima oara obligația revizuentului de a returna o suma încasata ilicit având chiar conotații penale sub aspectul modalității prin care s-a acționat pentu devalizarea D.S.Suceava.

Niciodată soluțiile CEDO nu legitimează o activitate ilicita si insusirea unor sume necuvenite asfel incat trimiterea la practica judiciara a acestei instituții internaționale decad revizuentul in ridicol.

Prin Decizia 1571/2014 supusa revizuire nu se putea analiza o absurda invocare a unei pretinse contradicții intre Decizia 701/2007 a Curții de Apel Suceava si Sentința civila 1439/16.03.2010 pronunțata in cadrul unei contestații la executare, deoarece supusa recursului a fost o hotărâre pronunțata . ca obiect întoarcerea executării.

h. calitatea de angajat al consilierului juridic care activează si in prezent pe baza de contract individual de munca, a fost verificata si clarificata la fond si recurs.

Dar in stilul sau propriu invoca tot ce găsește prin acte normative si doctrina, indiferent daca are sau nu legătura cu prezenta cauza, fara a se intelege de către revizuent ca o ilegalite ca orice alta frauda este foarte greu de aparat

i. fara a intelege natura si finalitatea unor instituții juridice dezvolta fara nici un temei apărări dintre cele mai năstrușnice cum ar fi cele relative la termenele de prescripție dintr-un dosar având ca obiect contestație la executare cu termenele dintr-o alta acțiune distincta, respectiv întoarcerea executării, pentru a răspunde dorinței lui de prescriere a dreptului la acțiune.

Insa, asa cum precis si fara echivoc a decis instanța de fond in consens cu reglementările legale, dreptul la acțiune in sens material pentru recuperarea de către D.S.Suceava a sumei de 47.493,25 lei incasati fraudulos de către C. C-tin, a inceput sa curgă din momentul cand Tribunalul Suceava a soluționat definitiv cauza având ca obiect contestație la executare, respectiv prin Decizia nr. 1547/10.11.2011, iar intoarcerea executării fiind promovata la data de 05.06.2013 este evident ca este înlauntrul termenului de prescripție de 3 ani, aspecte asupra cărora s-a decis si de către instanta de recurs chiar daca nu i s-a acordat cea ce a cerut prin inepțiile dezvoltate.

j. cât privește faptul ca instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui raport de expertiza ce privea calculul drepturile salariate, raport valorificat ., este evident ca aspectul tine de o ignoranta ce nu poate fi măcar analizata .>

socotindu-se probabil de către numitul C. C. ca printr-o asemenea cale extraordinara de atac se poate decide cu privire la toate soluțiile pronunțate pe fond sau in alte recursuri de la declasarea litigiului de munca si pana in prezent.

Este evidenta insa confuzia totala in care se afla revizuentul, rămânând incă ancorat in sporuri, indemnizații etc. asupra cărora s-a decis demult in alte cauze intrate . de lucru judecat.

Întrucât, mult invocatul motiv potrivit căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut de revizuient nu poate fi primit fiind divagații ce nu au nici un suport in fapt sau in drept reiteram solicitarea de respingere a cererii de revizuire pe excepție ca inadmisibila iar pe fond ca nefondată.

Analizând cererea de revizuire, Tribunalul constată următoarele:

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Așadar, tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata RNP – Romsilva prin Direcția Silvică Suceava.

Astfel, tribunalul reține că cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și pct.9 Cod procedură civilă, în conformitate cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s–a cerut.

Conform art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: Dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Este de observat că numitul C. C. solicită revizuirea deciziei civile nr. nr. 1571 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava –Secția civilă în dosarul nr._ .

Prin urmare, tribunalul trebuie să verifice dacă această decizie a evocat sau nu fondul cauzei.

Doctrina și practica în materie sunt unanim constante în această materie, atunci când au statuat că se consideră că o hotărâre a unei instanțe de apel/recurs evocă fondul atunci când hotărârea a rămas definitivă prin neapelare, prin anularea apelului, prin respingerea acestuia pe baza unei excepții procesuale sau prin perimarea apelului; de asemenea, se evocă fondul atunci când instanța de recurs a admis recursul, a casat sau modificat decizia instanței de apel și a admis apelul, pronunțându-se asupra raporturilor juridice deduse judecății, împrejurare ce echivalează cu cercetarea fondului.

Tot doctrina și practica în materie au statuat că nu sunt hotărâri ce evocă fondul, hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat.

În speță, prin decizia civilă nr. 1571/06.11.2014, Tribunalul Suceava a respins recursul formulat de pârâtul C. C., împotriva sentinței civile nr. 1351/25 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ având ca obiect întoarcerea executării, ca nefondat.

Așadar, decizia menționată nu evocă fonul cauzei, încât în speță nu este îndeplinită condiția impusă imperativ prin art. 322 Cod procedură civilă, referitoare la existența unei hotărâri care evocă fondul.

În plus, tribunalul are în vedere că, deși s-au invocat prevederile art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, în speță nu sunt întrunite cumulativ nici condițiile referitoare la acest text de lege: astfel, revizuientul C. C. nu se află în posesia unei hotărâri emisă de CEDO, prin care să se fi constatat încălcarea drepturilor și libertăților sale fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești.

Revizuientul a invocat, cu titlu generic, unele hotărâri ale instanței europene, referitoare la aplicarea unor principii de drept, care, față de acesta, au fost respectate întocmai.

Nici condițiile impuse de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă referitoare la faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, nu sunt împlinite în cauză.

Astfel, tribunalul reține că dezvoltarea motivelor de revizuire formulate de C. C. se constituie într-un adevărat recurs la recurs, reiterând împrejurări asupra cărora instanțele au statuat cu autoritate de lucru judecat chiar prin decizia a cărei revizuire se cere.

Practic, demersul revizuientului tinde spre o nouă judecată asupra fondului raporturilor juridice asupra cărora instanțele au tranșat în mod irevocabil prin hotărâri anterioare, ceea ce nu este posibil, întrucât s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice, și totodată, de-abia prin soluția propusă de revizuient, s-ar eluda principiul autorității lucrului judecat.

Față de cele ce preced, tribunalul constată că în speță, este dată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către intimată.

Respinge cererea de revizuire formulată de recurentul C. C., domiciliat în oraș Gura Humorului, ., județul Suceava împotriva deciziei civile nr. 1571 din data de 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava –Secția civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA – PRIN DIRECȚIA SILVICĂ SUCEAVA – reprezentată prin S. C., cu sediul în mun. Suceava, Bulevardul 1 Mai, nr.6, județul Suceava, ca fiind inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 MARTIE 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. F. L. C. M.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. G.F.F.

Tehnored. Ș.L.G./Ex.2.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul SUCEAVA →

Întoarcere executare. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Întoarcere executare. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SUCEAVA