Revendicare imobiliară. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2129/227/2009*
DOSAR NR._ REVENDICARE IMOBILIARĂ REJUDECARE
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 MARTIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. M.
JUDECĂTOR M. T.
JUDECĂTOR D. D.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta U. L., împotriva sentinței civile nr. 2864/23.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții N. I. G., N. V. I., T. G., T. C. – prin av. V. I., D. C. C., M. D., N. A. – D. și M. S. P. - prin mandatar Ovadiuc E. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat av. P. M. pentru recurentă, lipsă fiind aceasta și celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că, recurenta, prin apărător, a depus la dosar chitanța nr._/25.03.2015 prin care a făcut dovada achitării taxei de timbru de 126 lei (aceasta fiind anulată de către președintele completului de judecată).
Apărătoarea recurentei depune la dosar contractul de prestări servicii nr. 6 încheiat la data de 08.12.2014 și, întrebată fiind, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea recurentei, criticând sentința civilă atacată ca fiind netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat (f. 3-5 dosar), casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursului de față, constată următoarele :
P. sentința civilă nr. 2864/23.12.2014, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții: N. I. G., N. V.I., T. G., T. C., D. C.C. și M. D.; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta U. L., în contradictoriu cu pârâții N. I. G., N. A. – D., T. G., T. C. și D. C., M. D.; a obligat pârâta M. D. să lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, suprafața de 572 mp( deficit ..) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză- fila 448 dosar, întocmit de expert R. N. - puncte de contur:_2-711; a obligat pe pârâta M. D. să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, suprafața de 554 mp( deficit parcela_ m.p.) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză - fila 448 dosar, întocmit de expert R. N. - puncte de contur:_-712; a respins, ca nefondate, cererile formulate față de pârâții N. G., N. A.-D., T. G., T. C. și D. C.; a obligat pe pârâta M. D. să plătească reclamantei, suma de 942,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și onorarii expert); a obligat reclamanta să plătească pârâtului T. C., suma de 1141 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat); cheltuielile de judecată în cuantum de 2300 lei și respectiv 666,72 lei, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar în primul ciclu procesual, rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Fălticeni a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin.(1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în speță sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Vechil Cod civil, ca normă de drept substanțial, iar potrivit art. 3 alin(1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în speță fiind aplicabile dispozițiile procesuale cuprinse în noua reglementare.
Potrivit întâmpinării, pârâții M. D., N. I. G., T. G. și T. C., au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M. D., N. I. G., T. G. și T. C., instanța constatat-o neîntemeiată.
Astfel, în drept, calitatea procesuală pasivă este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, reclamanta având obligația să dovedească identitatea dintre pârâtul chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Potrivit art. 137 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Una dintre condițiile sine qua non, pentru ca o persoană să fie parte întro cauză dedusă judecății, este aceea a calității procesuale - legitimatio ad cauzam- ,care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi recalmant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios.
Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul litigios( În acest sens, decizia civilă nr. 861/1978 a Tribunalului Suprem).
P. urmare, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății( calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
P. acțiunea în revendicare, proprietarul care a justificat proveniența lucrului, poate cere restituirea acestuia de la cel care se găsește, aspect care determină și stabilirea calității părților.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de către ambii experți numiți de instanță, rezultă că pârâții dețin teren în vecinătatea terenului proprietatea reclamantei, astfel că motivul invocat de pârâți, cum că în titlurile de proprietate emise pe numele autorului lor nu figurează ca vecini, nu au relevanță și prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive, urmează a fi respinsă.
De altfel, la data efectuării expertizei de către expert U. O.-A., pârâții prezenți au recunoscut că au fost trecuți vecinii, fapt consemnat în raport-fila 189 dosar, astfel încât susținerile lor sun doar pentru a argumenta, nu și pentru a dovedi situația de fapt.
În ceea ce o privește pe pârâta M. D., aceasta își justifică participarea și implicit calitatea de parte în proces - calitate procesuală pasivă, chiar dacă aparent, față de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 133 din 04.11.1999 emis de BNP M. L. (fila 41 dosar), susținerile sale din Întâmpinare, fiind admisibile.
Însă, în instanță, așa cum rezultă din depozițiile acestora, moștenitorii defunctei, arată că ei nu dețin teren, singurii care au deținut, arendat, etc., terenul fiind pârâta M. D. și soțul ei, M. G., inclus în rândul moștenitorilor( filele 223, 232, 225, 453- 457 dosar), susținere, pe care pârâta nu a contrazis-o.
Fiind o condiție esențială pentru admisibilitatea acțiunii, legitimarea procesuală se verifică funcție de titularii dreptului material dedus judecății, indiferent de susținerile părților (C.S.J.,decizia nr. 892/1995).
Pe fondul cauzei, e evident, părțile au prezentat titluri de proprietate valabile (nici unul dintre ele nefiind desființat prin hotărâre judecătorească sau revocare notarială), astfel încât în speță, s-a făcut o comparare a acestora, sub aspectul întinderii.
