Contestaţie la executare. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 160/227/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 165
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Judecător - V. O.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorii O. M. T., domiciliată în Municipiul Suceava, ..6, ., apartament 13, județul Suceava și L. A. G., cu domiciliul în Municipiul Suceava, .. 13, scara B, apartament nr.8, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2074 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimată fiind C.A.R. Învățământ Fălticeni – IFN, cu sediul în Municipiul Fălticeni, ., Județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul apelant L. A. G. asistat de avocat M. N. și B. C. pentru intimată asistat de avocat N. L., lipsă fiind contestatoarea apelantă O. M. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac ca fiind cea a recursului, față de data începerii executării silite.
Avocat M. N. pentru contestatorii apelanți, invocînd disp.art.399 și urm. din Vechiul Cod de procedură civilă, consideră calea de atac ca fiind cea a recursului.
Avocat N. L. pentru intimată, consideră calea de atac ca fiind cea a recursului întrucît executarea silită a fost declanșată anterior intrării în vigoare a Legii nr.134/2010 privind Noul Cod de procedură civilă.
Instanța califică calea de atac ca fiind cea a recursului, avînd în vedere că executarea silită a început sub incidența Codului de procedură civilă anterior și avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. N. pentru contestatorii recurenți, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, avînd în vedere greșita aplicare a legii de către instanța de fond.
Avocat N. L. pentru intimată, arată că, în ceea ce privește debitul pentru recuperarea căruia s-a înființat poprirea asupra veniturilor contestatorilor, acesta a fost corect determinat prin actele de executare contestate în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu în cauză.
Potrivit explicațiilor din întâmpinarea inițială și înscrisurilor depuse la dosar, la data de 9 septembrie 2011, când a fost declanșată executarea silită prin sesizarea executorului judecătoresc, debitul stabilit în sarcina debitoarei principale era în sumă de 20.989 lei, acest debit fiind compus din sold împrumut în sumă de 15.000 lei (întrucât până la data sus-menționată nu au fost efectuate plăți în contul împrumutului, ci doar în contul dobânzilor), din dobânzi în sumă de 4036 lei și din cheltuieli de executare în sumă de 1953 lei.
Pe parcursul executării silite, dat fiind faptul că sumele reținute ca urmare a popririi veniturilor debitoarei principale nu au acoperit decât o mică parte din soldul principal restant și din dobânzile contractuale, au fost calculate în continuare dobânzile remuneratorii aferente sumelor restante în conformitate cu clauzele stipulate la art. 4.1-4.2 din contractul de împrumut nr.1267/2009, așa încât la data de 9 ianuarie 2014, la cererea expresă a executorului judecătoresc, a calculat cuantumul debitului total restant de la acea dată ca fiind în sumă de 14.622,33 lei, din care 13.048,33 lei reprezentând sold împrumut și 1574 lei reprezentând dobânzi.
Menționează că valoarea totală a debitului acumulat de la data declanșării executării silite și până la data de 21 februarie 2014 a fost de 34.545 lei, din care 15.000 lei reprezintă soldul împrumutului (în contul căruia nu se efectuase nici o plată la data declanșării executării silite), 17.592 lei reprezentând dobânzile remuneratorii (din care 4036 lei reprezintă dobânzile calculate până la data cererii de executare silită iar diferența reprezintă dobânzile acumulate pe parcursul executării) și 1953 lei cheltuieli de executare. Din acest debit au fost deduse sumele recuperate prin poprire de la debitoarea principală și de la soțul ei, au fost efectuate compensări cu fondurile sociale ale debitoarei principale iar executarea silită a fost declanșată împotriva contestatorilor numai pentru debitul rămas nerecuperat, care se compune din capitalul împrumutat (parțial) și din dobânzile remuneratorii care au fost calculate în continuare pe durata procedurii execuționale.
