Ordin de protecţie. Decizia nr. 785/2015. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2015 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 1698/314/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 785
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Președinte - T. M.
Judecător - M. C.
Grefier - P. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror J. L.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta S. E. E., domiciliată în comuna Șcheia, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1900 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții S. I. O. și S. I., ambii domiciliați în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta apelantă asistată de avocat A. L. și avocat A. P. pentru pîrîții intimați, lipsă fiind pîrîții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța avînd în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Avocat A. L. pentru reclamanta apelantă, a cerut admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și reintegrarea reclamantei în domiciliul din ., ..
Avocat A. P. pentru pîrîții intimați, a depus la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie, a cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Procurorul a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 06.03.2015, sub nr._, completată conform anexei la Legea nr.217/2003, reclamanta S. E. E. a chemat în judecată pe pârâții S. I. O. și S. I. solicitând instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție, cu următoarele măsuri: reintegrarea sa în locuința familiei, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe de 50 m față de reclamantă, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau oricare alt mod cu reclamanta.
În motivare reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 83 din 09.01.2003 de B.N.P. P. A. a vândut împreună cu soțul său, S. I., către pârâtul S. I. O. cu rezerva uzufructului viager și cu obligația de întreținere în folosul său și al soțului său, imobilul constând în suprafața de 1.000 mp teren curte și grădină, împreună cu o casă de locuit construită, precum și anexe gospodărești situate în ., județul Suceava, învecinat cu: drum comunal, R., iar în schimbul acestei transmisiuni, pârâtul S. I. O. s-a obligat să îi întrețină pe tot timpul vieții lor, să le asigure cele necesare traiului, să îi îngrijească în caz de boală, iar la moartea lor să îi înmormânteze după obiceiul locului.
Reclamanta a arătat că pârâții sunt persoane extrem de violente, agresive verbal, dar mai ales fizic cu ea, provocând în permanență scandaluri fără a avea vreun motiv.
Reclamanta a mai arătat că la data de 5 august 2014, pârâtul S. I. O. a bătut-o foarte tare și a strâns-o de gât fiind luată cu ambulanța și transportată la spital, ocazie cu care la fața locului au fost prezenți și reprezentanți ai Poliției, fiind întocmit dosar penal. În urma acestei agresiuni, a fost emis certificatul medico-legal nr. 803-SV/A2 din 06.08.2014 în care au fost consemnate toate leziunile provocate de către pârât, leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că viața sa a devenit un coșmar, este amenințată de pârâtul S. I. O. cu moartea zilnic, iar de la ultimul incident s-a refugiat în casa uneia dintre fiicele sale, întrucât în casa în care am uzufructul viager nu mai poate intra de frică, iar în prezent de recuperarea sa și de starea sa de sănătate se ocupă fiica la care locuiește.
Reclamanta a mai precizat că pârâții o amenință cu moartea și o agresează, motiv pentru care se teme pentru viața sa și că aceștia nu îi permit să reintre în locuință, iar pentru a-și lua hainele necesare pentru iarnă, a fost nevoită să fie însoțită la domiciliu de poliție.
La termenul de judecată din data de 17 martie 2015, reclamanta a precizat că în formularul de cerere s-a strecurat o eroare, în sensul că se solicită obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe de 5 m față de reclamantă.
Pârâții S. I. O. și S. I., deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar prin apărătorii desemnați conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, la termenul de judecată din data de 2 aprilie 2015, au solicitat respingerea acțiunii.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.1900 din 2 aprilie 2015 a respins acțiunea civilă având ca obiect „ordin de protecție”, ca neîntemeiată; a dispus avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 882/16.03.2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava și a dispus avansarea sumei de 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 883/16.03.2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Art. 23 alin. 1 din același act normativ prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În baza acestor dispoziții legale reclamanta S. E. E. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție față de pârâții S. I. O. și S. I., fiul și, respectiv, soțul reclamantei, arătând că aceștia sunt persoane extrem de violente, agresive verbal, dar mai ales fizic, cu aceasta, o amenință cu moartea și o agresează, motiv pentru care se teme pentru viața sa, nu-și permite să reintre în locuința în care are uzufruct viager, astfel încât a fost nevoită să meargă la domiciliu însoțită de poliție pentru a-și lua haine pentru iarnă.