Astfel, din dispozițiile art. 480 și urm. din Vechiul cod civil și art. 44 alin.(7) din Constituție, rezultă că, dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din partea titularului, ce le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice, a dispozițiilor imperative ale legii și nu în ultimul rând, a drepturilor altor proprietari( D.C. C. nr. 925/ 14 decembrie 2006).
Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.
Astfel, în ceea ce o privește pe reclamantă, acesteia, în calitate de moștenitoare a defunctei P. C. A., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de_ m.p., potrivit titlului de proprietate nr. 966/15.02.1994( fila 8 dosar), cu care a fost pusă în posesie, conform proceselor verbale de punere în posesie aferente titlului( filele 145, 151, 152 dosar).
Toate aceste terenuri au intrat în proprietatea reclamantei ca unică moștenitoare a defunctei, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 119 din 11.08.2008, emis de BNP D. N. A.( fila 9 dosar).
Potrivit acțiunii introductive inițiale, susținute și ulterior, inclusiv în rejudecare, pârâții îi ocupă diferite suprafețe din cea de 3438 m.p., aceasta din urmă fiind inclusă în parcela de_ m.p., intravilan, denumită ,, Acasă”, cu vecinii: S. T., pârâu, drum comunal.
Aceeași situație este reală și în ceea ce-i privește pe pârâți, aceștia opunând, în apărare, titluri de proprietate, sentința civilă nr. 5721 din 01.11.1999, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 356 din 13.02.1997 de către BNP M. A.( filele 21- 29, dosar).
Raportat la cele mai sus evidențiate, a rezultat, fără putință de tăgadă că, divergențele dintre părți sunt referitoare la amplasamentul terenurilor pe care acestea (părțile) le au în proprietate, respectiv posesie, în tarlaua denumită ,, Acasă”.
În cauză, s-au întocmit rapoarte de expertiză, respectiv suplimente la acestea, de către experții topo U. O. A., R. N. și finalmente, Scutar V. (extrajudiciară).
Referitor la mențiunile din raportul de expertiză întocmit de expert U. O. A.( filele 187-216, dosar), acesta, a arătat că reclamanta are un deficit de 395 m.p., în ceea ce privește ..p., respectiv, de 514 m.p., referitor la parcela de_ m.p.,, care, în urma măsurătorilor din teren, ambele( deficite), sunt surplusuri la terenul pe care îl dețin moștenitorii defunctei M. N.(Savastia), ca fiind singurii vecini care au surplus de suprafață față de acte.
Aceeași poziție fiind exprimată și prin raportul întocmit de expert R. N.( filele 443- 446, dosar), acesta făcând de asemenea, o identificare a suprafețelor deținute de reclamanta conform actelor, conform planului de situație – anexa 2 ( fila 446 dosar).
Potrivit expertului, pârâta M. D. deține suprafața de 572 mp( deficit ..) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză - fila 448 dosar, întocmit de expert R. N.- puncte de contur:_2-711, precum și suprafața de 554 mp( deficit parcela_ m.p.) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză - fila 448 dosar, întocmit de expert R. N.- puncte de contur:_-712.
În acest sens este și nota comună a experților mai sus menționați (filele 529- 530 dosar).
Nu pot fi ignorate eforturile expertei U. O. A., care a încercat să facă un astfel de demers - al notei comune - cu expertul pro parte, Scutar V., însă, acesta i-a comunicat că nu a încheiat contract cu partea (fila 76 dosar).
Cu toate acestea, același expert întocmește un raport de expertiză extrajudiciară( filele 63- 68 dosar), în care opinează că singurul care ocupă este pârâtul N. G., în limita suprafeței de 137 m.p., - S1, în anexa grafică 1, cu hașură liniară pe aliniamentul 1-2-102-101-1., în condițiile în care ceilalți doi experți au arătat că, dimpotrivă, și acest pârât are deficit de teren.
Același expert, se contrazice prin aceeași frază, el susținând că, „ Pe restul aliniamentului dintre cele două proprietăți există diferențe mai mici dar care pot fi încadrate în categoria toleranțelor admisibile ale măsurătorilor cadastrale cu excepția celor din vecinătatea estică a pârâților….”, evident, este pentru susținerea părții, nu pentru clarificarea situației de fapt.
Modalitatea de calcul și evidență a acestor toleranțe admise, este reglementată de art. 36 alin. 2 pct. a, b, din Ordinul Directorului General al ANCPI, nr. 700/2014, la care au făcut referire și experții.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 480 și urm. din Vechiul Cod civil, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea, respectiv, doar cu privire la pârâta pârâta M. D. și cu privire la suprafața de 572 mp( deficit ..) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză - fila 448 dosar, întocmit de expertul R. N. - puncte de contur:_2-711, precum și cu privire la suprafața de 554 mp( deficit parcela_ m.p.) identică cu . de situație anexa 2 la suplimentul la raportul de expertiză - fila 448 dosar, întocmit de expert R. N. - puncte de contur:_-712, respingând acțiunea în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți.