Prin urmare, nu este reală susținerea contestatorilor recurenți în sensul că suma în limita căreia s-a dispus înființarea popririi din veniturile lor nu ar corespunde cu valoarea reală a debitului restant de la data înființării popririi iar înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu clauzele titlului executoriu, confirmă întinderea debitului urmărit, astfel cum este el indicat în actele de executare contestate.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, a arătat următoarele:
Este real faptul că în încheierea recurată a fost menționată eronat data pronunțării ca fiind 21 noiembrie 2014 în loc de 21 octombrie 2014, însă această eroare materială evidentă poate fi înlăturată pe calea procedurii reglementate de art. 281 cod procedură civilă anterior și nu constituie motiv de nelegalitate a încheierii recurate.
Totodată, referitor la mențiunea potrivit căreia a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării silite, apreciază că și această mențiune reflectă tot o eroare materială strecurată în dispozitivul încheierii recurate în contextul în care instanța care a pronunțat această încheiere nu fusese investită cu o cerere de suspendare provizorie, iar susținerile și concluziile părților, precum și considerentele încheierii fac referire la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației și nu la o cerere de suspendare provizorie a executării silite.
A cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 20 ianuarie 2014, contestatorii O. M. T. și L. A. G. au formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C.A.R. Învățământ Fălticeni I.F.N. împotriva înființării popririi în dosarul executorului judecătoresc L. Liontin, solicitând anularea adreselor de înființare a popririi nr. 34/2011 din 09.01.2014, pentru giranții contestatori, acte necomunicate părților, doar terțului poprit Consiliul Judsețean Suceava, înregistrate sub nr. 636/14.01.2014; suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arată că dosarul de executare nr. 34/2011 are drept titlu de creanță contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009, calitatzea de împrumutat având-o B. A. și fiind investit cu formulă executorie prin încheierea din 22.09.2011 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosar nr._ .
Așa cum rezultă din clauzele contractuale, acesta a fost încheiat pe o perioadă de 3 ani și a ajuns la maturitate la 26.11.2012, pentru suma de_ lei și dobânda stabilită în cuantum de 7019,26 lei.
Consideră că intimata a încălcat clauzele contractuale, în ceea ce priveșpte executarea contractului de împrumut, motivat de faptul că la data de 11.10.2011 s-a dispus în dosarul de executare 34/2011, înființarea popririi pe salariul debitoarei B. A., până la concurența sumei de_ lei, conform adresei de înființare a popririi nr._ transmisă terțului poprit Consiliul Jud. Suceava, care a reținut până în luna ianuarie 2014, suma de_ lei, conform scadențarului emis de către Serviciul financiar-contabil înregistrat sub nr. 906/16.01.2013; iar prin ordinul de plată nr. 469/14.11.2011 emis de DDP Suceava, a fost reținută și suma de 200 lei, reprezentând poprire salariu girant B. M., soțul debitoarei în prezent decedat.
Precizează că suma rămasă de achitat este de 5533 lei și nu_ lei, prevăzută în cererea de înființare a popririi pe numele giranților.
Invocă în apărare prev. art. 5.1. din contract, care prevede că ordinea de executare este: veniturile realizate de debitoare sub orice formă și fondul social care este de 3040 lei.
Dacă din suma totală rămasă de plată de 5533 lei, scad fondul social de 3040, rezultă că debitoarea mai are de plătit suma de 2493 lei, care poate fi reținută de la aceasta, întrucât este solvabilă ( ca angajată la Consiliul Jud. Suceava).
Mai arată contestatorii că ei nu au semnat contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009 și nici vreun contract de fidejusiune, astfel că la art. 5.3. don contract nu este specificat nici un nume de girant, iar pe contract există numai semnătura debitorului, acest viciu constituind o cauză de nulitate a actelor de poprire în cauză.
