Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul SUCEAVA

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și avocat T. V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art.131 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este competent din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 2 și art. 482 din Noul Cod de procedură civilă și că reclamantul apelant a timbrat apelul cu taxa judiciară de timbru de 10 lei.

Totodată instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și rămîne în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei C-lung Moldovenesc la data de 20 august 2014, reclamantul F. B. Ortodox Român al Bucovinei în contradictoriu cu pîrîta . plîngere împotriva încheierii nr._ din 23 iulie 2014 și a încheierii nr.7224 din 3 iunie 2014 emise de B.C.P.I. C-lung Moldovenesc solicitînd desființarea acestora și respingerea cererii formulate de . a dreptului de proprietate în CF nr._ U.A.T. Pojorîta privind imobilul cadastral nr._ provenit din CF 2124 . .

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe disp. art. 30 din Lg.7/1996 reclamantul a arătata că principiul legalității înscrierilor în CF obligă registratorul de a cerceta nu numai legalitatea formală ci și legalitatea materială a actului de înscriere. Întrucât rezolvarea cererii depinde de mențiunile înscrise în cartea funciară la data înregistrării cererii, registratorul de carte funciară trebuie să verifice dacă din cuprinsul acesteia nu reiese vreo piedică la înscrierea cerută, iar o asemenea piedică există când în cartea funciară este înscris ca titular o persoană care nu și-a transmis dreptul său către cel care solicită înscrierea. Că în cauză proprietar tabular al CF 2775/1 din CF 2124 Pojorâta este F. B. Ortodox Român al Bucovinei, iar între proprietarul tabular și . nici un act translativ de proprietate, iar registratorul avea obligația de a respinge cererea de întabulare.

A mai arătata reclamantul că drepturile tabulare care sunt înscrise în cartea funciară, în folosul unei persoane nu pot fi dobândite niciodată prin act translativ de o altă persoană, iar dreptul de proprietate al său a fost radiat cu încălcarea disp. legii în materie de carte funciară, săvârșindu-se un abuz împotriva intereselor patrimoniale ale sale.

Judecătoria C-lung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.1260 din 4 decembrie 2014 a respins plîngerea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 7224/15.03.2014, BCPI C-lung. Mold. a admis cererea depusă de ., iar în baza titlului de proprietate nr. 354/30.10.2002 a Comisiei Județene Suceava a procesului verbal de punere în posesie, a inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei S. publicat în MOF642 bis/30.08.2002 și a documentației cadastrale, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului_ în CF_ u.a.t. Pojorâta în favoarea comunei S. - domeniul public.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat de către reclamant cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr._/04 iulie 2014, s-a respins cererea de reexaminare a încheierii 7224/15.05.2014 din CF_ UAT Pojorâta, reținându-se că din tabelul de mișcare parcelară anexă la documentația cadastrală rezultă că imobilul_ Pojorâta s-a format dintr-o parte a parcelelor nr. 2775/1 din CF 2124 Pojorâta, unde proprietar tabular este fondul B. Ortodox al Bucovinei, și dintr-o parte a parcelei 2775/2 din CF 2374 Pojorâta unde proprietar tabular este . CF 2124 Pojorâta era notat litigiu în dosarul 5962/2001 a Curții de Apel Suceava.

Reclamantul a arătata că proprietarul tabular din CF 2124 Pojorâta nu și-a transmis dreptul de proprietate.

Această motivare nu poate fi primită de către instanță, în condițiile în care actele în temeiul cărora s-a dispus întabularea dreptului de proprietate sunt acte administrative constitutive de drept.

Instanța a apreciat că în speță, nu este în măsură să examineze fondul dreptului și nu poate stabili dacă prin actele cu care s-a dispus întabularea pârâtei, se putea trece suprafața de teren înscrisă în CF pentru fondul bisericesc în proprietatea comunei. Totodată, instanța nu poate verifica inventarul, bunurilor ce a aparținut domeniului public al comunei S., acest aspect putând să fie verificat pe calea contenciosului administrativ.

În cadrul acțiunii de față instanța nu poate extinde obiectul verificărilor peste ceea ce registratorul de carte funciară a fost chemat să verifice cu ocazia soluționării cererii de înscriere, iar dacă registratorul de carte funciară nu poate examina raportul juridic de fond, acest aspect nu poate fi soluționat nici de instanța asupra fondului dreptului.