Cum, cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta M. D., urmează să plătească reclamantei, suma de 942,12 lei, iar reclamanta va plăti pârâtului T. C., suma de 1141lei, cu acest titlu.
Celelalte cheltuielile de judecată în cuantum de 2300 lei și respectiv 666,72 lei, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar în primul ciclu procesual, rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta U. L. care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C..
A susținut că instanța de fond a fost în eroare la aprecierea lucrării de specialitate întocmită de expertul asistent Scutar V., în sensul că s-ar fi concluzionat că doar pârâtul N. G. ar ocupa teren din proprietatea reclamantei în condițiile în care s-a răspuns exclusiv doar la acest obiectiv unic încuviințat de către instanță și care nu viza posesiile exercitate și de către ceilalți pârâți.
Deși instanța de control a apreciat că nu pot fi reținute concluziile experților U. O. și R. N., în sensul că pârâtul N. G. ar avea deficit de teren atât timp cât nu s-a procedat la suprapunerea limitelor înscrierii dreptului de proprietate în CF și a posesiei exercitate de către aceasta, pârâtul exercită o posesie ce nu respectă limitele intabulării și în consecință ocupă o suprafață de 137 mp din terenul său.
Pe de altă parte, deși prin S.c. nr.2129/2013, pârâtul T. G. a fost obligat la revendicare pentru 38 mp teren iar pârâtul T. C. la 506 mp, fără probe noi aceștia au fost absolviți de această obligație prin sentința atacată.
A mai susținut că nici sub aspectul cheltuielilor de judecată soluția nu este temeinică, fiind obligată doar pârâta M. D. la plata acestora în sumă de 942,12 în condițiile în care aceste cheltuieli au fost de 5 ori mai mari.
A apreciat că soluția instanței de fond este nemotivată și pronunțată fără a fi cercetat fondul cauzei, sens în care se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând criticile invocate și care se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 C., tribunalul reține următoarele:
Conform deciziei de casare nr.624/2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, în rejudecare, instanța de fond avea obligația de a stabili dacă identificarea topo-cadastrală a terenului proprietatea pârâtului N. G. corespunde posesiei exercitată de acesta.
În rejudecare, urmare a suplimentului la raportul de expertiză (fila 48) în care s-a precizat și că expertul Scutar V. nu o mai reprezenta pe reclamantă, s-a stabilit că se impunea refacerea măsurătorilor conform suprapunerii posesiei din anul 2011 cu limitele conturului de intabulare ale imobilului 1379 din CF vechi 628/N Vadu Moldovei proprietatea pârâților N. G. și A..
Urmare a refuzului reclamantei de a se relua aceste măsurători, experta a concluzionat că pârâtul nu ocupă teren din proprietatea acesteia, impunându-se pentru o altă concluzie, ca măsurătorile să fie reluate în prezența U. O. și R. N. cu prezența părților care să bată țăruși în teren în colțurile posesiilor lor, fiind singura posibilitate reală de identificare.
În condițiile refuzului acesteia și a nemanifestării solicitării prin motivele de recurs a reluării măsurătorilor fără de care nu se poate identifica terenurile în litigiu, în mod corect acțiunea a fost respinsă față de pârât.
Susținerea privind soluția din sentința civilă nr. 2129/2013 nu are relevanță în cauză având în vedere dispozițiile din decizia de casare, mai mult nici nu a fost argumentată de recurentă.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 247 C., în condițiile în care recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar în cuantum de 2300 lei respectiv 666,72 lei iar acțiunea a fost admisă doar față de pârâta M. D..
Instanța de fond reținut cu titlu de cheltuieli doar suma de 942,12 lei având în vedere taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat și de experți proporțional cu admiterea în parte a acțiunii și cu părțile obligate în revendicare.
De altfel, după cum se poate observa recurenta nici nu a motivat de ce este nelegală soluția privind cheltuielile de judecată respectiv cuantumul sumei pe care ar trebui să-l primească, mulțumindu-se să susțină că a făcut cheltuieli mult mai mari, de 5 ori, însă această susținere nu poate fi încadrată în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.309 C..
Față de toate acestea, tribunalul în temeiul prevederile art.312 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta U. L., domiciliată în municipiul Fălticeni, .. 6P, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2864/23.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții N. I. G., N. V. I., T. G., T. C. – prin av. V. I., D. C. C., toți domiciliați în satul G., . Suceava, M. D., domiciliată în Municipiul Suceava, ., ., județul Suceava, N. A. – D., tdomiciliată în satul G., . Suceava și M. S. P. - prin mandatar Ovadiuc E. N. – mun. Suceava, ., ., ., jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. T. | Judecător, D. D. |
Grefier, C. D. I. |
RED. .D.D..
JUD. M. R.
TEHNORED. I.C.D. 2 EX. - 28.04.2015
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul SUCEAVA | Consfiinţire acord mediere. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul... → |
|---|