Întrucât contractul de împrumut conține vicii de fond, în ceea ce privește giranții, consideră contestatorii că intimata, avea obligația să respecte și să aplice celelalte clauze contractuale, respectiv să identifice bunurile mobile urmăribile ale debitorului, pentru a îndeplini asupra lor acte de executare, conform disp. art. 8.1. din contractul de împrumut; de asemenea și faptul că nu au fost înștiințați în prealabil fidejusorii cu privire la începerea executării silite și nu concomitentă sau ulterior începerii executării.
Contestatorii prin precizări, au solicitat: constatarea că titlul executoriu-contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009 încheiat între C. Învățământ Fălticeni și B. A. nu le este opozabil, întrucât nu au avut cunoștință de eistența sa, nefiind semnat de către aceștia; anularea în parte a încheierii pronunțate de Judecătoria Fălticeni la data de 22.09.2011 în dosar nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită, motivat de faptul că nu au calitatea de giranți, deoarece nu au semnat contractul de împrumut în litigiu.
In drept au invocat disp. codului de proc.civ. și contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009.
Prin întâmpinare (f.39-43 dosar), C. Învățământ Fălticeni- IFN a solicitat respingerea contestației la executare formulate, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că atât procedura de soluționare a contestației la executare, cât și disp.legale în raport de care urmează a fi verificată regularitatea actelor de executare, sunt cele prevăzute de Codul de proc.civ. 1865, în vigoare la data declanșării executării silite.
In fapt, prin contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009, a acordat debitoarei B. A. un împrumut în sumă de 15.000 lei, care trebuia restituit în termen de 3 ani, cu o dobândă de 30,35% pe an.
Contestatorii au semnat convenții separate, denumite „anexa 1-giranți” care fac parte integrantă din contractul de împrumut și, prin care giranții s-au obligat în solidar cu debitoarea principală, la restituirea împrumutului și dobânzilor, înțelegând să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune, astfel consideră că sunt neîntemeiate susținerile contestatorilor, în sensul că nu ar fi cunoscut existența și clauzele contractului de împrumut.
Potrivit art. 1662 Cod civil, aplicabil în cauză potrivit art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011, beneficiul de discuțiune(care îl îndreptățește pe fidejusor să solicite creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal), nu poate fi invocat atunci când fidejusorul s-a obligat în solidar cu debitorul, în acest caz efectele fidejusorului supuse regulilor ce guvernează regimul obligațiilor solidare.
Cum, prin convențiile sus-menționate contestatorii s-au obligat să restituie împrumutul și accesoriile în solidar cu debitoarea principală, înțelegând să renunțe expres la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune, potrivit art. 1042 Cod civil, în cazul obligațiilor solidare creditorul se va putea adresa oricăruia dintre debitori, fără ca aceștia să poată opune beneficiul de diviziune, nu poate fi primită apărarea contestatorilor, privind necesitatea urmăririi în prealabil a debitoarei principale și solvabilitatea acesteia.
In ceea ce privește debitul pentru recuperarea căruia s-a înființat poprirea asupra veniturilor contestatorilor, acesta a fost corect determinat prin actele de executare contestate, în conf. cu clauzele stipulate în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu în cauză, fiind neîntemeiate atât susținerile contestatorilor, în sensul că poprirea asupra veniturilor lor salariale ar fi fost înființată pentru un debit mai mare, decât cel real, care se pretinde fără temei a fi fost stabilit cu nerespectarea clauzelor contractuale, precum și susținerile referitoare la neefectuarea operațiunilor de compensare a fondurilor sociale ale debitoarei, cu debitul urmărit.
Precizează intimata că a fost îndeplinită procedura înștiințării prealabile a contestatorilor, cu privire la declanșarea executării silite, prin înaintarea la adresele de domiciliu indicate în petitul contestației, adrese care au fost restituite întrucât nu au fost ridicate de contestatori.