Având în vedere înscrisurile de la dosar și declarația martorei B. D. (fila 32 dosar), instanța a reținut că, până pe data de 06.08.2014, reclamanta locuia împreună cu soțul său, S. I., într-un imobil din ., în baza dreptului de uzufruct stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 83 din 09.01.2003 la BNP P. A. (fila 12), proprietarul casei și anexelor gospodărești fiind pârâtul S. I. O., potrivit contractului menționat, acesta locuind, de asemenea, în acest imobil.
Din coroborarea înscrisurilor de la filele 8-11, 37-38 dosar cu declarația martorei B. D. rezultă că pe data de 05.08.2014 reclamanta a fost bătută de fiul său, pârâtul S. I. O., în urma agresiunii reclamanta prezentând leziuni care au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. Reclamanta a depus plângere împotriva pârâtului pe data de 06.08.2014, dar dosarul de cercetare penală privind fapta de lovire comisă de S. I. O. la data de 05.08.2014 a fost soluționat la data de 30.03.2015 cu soluția de clasare, întrucât a intervenit împăcarea părților (conform adresei din 31.03.2015 emise de Postul de poliție Todirești – fila 37 dosar).
Deși reclamanta susține că a fost lovită și de pârâtul S. I., din probatoriul administrat nu au reieșit nici un fel de elemente care să confirme aceste afirmații (de altfel plângerea pentru lovire a fost formulată de reclamantă doar împotriva pârâtului S. I. O., nu și împotriva pârâtului S. I.) .
În urma incidentului violent menționat reclamanta a fost nevoită să plece din casa în care stătea cu soțul și fiul ei și s-a mutat la una din fiicele sale, R. D.. De la data de 06.08.2014 până în prezent reclamanta a fost acasă de două ori: o dată, la o perioadă scurtă după agresiune, când, fiind însoțită de poliție, s-a dus să ia îmbrăcăminte și încălțăminte pentru iarnă, iar a doua oară în luna decembrie 2014, când reclamanta a venit singură pentru a-și lua mănușile, dar fiul acesteia i-a spus să plece. Reclamanta a învederat că pârâtul S. I. O., după ce aceasta a intrat pe poartă, i-a zis să iasă afară din curte, iar reclamanta a plecat. Reclamanta a precizat că pârâții nu au lovit-o cu acel prilej, doar că pârâtul S. O. I. a vorbit foarte urât cu aceasta, spunându-i ,,să ia valea și să plece”, că nu se poate întoarce în casă decât dacă vine cu poliția. De asemenea, întrebată fiind, reclamanta a menționat că din august până în prezent nu a fost agresată de niciunul dintre pârâți.
În acest context, având în vedere că din luna august până în prezent pârâtul S. I. O. nu a mai agresat-o pe reclamantă, iar aceasta nu a dovedit că pârâtul S. I. a fost agresiv față de ea și că pârâții ar fi amenințat-o cu moartea, astfel cum a învederat reclamanta, instanța a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru emiterea unui ordin de protecție, nefiind probată starea de pericol în care s-ar afla reclamanta.
De altfel, după cum se poate observa din modul în care a fost formulată acțiunea, reclamanta nu dorește reintegrarea în locuință în scopul continuării vieții de familie (valoare socială ocrotită prin Legea nr. 217/2003), ci dorește valorificarea dreptului său de uzufruct în ce privește casa din ., jud. Suceava, care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere autentificat sub nr. 83 din 09.01.2003 la BNP P. A.. Or, procedura ordinului de protecție nu a fost instituită de legiuitor pentru valorificarea drepturilor reale ale părților asupra unor imobile, chiar dacă acestea ar avea destinația de locuință, pârâta având la dispoziție alte mijloace procesuale pentru a i se garanta dreptul de uzufruct asupra casei în ipoteza în care pârâții o împiedică să-și exercite acest drept.