De altfel cu ocazia efectuării operațiunii de carte funciară, conform art. 29 din Lg.7/1996 R registratorul are obligația de a verifica aspectele formale ale cererii de întabulare și nu aspectele ce țin de fondul dreptului a cărei înscriere sau radiere se cere, astfel încât referirile reclamantului legate de modul în care imobilul a fost transmis până în prezent nu pot fi soluționate în cadrul acestei cauze.

Înscrierea pârâtei în cartea funciară a fost făcut în baza unor acte administrative, respectiv a Hotărâri ale consiliului Local cât și HG 1357/2001 publicat în MO 642/2002, privind apartenența la domeniul public a imobilului din cauză.

Conform art. 1 din Lg. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului recunoașterea dreptului pretins, sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În speță, actele administrative nu au fost contestate de reclamant, iar ., face parte din domeniul public al comunei S. parte componentă a inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S., în baza hotărârii de împroprietăririi din 17.02.1923, imobil inclus în inventarul aprobat prin HG 1357/2001 publicată în M.Of. 642/2002.

În cauză a formulat apel reclamantul criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarele motive:

Principiul legalității înscrierii în CF a fost încălcat în condițiile în care situația tabulară preexistentă a fost modificată în lipsa unui act translativ de proprietate, fiind încălcate și prev.art.885 NCPC.

Potrivit art.888 NCC „Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”; în același sens prevăd și disp.art.20 al.3 din Legea nr.7/1996 rezultînd astfel că înscrierea dreptului de proprietate în baza unui act administrativ poate avea loc numai dacă prin acel act s-a constituit sau transmis în mod valabil dreptul de proprietate.

Or, în speță, arată apelantul, titlul pîrîtei nu are acest caracter întrucît dreptul de proprietate nu a fost transmis de către proprietarul tabular, astfel că nu putea fi dobîndit de o altă persoană pe cale administrativă.

A mai arătat apelantul că potrivit art.4² al.1 din O.U.G. 94/2000 „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.

În cauză terenul din CF_ UAT Pojorîta formează obiectul unei cereri de retrocedare aflată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare prev. de O.U.G.94/2000, cerere înscrisă în CF, astfel încît înscrierea pîrîtei în CF s-a făcut cu încălcarea dispoziției sus-menționate.

Sub un ultim aspect apelantul a învederat că potrivit art.6 al.1 și 3 din Legea nr.213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unității administrativ teritoriale bunurile dobîndite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, numai dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării, ori imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de Statul Român, Decretul 273 din 24 iunie 1949 prin care F. B. Ortodox Român al Bucovinei a fost desființat fiind un act normativ nepublicat și contrar ordinii constituționale existente chiar la data adoptării, cît și ordini juridice internaționale.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată apelul nefondat.

Potrivit Art. 29 – „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:

a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;

b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal sau, după caz, numărul de identificare fiscală, dacă este atribuit, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;

d)*) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;

e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;

f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (4) și (5);

g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului”.

Analizînd dispoziția sus-menționată se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că registratorul de CF nu poate face cercetări cu privire la valabilitatea dreptului de proprietate ci doar cu privire la legalitatea formală a înscrisurilor pe care se întemeiază cererea de înscriere în CF.

Or, în speță, înscrierea în CF s-a făcut în favoarea pîrîtei . unei hotărîri de consiliul local și a Hotărîrii de Guvern nr.1357/2001 prin care s-a aprobat trecerea terenului în litigiu în domeniul public, acte care nu au fost desființate pînă în prezent, astfel încît înscrierea apare ca valabilă.

În această situație, tribunalul constată că în speța avînd ca obiect plîngere împotriva încheierii de CF nu prezintă relevanță susținerile apelantului referitoare la înscrierea terenului în CF în favoarea Fondului B. Ortodox Român al Bucovinei, la nevalabilitatea Decretului nr.273/1949 sau referitoare la demersurile efectuate pentru retrocedarea terenului conform O.U.G. nr.94/2000, acestea urmînd a fi eventual valorificate pe calea dreptului comun.

Față de aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F. B. ORTODOX ROMÂN AL BUCOVINEI, cu sediul în mun.Suceava, ..14, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1260 din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta ..Suceava.