Judecătoria Fălticeni, prin încheierea din 21 noiembrie 2014 a respins cererea de suspendare a executării silite considerînd că nu sînt date motive temeinice în acest sens care să primită aplicarea disp.art.718 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2074 din 22 octombrie 2014 Judecătoria Fălticeni a respins cererea având ca obiect ,, contestație la executare”, formulată de contestatorii O. M. T. și L. A. G. in contradictoriu cu intimata C.A.R. Învâțământ Fălticeni – IFN și împotriva executării silite începute în dosarul execuțional nr.34/2011, înregistrat sub nr. 636 din 14.01.2014 al B. L. Liontin, ca nefondată, a dispus restituirea cauțiunii către contestatori ( fila 134 dosar) și a obligat contestatorii, în solidar, la plata sumei de 1000 lei, către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut nr. 1267/25.11.2009 încheiat între C. Învățământ și debitoarea B. A., s-a convenit asupra acordării sumei de 15.000,00 lei cu o dobândă efectivă de 30,35% pe an în baza cererii de împrumut nr. 1267/25.11.2009.
Contractul de credit menționat a fost garantat prin garanțiile personale asumate de către contestatorii din prezenta cauză și terțe persoane, care au completat adeverințele tipizate de angajament de plată prin care și-au asumat obligația de a plăti în mod solidar cu debitorul prin rețineri lunare din veniturile salariale sumele datorate cu titlu de rată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligația lunară de plată și care se regăsesc dosarul de executare nr. 34/ 09.09.2011, atașat.
Așa cum rezultă din Anexa 1 - Giranți (filele 46- 49 dosar), și-au însușit conținutul acestuia(prin semnătură), respectiv, au încheiat de fapt un contract unilateral de garanție personală de fidejusiune, astfel încât nu se poate reține faptul că nu au avut cunoștință( fila 24 dosar), de conținutul și existența contractului.
Prin aceste înscrisuri întocmite în aceeași zi cu contractul de credit, contestatorii și-au asumat benevol obligația de a garanta pe debitorul principal în cazul neexecutării de bunăvoie a prestațiilor acestuia cu renunțarea expresă la beneficiul de discuție (urmăririi) față de Creditoarea C. Învățământ, potrivit art. 1662 cod civil .
Contestatorii au avut posibilitatea reală și efectivă de a cunoaște suma împrumutată și persoana pentru care s-au oferit să garanteze, prezentarea unor garanții reale sau personale la data aprobării cererii de credit și a încheierii contractului reprezintă modalitatea curentă de lucru a instituțiilor de credit.
De vreme ce contestatorii garanți personali nu s-au obligat în mod direct față de instituția de credit, nu era necesar ca aceștia să semneze alături de debitorul principal convenția de credit care cuprindea clauze specifice asumate exclusiv de către debitor și care nu îi erau opozabile, ci doar contractul angajament de garanție care își producea efectele doar în cazul unei anumite conduite a împrumutatului.
Conform art. 2 alin. 3 din Legea 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, „Casele de ajutor reciproc ale salariaților acordă împrumuturi numai membrilor lor, pe baza unor contracte de împrumut în formă scrisă, din care să rezulte clar toți termenii și condițiile de acordare prevăzute în statut. Contractele de împrumut sunt titluri executorii”, astfel încât cerința prealabilă a învestirii cu formulă executorie a contractului de credit nu este necesară în această cauză.
De altfel, potrivit art. 5 din contractul de împrumut( fila 19), adeverințele angajamente semnate de giranți( filele 46- 48 dosar, verso), fac parte din contractul de împrumut, care a fost semnat de creditor, așa încât, acordul de voință, în sensul încheierii unui contract de fidejusiune, s-a realizat, chiar dacă părțile și-au exprimat consimțământul prin semnarea unor înscrisuri diferite, cu respectarea și a condițiilor de validitate impuse de art. 948 Cod civil .
De asemenea, invocarea beneficiului de discuție nu este întemeiată față de mențiunile exprese din cadrul adeverinței angajament prin care părțile au convenit expres asupra renunțării, iar caracterul lichid, cert și exigibil al creanței a fost dovedit prin relațiile depuse de către executorul L. Liontin în dosarul de executare nr.26/23.08.2011.