Mai mult decât atât, măsura solicitată de reclamantă, ca pârâții să păstreze o distanță de minim 5 m de aceasta, ar fi imposibil de realizat în practică (în contractul de vânzare cumpărare se face referire la o casă de locuit compusă din două camere și dependințe), având în vedere că părțile ar locui în același imobil, ar folosi aceeași gospodărie, fără a se efectua un partaj de folosință. S-ar ajunge altfel la situația de neconceput în care gesturi firești, uzuale (cum ar fi . pe poartă în același timp în care reclamanta s-ar afla în apropierea acesteia), lipsite de intenția de a prejudicia în vreun fel viața, integritatea fizică sau psihică a celuilalt membru al familiei, ar constitui o încălcare a ordinului de protecție și, implicit, infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, conform disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003. D. în eventualitatea unei partajări a folosinței locuinței comune, astfel încât reclamanta și pârâții să nu vină în contact unul cu celălalt, s-ar putea realiza o astfel de măsură.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamanta S. E. E. privind emiterea unui ordin de protecție față de pârâții S. I. O. și S. I. este neîntemeiată.
În cauză a declarat apel reclamanta S. E. E. criticînd sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, reclamanta a reiterat situația invocată în fața primei instanțe vizînd comportamentul violent al pîrîților din cauza cărora a fost nevoită să-și părăsească locuința și a arătat că în mod greșit prima instanță i-a sugerat efectuarea unui partaj de folosință în condițiile în care finalitatea urmărită de ea a fost aceea de a determina schimbarea comportamentului pîrîților și asigurarea unui trai liniștit la vîrsta de aproape 70 de ani în propria locuință.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul fondat.
Potrivit art.23 din Legea nr.217/2003 „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.”
În speță, cu depozițiile martorilor audiați, coroborate cu înscrisurile medicale și cu plîngerile penale formulate împotriva pîrîților s-a dovedit că aceștia manifestă un comportament violent față de reclamantă și că începînd cu data de 5 august 2014 aceasta a fost nevoită să-și părăsească locuința și nu a mai putut reveni în aceasta deși este titulara unui drept de uzufruct viager.
Avînd în vedere și vîrsta înaintată a reclamantei, tribunalul apreciază că aceasta este în măsură să solicite emiterea unui ordin de protecție de natură a evita afectarea integrității sale fizice și a sănătății, motiv pentru care, tribunalul conform art.480 Cod procedură civilă va admite apelul și schimbînd sentința civilă va admite în parte acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de reclamanta S. E. E., domiciliată în comuna Șcheia, ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.1900 din 2 aprilie 2015 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții S. I. O. și S. I., ambii domiciliați în ., județul Suceava.
Schimbă sentința civilă și în consecință:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S. E. E., cu domiciliul din ., . împotriva pîrîților S. I. O., domiciliat în ., jud.Suceava, și S. I., domiciliat în ., jud.Suceava.
Dispune emiterea unui ordin de protecție cu următoarele măsuri:
- reintegrarea reclamantei S. E. E. – în domiciliul din ., .;
- obligă pîrîții S. I. O. și S. I., ambii domiciliați în ., județul Suceava să păstreze față de reclamantă o distanță minimă de 50 metri;
- interzice pîrîților orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Dispune avansarea sumei de cîte 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu (A. P.), conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1690/27 mai 2015 și nr.1689/27 mai 2015 din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Obligă pârâtul S. I. O. să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu A. P., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1689 din 27 mai 2015.
Obligă pârâtul S. I. să plătească statului suma de 300 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu A. P., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.1690 din 27 mai 2015.
Dispune comunicarea prezentului ordin de protecție Poliției comunei Todirești din cadrul IPJ Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
T. M. M. C. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – A. C.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 13 iulie 2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 827/2015. Tribunalul SUCEAVA | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