Dispozițiilor art. 1718 Cod civil conferă creditorului dreptul de a urmări pe debitorul principal prin urmărirea bunurilor și veniturilor acestuia, dar, respectivele clauze contractuale, care consacră un drept și nu o obligație, nu înlătură dreptul creditorului de a urmări, în egală măsură și pe fidejusorii care s-au obligat în solidar cu debitorul principal și care au înțeles să renunțe la beneficiul de discuțiune.
De altfel, mențiunile de la art. 5.1 din contractul de împrumut, nu reglementează vreo ordine de executare a garanțiilor, în cuprinsul acestei clauze fiind enumerate garanțiile constituite, respectiv veniturile debitoarei, fondul social și veniturile giranților, fără a exista o mențiune expresă în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art.1042 Cod civil, în cazul obligațiilor solidare, creditorul se va putea adresa oricăruia dintre debitori, fără ca aceștia să poată opune beneficiul de diviziune, motiv pentru care, apărarea contestatorilor referitoare la necesitatea urmăririi în prealabil a debitoarei principale( fiind dată solvabilitatea acesteia), nu poate fi primită.
Or, dispozițiile legale din interpretarea cărora ar rezulta, în opinia contestatorilor, condiția menționată anterior, se referă la ipoteza în care contractele de garanție accesorii sunt distincte de contractul de împrumut principal, ceea ce nu se verifică în prezenta cauză, având în vedere faptul că adeverințele angajament, semnate de contestatori fac parte integrantă din contractul de împrumut și căruia, legea, îi conferă în mod expres caracterul de titlu executoriu. Acesta este de altfel și motivul pentru care, prin Încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din 22.09.2011 a Judecătoriei Fălticeni( fila 53,dosar), a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului principal și a giranților în temeiul contractului de împrumut 1267/ 25.11.2009, care constituie titlu executoriu în puterea legii.
În plus, potrivit art.1664 Cod civil, fidejusorul nu poate invoca beneficiul de discuțiune decât dacă indică creditorului averea debitorului principal și anticipează spezele necesare pentru urmărirea acestuia, ari, în cauză, contestatorii nu au procedat în consecință neexistând nicio dovadă în acest sens.
În ceea ce privește caracterul executoriu al contractului de împrumut și efectele acestuia față de fidejusori, în practica judiciară, s-a statuat că garanțiile personale au caracter accesoriu și urmează regimul juridic al contractului principal, nefiind admisibil să se recunoască doar contractului de împrumut acest caracter - titlu executoriu, iar garanțiile să fie lăsate înafara acestei protecții. (A se vedea sentința civilă nr. 2295/2011 a Judecătoriei Fălticeni, menținută prin decizia nr. 85/2011 a Tribunalului Suceava).
Cât privește susținerile contestatorilor în sensul că nu au fost înștiințați cu privire la declanșarea procedurii execuționale, nu pot fi reținute, dovezile de comunicare a solicitării creditoarei, atât la domiciliile lor, cât și la locul de muncă, făcând dovada informării lor(filele 54 -66 dosar).
Nu pot fi reținute erori cu privire la calculul debitului, după cum arată contestatorii, raportat la clauzele contractuale - art. 4.1 – 4.2 din contract, întrucât, din debitul total acumulat până la data de 21 februarie, conform extrasului ( filele 103 – 110 dosar), exista un sold restant de 14.896, 17 lei( fiind achitată suma de_,83 lei), dispozițiile art. 462 și urm., art. 563 Cod procedură civilă, incidente cauzei, fiind aplicabile.
Contestatorii O. M. T. și L. A. G. au formulat apel criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-au arătat următoarele:
Soluția pronunțată este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea legii și clauzelor contractuale. Astfel, conform contractului de credit nr.1267/2009 acesta se derulează pe o perioadă de 3 ani și are dobîndă fixă de 7019,26 lei, iar dobînda penalizatoare pentru nerambursarea împrumutului la termenul prevăzut în contract este 0,0%, art.4.3 din contract; tot conform contractului „orice întîrziere în rambursarea ratelor de împrumut și a dobînzilor aferente de peste 30 de zile de la data scadenței dă dreptul C.A.R. să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanțiilor asiguratorii sau oricăror altor bunuri aflate în proprietatea ÎMPRUMUTATULUI” (art.8.1) și „C.A.R. va proceda la recuperarea împrumutului și a dobînzilor aferente de la giranți numai după ce va înștiința în scris, în acest sens, atît beneficiarul cît și giranții” (art.8.2).
Așa cum reiese din lucrările dosarului de executare silită nr.34/2011 creditoare a încălcat ambele prevederi și doar pentru acest aspect contestația la executare trebuia admisă, actele de executare contestate, respectiv adresele de poprire comunicate terțului poprit la data de 14 ianuarie 2014, sînt nelegale sub acest aspect, iar singura posibilitate de înlăturare a efectelor lor este nulitatea.
În legătură cu întinderea valorii debitului apelanții au arătat că instanța de fond nu a analizat contestația care este întemeiată, avîndu-se în vedere următoarele:
- adresa de poprire s-a făcut către terțul poprit cu nerespectarea disp.art.8.2. din contractul de credit;
- executarea silită a început față de debitorul principal B. A. la data de 11 octombrie 2011 și pînă la data înregistrării adresei de poprire pentru apelantă s-au achitat_ lei din total datorie de 20.989 lei conform adresei terțului poprit nr.906 din 16 ianuarie 2014, suma rămasă fiind de 5733 lei.
Acest fapt este confirmat de către intimată prin întîmpinare, suma de_ lei fiind nejustificată de nici o probă din dosarul de executare și nici cei 1574 lei reprezentînd dobînzile și penalitățile cu atît mai mult cu cît contractul de împrumut nu le prevede.
Contestatorii au formulat apel împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a executării, arătînd că în mod greșit a fost înscrisă ca dată a pronunțării data de 21 noiembrie 2014 întrucît pronunțarea s-a făcut la 21 octombrie 2014; că se impunea ca instanța să se pronunțe asupra contestației la executare și apoi asupra cererii accesorii privind suspendarea executării.
Au mai arătat contestatorii că în speță erau aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă, respectiv disp.art.403 alin.1 Cod procedură civilă, avînd în vedere următoarele aspecte: data nașterii raportului juridic (11 octombrie 2011); data învestirii cu formulă executorie a titlului de creanță, Contract de împrumut nr.1267/25.11.2009, care este 22.09.2011; data începerii procedurii executării silite contestate, respectiv 11 octombrie 2011; suspendarea provizorie a executării silite din data de 30 ianuarie 2014 a avut ca temei legal art.403 alin.4 din vechiul Cod de procedură civilă, conform încheierii din data de 30 ianuarie 2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni; că potrivit disp.art.43 alin.1 Cod procedură civilă singura condiție pentru a se dispune suspendarea este plata unei cauțiuni; că instanța s-a pronunțat greșit asupra cererii de suspendare provizorie, cerere soluționată prin încheierea din 30 ianuarie 2014 și a aplicat, oricum, greșit disp.art.718 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, avînd în vedere că motivele temeinice prevăzute de textul legal nu sînt totuna cu împrejurări excepționale avute în vedere de prima instanță.
La termenul de astăzi instanța a calificat calea de atac recurs avînd în vedere dispozițiile art.25 alin.1 din noul Cod de procedură civilă și ale art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, conform cărora executările silite începute sub legea veche rămîn supuse dispozițiilor legii vechi.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele:
Astfel, în ce privește înscrierea în antetul hotărîrii a datei de 21 noiembrie ca dată a pronunțării tribunalul apreciază că aceasta constituie o simplă eroare materială în condițiile în care în dispozitiv a fost înscrisă data corectă, 21 octombrie 2014, care rezultă și din încheierile de amînare a pronunțării.
De asemenea, tot eroare materială urmează a fi considerată și înscrierea în dispozitivul încheierii a noțiunii de suspendare provizorie, față de considerentele reținute, fiind evident că instanța a avut în vedere cererea de suspendare a executării pînă la soluționarea contestației.
În ce privește legea aplicabilă tribunalul constată că, într-adevăr, față de data începerii executării silite, în mod greșit prima instanță s-a raportat la dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Prin raportare însă și la dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, soluția de respingere a cererii de suspendare se dovedește legală și temeinică.
Potrivit art.403 alin.1 Cod procedură civilă „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.
Nu se poate pretinde însă că suspendarea operează automat, la îndeplinirea condiției de plată a cauțiunii, instanța fiind ținută să verifice dacă sînt motive să dispună o astfel de măsură, ori, în speță nu s-a dovedit că executarea ar fi de natură să-i afecteze pe contestatori, care au posibilitatea formulării unei acțiuni în regres împotriva debitoarei principale.
În ce privește contestația la executare tribunalul reține că art.8.1. și 8.2. din contractul de împrumut nu pot fi interpretate în sensul dorit de contestatori, respectiv al executării lor silite doar în cazul insolvabilității debitorului principal.
Aceasta întrucît prin convențiile denumite „anexa 1 – giranți” care au natura juridică a unor contracte de fidejusiune, contestatorii s-au obligat la restituirea împrumutului și accesoriilor în solidar cu debitoarea principală, înțelegând să renunțe expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, în cauză sunt aplicabile disp.art. 1042 cod civil anterior, potrivit cărora în cazul obligațiilor solidare creditorul se va putea adresa oricăruia dintre debitori, fără ca aceștia să poată opune beneficiul de diviziune.
În cauză a fost respectată și procedura înștiințării prealabile a contestatorilor cu privire la declanșarea executării silite. În acest sens, potrivit înscrisurilor din dosarul execuțional, la data de 12 septembrie 2011 au fost înaintate contestatorilor, la adresele de domiciliu indicate în petitul contestației de față, adrese prin care li se aducea la cunoștință declanșarea executării silite, adrese care însă au fost restituite întrucât nu au fost ridicate de contestatori. Separat de aceasta, potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 3 octombrie 2013, contestatorii au fost informați personal de executor despre iminența înființării popririi asupra veniturilor lor salariale, iar ulterior, la data de 9 ianuarie 2014, înștiințările privind înființarea popririi au fost transmise acelorași contestatori la locul lor de muncă, respectiv Consiliul Județean Suceava, motivat de faptul că anterior corespondența expediată la domiciliile lor fusese returnată.
De menționat că și în situația neîndeplinirii acestei obligații prevăzută în contractul de împrumut, executarea silită nu poate fi lovită de nulitate, așa cum pretind contestatorii, avînd în vedere disp.art.454 alin.1 Cod procedură civilă conform cărora „poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată”.
Referitor la întinderea debitului tribunalul, față de clauzele contractuale constată că acesta a fost corect calculat și că intimata a operat compensările cu sumele recuperate, calculând dobânzile acumulate pe perioada executării.
În consecință, față de considerentele sus-menționate soluția se dovedește legală, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii O. M. T., domiciliată în Municipiul Suceava, ..6, ., apartament 13, județul Suceava și L. A. G., cu domiciliul în Municipiul Suceava, .. 13, scara B, apartament nr.8, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2074 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimată fiind C.A.R. Învățământ Fălticeni – IFN, cu sediul în Municipiul Fălticeni, ., Județul Suceava.
Obligă recurenții O. M. T. și L. A. G. să plătească intimatei C.A.R. Învățământ Fălticeni – IFN cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. V. O. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – R. M.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 7 mai 2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 517/2015. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
